bob66

Ziua 24, Marti, 6 august 2013 Strangem intai corturile. Caprele curioase vin si isi baga nasul peste tot. Iurta Apoi ne facem cate un plic de mancare Schimbam un pic strategia. Ne stabilim cateva puncte pe traseu unde ne vom intalni, pentru ca baietii merg de 2 ori mai repede ca mine. Plec primul, dar ei ma depasesc imediat. O masina este oprita in mijlocul drumului. Cineva imi face semne; opresc si eu ca sa aflu ca soferului ii e sete si imi cere niste apa. Drumul vazut de la ghidonul majestatii sale, Shineray Mustang Ma intalnesc Robert Erlic http://www.cro-nomad.com, un baiat din Germania, plecat in jurul lumii pe o Honda Transalp. Nu prea inteleg de ce si-a pus troliu la motocicleta

Asa da, incepem sa vedem munti ! Bob

Ziua 23, Luni, 5 august 2013 Ne miscam acceptabil. Plecam pe la 10 de la hotel. Primii 10 km sunt cu asfalt. Planul este sa asfalteze tot drumul pana la UB. Dar in ritmul ametitor cu care lucreaza cine stie cati ani mai au pana o sa termine. Bani mongoli Peisajul este arid. In departare, in dreapta noastra se vad muntii pe care planuiam sa-i trecem in 2010; planuiam sa-i trecem si anul asta dar am renuntat. In stanga, la vreo 10 km este lacul UVS, aflat in patrimoniul UNESCO. Iesim din drumul principal si o luam direct spre lac, peste camp. Cand terenul devine prea nisipos, lasam motocicletele si pornim pe jos, cale de vreo 10 minute, pana la malul apei. Parca suntem la mare. Pe partea cealalta a lacului este republica Tuva Vedere spre munti De la lacul Uvs mergem mai departe spre Baruunturuun. Ne gandim iar la ideea de a o lua prin munti si facem dreapta spre Malchin, sa vedem care-i treaba. Ajungem acolo in sat, intram in vorba cu niste localnici care prin semne ne zic sa nu continuam prin munti spre Hyargas asa ca ne intoarcem. Problema de fapt nu era numai drumul prost dar si timpul care ne cam presa. Poate data viitoare. Din cand in cand Bogdan cu Andrei se opresc sa ma astepte. Acum e timpul sa luam si pranzul. Pe masura ce inaintam spre est peisajul devine mai interesant In satul Baruunturuun mai facem o regrupare. Punem benzina, luam una alta de la magazin si plecam sa cautam un loc de cort pentru ca soarele este la apus. Dupa 20 km departare de sat vedem o iurta undeva in stanga. Ajungem acolo si iese un barbat. Ii explicam prin semne ce dorinta avem si ne arata un loc undeva in spatele iurtei. Oamenii de aici sunt un pic surprinsi si mai retinuti decat altii din Mongolia. Dupa ce ne punem corturile ne invita inauntru la un ceai cu lapte. Ne mai dau branza uscata si un fel de iaurt. Unul e beat mort si zace pe acolo nemiscat. Mai sunt un baiat, o fata si parintii. Dorm cam prost, cred ca din cauza iaurtului fermentat care mi-a produs ceva miscari prin stomac in timpul noptii. » Post actualizat in 07 Jul 2014 07:01 ...reply...

De vis Bob

da, pozele sunt uploadate pe flickr (tb sa mai scriu textul) wow, detalii pe undeva? Bob

pai noi am stat numai 5 saptamani ... adica 35 de zile

asta e subiectiv. eu mi-as lua un ktm 690 enduro cu kit adventure (modelul 2014 are injectia altfel, nu mai e smucit ca cele mai vechi, cum am avut si eu in excursia din 2010 in Mongolia (http://wildwalk.ro/wp/category/calatorii/mongolia/).Kitul adventure aduce o protectie la vant si mareste autonomia. Si as modifica suspensiile sa fie mai prietenoase. depinde mult de cat de "hard enduro" vrei sa faci pe unde te duci. mie imi place sa ma bag si pe drumuri laturalnice sau chiar pe trasee mai grele. de exemplu mai am pe "wishlist" niste zone din Altai unde e mai greu cu un animal ca 990. Plus ca un 690 e usor de ridicat daca-l dai pe jos, singur. Eu nu pot ridica singur un 990. Daca vrei drumuri lungi, fara offroad complicat e mai confortabil un bi-cilindru probabil. cu un 690 standard viteza de croaziera confortabila e sub 90 (din cauza vantului). Daca ii pui un kit de adv probabil viteza urca pe la 110 (nu stiu cum e, n-am incercat niciodata, dar voi avea ocazia curand). Cu un 990 cu parbriz de adventure, viteza confortabila urca pana la 130. Mai e si o diferenta de aproape 2 litri de consum intre ele, e si asta de luat in calcul cand faci multi km si esti la buget. si asta e tot subiectiv, la unii le place sa stea acasa la tv, la altii sa plece cat mai departe si cat mai mult. Bob

