marele blond

Salut. Am o Africană de vreo 12 ani și încă nu am reușit să ajung la Nădrag. Se ține anul ăsta? Mulțumesc.

Salutare. Am un RD 04 din 91 și s-a dus telescopul spate. Oare, vă rog, m-ați putea ajuta careva, cumva? Se poate reconditiona? Mulțumesc.

Foarte, foarte frumos!

Îmi pare rău, știu că nu e frumos să rămână așa, dar in America nu am mai reușit să țin un jurnal și doar din amintiri simțeam că pur și simplu nu mai iese povestea. Poate intr-o zi, cand va fi inspirație... Intre timp a mai fost o tură în India, foarte frumoasa și aia. Voi încerca la anul să relatez povestea mea din raliul pentru amatori, Budapest-Bamako, Africa. Numai bine! Hristos a Înviat!

Imi dau seama ca vedem lucrurile din puncte diametral opuse si nu cred ca discutia asta va avea un rezultat, dar frumos e sa raspund. Ma asteptam la raspunsurile astea si recunosc ca sunt putin trist ca nu au curajul si ceilalti sa vorbeasca. Eu nu sunt teolog, nici macar nu ma pot lauda mie insumi ca sunt crestin practicant, dar am sa spun ceea ce simt. Vad peste tot aversiunea asta generalizata fata de Biserica. Nu o inteleg tocmai pentru ca totul e generalizat. Nu poti baga totul in aceeasi oala, in nici un domeniu. Nu spun ca tot ce se intampla in Biserica e perfect, pentru ca...Biserica ma gandesc ca e comuniunea intre Dumnezeu si oameni, iar oamenii nu sunt perfecti. Deci unii oameni gresesc, dar nu toti. Atunci de ce sa fac caterinca de o intreaga categorie de oameni, daca mie poate nu mi-a placut de cativa dintre ei? Cu ce v-au gresit maicile de la Manastirea Floresti de langa Cluj, de exemplu, care tocmai au construit cateva case in care ingrijesc o gramada de copii ; sau cei de la manastirile Recea, Dumbrava, Bogdanesti, unde sunt ingrijiti copii si batrani de care poate noi am uitat? Si astea-s doar cateva de care stiu eu, dar sunt mult mai multe, si nu fac ce fac din bani publici, ci din donatii si resurse proprii. Sau cu ce v-a gresit parintele de la Valea Plopului, care are in grija acolo peste 400 de cazuri sociale? Rolul calugarilor si a purtatorilor de patrafir nu e acela de a face activitate sociala, nici de a construi spitale si drumuri, ci de a se ruga. Ei au ales asa si nimeni nu-i poate judeca pentru alegerea lor. Daca si cum o fac sau nu, nu sunt eu in masura sa judec. Se face bascalie de simboluri care ating corzi sufletesti, acceptand ca nu suntem doar materie. Ati fi avut careva curajul sa faceti chestia asta intr-o tara musulmana? Nu, ca probabil v-ar fi detonat la propriu, ca aia sunt extremisti. Intelegeti ca nu sunt de acord cu metodele astea, dar daca n-ai face-o fata de niste straini ca natie, cultura si religie, cum sa o faci fata de ai tai fara sa-ti pese ca actiunile tale pot rani sufletul celui de langa tine? Nu ma respecti pe mine? Nu-i nimic,dar cu cei care te-au nascut, mosii si stramosii tai de dinainte si dupa Stefan, cu cei care te-au botezat, te-au sau poate te vor cununa iar la sfarsitul vietii iti vor ura "Vesnica pomenire!", cu miile care au ingenuncheat ori au murit pe trepte de catedrale prin '89, pentru libertatea si demnitatea ta , cu toti acestia ce ai? Sunt doar niste haine negre, e adevarat,o cruce si o icoana, ce mare lucru.....Nu are rost sa explic ce inseamna pentru mine lucrurile astea, pentru ca e evident ca pentru voi inseamna mai putin, dar daca o multime de oameni de langa voi le respecta, consider ca e de bun simt sa nu atentati la valorile nimanui, macar pe considerentul ca "ce tie nu-ti place, altuia nu-i face". Si chiar daca am fost minoritar la Manesti, cam singurul dupa cate se pare, tot nu cred ca ti-am gresit cu ceva ca sa ai dreptul sa ma insulti cu grosolanii. Nu accept grosolaniile nici macar in politica. Am iesit si eu in strada cand cu gratierea, dar uneori, in loc sa scandez am preferat sa tac. Oare ar fi picat guvernul daca n-as fi tacut? Nu cred. Ca sa nu mai spunem ca dupa lege insultele se pedepsesc. Biserica nu te pedepseste, deci de ce sa n-o facem troaca de porci? Si in definitiv, ce e Biserica? Pai Biserica suntem noi, cei care credem. Nu ma simt urat de ea si nici nu te urasc. Va respect parerile chiar daca nu sunt de acord cu ele si va raspund cat mai de la suflet chiar cu riscul de fi luat in ras. N-am vrut sa insult inteligenta nimanui si nici nu vreau sa duc discutia asta in derizoriu. Nu cred ca Dumnezeu hotaraste daca sa ma vars sau nu, dar cand mi se intampla atatea lucruri bune, intr-un timp atat de scurt si exact atunci cand am nevoie, consider ca ar trebui sa fiu prea plin de mine sa cred ca le merit sau ca totul e la voia hazardului. Nu cred in coincidente, dar sunt convins ca niciodata un om nu se afla intamplator in jurul meu. Numai bine!

Salut! Numele meu e Sergiu, din Cluj. Si anul trecut am vrut sa ajung la intrunirea voastra, dar nu mi-a iesit. Anul asta in schimb am reusit. N-as vrea sa supar pe careva, nici nu trebuie luata interventia mea altfel decat parerea unui participant, nemultumit intr-o anumita privinta. Nu stiu daca a fost ideea organizatorilor, sau doar o chestie tolerata, dar acel tip imbracat in calugar, cu icoana lui obscena, consider ca e o pata urata pe tot ce a a fost frumos acolo . E o bataie de joc dusa dincolo de orice limita. E adevarat ca e democratie si ca suntem liberi sa facem ce vrem, dar in momentul in care tu cu libertatea ta calci in picioare valorile mele, inseamna ca e o libertate prost inteleasa si gresit aplicata. Ai ceva impotriva popilor sau a Bisericii? Ok, iti respect parerea daca discuti civilizat. Dar nu asa, e prea mult! Sunt, sau ar trebui sa fie lucruri la care ar trebui ar trebui sa ne raportam cu un pic mai multa grija; daca nu cu sfiala sau chiar putina teama fata de ceva mai presus de intelegerea noastra, atunci macar din respect pentru cei de langa noi. Nu incerc sa fac prozelitism aici. De ce zic mai presus de intelegerea noastra? Ajunge sa va ganditi la un sigur lucru: suntem cu totii motociclisti si cred ca fiecare am trecut macar o data printr-o situatie din care cel putin teoretic n-ar fi trebuit sa scapam atat de ieftin. Sa fie doar Noroc? Spune-i Budha, Allah, Iehova, Dumnezeu, Energie...acel Ceva e clar ca e, si chiar daca pentru tine nu e, e pentru altii. Oare chiar nu mai avem de ce face bascalie? Cum de puteau fi faine intrunirile mai demult si fara asa ceva? Pentru ca, din pacate, nu e singura intrunire unde se intampla chestii de astea. Moda asta e peste tot, de sus pana jos. Ma gandeam ca spiritul moto e mai presus de mizeriile astea; vrem sa fim respectati dar noi nu stim sa respectam. Si respectul nu se vede doar in trafic. N-am pretentia sa aiba toata lumea credinta mea ori sa aiba aceleasi valori, dar cata vreme credinta si valorile mele nu cred sa fi deranjat pe cineva la Manesti, as fi vrut sa mi se raspunda cu aceeasi moneda. Cam atat am avut de zis si-mi place sa cred ca nu sunt singurul care gandesc asa. Daca am suparat pe careva cu ceva, il rog sa ma ierte. Numai bine!

