Sari la conținut

steffy

Membru
  • Număr conținut

    44
  • Înregistrat

  • Ultima Vizită

Orice postat de steffy

  1. Mai traiesti omule?

  2. Salut.Bravo tie @bavareze! Am fost si eu in Vietnam anul trecut... am luat un tur de 8 zile cu o companie de turism moto. Frumoasa tara si in plin avant economic. Ati remarcat ce ieftin e traiul acolo (asa mi s-a parut mie fata de Australia-NZ). P.S. ...sper ca nu v-ati dedat la carne de caine...
  3. Sic Vita Est...Si iata cum se intalnesc romanii impatimiti de motoare din Australia.
  4. Salut, Tocmai am cumparat un kit de la Trailtech pentru FT-ul meu. Intrucat nu a fost nou (doar folosit putin pe un enduro) l-am montat provizoriu la Shadow pentru ca sa ma asigur ca am luat ceva bun. E uluitor de simplu de montat, foarte usor si mic computer-ul si foarte usor de programat. Pentru ca sa fii sigur, arunca o privire la diferitele kit-uri. Sunt impartite pe marci si modele de motoare, dar urmeaza totodata si o ierarhizare data de tipul de aplicatie. In general ne intereseaza doua elemente: tipul de captor si magnet pentru vitezometru si tipul de senzor de temperatura. Daca te uiti cu atentie la tipurile de senzori gasesti cu siguranta ce se potriveste la tine> Atentie insa, acest Vapor nu are afisaj pentru nivelul de benzina. Daca pot sa ajut cu ceva, cu placere o fac! Sanatate maxima!
  5. Salut Zappy, Cu placere as mai adauga poze cu intensitatea postarilor de anul trecut, insa nu mai prea am multe pentru ca nu am mai fost asa in drumetii cu motocicleta... Pasiunea tot asa de serioasa a ramas, de fapt parcurg cam de 2-3 ori mai multi km in regim urban, dar in ultimele 8 luni am cam fost in deplasari...tot cu alte mijloace de transport. Printre altele, in ianuarie am dat o fuga in Romania pentru a-l recupera pe fiul nostru Nicholas dintr-o mega-vacanta petrecuta la bunici... Deindata ce am ajuns acasa i-am facut o poza: se vede ca are cu cine semana. Sanatate maxima, Stefan.
  6. Multumesc amice! Nu sta demoralizat... intr-o buna zi poate ajungi si tu in Emisfera Sudica!
  7. Salut amice, Eu as pune imagini, ca se nasc discutii asta e..."Cainii latra, ursu merge" Chestia e sa nu te antrenezi la asemenea polemici, care oricum sunt off-topic. Mie unu' mi se confirma treaba ca nu exista natie perfecta, toti avem cate ceva si fiecare natie are oameni urati (ca si caracter). Ma bucur ca ti-au placut pozele, chiar as fi curios sa vad imagini din Namibia... am un sefut din Africa de Sud si imi tot povesteste el despre locurile acelea. Sanatate maxima.