Multumesc pentru aprecieri! motoarele cu putini cai frig si ele ambreiajele, vezi ionut&ana in africa sau adi silindean in siberia. dar e mai bine pentru asa conditii sa ai motoare mai usoare. eu as fi avut degeaba un ambreiaj la mine ca s-a spart si oala de ambreiaj cand am tractat alta motocicleta la deal. Asta l-ar fi ajutat pe Gigi intr-adevar despre ambreiaj, te contrazic un pic. teoretic ai dreptate, dar practic, daca nu ai raportul potrivit pt noroi trebuie sa-l patinezi. iar daca ai raportul potrivit in asa fel incat sa nu fie nevoie sa patinezi ambreiajul, nu mai e potrivit pentru sosea , deci trebuie un compromis Bob

Coborarea din pasul Achit spre lacul Uvs Vedere spre lacul Uvs. In spate, in departare, se vad muntii din Rusia De la lac incepe urcarea catre alt pas, Ulaan Zuuhyn Din pasul Ulaan Zuuhyn se vede urmatorul pas, Ulaan. Shineray Mustang, cu genti "Magadan Paniers" si casca KTM in prim plan Ca de obicei, baietii ma asteapta relaxati. Ei merg mult mai repede ca mine si ne intalnim din cand in cand pe traseu. Intre cele doua pasuri este un semn la dreapta catre o tabara de iurte. D-abia cand ajungem la al doilea pas vedem un afis cu un festival de folk mongol care este azi acolo. Daca stiam de la inceput poate am fi mers, cred ca ar fi fost o experienta interesanta. Trecem si de pasul Ulaan si mai avem un pic pana la Ulaangom. Ultima portiune de drum inainte de Ulaangom e cu asfalt si se plateste o taxa. De fapt e drumul care vine din Rusia si e asfaltat. Ajungem seara la 8 la hotelul unde am stat in 2010. Au mai construit un corp de hotel nou, cu restaurant. Ne cazam si mancam la restaurantul hotelului. Bogdan, cu un ghid de conversatie in brate, incearca sa ceara niste carne fripta. Are succes pentru ca primim niste bucatele de carne facute la tigaie. Un tablou interesant din holul hotelului cu toate personalitatile din lumea asta

Ziua 21, Sambata, 3 august 2013 Dimineata dupa micul dejun ma apuc sa lucrez la motocicleta. Ryan nu a dat niciodata cu spray pe lant. Dau jos aparatoarea si am o surpriza, lantul e ruginit. Dar ii dau cu niste WD40 si apoi cu spray de lant si e ok. Montez o priza, curat filtrul de aer si pe cel de ulei si motorul e “Ready to Race”. Bogdan cu Andrei merg iar la Blue Wolf sa caute transport pentru Gigi. De data asta ii trimit pe baieti la bazar cu un text scris in mongola pe o foaie de hartie. Gasesc acolo un camion dispus sa mearga dupa Gigi si sa-l duca pana la granita cu Rusia. Costul este de 250 euro. Gigi ajunge la granita azi, dar dupa terminarea programului. Fiind duminica, are "placerea" de a sta in granita pana luni. Pe la pranz primesc un telefon de la un vames mongol care imi spune ca trebuie sa platesc niste taxe pentru motocicleta care am cumparat-o. Ma baga un pic in ceata, pentru ca am toate actele si stiu ca taxele sunt platite. Dau un telefon la fata de la Cheke Tours, firma care l-a ajutat pe englez cu actele si aflu ca e totul platit. Nu prea are ea chef sa stea de vorba cu mine si e de inteles pentru ca e sambata dupa amiaza. Dupa scurt timp mai primesc un telefon de la ofiterul vamal cu care aranjez o intalnire a doua zi la ora 9 la noi la hotel. O mica furtuna ridica tot nisipul din oras Dupa amiaza avem program de vizitat bazarul Cine vrea poate cumpara sobe pentru iurta Sau poate juca biliard In centrul orasului este o sala de evenimente si cinema Seara o incheiem ca de obicei cu o masa la Pamukkale. Ziua 22, Duminica, 4 august 2013 La ora 9 mergem la Pamukkale pentru micul dejun dar e inchis si se deschide la 10. Pana se deschide restaurantul ne intalnim cu vamesul. Dupa ce se uita la actele motocicletei imi spune ca e totul in regula. Ii zic ca vreau s-o vand cand iesim din Mongolia. Imi da un numar de telefon al unei vamese din Suhbaatar (granita cu Rusia pe unde o sa iesim) si imi spune sa-l mai sun cand ajung acolo. La 10:30 plecam din Olgii. Chinezul meu e cam vai de el, dar merge. Suspensia nu prea exista, acceleratia nici ea, dar are un atu: consuma foarte putin. Mergem intins, cu putine pauze, <a title="din Olgii spre Ulaangom" href="http://wildwalk.ro/wp/2011/04/din-olgii-spre-ulaangom/">pe acelasi traseu pe care am mers in 2010</a>. Prima incercare de a ajunge la Ulaangom in 2010 a esuat deoarece eram pe partea cealalta a raului din poza de mai jos Ajungem la lacul Achit unde facem o pauza. Peste lac se vad muntii din Republica Tuva Shineray Mustang Drumul catre pasul Bayramyn e vizibil imbunatatit fata de 2010. Baietii ajung in pas cu ceva timp inaintea mea. Cand ajung eu ii gasesc relaxati si odihniti. Ma opresc si eu si ne apucam sa mancam ceva. Pasul Bayramyn, 2560 m In departare apar doua fete pe cal. Ma duc la ele si le dau niste poze cu localnici, facute de mine in 2010 chiar in acelasi loc. Cand vad pozele, fetele recunosc oamenii din ele si incep sa zambeasca.