Spre Est......prin Vest, ca si noi avem sange latin ,nu doar Columb. Sarbatorile au trecut. Parca timpul petrecut cu familia a avut alta valoare stiind ca o perioada vom fi despartiti. Dar au trecut repede si cu gandul departe. Drumul pana departe e lung si mi-e un pic groaza de el, dar l-am ales asa incalcit pentru ca doar asa am gasit legaturi si cred ca a fost si ceva mai ieftin in felul asta. Dar stiu ca fiind drumul "dus" si nu cel de "intors", va trece repede si frumos. Si-am plecat, din gara Cluj. E soare, copiii sunt frumosi si curajosi, noi incercam sa fim mai curajosi decat ei. Pupaturi, imbratisari, poze si...trenul vine; cu intarziere mare, ca pornise tocmai din Tg-Mures, dar vine.Urcam si pornim spre America de Sud, cu prima escala la Budapesta. Planuisem un guias la sosire acolo, dar cu intarzierea trenului... Trenul isi canta cantecul, seara se lasa frumos peste delurile Transilvanene. Ma uit cu drag pe geam, stiu ca-mi va fi dor de casa, de Romania,cu tot ce-nseamna ea, cu bune si rele, si parca mi-e jale. Poate pare patriotism ori nationalism ieftin, dar asa simt si ori de cate ori am iesit din Romania a fost la fel. Ne punem la povesti cu un israelian, student la Cluj si doritor de petreceri de anul nou pe meleaguri unguresti. Vine direct de la aeroport si doar cu ce are pe el, ca bagajele ii sunt arestate inca in Israel de unde decolase, parte din tratamentele aplicate de oficialitatile evreesti, dupa cum zice el. Locuieste in Haifa, in zona araba, musulmana. Dar omul pare obisnuit. Multe nedreptati si acolo...Le-am vazut cu ochii mei prin 2000, turnand betoane la evrei aproape 2 ani. Habar n-avem cat suntem de norocosi cu pacea pe care-o avem, Doamne da sa tina cat de mult ! La vama,la controlul actelor, asistam la o discutie interesanta intre un romanas in jur de 20 de ani, cu pronuntat accent italian, si vamesul roman. Romanasul parea umblat, cel putin dupa spusele lui, dar nu avea decat acte de Italia cu poza ce probabil nu mai semana cu realitatea. In schimb avea chef de povesti, tinuta si ochi ce pareau sa tradeze ceva mai mult decat consum de alcool. Pan' la urma vamesului i s-o fi facut lehamite de l-a lasat in pace, in lumea lui. La o vreme am iesit pe hol sa schimb si eu o vorba cu confratele nostru, sa vad pe unde a umblat, sa-mi impartaseasca ceva experiente, dar in primul rand mi-a oferit un "joint" , ca asa-i frumos, sa "share". Am multumit si refuzat, moment la care s-a retras rapid pentru a consuma in liniste, la privada. Multumit de noutatile invatate, am renuntat si eu. Oare sa fie faptul ca pornim spre tara frunzelor de coca? Ajungem la Budapesta. E tarziu si frig, dar totusi destul de devreme pentru a prinde un metrou si ultimul autobuz spre aeroprt. Am scapat ieftin. Totul merge bine si usor, avem doar bagaje de mana, restul cred ca ne asteapta deja la destinatie. Zborul pana la Milano parca nici n-a fost. In Italia parca e ceva mai cald. Avem 9 ore pana la urmatorul zbor, asa ca ne hotaram sa iesim in oras. Gasim autobuz tur-retur pana-n centru, super tare. E soare, atmosfera de sarbatoare si plin de vanzatori ambulanti. Fara sa vrem ni se leaga la maini cate-o sforicica colorata. "It's free! ", striga omul. Apoi intinde mana si zice : "Donation, please!".... E primul souvenir din excursia asta; o bratarusa cica africana, in Milano, de la un refugiat mulatru ce ne lasa sa credem ca stie totul despre Romania. Sa fie cu noroc!

Multumesc. Va dorim tuturor sanatate si un an nou cu cat mai multe bucurii. La Multi Ani! Am pornit!!!