  8. Asa, da-i tare cu IELTS- ul Sa ne vedem cu bine! Salutare, Am fost duminica la o tura cu prietenii mei si iar am facut o gramada de poze. De data asta am cam "traversat" orasul caci destinatia noastra era un parc national aflat undeva sus pe un deal mare care se cheama Mount Glorious. Acest parc se afla de partea cealalta a orasului nostru, in nord-vest. Asadar, primele poze sunt de pe asa-zisul Pacific Motorway; Aceasta autostrada vine pe langa coasta taman din Sydney si ne duce pana in centrul comercial al orasului (CBD). In ultima imagine e incercuit cu o elipsa rosie... undeva in departare. Ultima poza din grup e facuta de pe un pod mare care se cheama Captain Cook Bridge. In stanga e raul Brisbane si pe malul celalalt e South Bank, un parc de agrement cu o plaja artificiala (care nu se vede de pe autostrada, din pacate). In dreapta incepe centrul comercial. Aici deja suntem pe Riverside Expressway, soseaua care ocoleste centrul si face legatura cu alta autostrada care duce in nord. Dupa cum se observa dupa macarale, si aici se construieste in nestire... Hahah, si aici ma opresc acum si revin maine. Sanatate maxima, Stefan. Salutare, Asa, ca am pregatit ultima tura de poze de duminica trecuta. Dupa cum scriam, am urcat impreuna cu doi prieteni pe un deal mai mare care se cheama Mount Glorious. Primele imagini sunt de pe strada, imediat cum am iesit de pe autostrada ocolitoare a centrului orasului. Observati ca deja ne-am inmultit; asa se intampla in fiecare sambata si duminica, multi motociclisti urca acolo. Apoi, soseaua incepe sa formeze serpentine...foarte frumos peisajul. Si unde mai pui ca vremea a fost superba. Ajunsi sus, am oprit la cafele si la discutii cu ceilalti entuziasti. In ultima poza spre exemplu, cu totii il felicitam pe tovarasul cu ochelari de soare care si-a scos aceasta frumoasa R1 din garaj pentru prima oara dupa aproape 18 luni de modificari si customizari. Vegetatia este tipica zonei de langa ocean, predomina niste copaci inalti impanziti de liane precum si un soi de copac-palmier de-asemenea destul de inalt. In padure se pot intalni ursuleti koala, dar care sunt din ce in ce mai speriati/ stresati de forfota si zgomotul oamenilor. Ultimul lot de poze ilustreaza drumul de la intoarcere coborand de partea cealalta a dealului. Atentie la ultima imagine: Mesajul din panou nu este afisat degeaba. Ca o remarca negativa pe marginea acestei placute activitati recreative, trebuie sa va spun ca acest Mount Glorious are si o latura sumbra; acest loc este mai tot timpul marotr al unor accidente groaznice dat fiind ca multi motociclisti si-au pierdut viata cazand cu motorul aici. Asta ca o realitate intalnita peste tot in lume (se intampla si aici destule necazuri). Asa am ajuns pana la urma la baza dealului si am luat o pauza de cateva minute. Din nou, peisaj tipic Queensland... Dula ce am strabatut vreo 20 de km asa... ...am intrat pe alta autostrada numita Ipswitch Motorway care ne-a dus inapio in Brisbane dinspre sud-vest. In ciuda aparentelor, nu am facut multi kilometrii (doar vreo 200) si nici nu a durat foarte mult. Cu speranta ca v-au placut cele prezentate, inchei acest episod aici. Sanatate maxima, Stefan. Salut prieteni, Trebuie sa recunosc ca m-am lenevit calumea in ultima vreme. Nu stiu de ce, poate ca e anotimpul de iarna cu noptile ei mai reci. Dar am iesit la o tura duminica trecuta, tot cu amicii mei romani, tot asa am inceput ca acum 2 saptamani, insa dupa ce am coborat de pe Mount Glorious ne-am oprit la aceeasi intersectie, insa in loc sa o luam la stanga sa venim direct acasa, am cotit la dreapta si iata ce a iesit: Acest drum duce pana la un mare lac de acumulare... care acuma nu mai e asa de mare din cauza secetei de acum 2 ani. Vegetatia este specifica zonei, australienii o numesc "bush" pur si simplu. Soseaua este grozava, cu multe curbe si din fericire pentru noi bikerii, pe aici nu circula prea multe masini. Aici incepem sa urcam putin catre barajul si lacul de acumulare Wivenhoe. Asa ca voi mai prezenta niste imagini maine. Sanatate maxima, Stefan.
  9. Foarte frumoasa intentia cu restauratul! Fiti mandri de trecutul moto, domnilor!
  10. Asa e; din pacate, cu aparatul meu si nu numai, asta ar fi unica solutie si cea mai buna, de a fi facut poza cand nu bate tot soarele din fata. M-am confruntat cu aceasta problema lai mereu in ultima vreme. Salut domnule, Ehei, lume noua vine pe aici! Uite, iti scriu cateva site-uri: pentru moto noi: http://www.teammoto.com.au/home.php http://www.prohonda.com.au/ pentru second hand vezi: http://www.ebay.com.au/?keyword=ebay+.&amp...1016768785_1552 http://carsguide.news.com.au/?referrer=gtail&247SEO=N http://www.closemotorcycles.com.au/used-motorbikes.htm http://sydney.gumtree.com.au/f-Cars-for-Sa...W0QQCatIdZ18322 In general, la motoare noi e bine sa pandesti dealerii, ca au mai mereu cate-un rabat frumos... Cele second hand sunt dupa parerea mea mai scumpe ca in Europa de vest, NZ si mult mai scumpe decat in Japonia. Oricum, cautarea amanuntita e destul de importanta si totul depinde in final de cat e fiecare dispus sa cheltuie. Sanatate.