Ziua 19, Joi, 1 August 2013 Sau cum se ia autostopul din Rusia in Mongolia Gigi e primul in picioare. La ora 7 incepe sa desfaca la ambreiaj si mai pune un distantier. Aparent, problema s-a rezolvat. Gigi e fericit, vine si el pe motor in Mongolia. Din pacate fericirea lui nu o sa dureze prea mult dupa cum vom vedea mai tarziu. Eu am totul impachetat la ora 9. Ma duc la piata cu gazda sa caut un microbuz cu care sa ajung in Olgii. Desi el imi spune ca vin si pleaca masini toata ziua, nu e nimic. Revin iar la 10 si stau vreo 45 de minute, tot degeaba. Ma duc inapoi la cazare si ma inteleg cu baietii sa-mi ia ei bagajele si eu sa merg la autostop. Plec pe jos pe singura sosea care duce spre Mongolia. Dupa vreo 40 de minute de mers opreste o masina cu o familie de Kazahi care traieste langa Astana si merge in vizita la rudele din Olgii. Am noroc, au un loc liber. Una din fetele din masina vorbeste engleza. Stam de vorba, vrea sa vada poze de unde locuiesc eu. Din pacate am foarte putine poze din Bucuresti si din Romania in telefon. Imi arata foarte mandra poze din Astana din centru, cu niste blocuri turn. Ajungem la granita cu cateva minute inainte ora 13:00 cand incepe pauza de masa. Ne asezam la coada si asteptam. Baietii au ajuns si ei cu putin timp inaintea noastra. La ora 14:00 se deschide granita. Formalitatile merg destul de usor. In schimb baietii au ceva probleme pentru ca pe hartiile de import ale motocicletelor apare numele lui Adam. Nu prea inteleg vamesii cum a intrat Adam pe 4 motociclete in acelasi timp. Dupa lungi discutii si telefoane la Moscova, in care initial li s-a spus ca nu pot iesi din Rusia, lucrurile se rezolva. Echipaje Mongol Rally Cum incepe Mongolia se termina asfaltul Dupa ce trecem si de vama mongola ne oprim imediat la un Cafe sa mancam ceva. Ne aduc ceai pentru inceput si pun la fiert niste coltunasi (paste cu carne in interior) care nu prea ma dau pe spate. In Mongolia zvastica nu e interzisa. Apare si pe tot felul de podoabe de pus la gat, cercei, etc care se gasesc in bazar. Masina merge destul de incet. Cand dam de primul deal mai serios trebuie sa ne oprim sa se raceasca motorul. Ajungem in Olgii pe lumina. Cei din masina se reunesc cu rudele si incep sa se imbratiseze. Inainte sa-mi iau la revedere intreb cat ma costa, mi se spune 15000 (soferul se referea la moneda locala, dar eu inteleg 1500 ruble). Mi se pare cam mult dar ii intind 1500 ruble. Cand vede banii isi pastreaza 500 si imi da restul inapoi. Plec spre Blue Wolf (un camping de iurte). Ajung acolo, nu e nimeni, nu prea imi place cum arata. Ma duc la restaurantul turcesc Pamukkale (cel mai bun din Olgii). E plin. Ma intalnesc si cu cehii, cu care ma asez la masa. Pe la 9:30 seara ajung numai Bogdan cu Andrei. Ambreiajul lui Gigi a cedat inca o data si el a ramas undeva pe un camp cu cortul, la vreo 40 km distanta. Mergem sa ne cazam la hotel Bastau unde am stat si in 2010 (il recomand pentru motociclisti ca are curte). Traseul pe care au venit ei e mai lung, dar e foarte frumos pentru moto. Drumul direct e pe linia galbena punctata, iar cel ocolit pe linia rosie (din harta de mai sus). Ziua 20, Vineri, 2 august 2013 Cand ne trezim ne facem planul. Avem doua obiective pe ziua de azi: 1. sa-mi cumpar o motocicleta chinezeasca; 2. sa-i gasim lui Gigi un camion sa-l scoata din pustietate. Iesim din hotel cu gandul de a merge la Blue Wolf unde e si o agentie de turism si se vorbeste engleza. Chiar peste drum de hotelul nostru cineva isi pregateste motocicleta de vanzare. Ne apropiem si il cunoastem pe Ryan, un englez care si-a cumparat o motocicleta chinezeasca noua, Shineray Mustang, (cu ajutorul firmei <a title="Cheke Tours" href="http://www.cheketours.com/">http://www.cheketours.com/</a>) din Ulan Bator. A traversat Mongolia cu ea fara probleme. Cum mai citisem pe advrider.com despre niste americani (<a title="First Steppe: Mongolia (by Joe Motocross)" href="http://advrider.com/forums/showthread.php?t=818258">link aici</a>)care au cumparat motociclete chinezesti noi in UB si le-au vandut dupa 3 saptamani la juma' de pret, ii propun lui Ryan sa-i dau jumate din cat a dat el pe ea. Cum el o cumparase cu 550 eur (1.100.000 tugriks) eu ii voi da 275. Facem schimb de numere de telefon si ne dam intalnire mai tarziu. A calatorit pana aici impreuna cu alti 2 englezi care sunt intr-un tur mai lung, pe scutere. Ajungem la Blue Wolf. Ii explicam unei fete de acolo despre ce e vorba. Dau ele cateva telefoane si ne gasesc un sofer dispus sa mearga dupa Gigi, cu Bogdan si Andrei. Sunt 40 km de la Olgii pana acolo. Ajung ei in locul unde il lasasera in seara precedenta, dar ia-l pe Gigi de unde nu-i. Gigi se mutase la o iurta dupa un deal si nu se vedea din drum. Il cauta baietii vreo ora pe Gigi, vorbesc chiar cu niste oameni care il vazusera. Din pacate nu e nici semnal gsm in zona. Pleaca inapoi. Destul de aproape de Olgii, cand revine semnalul, apare un sms de la Gigi cu coordonatele gps cu noua lui locatie. Soferul nu vrea sa se intoarca inapoi ca nu mai are destula benzina. Intre timp eu ma duc sa ma intalnesc cu Ryan ca sa rezolvam problema cu actele. Pe scurt: pana la urma ajungem la notariatul de peste drum de hotelul Bastau (se vede in poza de mai jos o inscriptie cu alb fond albastru) unde gasim un baiat tanar care vorbeste engleza. Facem o hartie acolo pentru vanzare. Imi da Ryan toate actele motocicletei si apoi mergem la un bancomat sa scot bani. Primul drum este pana la benzinarie sa-i fac plinul. Cand se intorc baietii aflu ca nu l-au gasit pe Gigi. Cum una din gentile mele de bagaje e la Gigi ma cam enervez pentru ca trebuie sa plec sa-l caut si e destul de tarziu. Iau motocicleta lui Bogdan si plec. Peisajul e intr-adevar foarte frumos. Drumul e un pic nisipos pe alocuri. Vedere spre Olgii Ajung la Gigi un pic dupa 19:30. Stam noi de vorba un pic, mut bagajele la mine pe motor, etc; la ora 20:00 ma sui pe motor gata sa plec. Exact cand imi puneam casca pe cap unul din copii arata cu degetul la roata spate. E dita mai cuiul infipt in roata. Ma umplu instantaneu de nervi pentru ca intr-o ora incepe sa se insereze si nu prea-mi arde de offroad pe intuneric. Ne apucam sa scoatem roata. Nu reusim sa scoatem cauciucul de pe janta. Noroc cu localnicii care ne sar in ajutor cu un instrument de metal si ne ajuta. La 9 seara e totul gata si plec. La 9:30 e bezna. Merg foarte incet. Pe partile cu nisip merg si mai incet. Sunt stresat sa nu o dau pe jos pentru ca nu o pot ridica singur. La 10:20 sunt in curtea hotelului si ma duc apoi la restaurant la Pamukkale unde baietii impreuna cu Ryan ma asteapta sa mancam.