27 noiembrie 2016 Cine-ar fi crezut ca voi ajunge sa continui micile mele povestiri atat de repede?......Pe pagina din dreapta a jurnalului in care scriu , vad lipite florile de colt culese din Pamir ; ce mult a trecut parca de atunci....Oare poate fi ceva mai frumos decat ce am vazut pe-acolo? Nu stiu; poate da , poate nu, dar de buna seama altfel. Si totusi un an a trecut repede de atunci, amintirile ma mai rascolesc uneori, dar a trecut, linistea s-a asternut peste mine. Doar un mic plan de viitor indepartat a inceput sa se contureze . Nu ma mai gandesc de-acum la el, ca viitorul acela s-a indepartat si mai mult, dar simt ca atunci cand va fi, daca va fi, va fi cireasa de pe tort a drumetiilor mele. Rasaritul ma atrage ca un magnet, dar trebuie sa mai astepte. Sper doar ca intre timp sa nu se "civilizeze " prea mult,sa-l gasesc la fel. De la inceputul anului m-am pregatit pentru plecarea in SUA, in vizita la sora mea.Ne asteapta de mult si ar fi cazul sa mergem. O parte din banuti sunt adunati, problema vizelor vroiam s-o rezolv dupa Sarbatori si ne gandeam sa mergem de Pasti, o luna de zile, si sa vizitam cat se poate de mult, inclusiv pe 2 roti, fiind si ei motoristi. Lucrurile erau in linie dreapta, fare valuri, fara prea mult stres. Doar in mintea mea faceam deja calcule legate de fondurile pentru o eventuala calatorie in 2018. In familia noastra, ce e legat de motocicleta trebuie discutat sau macar tangential abordat din timp, si cand zic timp ma refer la ani. Asta pentru ca Ramona, sotia mea, nu iubeste motociclismul, il considera riscant si ratiunea e inainte a toate. Nu o condamn, am invatat sa ne acceptam cum suntem. Dar e intelegatoare si de multe ori inchide ochii, probabil pentru ca ma iubeste pe mine si stie ca pe 2 roti sunt fericit. De la Pasti, ma gandeam eu, daca e de lucru si sunt sanatos, as apuca sa mai pun ceva de-o-parte pentru anul ce ar fi venit, 2018. Dar suntem inca in 2016, vin Sarbatorile, se aud deja colinde, lemnele in semineu trosnesc, visele sunt traite in avans, totul e linistit. In sfarsit se pare ca vom reusi sa facem ceva fara sa intram in datorii, cu bani adunati din timp. Ce frumos suna , e chiar relexant...... Ei, poate prea relaxant, nu prea e in stilul meu. Si parca, pentru ca lucrurile sa se desfasoare in stilul meu, acu 2 saptamani, intr-o joi seara, ma suna prietenul Alecu, partener prin Pamir si nu numai. In doua vorbe imi spune ca el si Ramona lui s-au hotarat ca tura de America de Sud, planificata cumva in ianuarie 2018, o grabesc cu un an si vor sa plece in ianuarie 2017. Deja rotitele din creierul meu o iau razna, tensiunea creste, linistea dispare. Ma simt din nou bine-n pielea mea. No bun, dar cum? Biletele lor sunt deja luate, intre timp pretul a crescut. Si motorul? ...intreb eu. Pai motoarele pleaca Duminica, cu Sambor , imi zice el.Fain, zic eu, si mai tarziu nu m-ai putut suna? Imi raspunde cu o autocritica ce n-o mai mentionez aici,la care cer o zi de gandire, de fapt cateva ore. Fumez tigara dupa tigara, calculez frenetic, dar toate dau cu semnul intrebarii. Dar vreau!!! Trag adanc aer in piept, numar pan' la zece, intru in casa si incep cateva ore de discutii cu Ramona mea. La toate intrebarile ei nu exista decat un singur raspuns : daca vrei, se poate.N-a fost usor, dar cumva am reusit sa obtin un " cum vrei tu" , cam cu juma' de gura. Cu prima problema rezolvata, a doua e motorul. Vineri fiind, reusesc totusi sa gasesc o anvelopa spate, un releu de rezerva, repar telescopul spate (multumesc lui Gabi si lui Luci), si schimb semeringurile la telescoapele fata. Pe seara ne intalnim toti 4 si sambata suntem cu biletele de avion comandate(multumesc Alecu si Ramo). In ultimul moment se amana plecarea motoarelor pe miercuri. La fix, ca altfel as fi cedat fizic cu bagajele si toate celelalte. In concluzie, pentru a nu ne fi viata plicticoasa, pe 31 decembrie la 6 dimineata zburam spre Santiago de Chile, via Milano si Madrid si daca Dumnezeu ajuta ne intoarcem pe 6 februarie. Inca nu simt aventura, sunt prea focusat pe resurse. Lucrul mare e faptul ca dupa 11 ani de casnicie in care am facut maxim 700 de km impreuna pe motor, pornim intr-o calatorie de vreo 10 000 prin Chile, Argentina si Peru, vrem sa prindem putin din raliul Paris -Dakar si sper sa intalnim oameni la fel de buni ca prin Asia. Cu siguranta vom avea cel mai lung revelion, avand in vedere ca la 12 noaptea, de Anul Nou, decolam din Madrid spre Chile si cu diferenta de fus orar cateva ore om tot ciocni sampanie. Vorba vine.... Gandul imi zboara catre batrana mea Africana. Oare pe unde o fi? Oare n-are rau de mare? Oare ne va mai duce asa cum a facut-o pana acum? Oare ii va place si copilotului meu? Oare va rezista?Oare cat va mai trebui sa mai imprumut inainte de plecare? Oare va fi bine? Oare va fi? O gramada de " oare" , dar cu toate astea simt ca traiesc din nou , avand inainte ceva necunoscut, ceva ce era pe lista chestiilor de facut o data-n viata, un capat de lume despre care am auzit prima data copil fiind, cand tata ne citea la lumina lampii, prin anii '80, "Copiii capitanului Grant" . Atunci am auzit prima data despre Patagonia si Anzii Cordilieri, despre Atacama si Tara de Foc. Pareau locuri de basm si nu-mi vine sa cred ca peste o luna si-un pic vom fi acolo. Indrazniti sa visati, indrazniti sa cereti lucruri ce par aproape cu neputinta si veti reusi.Si cu cat va fi mai greu, cu atat va fi mai frumos. Totul e sa vreti cu adevarat. Numai bine!

Ok, multumesc. De cedat, nu stiu ce a cedat ca nu ma pricep, dar s-a transformat in barcuta dintr-o data. A pocnit ceva si a inceput sa se legene. Daca stau pe motor si balansez spatele, bate ceva, parca in partea de sus; nu pare sa fi pierdut uleiul.

Salut, Mi-a cedat telescopul spate la RD 04. Puteti sa ma ajutati cu niste informatii? Merge reconditionat sau ceva variante second? Nu exclud nici varianta de a pune unul nou, dar unde gasesc? Multumesc.