  11. steffy

    Jurnalul negru

    ...romanul are 7 vieti...
  12. Ne bucuram ca v-au placut pozele. Vai ce motociclete mari ati avut/ aveti doamna! Draga frate, Vezi ca acuma trebuie si tu sa-ti cumperi motocicleta, daca ai intrat pe acest forum! Salutare, Gata cu off-topicurile, mai am un lot de poze de la episodul de sambata trecuta. Incepem sa urcam... prin padure. Camarazii mei au taiat-o mai repede. Si i-am ajuns tocmai in varful dealului. Acolo se mai stransesera cativa pasionati, dupa cum se observa... In ultima poza din grup, incercuit cu dreptunghi rosu e un parapantist lansat de pe in deal vecin. Acest deal se numeste Beechmont. Apoi am incalecat cu totii si am inceput sa coboram, iar dupa cateva minute am oprit intr-o miniparcare intr-un luminis care se cheama Rosins Park Lookout. Ce priveliste.... Si alt parapantist (ultima foto). Alin Ionel Ionel si cu mine. La coborarea finala nu am facut decat o singura poza care dupa parerea mea spune mai mult decat 1000 de cuvinte. Priviti cum se succed dealurile, unul dupa celalalt. Sincer sa fiu, nu indraznesc sa compar peisajul cu un peisaj european, inclusiv frumoasa Romanie, insa pentru un continent precum Australia, cu intinderi desertice cat vezi cu ochiul, coasta de est este pe drept cuvant extraordinara. Aceasta ultima imagine surprinde relieful ce se intinde dinspre coasta catre interiorul continentului ("inland"). In partea cealalta se vedea in departare toata zona Gold Coast si coasta. Imi cer scuze ca va tin atata pledoarie pa marginea unei fotografii cu un oribil con rosu de lumina. Se vede treaba ca va trebui sa mai iau un crash-course in fotografie. Sanatate maxima, Stefan.
  13. Buna oameni buni, Am iesit sambata putin "prin jurul casei" si am facut niste poze. Ne-am intalnit, patru amici cu patru motociclete si ne-am invartit vreo ora prin oras, dupa care am facut o mica halta si apoi am urcat pe unul din zecile de dealuri din jurul orasului Brisbane. In premiera pentru mine, un eveniment deosebit intrucat, dupa atatia ani de emigrare am ocazia sa ma imprietenesc si sa merg la drum alaturi de doi romani. Asadar, in prima poza sunt doi amici de-ai mei, doi frati, Alin si Ionel ambii pasionati si entuziasti, ca si mine... Celelalte imagini au fost surprinse prin oras, pur si simplu, prin suburbii. Orasul parea foarte linistit si aproape parasit in acea dupa-amiaza. Motivul principal ar fi acela ca aici suntem in plina iarna (mercurul termometrelor rar urca peste 26 de grade Celsius), iar oamenii sunt mai greu de strunit la activitati in aer liber. Inainte de a ne avanta la deal am oprit pentru o gustare la Brodies... nu McDonalds. Apoi am iesit din oras si ne-am deplasat inspre un loc foarte mic care se cheama Canungra. Acolo am oprit iar camaradul nostru Toni a trebuit sa puna niste benzina in R1. Pana aici mi s-a parut de-a dreptul plictisitor, abia asteplam sa dau de serpentine si urcusuri si coborasuri. Priviti plantatia de palmieri din ultimele doua imagini; arata deosebit, intr-adevar. Ca si fapt divers, in tari precum Australia, sunt destui fermieri si horticultori care cresc palmieri in felul acesta, apoi ii vand... cu preturi care pleaca de la vreo mie de dolari bucata. Deocamdata ma opresc aici si revin maine cu partea a doua. Sanatate maxima, Stefan.