Exemple cu ambreiaj prajit, in afara ce cel de transalp de care am scris mai sus (imi vin numai 2 in minte acum): Yamaha Tenere a lui Ionut si Ana in Africa in noroaie (daca imi aduc eu bine aminte?) si niste rusi care au fost anul trecut in Siberia si Mongolia (offroad people pe advrider, la o honda, tot in ceva cu apa si noroi). Va recomand topicul asta: http://www.advrider.com/forums/showthread.php?t=946704, sau macar filmuletul din primul post, care e un rezumat al calatoriei. Cine vrea sa vada recomand toate filmuletele, pana acum au publicat vreo 15. un mic preview pentru ce urmeaza: un Shineray Mustang, made in China, a salvat calatoria pe curand, Bob

cata dreptate ai hahahahaha eu vreau sa vand 990, dar sa iau iar un 690 sa fie mai hardcore distractia Bob culmea, mobrele la care s-a stricat ambreiajul erau la prima "abatere". Bob

Mobrele in afara de faptul ca au fost un pic cam grele pentru anumite pasaje sunt o alegere foarte buna. Ambreiajul s-a stricat la mine cand am remorcat pe un deal abrupt alta motocicleta la fel de grea, incarcata cu bagaje si pasager... eu cred ca erau mari sanse sa se strice ambreiajul la orice alta motocicleta in conditii asemanatoare. La celalalt KTM e adevarat ca ambreiajul s-a stricat cam usor dupa mine. Desi, daca mergi in offroad si patinezi non stop ambreiajul... cat sa tina si el? In acele momente evident m-am enervat foarte tare; dar a existat o parte buna a lucrurilor (pe care nu tineam neaparat s-o traiesc avand in vedere ce costuri secundare a generat): am experimentat o zi viata alaturi de localnici si am vazut cum se construieste o iurta. Despre transalp, e un baiat, Adi Silindean (nu stiu daca e pe forum), care a fost cu transalp pana la Magadan si cand se intorcea, intr-o mare balta, a stricat ambreiajul. Ghinionul lui a fost ca nu a avut la el cheia de schimb (desi avea un ambreiaj de schimb in bagaj). Noroc cu dispozitivul satelit SPOT care poate emite semnal SOS ca au venit unii dupa el sa-l salveze din pustietate. Referitor la timp, nevasta, copil, catel, purcel, etc.. toti le avem pe toate. e o chestiune de negociere pana la urma Cred ca gasca e cel mai greu de gasit. Sunt pe net destui care au facut turul lumii pe ktm. Au avut toti probleme, dar s-au descurcat. Pana la urma cam orice motocicleta supusa unor conditii extreme are probleme. cum e cunoscut bmw 650 gs pt pompa de apa, e cunoscut ktm 690 pt pompa de benzina. din motivele astea e bine sa cunosti punctele slabe ale motocicletei. fratilor, daca nu se impute treaba plecam iar pe frontul de est spre sfarsit de iulie. Eu zic ca pana atunci termin povestea ps: chiar acum ma apuc de selectat urmatorul set de poze ps2: wtf !!!???? You have posted a message with more emoticons than this community allows. Please reduce the number of emoticons you've added to the message oameni buni, chiar nu sunteti sanatosi cu regulile astea ale forumului????? Bob