Multumesc, Petrica, dar se pare ca nu-mi ies pasentele de data asta.Poate ca iese totusi ceva in SUA mai in toamna, dar asa...mai usurel. Insa nu-i nimic, va fi inclusa in turul lumii, chiar daca va fi la pensie. Sa fim numai sanatosi. Iti urmaresc povestile, e foarte fain ce reusesti si ma bucur pentru tine, la cat mai multe ! De fapt le urmaresc pe toate si toate sunt unice in felul lor. Numai bine tuturor. » Post actualizat in 18 Mar 2016 01:40 O alta zi... Fortat in primul rand de starea lantului si apoi de, hai sa-i zic , intamplarea de a urca atat de mult spre nord, hotarasc sa nu mai cobor spre Atyrau- Astrachan, ci sa ies din Rusia prin Uralsk, locul unde ma aflu acum. Azi am mers din nou destul de mult, aproape 800 de km.Se pare ca fundul meu se obisnuieste cu sezutul in sa, nu mai obosesc atat de repede; la plecare abia faceam 400 si ziceai c-am tras in jug. Nu ma pot opri sa nu ma tot minunez de frumusetea tarii asteia. O particica din inima mea cred ca va ramane in Kazahstan. Nu stiu de ce, dar tare mi-a fost drag pe-aici. Partea hazlie si de mirare a zilei asteia a fost micul iaht parcat langa o gospodarie, in mijlocul pustietatii. Oare ce or fi facand cu el?... M-au fascinat foarte tare cimitirele pe tot parcursul drumului, ca sa nu spun ca tot drumul a fost un mare cimitir, plin de monumente funerare impodobite cu volane sau furci de motocicleta. Ultimul insa m-a facut sa zambesc, pentru ca am vazut din nou cruci si am simtit ca ma apropiu de casa. Desi vremea a fost frumoasa, vantul a batut foarte tare, e destul de obositor.Pe inoptat am ajuns cu greu in Uralsk, hotarat sa mananc ceva gatit si sa dorm intr-un pat. Dupa un pic de invarteala am gasit si locul potrivit.... Iahtul a fost de mirare , insa partea hazlie a serii se pare ca am fost chiar eu. Pentru cine? Pai pentru cele vreo 10 cucoane ce-si sarbatoreau habar n-am ce, ele singure in tot restaurantul. Probabil ca pe mine ma asteptau, ca prea au fost calare pe mine de cum am intrat in curte. S-au strans ca puii la closca, numai ca closca nu stia rusa, fir-ar mama ei de treaba...Dezamagire pe ele, dezamagire si pe mine, dar asta nu ne-a oprit sa radem cu pofta, (mai mult ele, ca eu eram minoritar) si sa ciocnim niste halbe de bere. Doamnelor, multumesc!!! Urmatoarea zi... Sunt din nou in Rusia. M-am hotarat sa schimb lantul. Ma gandesc ca oricum l-as schimba imediat ce ajung acasa, asa ca de ce sa merg cu morcov atat cat mai am? Azi n-am mers prea mult. Am plecat destul de tarziu din Uralsk, apoi ceva timp pierdut in vama, asa ca iata-ma-s in Saratov, si nu oricum...Ma gandeam sa pun cortul la periferie, urmand ca a doua zi sa-mi caut lant.Eram pe un fel de centura de unde se vedea Volga ca-n palma si ditai orasul construit pe malurile ei....o minunatie de priveliste. Trag la o benzinarie cu gandul de a gasi pe cineva sa ma ajute cu informatii si pe cand ies de la casa vad un domn la 4 ace invartindu-se pe langa motor. Nu vorbea romana, nici engleza, dar eu stiam sa spun ce ma doare : "Ţep (lant) probliem balsoi, service moto...." Cam asa suna jelania mea... Se vedea ca vrea sa ma ajute,dar nu-l ajuta limba. Intr-un final imi arata pe ceas sa-l astept 15 minute.Ok, imi aprind rabdator o tigara, sunt obosit, curios dar increzator ca Doamne-Doamne are din nou grija de mine.Revine omul cu pustiul lui de 13 ani, bun vorbitor de engleza, si-mi zice ca la ora asta nu mai gasim service deschis dar ca maine ma va ajuta sa caut ce am nevoie. Intre timp, daca vreau, ei locuiesc foarte aproape si s-ar bucura sa innoptez la ei. Cum as fi putut refuza?...Asa ca-i urmez spre casa lor de vara, (cea de iarna e chiar in oras).E o vila mare, iar in fundul curtii, dincolo de parculetul cu flori si fantana arteziana, e casuta in care voi sta eu, casuta de oaspeti. Are baie, sauna, un mic bazin, iar la mansarda un dormitor cat toate zilele. Nu pot multumi indeajuns si ma simt aiurea ca nu stiu cum sa rasplatesc bunatatea cu care oamenii ma inconjoara. Fac un dus lung de tot, spal cate ceva, apoi sunt invitat la masa. Ciorba ca la mama acasa, friptura de porc cu pireu, prajituri, festin pentru papilele mele amortite. Si ca garnitura la toate astea,tuica pe care Gorj mi-o tot turna in pahar, bucuros ca are cu cine inchina. Nu sunt fan spirtoase, dar semana a jinars de prune. La al treilea l-am oprit ca deja "obosisem" si tare as mai fi discutat cu ei fara sa mi se-mpleticeasca limba-n gura. Le zic ca trec prin Georgia spre casa, la care Gorj..."Pai si eu sunt georgian, ce vrei sa vezi in Georgia? " Ma gandesc ca poate voi apuca sa ascult sfatul lui Alecu si sa iau un traseu off-road prin Svanetti spre Ushguli si Mestia. " Pai si eu sunt din Mestia!!! " Si uite-asa,ma aleg cu o harta desenata de mana cu traseul pe care sa-l urmez si contacte in Mestia. Oameni buni, nu am cuvinte, dar cu siguranta n-am sa va uit niciodata. » Post actualizat in 28 Mar 2016 20:34 A doua zi bem cafeaua impreuna, rasplatesc omenia cu o floare de colt culeasa in Tadjikistan, si-apoi ne apucam de cautat lant. N-a fost atat de usor, pentru ca era deja trecut de amiaza si nu reusisem sa gasesc decat un contact in urmatorul oras mare, Volgograd, sau cum cu mandrie zice gazda mea din seara asta, Stalingrad. Cica acolo voi gasi sigur. Imi iau la revedere de la georgianul meu ce a facut tot ce se putea pentru mine, apoi plec mai departe. Am aproape 400 de km de facut si sunt deja in criza de timp. De cateva zile imi tot calculez distantele si tare-as face sa prind macar cateva zile cu familia pe litoralul nostru, sa le fac si lor o bucurie. ....si mergand eu asa, cu aripi la roti, din bun senin incep sa-mi arda toate becurile din bord, inclusiv indicatorii de benzina ce n-au mers niciodata, intrerupe de doua ori si moare motorasul meu. O imping un pic dar si bateria e moarta de-a binelea. Trag langa un vanzator de lebenita ce " intamplator " se afla acolo, ma uit la motor ca la spectacol si năcăjit incep sa scriu mesaje de SOS ; nici un raspuns. Mananc o lebenita pentru care, in halul de suparare in care eram nici nu mi se mai iau bani, apoi, intr-un final, fara nici o tragere, fac singurul lucru ce-mi trece prin cap, schimb releul de incarcare. Nimeresc cumva si firele, o imping din nou si porneste. In culmea fericirii pun totul la loc, multumesc, si fug spre Stalingrad. Am adresa pe-o hartie, in rusa, dar nu gasesc nici un taxi sa ma indrume spre ea. Opresc pana la urma un motorist ce ca ma conduce pana la adresa bike-postului Ferrum Stalingrad. E o curte plina cu motoare in diferite stadii de asamblare, mai bine zis de dezasamblare, cu 3 camere cu paturi suprapuse , bucatarie si baie pentru motoristi in tranzit. Frumos, nu? Gazda mea, caruia nicicum nu reusesc sa-i retin numele, are vreo 55-60 de ani, simpatic si amabil, dar nu prea reusim sa injghebam o conversatie. Asa ca ma duc si cumpar o ruda de salam, mustar, paine si bere, el scoate o sticla de vodka din congelator, intre timp mai apar niste motoristi si o chitara, mai apar niste sticle de vodka si limbile incep sa se dezlege. Ah, cum imi doream sa am parte si de asa o seara in calatoria mea! Totul a fost perfect pana a trebuit sa ma ridic in picioare si lumea a inceput sa se invarta cu mine. N-a fost o noapte usoara... ce sa zic... Nici dimineata n-a fost mult mai bine, dar cu greu ne-am pornit. Dupa multa umblatura gasesc o baterie, dar pe cand sa o pun nu se potriveste. Iau un taxi ( e mult de povestit despre serviciul de taximetrie din Stalingrad ) sa o duc inapoi. Era o Lada ce suna mai ceva ca lantul meu bolnav. N-a mai reusit sa ma duca la destinatie, intr-o intersectie a gemut o data si a murit. A fost tragi-comic. Am impins rabla pe-un trotuar si dupa minute bune m-a preluat altcineva. Pana la urma am ajuns la service-ul de langa noi, super dotat, pe care toata lumea-l stia, inclusiv eu, dar care cica nu era bun ca " made in China". Au si rusii orgoliul lor... Gasesc lant japonez ( dar de culoare rosie ...ca na', suntem in orasul lui Stalin) , pinioane italienesti si baterie habar n-am de unde. Imi sunt montate toate, schimb si becurile, ca se pare ca tot ce aveam consumator pornit in momentul plusului de tensiune s-a prajit ( inclusiv priza si cooler-ul de pe releu). Pornesc din nou, totul e perfect, zambetul mi-e din nou pe fata. Ma gandesc ca poate reusesc sa intru in Georgia, dar nu reusesc sa ajung decat pana-n vama ce se inchide aproape in fata mea. Nu lucreaza pe timpul noptii.E plin de oameni, ploua si locuri de cazare niet. Apar intre timp doi choper-isti cu care ma mai intalnisem pe drum si care, vorbind limba gasesc o camera si-si fac mila cu mine de ma iau cu ei. Alta coincidenta... A doua zi de dimineata, pe vreme buna, trec usor vama si am noroc sa incap pe langa un camion pus de-a curmezisul drumului. Ulterior am aflat ca s-a blocat mult timp traficul pe serpentinele alea. Georgia e foarte frumoasa si verde. As putea sa o traversez intr-o zi dar intr-un moment de inspiratie hotarasc sa o iau spre zona inalta, de nord, spre Svaneti. Pentru inceput am avut parte de, as putea spune, un circuit de moto GP, cu asfalt perfect, super virajat, prin paduri, vai si canioane, si cu trafic aproape zero. A fost o bucurie! Seara ma prinde undeva langa un fel de "Poiana Zmeilor ", una din minunatiile Georgiei, pun cortul si ma bucur de liniste in natura, aproape de granita Osetiei de Sud. E foarte evidenta antipatia localnicilor fata de rusi, nu ma mir. Azi, printr-un orasel pustiu, pe o trecere de pietoni, ma opreste un tip, pune mana pe ghidon si ma intreaba " Esti rus? ". Nu, sunt roman. Ma saluta, imi ureaza drum bun si ma lasa. De dimineata buna incepe distractia. Asfaltul se termina, si sunt singur-singurel pe o minunatie de drum montan, pe o vreme cum nu se putea mai buna. Trec prin satuce uitate de lume, cu multe case parasite, cu iarba mare si flori de camp si urc, tot urc. Incepe sa se vada trecatoarea si ghetarul , e o frumusete! Ce bine ca mi-am mai daruit o zi ca asta...probabil ultima atat de frumoasa din calatorie. Oamenii sunt la coasa, iar in Ushguli incep sa se formeze grupurile de turisti pentru excursia cu jeep-urile pe drumul pe care tocmai am venit. Ei, cine se scoala de dimineata...deseara poate doarme in Turcia. » Post actualizat in 28 Mar 2016 20:58 ...si ceva poze.