  14. Asa e Mihai, imi cer scuze (de cand n-am mai rasfoit prin resurse vad ca imi tot scapa cate ceva...). Te referi la vintageuri ca fiind acelea mai vechi decat oldtimerele? Daca da, atunci asa e, nu prea are; nu contest faptul ca ar fi mai multe in Bucuresti. Motociclete vintage am vazut insa multe venite la anumite intruniri (mai ales in NZ), adica o motocicleta cu un proprietar. Uite aici site-ul muzeului http://www.australianmotorcyclemuseum.com.au/ si...good luck!
  15. Salut Dan si Cristina, Va felicit din tot sufletul si va doresc toate cele bune in calatoria voastra! Nu uitati, daca treceti prin Australia vreodata, dati un telefon. Off-topic: Am observat (defect profesional) in primele poze la KTM-ul lor si vreau sa atrag atentia tuturor: cauciucul de la roata fata este montat gresit (invers). Priviti zona incercuita cu rosu (coama cauciucului). Inca o data, nu este o remarca personala, e doar o chestie de siguranta. Safety first! Inca o data Dan si Cristina, succes! Sanatate maxima, Stefan.
  16. Asa e domnule; dealtfel ultima patanie am postat-o ca raspuns la intrebarile tale. Da, exista multi impatimiti de vechituri. Exista de-asemenea si foarte multe intruniri si raiduri cu detinatori de vechituri. Spre exemplu, proprietarul muzeului are foarte multi amici care au 10- 15 motoare (vechi si mai putin vechi) de caciula. Ce se intampla aici e un fenomen interesant: omul cumpara o motocicleta noua, in rate. O plateste, o foloseste cu brio si dupa ani de zile isi cumpara alta noua... tot in rate. Pe cea veche vrea s-o vanda, dar cum deal-urile la motoare noi sunt tot mai convenabile, omu nu mai ia pe cea veche mai nimic. Si atunci, in concluzie si prin urmare, omul nostru nu mai vinde vechitura, o radiaza (mult mai simplu procedeul comparativ cu Romania, si nu costa nimic) si face ce vrea cu ea, atata timp cat nu sta parcata pe drumurile publice sau nu il aduce nevasta in stare de nebunie cu comentarii si obiectii... In incheiere mai adaug 2 poze. Proprietarul cu sotia... observati ca au o biblioteca tehnica cu manuale si brosuri de la fel de fel de moto. Informatiile tehnice sunt gratuite, chiar si copii xerox. Pot spune ca l-am impresionat in numele poporului roman ca omul a auzit de undeva niste franturi despre prima motocicleta romaneasca, IMS-53, si dat fiind faptul ca am aflat destul de multe despre asta, si ca engleza nu a fost pentru mine niciodata o piedica in comunicarea cu strainii, i-am lamurit pe australieni asa cum trebuie. In ultima poza, un poster cu marele Burt Munro, neozeelandezul care a batut recordul la viteza pentru motocicletele Indian (si nu numai). Cine a vizionat filmul "The World's Fastest Indian" stie la cine ne referim. Stiu ca am fost destul de off-topic in ultima vreme... imi cer scuze! Considerati ca am dat reply la niste intrebari si nu am postat la "Calatorii pe 2 roti". Sanatate maxima, Stefan.