vorbim un pic mai incolo despre mobre, deocamdata ultimul set de poze: Ziua 18, Miercuri, 31 Iulie 2013 D-abia pe la 11:30 se urnesc cei care il aduc pe Gigi in oras. Pana atunci el are din nou ocazia sa admire peisajul In casutele de lemn sunt amenajate niste mici bazine cu ape termale. Oricine aude de ape termale se gandeste la niste ape foarte calzi, dar nu prea e deloc asa; sunt ape un pic de tot calde. Actiunea “Save KTM nr 2” continua. Pe drumul spre oras se termina de vreo 2-3 ori benzina din rezervorul camionului. De fiecare data omul nostru are noroc de alti soferi binevoitori cu care se intalneste pe drum, mai putin ultima data cand nu mai trece nimeni prin zona si apeleaza la benzina lui Gigi. La ora 17 parcheaza camionul in curte la pensiune. Descarcam motocicleta, il alimentam pe Gigi cu ceva mancare pe care o luasem de la un Cafe si ne punem pe treaba. Desfacem ambreiajul si constatam ca sunt 2 discuri tocite de tot si inca vreo 3 un pic. Ii dau lui Gigi discurile bune de la mine de la ambreiaj (la mine nu s-au tocit discurile, in schimb s-au facut bucati cateva dintre ele). Le monteaza la el, parca se deplaseaza un pic motocicleta dar nu are deloc forta. Deja este intuneric. Sunam la mecanicul nostru din Romania si ne sfatuieste sa mai punem un distantier suplimentar, treaba ce o lasam pe a doua zi. Cu 2 zile in urma i-am trimis lui Kajman (polonezul care ne-a transportat motocicletele la Irkutsk) un sms sa-i cer un pret pentru recuperarea motocicletei mele din Kosh Agash. Primesc raspuns chiar acum, seara. Imi cam pica fata cand vad pretul, dar sunt totusi aproape 2000 km pe care ii face in plus pentru mine si nu am alta varianta. Azi s-a mai cazat cu noi un grup de turisti cehi, veniti cu mijloace de transport “in comun”. A doua zi pleaca si ei spre Mongolia. Ca sa ne inveselim un pic terminam seara cu o “bania”, adica o sauna ruseasca. Ce bine e! -- Va urma (dupa vacanta de Paste candva) Bob

--- Intre timp: dupa cum spuneam, lui Gigi nu i se mai misca motocicleta de pe loc. I s-a stricat ambreiajul cand a incercat sa iasa dintr-o mlastina. Bogdan cu Andrei pleaca spre apele termale sa gaseasca ajutor pentru Gigi. Urcarea spre pasul Toply Cluch Lacul din pasul Toply Cluch La coborare spre apele termale La apele termale Ajunsi la apele termale Toply Cluch, cei doi eroi salvatori ai excursiei gasesc pe cineva cu un camion 4×4 dispus sa mearga dupa Gigi sa-l scoata de acolo si astfel incepe operatiunea “Save KTM nr 2”. --- Ce face Gigi in timp ce baietii sunt pe drum: admira peisajul Sunt destul de multe masini care merg spre lacul Ukok Misiunea de salvare ajunge dupa amiaza pe la ora 7 la Gigi. Pe la 9 seara ajung cu totii la apele termale. Gigi ramane acolo la cort iar Bogdan cu Andrei pleaca spre oras. Eu ma plimb prin oras si ma tot uit la ceas. Nu stiu ce s-a intamplat cu motorul lui Gigi si ma tot intreb de ce dureaza asa de mult. Pe la 10 seara primesc un sms de la Bogdan in care imi spune sa cumpar ceva de mancat de la magazin si atat. Tot nu inteleg de ce dureaza asa mult. Baietii ajung la 12 noaptea la pensiune si imi dau “vestea cea buna” despre Gigi.

Ziua 17, Marti, 30 Iulie 2013 A plouat destul de mult noaptea. Ne trezim pe la 8 fara ceva. Afara e frig rau, asa ca preferam sa mancam fiecare in cortul lui. Incepe iar sa ploua tare. Se opreste dupa vreo juma de ora. Apoi ne apucam sa ne strangem catrafusele. Se pare ca Gigi a dormit bine si are moralul ridicat acum. Din pacate bucuria lui nu va dura prea mult dupa cum vom vedea in curand. O iau inainte pe jos sa caut un traseu de evitare a zonei mlastinoase. Acum e mai multa apa decat ieri pentru ca d-abia a plouat. La un moment dat apar doua UAZ-uri. Bogdan imi sugereaza sa fac autostopul pana in Kosh Agash. Nu stau pe ganduri, mai ales ca nu a fost o placere sa merg pasager pe drumurile de aici si ii e si lui mai usor sa mearga singur pe motocicleta. Ma duc repede spre drum si le fac semn sa opreasca. Le explic eu in cele cateva cuvinte pe care le stiu in rusa ca am venit pasager si ca vreau sa ma intorc in Kosh Agash. Nu stiu daca inteleg ei mare lucru din ce le zic, dar imi fac loc intr-una dintre masini. Au undite in spate deci banuiesc ca au fost la pescuit. Imediat cum ma urc in masina aud prin statie ca lui Gigi nu i se mai misca motocicleta de pe loc. Iesim destul de repede din raza de emisie si nu mai aud nimic. Masina in care am nimerit eu se strica de mai multe ori pana ajungem in oras. Se pare ca e simplu de reparat ca dureaza de fiecare data maxim 15 minute sa ne punem inapoi in miscare. Facem o pauza la apele termale. Profit si eu de ocazie sa fotografiez panourile informative. Pe la 17:30 ajung in Kosh Agash. Ma duc la Cafe mort de foame. Mare greseala… comand mai mult decat pot manca.

