Citesc regulat sectiunea de accidente. Caut impulsuri sa-mi linisteasca spiritul aventurier. Cat timp nu sunt calare pe doua roti sunt guvernat de un creier care stie ce-i mai bine pentru mine decat orgoliul si imaturitatea care ma conduc cat timp am acceleratia in mana.
M-am saturat sa citesc parerile tuturor care nu subliniaza nimic. Nu spun nimic cu adevarat. Se umplu pagini de cuvinte dar tot albe raman. Ce credeti ca se rezolva daca ne plangem? De ce e mereu vina cuiva? Haideti sa dam foc la Casa Poporului, Guvernul e de rahat. Haideti sa aruncam cu pietre in geamurile sectiilor de politie. Politia e de rahat. Haideti sa rastignim toti soferii incepatori sau nepriceputi de automobile. ‘Conservarii’ sunt de rahat. Sa violam si sa omoram toate femeile de la volan. Cu totii stim ca toate soferitele sunt de rahat. Eh si ce-am rezolvat? Vi se pare ca asa se ajunge la invincibil?
Citesc despre tot felul de accidente in nenumarate circumstante diferite. Ne pare rau cand moare cineva. Nu sunt inuman, nu zic ca nu imi pasa, dar de ce jeliti atat de mult dupa ei? Inca nu sunteti impacati cu ideea mortii? Nu plecati de la premiza ca se poate intampla ceva grav oricand oriunde oricum? Nu sunteti pregatiti sa ramaneti paralizati sau sa va pierdeti membre? De ce mai aveti motociclete atunci? Asta ar trebui sa fie unul dintre primele considerente pe care ar trebui sa le aiba cineva in vedere cand are de gand sa-si achizitioneze o motocicleta. Sa fie impacat cu el insusi, sa se astepte la ce e mai rau. ‘Mie nu mi se poate intampla’ nu exista. Replica in sine nu isi are sens. Exista posibilitatea ca evenimetul accidentului sa nu aiba loc, dar nu ai de unde sa stii, e imposibil de stiut. Cel care nu are accidente poate fi numit norocos sau protejat divin sau orice alta fabulatie. Mentalitatea asta ca suntem prea buni pentru a ni se intampla ceva ne face doar ignoranti, nimic mai mult. Asteptati-va sa muriti. Asteptati-va sa va moara prietenii, fratii, rudele. Asteptati-va sa se intample ceva. Ignoranta nu iti confera nici un pic de caldura cand te culci noaptea. Bun venit la realitate!
Ah, da, am uitat. Mai sunt ‘copiii’ pe care ii plangem. Tipam la ei cand vedem ca si-au luat SS de 1000cmc cand ei abia au implinit 18 ani iarna trecuta. Toti sunt imaturi, iresponsabili, necopti, inconstienti ... Cine suntem noi sa judecam?! Cu ce drept ne permitem sa il condamnam pe el, ‘teribilistul’, ca face ceva gresit? E treaba lui ce face, nu a noastra. Desigur, poate primi sfaturi de la cei care gandesc la rece. Dar are urechi sa asculte? Este iar alegerea lui. El poate sa ignore sfaturile tale, ca prieten, poate sa ignore legea, ca civil, poate sa ignore plansete si rugaminti, ca iubit, fiu, frate samd. De ce crede lumea ca daca luam un ‘copil’ si ii povestim despre 2 accidente, ii aratam 3 poze si un film cu un accident grav acesta va baga la cap? Daca vrea, va retine si poate va reusi sa se comporte ca atare. Poate sa si vrea si sa nu reuseasca, ceva il va trezi odata. Poate sa nu vrea deloc sa accepte ideea. Lepadati-va de ideea ca aveti control asupra vietii oricarui om, fie el tanar sau batran, incepator sau experimentat. Toate deciziile sunt in mainile lui, nu ale voastre.