  17. Felicitarile mele Pompiliu! If you're good, you're good. Iata dovada:
  18. Salutare natiune, Am vazut ca a intrebat cineva de oldtimere si am alcatuit un mic episod pe tema asta, de la o iesire mai veche. Asadar, va prezint cu mandrie muzeul de motociclete din Queensland, situat la vreo 80 de km de Brisbane. Este "privately owned and operated" decatre un impatimit impreuna cu sotia... si dansa lafel de impatimita. Omul a tot adunat motociclete si motorete de tot genul. Apoi, intr-o zi si-a construit un hangar pe mosia proprie si a deschis muzeul. Primele poze sunt facute din capetele incintei, se observa grija pentru detaliu si inghesuiala. Pe bune, proprietarul se gandeste deja sa extinda spatiul pentru muzeu intrucat nu mai are loc pentru alte modele. Deocamdata are vreo 100 de bucati expuse. Si cum spuneam, are tot felul de modele: de la Hoss Boss si dragster-e aduse din SUA si pana la BMW-uri din perioada interbelica. Chiar si Jawe si CZ-uri am vazut acolo. In pozele de mai sus sunt stramosii CBR-ului si VFR-ului de o mie... Bunul mieu amic alaturi de febletea sa din tinerete: zetler-ul de 1000, in cealalta poza niste Laverde. In coltul bavarezelor, vestitul R12 dupa care au copiat sovieticii M-ul, apoi subsemnatul alaturi de motorul sau de suflet, BMW R27. Am avut un R25 (foarte asemenator cu R27) in Romania pe care l-am cumparat bucati si l-am restaurat indecurs de 4 ani, de aici aluzia. In ultima imagine e o raritate; n-am mai vazut asa un Horex decat in reviste. In incheiere alatur o poza si intreb pe toata lumea: Cine imi poate spune ce marca poarta motocicleta de mai jos??? Voi reveni cu alte comentarii. Sanatate maxima, Stefan.
  19. Felicitari tinere! Intr-adevar se vede ca esti impatimit bine de tot... Si eu iti sugerez ceva, ca ziceai ca te gandesti la un tur prin Asia.... nu te-ar tenta sa vii si prin Australia respectiv NZ? Inainte, sau dupa Asia, nu conteaza. Sanatate maxima, Stefan.
  20. Sa nu ne bucuram prea devreme... Daca-si cumpara un trike din ala facut de Jessy James, cu motor de TIR (parte din cadru).
  21. Multumesc pentru urai amice! Ma bucur ca va plac. Mai am episoade, dar nu din NZ... Din pacate pe-atunci eram tare "egoist". Vroiam sa pastrez amintirile doar pentru mine, asa ca nu mai am poze de-atunci. Sanatate maxima, Stefan.
  22. Buna seara, Va felicit pentru aceste istorisiri, ca dealtfel pe toti ceilalti forumisti care si-au depanat amintirile in asa fel! Am avut si eu un BMW R 25/3... adus in remorca unui prieten cand terminam liceul. Patru ani am restaurat la el si mi-a iesit un chopper fainut. Asta era in 1997 haha. Catre toti: nu-mi vine sa cred ca s-a modificat atata (cu silinta si gust) la BMW-uri pe vremea comunismului! Doru, daca ai vreun numar sau nume de contact cu neozeelandezul cu triumph-ul, pot sa il caut... ca stau prin zona. Sa-i spun ca a intart in istorie. Mai am a intrebare: Daca cineva mai are poze moto vechi... dar vechi, as fi interesat si eu sa le vad. In special legate de perioada razboiului si de constructia primei motociclete romanesti, IMS-53. Inca o data, respect si stima pentru toti veteranii motociclisti! Sanatate maxima, Stefan.
  23. Buna seara prieteni! Incep acest reply prin a va multumi pentru urari si incurajari, si nu pot decat sa raspund cu aceleasi ganduri de respect si admiratie pentru toti cei pasionati de motociclete, oriunde s-ar afla. Trebuie apoi sa fac o precizare cu referire la alcool + condus: legal si oficial, limita de alcoolemie e cam aceeasi ca si in Europa. Politia zice ca ar trebui la fiecare drink standard (ca de pilda o bere la 330 de ml) sa ai vreo 40- 60 de minute de pauza pana la urmatoarea incalecare... Faptic, asta din pacate nu se intampla intotdeauna si se lasa cu urmari si implicit cu actiuni ale autoritatilor (razii inopinate, s.a.). In NZ cand am ajuns, un politai ne spunea: "Folositi-va capul: beti doar atat cat simtiti ca va cade bine sa nu va ametiti. Bine-nteles ca totul se leaga de o serie de alti factori (starea de oboseala, alimentatie etc.)