Salut!
Initial mi-am propus sa nu postez aici dar cred ca o incheiere a acestui topic e necesara, pentru linistea tuturor celor ce l-au cunoscut pe Andu si pentru ca vreau ca banuielile nejustificate asupra vreunui accident provocat de terti sa inceteze.
Am fost in seara blestemata la plimbare cu el, insa grupul nostru s-a scindat la un moment dat in 2 parti: un grup "fruntas" format din motoristi cu experientza si chef de viteza printre care din pacate m-am aflat si eu si un grup de 3 motociclisti incepatori care mergeau INCET si drept urmare au ramas in urma.
Cei doi care se aflau langa Andu la momentul producerii accidentului aveau motociclete enduro de mica capacitate (una de 125cc si una de 250cc) si o lipsa acuta de kilometri parcursi pe ele, precum si varste fragede fiind chiar mai mici ca Andu. De unde stiu asta? erau prietenii mei, invitati la plimbare de mine personal, fara legatura cu andu si restul gastii, si deja facusem cu ei o tura in seara aia si stiam cam cum merg si va zic sigur ca INCET.
Dupa producerea accidentului m-au sunat si, pentru ca oprisem putin la o benzinarie, pasagera de pe motocicleta mea a vbit cu unul din ei si asa am aflat ca s-a intamplat accidentul.
Eu am plecat urgent inapoi insa nu am avut cum sa mai anunt si restul grupului care intre timp plecasera mai departe si fiind pe cai nu aveam cum sa-i contactez asa ca am luat-o din loc cat mai repede, cu o frica imensa si cu un tremur cum nu am mai patit de la cutremurul din '86, fiind insa obligat sa merg incet de prezenta pasagerei si a udaturii de pe strada, lua-i-ar dreaq cu apa lor jegoasa si plina de unsoare.
La intoarcere m-am intersectat cu celalat dintre cei doi ramasi in urma, venea dupa mine sa ma avertizeze si ne-am intors aman2 inapoi la locul accidentului unde Andu, amestecat printre fiarele refugiului inca mai clipea (desi am inteles ca de fapt era doar un spasm, o miscare necontrolata) iar medicii, ajunsi DEJA acolo, incercau sa il pozitioneze incat sa-l scoata si sa inceapa resuscitarea.
Am reusit pana la urma sa dau la telefon de un tovaras din grupul fruntas asa ca au pornit si ei inapoi, urgent.
Cei doi despre care spune lumea au fugit nu au plecat nicaieri ci au traversat pe partea cealalta a strazii si au asteptat acolo, impreuna cu multi altii, sa vada ce se intampla, iar intr-un tarziu, deoarece nu s-au cerut/dat declaratii de/catre politie mi-au spus ca pleaca (pe motiv de stres, frica, intimidare, si orice alt motiv vreti) ceea ce au si facut.
Am vorbit personal atunci, in noaptea aia, precum si a 2-a zi cu unul din ei si mi-a spus ca nu a vaut NIMIK - mie sau voua, celor mai experimentati ni se poate parea imposibil dar ganditi-va ca e vorba de oameni fara experienta, stresati de masini si de drumul schimbator si care sunt absolut sigur ca erau destul de focusati pe traiectoriile proprii ca sa ignore total ceea ce se intampla in afara razei lor de perceptie.
Totodata mi-a spus ca daca va fi nevoie vor merge la politie pentru a da declaratii deci acest capitol nu mai tine de ei sau de noi.
Personal consider ca vina morala pentru accident o am eu, deoarece am renuntat la stilul precaut si chopper-istic pe care il am in mod normal si am abandonat in trafic 3 persoane care aveau nevoie maxima de cineva care sa le asigure spatele sau sa ii conduca tinand drumul cum trebuie, iar eu de obicei asta fac. Nu si atunci insa si a fost suficient doar odata ca sa se intample ceva cumplit.
Practic insa pe Andu l-a ucis lipsa de experienta, o motocicleta total nepotrivita pentru statura lui, ea FOARTE mica si joasa iar el foarte inalt, mergand deci cu coatele si genunchii scosi MULT inafara calului, ceea ce a generat o distribuire a greutatii extrem de idioata precum si pericolul de a fi agatat in mers, ceea ce s-a si intamplat. Am mers si eu pentru putin pe "fieratania" aia prin parcare la Carrefour incercand sa fac 8-uletze si era sa dau in nas, iar eu sunt chopper-ist de ceva mai multa vreme ca el.
Toate astea s-au combinat cu un ghinion incredibil insa asa cum stim demult, viatza bate lejer filmul.
Invataminte? acum urasc sa merg in grup deoarece mi-e frica ca se poate intampla ceva cu ceilalti. o sa ma feresc de tentatia fugii in fatza pe cat posibil si voi incerca sa nu uit niciodata pe Andu si serile petrecute in ceainarie la Cotroceni cu acest copil lipsit de pacate si cu o minte mai matura decat au multi la varsta lui.
Cat despre inmormantare familia si-a dorit sa fim prezenti cu motocicletele, asa cum si-ar fi dorit si Andu, iar el a fost inmormantat in costumul de motociclist, cu geaca de piele clasica pe el..
Tot respectul pentru familie, pentru buna crestere data lui Andu si pentru ca au avut puterea sa ii accepte pasiunea chiar daca a dus la diparitia lui si pentru ca nu ne-au dat la o parte ci ne-au lasat sa-l insotim pe ultimul drum.
Le multumesc si celorlalti motociclisti veniti la innmormantare, pe uniii din voi nici macar nu va cunosc, insa a fost chiar si pentru mine o mangaiere sa vad cati oameni pot sa simta ceva pentru un confrate, iar daca ar fi sa ma duc asa mi-as dori sa fie si la mine:)
Asfalt uscat si milioane de mile pe kilometraj tuturor.