Ziua 16, Luni, 29 Iulie 2013 Plecam toti patru spre Aktash sa ne luam permisele (sunt 100 km de mers pana acolo). Sunt pasager la Bogdan si e bine ca am ocazia sa vad cum e pe locul din spate la drum lung. Acum ca stiu, nu pot sa zic ca ma incanta prea tare. Drumul este foarte frumos, imi aduc aminte de prima intalnire cu Republica Altai din 2010. Cum ne apropiem de Aktash incepe sa ploua. Mergem direct la biroul FSB si in cateva minute avem permisele de acces in zona Ukok. Ne oprim apoi la un Cafe sa mancam ceva. E destul de devreme pentru o masa de pranz, dar profitam de ocazie ca pana diseara nu se stie ce mai gasim. Cat stam acolo apar 2 rusi care vin de la Vladivostock si au trecut tot prin Tuva. Nu mai ploua, dar cerul ramane mohorat si e rece afara. Ajungem inapoi in Kosh Agash si mergem la benzinarie. Este destul de tarziu, e trecut de ora 14:00 si avem mult de mers spre Ukok (inca nu stim ce ne asteapta acolo sus). Dupa 40 km de Kosh Agash ajungem la punctul de control militar. Mergem mai departe spre apele termale Toply Cluch (in rusa: “cheile fierbinti”). Drumul este bun pana acolo. Avem parte si de o ploaie torentiala, din fericire nu prea lunga. Chiar inainte de apele termale este foarte mult noroi. Prima motocicleta data azi pe jos este a lui Gigi. Dupa apele termale sunt 5-7 km pana sus in pasul Toply Cluch (2900 m). Auzisem ca e bolovanoasa urcarea dar nu ne asteptam sa fie chiar asa. Se pare ca nu a fost o idee prea buna sa merg pasager pe aici; ma rupe la spate. Din cand in cand, la pasajele mai grele, cobor de pe motocicleta. Gigi este incepator in offroad. Primul contact cu drumurile neasfaltate l-a avut acum cateva luni, in Romania, pe o motoreta ultra usoara. Acum pe 990 e cam grea viata pentru el. Pe ultima portiune inainte de pas lucrurile se complica. E cel mai greu segment din tot traseul. Ii iau eu motorul sa il trec de pasajele mai grele. Dar tot asteptand sa se termine pasajele astea mai grele ajung sus in pasul Toply Cluch, la 2900 m. E soare, dar bate un vant… Dupa vreo juma de ora apare Gigi cu o falca in cer si una in pamant si se uita urat la mine. Fara sa-mi dau seama am parcurs vreo 2 km cu motocicleta lui, si el a venit pe jos. De acolo venim Bogdan Pasul Toply Cluch, 2900 m Andrei vrea neaparat sa se fotografieze cu motocicleta pe zapada… … si face el cumva de atinge senzorul de la cric de un bolovan si il strica. Motocicleta porneste, dar cum o bagi in viteza se opreste motorul (e o protectie ca sa nu pleci cu cricul lasat). Singura solutie este sa taiem senzorul si sa lipim firele intre ele. Drumul e destul de prost si dupa pas Dupa 10 – 15 km ajungem intr-o zona mlastinoasa. S-a facut tarziu. Consideram ca e de ajuns pentru azi. Cautam loc de cort si ne instalam. Cea mai grea si mai lunga zi tocmai s-a incheiat.