." Atunci si acolo, politia era mult mai toleranta la "o bere la volan" decat la depasirea vitezei legale, chiar si cu 20 km/h. Dar sa va prezint o calatorie mai veche care inca dupa 4 ani mi se pare foarte interesanta. Este vorba de o participare, in Noua Zeelanda fiind, la intrunirea motociclistilor de la Oturehua. Se numeste "The Brass Monkey" si se tine in fiecare an in acelasi loc uitat de lume in primul weekend din iunie de ziua Reginei. Asta este o sarbatoare nationala tinuta in NZ si Australia. Si iata primele poze... pe-atunci aveam o Yamaha Xjr de 1200 importata direct din Japonia. Am plecat de acasa din Christchurch intr-o sambata dimineata inainte de ora 8. In prima poza se observa motocicleta tinuta in garaj cu atata grija decatre subsemnatul... linistea dinaintea furtunii. In celelalte doua imagini, ajuns in sfarsit la intrunire sambata dupa-amiaza. Ceea ce este, pentru inceput, de neacceptat pentru un european este faptul ca perioada asta aici este miezul iernii!!Asta inseamna ca vremea se raceste considerabil cu cat te deplasezi mai mult catre sud. Asta se desprinde si din ultimele 2 imagini: Oamenii imbracati bine isi organizau butoaiele cu lemne alocate decatre organizatori. Xjr-ul, mult mai murdar in realitate decat se vede in poze, dar care a slujit exemplar... am facut peste 300 de km cu un plin de 14 litri de benzina. Alaturi e VL-ul de 1500 al unui coleg si bun prieten care a venit cu sotia. Am atasat doua mici harti pentru a reda o imagine cat mai clara a locatiei evenimentului. Ultimele imagini sunt luate dintr-un zbor cu elicopterul si arata locul vazut de sus. In poza cu detaliul incercuit, in departare se vede o fractiune din lantul muntos de sud care duce pana jos. Sensul sagetii este sensul din care se vine la intrunire dinspre Ranfurly. Incercuit cu rosu este chiar locul intrunirii. Ce vroiam sa spun cu ultimele 2 imagini... ca dupa ultimii 70 de km in care am ajuns de-am plans de frig ce-mi era, asa am gasit de fapt atmosfera la intrunire, cu niste feciori care faceau diferite acrobatii. Asta parca m-a mai incalzit. In zona cea mai intens populata, pe langa scena amenajata pentru muzica si premii, s-a alcatuit inca de cu ziua aceasta uriasa movila de lemn de foc. Apoi cand a inceput sa se lase seara s-a aprins marele foc. Foc si in butoaiele de langa grupurile de corturi... Nu e o gluma: dupa ce abia am adormit, pe la 1 din noapte m-am trezit ca parca cineva vroia sa-mi rastoarne cortul. Am iesit afara si am realizat ca de fapt se pornise un viscol similar cu cel de la munte iarna. Motocicleta era pe jumatate acoperita de un strat de zapada inghetata. Apoi se vad doua detalii din dimineata de dumineca, cand lumea se pregatea sa mearga acasa. In incheierea pozelor am ilustrat schematic modul in care a evoluat temperatura pe perioada evenimentului. Apoi, cum sa nu ma laud cu o medalie dupa atatea ce-am indurat. In ultima poza este emblema de participare care e aceeasi in fiecare an, difera doat culorile! De aceea nu este scris nici un an pe emblema. In general a fost o calatorie adevarata. Am facut in 2 zile in jur de 900 de km dus-intors! Am plecat pe frig, apoi intre Timaru si Palmerston m-a plouat intr-una, iar din Palmerston s-a oprit ploaia si s-a intetit frigul. Nu pot uita atmosfera de langa focurile de tabara iar imaginile nu spun nici pe sfert din frumusetea unor locuri. La venire am plecat pe uscat, dupa vreo 30 de km am dat de gheata pe sosea (ei ii spun "black ice") iar apoi am dat de zapada si am cazut, din fericire la viteza destul de mica, si eu si colegul cu sotia. Din fericire n-am patit minic, doar mi-am spart un pahar de la un ceas si cateva julituri pe ici-colo. Altii n-au fost asa norocosi: multi si-au stricat motoarele, unii s-au ranit. Trebuie sa marturisesc ca am avut foarte putine poze de data asta, mai toate sunt scanate dupa fotografii, calitatea lor nu e grozava. Nu toate pozele sunt de la mine dar sunt autentice de la acelasi eveniment. Pana la urmatoarea excursie ma opresc aici. Sanatate maxima! Stefan.
×
×
  • Creează nouă...