Va multumesc. Sunt multe motociclete ce au ajuns departe, dar batranica mea a fost intr-adevar de nadejde, m-as porni din nou cu ea oriunde. Si-acum, cu scuzele de rigoare, voi incerca sa ma apropiu de final, ca ce-i prea mult strica. 30 iulie 2015 In seara asta am propria mea casa. E o ruina, e drept, dar e numai a mea.Peretii de pamant au ramas cam la jumatate din inaltimea initiala, dar e curat, atat cat poate fi pamantul din desert. E o senzatie deosebita sa te plimbi prin ea si sa-ti imaginezi viata oamenilor ce-au trait aici, poate nu demult. Are o gramada de mici anexe pe langa camera principala, cred ca a fost frumoasa candva. Am avut din nou parte de un apus spectaculos, luat fix din fata. Parca as fi invartit roata pe un drum poleit cu aur. Te indeamna la visare, e un drum parca fara sfarsit , ce totusi se va sfarsi, dar care n-as vrea insa sa se sfarseasca. E ciudat cate contradictii pot fi in sufletul omului... Mi-e dor de ai mei, nu ma vad facand asta la nesfarsit, dar imi dau seama ca dupa golul pe care presimt ca-l voi simti dupa ce ajung acasa, in ceva timp ma va macina din nou dorul de duca. Asa ca..."traieste clipa" e probabil cel mai bun lucru pe care-l pot face. Ascult linistea, ma intind pe pamantul gol si cald, urmaresc stelele cazatoare. In starea asta de bine pana si coltul de paine uscata, restul de impletitura de branza sarata si rosia sfarmata ratacita prin fundul gentii sunt cea mai buna mancare din lume. Daca m-as multumi cu mai putin si daca mi-ar fi foame mai des, cat de fericit as fi... Am plecat cu greu de dimineata. Desi am stat destul de mult in vama, la 8 eram deja trecut granita. Chiar la final vine la mine un soldat si ma intreaba direct: "Ai copii? " Da, am doi,zic eu. La care el, mandru... "Eu am doua neveste!!!" Il felicit, dar in sinea mea ma gandesc ca uneori si una e prea mult. Mi-a fost somn dar mi-am revenit. E din nou frumos singur. Toata lumea ma saluta, unii opresc, altii chiar s-au intors din drum sa ma serveasca cu un suc si cu... (?!?)...pita cu slanina afumata. Se pare ca intr-adevar ma apropiu de casa. Am mai intalnit 3 belgieni pe BMW-uri de prin anii '90, boxer ceva mai mic, n-am mai vazut pana acum. Simpatici baietii, drum bun spre Mongolia! Habar n-am cat am mers azi,dar am condus cam 10 ore. In ritmul asta reusesc sa ies din Kazahstan in 5 zile. Lantul pocneste din ce in ce mai tare, au mai disparut niste zale de pe el. 31 iulie 2015 A fost din nou o zi lunga. Zambind, imi dau seama ca ruina in care am dormit azi-noapte putea la fel de bine sa fi fost si un mormant; e plin de ele pe marginea drumului, in diferite stadii de degradare. Dar nu m-a deranjat nimic, am dormit ca lemnul. Am trecut prin Baikonur, locul de unde se lanseaza rachete in spatiu, interesant loc. Ma gandeam sa raman o noapte aici, mai ales ca aveam si o pesoana pe care as fi putut-o cauta, prieten de-a prietenilor mei de la intrarea in Kazahstan, din Kostanay. Ma bucur ca totusi n-am facut-o, pentru ca m-am apropiat de Marea Aral, sau ce a mai ramas din ea. Cunosc povestea acestui dezastru ecologic, dar strabatand desertul si vazand canalele de irigare ce nu par sa irige ceva....nu stiu cum, parca simt si ceva din tragismul locului. Poate e doar inchipuirea mea, dar e o tristete peste aceste dealuri. Noroc cu companionii mei, ca mai inveselesc atmosfera, si o fac pana la lacrimi. Ei sunt Tarmo si Helyu, estonieni. Tarmo e actor papusar,chel, mic si bondoc,de o veselie molipsitoare. As vrea sa pot reproduce textul pe care mi l-a interpretat in mai multe limbi, ultima fiind japoneza. Helyu e prietena lui, cu vreo 20 de ani mai mica decat el si cu un cap mai mare; la fel de bine facuta si la fel de vesela. Ma apropiam de Marea Aral cand deodata vad pe stanga o baltoaca de marimea unui lac mai mic. La caldura ce-o suportasem toata ziua o baie era numai buna. Ma apropiu si spre bucuria mea pe mal vad un Transalp. Asa i-am intalnit pe estonienii mei. Ei m-au invitat la baie, eu normal ca n-am refuzat. In timp ce inotam prin apa ce parea plina de viermisori minusculi dar care de fapt erau vegetatie putrezita, ma striga Tarmo cu o fata mirata aratand spre Helyu : "Look, look...hairy boobs!!!" Intr-adevar, pieptul fetei parea acoperit de par, ca si noi de altfel, dar noi aveam scuze. Apoi haz general. Sunt de pus la rana, ce mai...Desi trecusera de orasul Aral fara sa vada epave, hotaram sa incercam impreuna sa vedem daca putem totusi sa mai gasim ceva. Asa ca ne-am aprovizionat cu de toate de la un magazin si am campat pe malul unui lac adevarat. E plin de tantari, dar nu ne pasa. Am mancat bine, am baut doua, trei beri, am ras si am povestit pana la o bucata de noapte. Multumesc! 1 august 2015 Nu mi-a fost dat sa vad epave in desert, si-mi pare tare rau. Unii ziceau ca sunt, altii ca nu mai exista, ca le-au dus la fier vechi. Am intrat la un moment dat spre un fost sat pescaresc dar nici acolo nu mai erau. "Niet caribli pustinie, niet caribli ! " Ce pacat, ce pacat de tot ce s-a intamplat aici...Se pare ca totusi Kazahstanul vrea sa faca ceva in privinta asta , in partea asta cica marea creste. Peste tot sunt pancarte ce s-ar traduce cam asa :" Pana-n 2020 aducem Marea inapoi ! " Sa dea Dumnezeu ! Martore tacute a ce a fost candva aici au ramas macaralele din vechiul port si cateva vaporase puse intr-un mic muzeu.Imi trag pozele de rigoare, imi iau la revedere de la prietenii mei ce coboara spre sudul Kazahstanului si eu pornesc spre nord-vest. Harta pe care-o am imi arata imediat dupa Aral o intersectie in Y unde ar trebui sa o iau la stanga. Drumul e perfect, inca nu sunt hotarat daca sa o iau spre Astrakhan, sau sa ies spre Rusia mai la nord.Toata lumea-mi zice ca intre Atyrau si Astrakhan drumul e de cosmar. De cate ori pornesc de pe loc, cat pot de finut, lantul si pinioanele suna de parca-r fi moara cu ciocane. La viteza nu le mai aud. Ma gandesc sa evit cat pot drumurile rele, chiar daca fac un ocol, sa ajung cumva intr-un oras mai mare-n Rusia unde as putea gasi un lant la nevoie. Intalnesc doi australieni, tata si fiu, aflati in al treilea an al calatoriei lor in jurul lumii, din cei patru planificati. Fiul are acum 19 ani si e pe un enduro de 50 cc, tatal pe un cruiser Triumpfh, cu ambele telescoape spate sparte. Un tur al lumii...oare voi ajunge vreodata sa fac asa ceva?... Orele trec, localitatile sunt tot mai rare, benzina e pe terminate. Cel mai nasol e ca habar n-am unde sunt, nu recunosc nici o denumire de pe harta si GPS-ul mai mult nu merge decat merge, asa ca nici macar nu-l mai pornesc ;si nici nu e al meu. Intr-un final ajung la o intersectie ceva mai importanta. La dreapta, la 40 de km.e o localitate unde-as gasi benzina, Yrgyz. Aha !!! Te-am gasit pe harta, dar nu unde te cautam, adica pe varianta stanga a intersectiei in Y, ci pe varianta dreapta, la cateva sute de km abatere. Na, mama masi, dar unde naiba a fost intersectia aia??? Asta e, nu ma mai intorc, nici nu mai caut scurtaturi, merg spre nord ca-i drumul bun. Alimentez si merg mai departe...si merg...si merg...si ce frumos poate fi Kazahstanul asta...imi pare rau ca voi iesi din el. Vine seara, in Karabutak n-am nici o sansa sa mai ajung azi, sunt obosit , mi-e sete si foame, bani nu mai am decat ceva maruntis si nici urma de sate decat daca te abati din drum. Sunt capos si nu ma abat, dar sunt salvat in ultimul moment cand ajung intr-un satuc amarat,gasesc cu greu magazinul, indrumat de copii si latrat de caini, imi cumpar de toti banii o paine si un suc rece, la pet de 3 litrii si fug rapid sa-mi gasesc un loc de cort, pana nu ma prinde noaptea. Iau primul drumeag in dreapta, ma urc pe un mic delusor de unde se vede soseaua, intind sacul si savurez cea mai delicioasa mancare studenteasca, paine cu suc. Si ieri a fost buna painea, dar azi e prajitura. Luna e sus, motorul langa mine, drumul inainte. Sunt fericit !!!