si sa continuam Ziua 15, Duminica, 28 Iulie 2013 Eu cu Gigi ne trezim destul de devreme. Cum ceilalti inca dorm iesim la o mica plimbare prin oras sa facem niste poze. La intoarcerea la pensiune intru in vorba cu rusii care vorbesc engleza (doua cupluri din Novosibirsk care au ajutat si la negocierea pretului pentru recuperarea mea din Tuva). Foarte amabili baietii; unul dintre ei care vorbeste mai bine engleza da telefon la Novosibirsk sa intrebe de ambreiaj pentru KTM. Culmea, desi e duminica raspunde cineva la telefon, lucru ce imi creste moralul. Aflu ca nu au pe stoc si dureaza cam 3 saptamani sa-l aduca. Instant imi scade moralul la loc. Daca mi-l trimite cineva din Romania, pe langa timpul pe care-l face pe drum, dureaza cam 2 saptamani sa-l scot din vama. Asa ca imi iau gandul de la a merge in Mongolia pe motoreta mea. Nici nu ma gandesc sa renunt si imi vine o idee. Citisem pe advrider.com despre niste baieti care au cumparat motociclete chinezesti in Ulan Bator, s-au plimbat trei saptamani si apoi le-au vandut la jumate de pret. Hotararea pentru Mongolia fiind luata ramane sa rezolv cumva cu excursia la platoul Ukok. Vorbesc cu gazda si ii zic ca as vrea sa inchiriez o motocicleta cu care sa merg in platou. Imi spune ca imi da un raspuns diseara. Dupa amiaza mergem la biroul de granita din Kosh Agash sa ne luam permisele pentru Ukok (platoul Ukok este zona de granita cu China, Kazakshtan si Mongolia). Mergem degeaba aici, ei nu lucreaza cu turisti de alte nationalitati; ne spun ca e nevoie sa ajungem in Ak Tash a doua zi, pentru ca acum e inchis, fiind duminica. Seara la pensiune aflu ca nu au gasit motocicleta de inchiriat pentru excursia in Ukok. Initial sunt un pic suparat, dar a doua zi urmeaza sa aflu ca a fost mai bine asa. Cu un Ij nu cred ca puteam urca in pasul Toply Cluch. Bogdan spune ca ma ia el pasager… alta greseala de care aveam sa aflu curand, pentru ca e cosmar sa mergi pasager pe offroad. Taica Lenin vegheaza Dupa ce ne intoarcem la pensiune, Gigi il ia pe baiatul proprietarului la o sesiune foto. Proprietarii sunt kazahi In fata la pensiunea Zarea (Zarea Gostinitsa) La un Cafe de langa noi

am dat in primul post cateva preturi la transport si benzina. poti sa-ti faci niste calcule. fiecare are propriile nevoi cand pleaca undeva. Bob Sa stii ca dracul nu e chiar asa de negru. Oriunde esti in lumea asta gasesti solutii. Bineinteles ca pot fi foarte costisitoare, dar in nici un caz nu ramai pe acolo Bob

cata dreptate ai ! sper sa fie gata povestea pana la urmatoarea plecare acum lucrez la urmatorul episod Bob

Hahaha nu ma gandisem la asta pana acum... a fost un semn Bob

Ziua 14, Sambata, 27 Iulie 2014 Soarele isi face aparitia de dupa munti si incepe sa bata la mine in cort. Nu trece prea mult timp si ma trezesc si eu din cauza caldurii. Deschid usa la cort sa bata un pic vantul si raman in sac sa mai lenevesc. Afara e placut, bate soarele si adie un pic vantul. Fetele se machiaza. Nu stiu daca pe motiv ca e sarbatoare sau fac asa in fiecare sambata. Gazda imi spune ca urmeaza sa vina 30 de cai din Kyzyl Khaya. Mai am vreo 2 ore la dispozitie sa admir peisajul si sa mai fac cateva fotografii pana vine echipa de interventie. Undeva in apropiere am dat de acest “monument”. Nu stiu ce este. Pe la 11:30 apar Bogdan cu Andrei si cu un localnic din Kosh Agash. Au venit cu un microbuz 4×4. Republica Tuva este separata de Republica Altai de pasul Buguzun. Este diferenta de o ora, acolo ceasul este 10:30 acum. Inainte de a incarca motocicleta mea in microbuz mergem pana la lac sa vedem si noi minunea. Citisem prea multe pe advrider.com despre lac incat sa nu mergem pana acolo mai ales ca sunt vreo 6 km. Bogdan cu Andrei au fost inspirati si au inclus in pret si drumul pana la lac. Ajungem la lacul Khindiktig-Khol (N50 21.435 E89 49.972). Parcam undeva mai sus la cateva sute de metri de mal. Peisajul este de vis. Soferul ne ofera pranzul de la pachet. Scoate din traista paine, parizer si ceai. Noi adaugam carnatii de plescoi. Ne intoarcem la iurte sa incarcam motorul dar nu mai este nimeni. Chiar inainte sa plec Belchit Maa m-a rugat sa nu uit de poze. Din pacate nu i-am cerut adresa din Kosh Agash pentru ca m-am gandit ca o gasesc aici la intoarcere. Exact cand ajungem noi trec multi cai dinspre Kyzyl Khaya, cum imi spusese gazda. Scoatem parbrizul si roata fata la motocicleta. Incape culcata pe o parte. Drumul inapoi la Kosh Agash dureaza un pic peste 4 ore jumatate si e plin de hartoape. Saraca motocicleta danseaza pe acolo prin spate. In timp ce noi incarcam motocicleta in microbuz Gigi face o plimbare in imprejurimile Kosh Agash. Prima pauza o facem in pasul Buguzun. Vedere spre Republica Tuva Dupa ce trecem de pas intram in Republica Altai. La revedere Republica Tuva! unul dintre cele mai salbatice locuri pe care le-am vazut pana acum. Si ajungem la pensiunea Zarea. Descarcam motocicleta in curte si ma apuc sa o montez la loc. La Cafe-ul de langa noi este inchis. Cautam altul, dar toate sunt inchise. Asa ca luam ceva de la alimentara si mergem in camera. Inca mai am speranta ca gasesc ambreiaj de schimb la dealerul KTM din Barnaul si merg in Mongolia pe motocicleta mea. --- o sa mai luam o pauza pentru ca nu mai este material pregatit Bob

Dupa ce termina cu peretii incepe o ploaie torentiala. Baiatul cel mic inca se joaca prin ploaie pana il trimite maica-sa in iurta cealalta la adapost. El pleaca agale spre iurta fara nici o graba. Apare la un moment dat cineva si il ia pe sus sa il duca mai repede la adapost. Fug si eu repede si ma bag in cort. Ploua cu soare. Tin usa deschisa la cort pentru ca ploaia bate din spate si nu intra apa. Ultimii copii ramasi afara o iau la fuga spre iurta. Ploaia se opreste repede. Dupa cum ne-am obisnuit suntem rasfatati cu un curcubeu de toata frumusetea. Prima iurta A doua iurta A treia iurta tocmai se construieste Ne intoarcem la construirea iurtei. Dupa instalarea "zidului" trebuie pus acoperisul. Aici e o procedura mai complicata. Cineva trebuie sa tina cupola sus si ceilalti infig betele de sustinere in ea. Cu un zambet larg pe fata imi arata ca eu sunt cel mai inalt si imi fac semn sa vin acolo sa-i ajut. Imi arata soba de fier din mijlocul iurtei si imi fac semn sa ma urc pe ea si sa tin cupola. Ma urc eu acolo vesel si entuziast, dar dupa ce imi pun cupola in brate imi piere instantaneu tot zambetul de pe fata. Nu stiu cate kile are, dar mai mult de vreo 30 secunde nu pot s-o tin deasupra capului cu mainile intinse in sus. Ei incep toti sa rada si vine unu d-al lor, mai vanjos; ma da la o parte si se urca el in locul meu. Se vede pe fata lui ca se chinuie sa tina cupola cu mainile in sus dar nu zice nimic. El pe soba, eu pe langa el cu mainile intinse ajungem la acelasi nivel . Dupa ce monteaza mai multe bete de sustinere plecam de acolo si ne apucam sa montam restul betelor. Montez si eu vreo 2-3 dupa care proprietarul imi arata aparatul foto ... cu alte cuvinte: ma baiatule ia apuca-te tu de pozeaza ca ne cam incurci . Copiii sunt foarte veseli si imi tot pozeaza. Probabil mai spera la cateva printuri pe care le-as face cu placere, dar nu ii pot ajuta cu asta pentru ca imprimanta e la Bogdan in Kosh Agash. Ultimul pas: izolarea iurtei Seara ma cheama inauntru sa mananc cu ei. Nu e greu de ghicit ce mancam: supa de oaie; stiu ca nu suna prea bine, dar e chiar buna. Au si paine facuta in casa, foarte buna. Fiecare ragaie nestingherit in timp ce mananca. Dupa supa urmeaza ceaiul cu lapte. Le multumesc frumos si ma retrag. Dupa masa se pune muzica la camion si se face un foc de tabara. Se aduna toti in jurul focului si stau la glume. Cat am stat cu ei nu am vazut nici o sticla de alcool. Toti par de treaba si la locul lor, dar sunt mai rezervati, spre deosebire de cei din Mongolia, care sunt mult mai receptivi la oaspeti. Ma duc si eu in cort si pornesc nerabdator telefonul satelit. Ce bine ca avem un asemenea aparat cu noi pentru ca semnal gsm nu exista in zona. Astept vesti de la baieti. Intr-un tarziu primesc un sms de la Bogdan. Vestea buna este ca au gasit o masina sa vina dupa mine. Vestea proasta este pretul. Le raspund ca e pretul cam mare. Ei imi raspund ca deja au negociat, cu ajutorul unor rusi care vorbesc engleza, cazati in acelasi loc. Nu am ce face, asa ca accept. Urmeaza sa plece a doua zi la 6 dimineata si sa ajunga pe la 10 aici. Distractia cu recuperarea din munti ma costa 20000 ruble (~450 eur). Ma bag in sacul de dormit multumit si in acelasi timp suparat. A fost o zi frumoasa, cea mai frumoasa de pana acum. Am avut ocazia sa traiesc un pic cu localnicii, asa cum imi doream de mult. Vorba aia cu "tot raul spre bine" chiar a functionat azi. --- reply...

In timp ce eu petrec timpul cu familia din Tuva, ceilalti trei pleaca spre Kosh Agash. Sunt peste 120 km pana acolo dintre care vreo 80 de offroad destul de serios pe anumite portiuni. Urcarea spre pasul Buguzun, granita dintre Republica Tuva si Republica Altai Baietii ajung la lasarea serii in Kosh Agash si se cazeaza la pensiunea Zarea (unde am stat si in 2010 in drumul spre Mongolia). --- Si sa revenim in Tuva Ma simt ca intr-o emisiune de pe National Geographic. O sa asist la ridicarea unei iurte si sunt foarte fericit. Imi mai alunga din supararea cu motocicleta. Pentru inceput toata lumea participa la mutarea materialelor la cateva sute de metri mai incolo, pe malul altui lac unde se va ridica iurta. Ii intreb daca pot ajuta, si ei imi arata materialele. Ma apuc si eu sa car cu ei. Dupa ce terminam cu materialele eu ma intorc la cort. Proprietarul vine la mine si imi face semn sa vin cu el sa vad cum se ridica iurta. Primul pas: se stabileste intrarea. Bineinteles cu vedere la munte si lac. Incep sa puna “peretii” si ii leaga intre ei cu sfoara. --- reply