...Clem si-a revenit,suntem trecuti din nou de Osh si ne indreptam spre Kazarman. Ne-am oprit inaintea unei trecatori ce pe harta pare a fi spectaculoasa, trecuta de Clem, acu 2 ani, pe zapada. Am campat langa o casuta cu o droaie de copii unde in curte se fierbea lapte intr-o oala uriasa si se facea smantana. Normal ca am cumparat din amandoua; si ce bun a fost...Dormim in padure, un foarte mic paraias curge pe langa noi, miroase a pamant ud si a frunze putrede, copiii rad in jurul focului pe care l-au aprins cu Alecu si Clem. Peste o saptamana plec spre casa. Cat de usor a fost! Frumusetea locurilor, oamenii, sentimentul de siguranta au intrecut toate asteptarile. 29 iulie 2015 Sunt din nou singur.Am campat langa granita cu Kazahstanul, pe un varf de deal de unde vad totul in jur. La sud muntii ce atat de mult mi-au placut si de care maine ma voi desparti, la vest frontiera de care ma voi lovi maine, iar mai departe stepa nesfarsita, pe care sper totusi sa o sfarsesc in 5 zile, sa nu mai trebuiasca sa-mi inregistrez acel pacatos de "emigration card". A fost frumos in Kirgistan. Nu mai stiu cate pasuri am trecut, care de care mai spectaculoase. Am schimbat din nou rulmentul, acelasi de la roata din spate (cu un drum i-am schimbat pe amandoi).Dupa 5000 si ceva de km, din care mai multi de jumatate off-road, nici nu e de mirare.Au cam luat apa...Imi pare rau ca nu am numarat cate ape am trecut, dar au fost multe; mai mici, mai mari si una foarte mare. Sunt lucruri pe care daca nu le faci din primul impuls, fara prea multa gandire, te apuca teama si nu le mai faci deloc sau le faci prost. Cam asa e si cu motorul prin ape tulburi, carora nu le vezi fundul. Poti spera ca nu sunt prea adanci, dar n-ai de unde sti ce bolovani zac pe fundul lor. Le-am trecut...La cea mare, pe care am trecut-o impingand motoarele prin vad cu apa trecand peste sa, Clem s-a speriat si s-a intors. Acolo ne-am despartit. Sper sa-si poata implini visele si cine stie, poate ne vom mai intalni candva. Nu pentru ca a fost mare isprava,ci pentru hazul momentului, am sa povestesc mai in amanunt. Mersesem mult pana la acea apa.Stiam ca va urma pentru ca intalnisem o pereche de australieni parca, pe-un KTM Adventure si-un DRZ, ce veneau din directia aia.DRZ-ul facuse baie cum-se-cade, necesitand schimbarea uleiului.Cu KTM-ul trecuse pe motor, dar nu stiu pe unde ca noi n-am gasit nici un loc potrivit pentru asta. In fine,ajunsi la fata locului, am trecut apa pe jos sa vad cat e de adanca. Tare adanca nu parea sa fie,dar curentul era foarte puternic si bolovanii de pe fund mari si afanati. Singura varianta posibila parea de a impinge fiecare motor,tinut de toti 3, ca sa nu spalam praful Tajikistanului chiar de pe toate partile. M-am oferit primul. Prima data am trecut toate bagajele in spate, sa nu le pierdem si pentru ca apa sa aiba cat mai putina suprafata in care sa loveasca.M-a ajutat si Alecu dar, solid cum e, nu prea-i stateau picioarele sub el, a trebuit sa-l "pescuiesc" un pic. Apoi am intrat, cu motorul pornit ca na' ,poate ne ajutam un pic din ambreeaj. In primul metru l-am si oprit, apa era deja la rezervor.Comentariile lui Clem in mijlocul apei,cand abia mai tineam motorul sa n-o ia la vale, nu le mai pomenesc, dar atat voi spune, ca in loc sa impinga mai degraba se tinea de el. Apoi a urmat motorul lui Alecu. Mi s-a parut ca am gasit o varianta ceva mai putin adanca, ori aveam deja antrenament. Cu toate astea, la un moment dat Alecu flutura cu picioarele la orizontala agatat in disperare de ghidon. Intr-un final, ce cred ca lui i s-a parut ceva mai indepartat decat noua, am iesit. Si ca sa-l citez..." A fost extrem! ". Ne-am luat "La revedere" de la Clem si pe cand noi ne verificam filtrele (spre surprinderea mea erau uscate) si ne schimbam hainele ude, o intreaga familie a purces la trecerea raului calare. Inteligenti cai...treceau singuri inapoi pentru a duce urmatoarele persoane. Dupa cateva incercari nereusite de a incaleca, o doamna, printr-un gest foarte sugestiv, m-a invitat sa o ajut. Ce era sa fac,tot nu facusem nici o fapta buna in ziua aia... Ne-am continuat drumul in doi, mie unuia mi-a placut mai mult.Acea apa a fost prima dintr-un lung sir, dar mult mai putin solicitante. Pasul a fost o minunatie,printre stanci uriase, ghetari si flori de scai (foarte frumoase). Am coborat spre lacul Issyk-Kul, hotarati sa campam pe malul lui.Daca nu-mi joaca memoria feste, cred ca tot pe malul lacului ne-am oprit la un moment dat sa mancam. Era pe marginea drumului, intre o alimentara si un...hai sa-i zicem restaurant...o babuta cu o toneta mica cu pui rotisati. Comandam pui cu gandul sa-i mancam in restaurant, parea logis sa fie mana-n mana. Dar nu erau, ca babuta, vadit incurcata, ne intreba unde sa ne puna puiul. Ni se aproba sa-l mancam totusi inauntru, servit ca la carte, desfacut cu patentul de pe tepusa de metal, pe un capac de cutie de carton, cu un ziar cu secera si ciocanul pe post de servetel...A fost de pomina ! Si ca sa fie meniul complet, la un moment dat intra o familie mare de tigani.Oameni sunt si ei , ii lovise foamea. Dar ca sa nu piarda timpul si sa nu-si dezminta neamul, de ce n-ar vinde si ei un set de cutite sau ceva cratiti "made in China"? Si suntem intrebati nu oricum, ci pe englezeste.Raspundem ca nu, la care vine intrebarea fireasca :"Where are you from?" Pai din Rumunia, raspundem noi...la care engleza se transforma intr-un dulce grai moldoviniesc de dincolo de Prut. Bucurie pe ei, bucurie si pe noi. Povestim ce povestim si inainte sa plecam (trebiuie sa o spun si pe asta,spre rusinea mea), le oferim puiul ce ramasese si placintele cu carne comandate dar nemancate. Bulibasa le primeste,dar ne zice, in cel mai firesc si fara lauda fel cu putinta, ca mama lui ,de mic copil, l-a invatat sa nu manance carne vinerea.Nu stiu voi ce reactie ati fi avut dar eu am inghitit in sec si i-am multumit in gand pentru lectia primita. La plecare ne-au urat drum bun si ne-au avertizat sa avem grija ca pe aici se fura mai ceva ca-n Ali-Baba si gasca lui. Dupa ce am facut probabil cele mai frumoase trecatori pe vreme noroasa si cetoasa, am avut noroc si de 2-3 zile de timp frumos.Atunci cred ca am descoperit si cireasa de pe tort, o trecatoare spre Bishkek. Am urcat rapid la 3400 m,spectaculos...moment in care am vazut si restul serpentinelor pana la 3700. Dar am ramas spectator, motorul nu mai vroia sa traga. Ma ajunge si Alecu,,incantat si el de priveliste si cu adrenalina pana-n varful unghiilor si-mi striga :"Si de te trag si tot o urcam!". Dau jos filtrul, il pun in dreptul tobei lui, ma inec cu praf si fum,pornim din nou, mai facem poate 200 m si ne oprim din nou intr-un buldozer ce incerca sa refaca serpentinele surpate.Nu se mai putea continua pe motor, asa ca am luat-o la picior; o ora urcarea, jumate coborarea. Dar ce peisaje!!! Iar in varful trecatorii inguste,de genul acelora care in cativa metri iti deschid o cu totul alta priveliste, a vaii de pe versantul celalalt,- un schelet aproape intreg, probabil de cal. La cat de salbatic a fost locul, nici nu se putea ceva mai potrivit. S-au intamplat multe, nu mi le mai amintesc acum pe toate. Sunt in fata ultimei faze din calatoria mea.Lantul pocneste,ii lipseste un inel de metal de pe o za. Oare de ce nu l-am observat ieri, inainte de a pleca? Am joc in rulmentii din jug, i-am tot strans dar poate voi fi nevoit sa-i schimb pe traseu. Nu e treaba usoara. S-a rupt si cablul de kilometraj dar ma descurc cu GPS-ul.Oare ce mai urmeaza? Acum e luna, aproape plina, stele, munti, greieri, un sac de dormit prietenos, o inima plina si batranica mea ce doarme langa mine.Ce bine arata in lumina noptii... Du-ma acasa, Hondita mea !...

Multumesc.La Multi Ani tuturor si sa ne dea Dumnezeu putere si sanatate sa ne indeplinim cat mai multe vise.Cu scuzele de rigoare pentru pauza lunga, voi continua. Din jurnal... Si e din nou duminica...Nu prea mai am spor la scris, punem capul jos tarziu si poate e si putina oboseala.Aseara am dormit in Murghab,in iurta din fata hotelului, ca noi suntem mai de la tara.Acu fara gluma, dar a fost mult mai ieftin, cu acces la dusul si restaurantul din hotel si la ce consumatie am facut probabil ca am meritat reducere la cazare.A fost o seara faina la o friptura, bere si povesti impreuna cu restul turistilor cazati acolo,toti straini. Acum stam pe marginea drumului, intre Murghab si pasul Ak-Baital, cu Clem intins pe jos cam de-o ora; probleme digestive si probabil si o raceala.Toti am avut probleme cu burta.Nici nu mai sti ce sa mananci, dar nici mancarurile nu sunt prea variate si toate foarte grase.Mi-e dor de-o ciorba de fasole cu ciolan ! Imi lasa gura apa... E tare frumos Tajikistanul.Ieri am avut una din cele mai bune zile.Vreo 250 de km de off-road prin jurul Murghab-ului, cu doua pasuri la peste 4300 m. trecute gafaind si de noi si de motoare, o mina de rubin cu oameni primitori dar spre mahnirea mea nedornici de a vinde nici macar o bucatica de pietricica rosie, si spre final un apus de soare de nota 20.A fost ca si cum...m-as fi plimbat printre dinozauri uriasi ingropati in pamant si doar cu spinarile zimtate pe-afara; unii cu platose, altii cu zimti, altii netezi, unii gri, altii negri sau rosii. Oamenii buni,ca de obicei.Pana si in orase, dar parca in locurile izolate bunatatea e la ea acasa.Ne-am apropiat de Pamir Highway pe o vale ce trece printre respectiva "autostrada" si granita cu Afganistanul din sud.Frumoasa vale, mai ales partea de final, de sus, cu lacuri, flori, si panorama. Nu am mai reusit sa facem coridorul Wachan,nu ne-a mai iesit circuitul din cauza apei ce a rupt M41, a demolat 24 de case si a omorat un om.A fost trist.Noi ne chinuiam sa trecem un parau umflat ca sa ne facem planul si oamenii ne aratau pe telefon poze cu o zona aflata 15 km mai in aval pe unde nu mai puteai trece decat cu barca sau elicopterul; si un om murea. O alta zi... Cumva am ajuns din nou in Sary-Tash,pe ploaie si cu Clem foarte bolnav.Ii administrez antibiotice.Macar farmacia mea ambulanta ajuta la ceva.Vad ca antibioticele si Furazolidonul contra cacaraiei au trecere.Din ultimele am mai dat si la localnici.Am intalnit doar cativa motociclisti, dar foarte multi biciclisti din toata lumea.Noi ii admiram pe ei,ei ne invidiazaza pe noi.Nu le e usor.E vant ,drumul e greu, si au incredibil de multe bagaje.Ne intretinem la caldurica cu o cana de ceai cald si-o bere rece cu un cuplu nu mai stiu de unde, dar foarte simpatici.Tipul are fata prajita de soare, la propriu.Dormim beton, pe covoare moi.La revedere,Tajikistan, ca cine stie...viata-i lunga... » Post actualizat in 12 Jan 2016 15:26 ....si pozele...

Multumesc.Am aplicat pentru o viza business cu doua intrari. Intre timp agentia de turism Stantours mi-a trimis o invitatie, contra sumei de 140 euro, ca mi-a trebuit in 5 zile.Tariful normal e de 70 euro.Mai departe...habar n-am,dar n-a mai trebuit sa fac altceva,nici sa ma inregistrez la hotel,nici n-am fost intrebat de ce-mi pun cortul. » Post actualizat in 19 Nov 2015 00:10 Drumul spre Dushanbe nu era programat, dar a fost o bucla frumoasa.N-as putea sa spun ce drum am luat, face parte din avantajele celor care merg pe traseul facut de altii,in cazul asta Alecu, avand astfel timp sa savureze peisajul fara sa aiba habar unde se afla ; e totusi si un discomfort... In orice caz, dupa ce am mancat intr-un restaurant suspendat deasupra unui rau turcoaz si involburat, stiu ca am luat-o la dreapta la o intersectie unde nu te-ai fi asteptat sa fie semafor, dar pe care oricum nimeni nu-l respecta.Ajungand la reguli, ar trebui sa zic cate ceva si despre politia tadjica.Cu tot respectul pentru ei, dar sunt de cascadorii rasului.N-am oprit niciodata, pentru ca doar intuitia sau bunul simt ne spuneau ca organul ce sta-n masina de pe acostamentul din sens invers si care deschide doar putin portiera cat sa scoata fluturand un baston roz din plastic... se gandea de fapt la noi.Poate nu e spre lauda noastra, dar cu ocaziile astea am cam facut pe prostii. Intram pe o vale foarte frumoasa, cu un alt rau ce vine direct din munte,cu apa curata de aceasta data.Alecu ramane in urma sa faca poze,ma inteleg din priviri cu Clem si oprim in primul loc bun de scaldat.Sunt cu ochii pe soseaua ce se afla la 5 m distanta,nu cumva sa ne rateze Alecu.Vine, ii auzim motorul,urlam la el dar degeaba, nu prea vede decat drumul.Nu ne vine sa credem,murim de ciuda.Chiar aveam nevoie de o baie.Fie ce-o fi,jos textila si tusti in rau, l-om gasi noi si pe Alecu.S-ar putea zice ca e doar o baie intr-un rau,dar e unul din acele momente ce mi-au ramas bine intiparite pe retina.A fost tare fain.Plecam inviorati, trecem de inca un post de control (e plin de ele) si incepem sa urcam o trecatoare.Cum as putea sa o descriu?Pornesc camera, ma opresc la fiecare curba sa fac poze,cant in casca si ma minunez cu voce tare.Alecu ne asteapta in varful muntelui, e foarte ,foarte frumos! Trecem pe langa multe monumente funerare, ma apropii de unul ce se afla pe buza unei prapastii si ma furnica prin spate cand vad un camion pe fundul ei.Statea de ceva ani acolo... Cu fiecare suta de metri se schimba peisajul.Pe cat de arida a fost urcarea pe atat de verde e coborarea.Si e plin de flori, culeg cateva pentru fetele mele,cea mica tocmai implineste 9 anisori.Le pun la presat in micul meu jurnal (pana la final am adunat de-o mica colectie).In vale cumpar miere si lapte de la un baietas ce pazea vacile.Mierea a fost buna,laptele cred ca l-am pierdut. Dupa obiceiul lui, Clem o ia in fata.Facem spre 100 km si nu-l ajungem.Ca sa fie treaba "buna", se lasa roata de pe spate.Hotaram ca Alecu sa continue spre Dushanbe pentru a reusi cu viza in aceeasi zi, iar eu sa ma intorc dupa Clem, nu ma gandeam decat la rapele pe langa care trecusem.Reusim sa umflam roata si o iau indarat.Poate ca am facut 10 km cand am ramas din nou pe pana, s-a dus valva.Sa mori de ciuda,nu alta!Mi-e cald , mi-e teama pentrun francez si sunt foarte obosit...si pe pana.Sa dejantez singur Mitas-ul de pe spate stiam ca nu prea am sanse,camera de rezerva nu mai aveam,asa ca mi-am aprins o tigara cu speranta ca totul va fi bine.Intr-un final, descopar mesajul trimis de Alecu.L-a gasit pe Clem putin mai in fata, e la o cafea si ne asteapta...Mai trag o tigara... sa ma calmez. Ajung cumva pe pana pana la o vulcanizare,tot cu ochii in zare cautandu-l pe Clem cu camera salvatoare.Nu vine.Incerc sa gasesc o valva mecanica, dar nu se gaseste.Pe cand era gata sa ma predau,apare Clem intr-un sfarsit.N-a mai zis decat un "sorry" ,fata mea cred ca spunea totul. Ajungem cumva si noi in Dushanbe.Spre parerea mea de rau, mare lucru din orasul ce suna asa de frumos, n-am vazut.Dar spre bucuria papilelor gustative, am gasit mancare "adevarata",la un fel de Mc.Donald's.Poate nu merita, dar am savurat-o la maxim, unde mai pui ca aveau si wf. Cam asta a fost aventura noastra in capitala din care cu mare greutate am reusit sa iesim.Plecam din nou spre Pamir.

....valea Bartang.Cum as putea sa descriu tot ce vad?Sunt atat de multe si atat de frumoase.Fiecare sat e parca un mic univers.Distantele sunt mari, drumurile rele, apa ar fi dar teren arabil destul de putin , asa ca tot ce se poate e irigat si cultivat.E grozav de vazut cum se capteaza apa dintr-un paraias de munte si printr-o multime de canale, fara pompe si alte chestii, doar prin cadere, reusesc sa duca apa pe la fiecare casa si gradina.Ce se va intampla cu oamenii astia cand ghetarii nu vor mai exista?Se topesc repede... Vad copii alergand pe ulitele satului invartind cercul, jucandu-se "de-a volanul"si imitand din gura masinile de curse,multi joaca volei.In fiecare sat sunt terenuri pentru acest sport.Mi s-a spus ca s-a adoptat jocul asta pentru ca nu exista spatiu pentru terenuri mari.Am intalnit doua camioane pline cu adolescenti, mergand in susul raului la un campionat de volei.Profesorul vorbea bine engleza si am stat un pic de vorba. E un loc aparte locul asta.Drumul e cred ca cel mai greu de descris.Ba e foarte abrupt, prapastios, ba e exact pe malul apei, ba e ...pe sub apa.E fantastic si mult mai mult decat mi-am putut imagina.Nu am semnal si mi-e dor de toti ai mei.Apare asfaltul, valea e pe sfarsite.. Acum suntem undeva pe granita Afganistanul, doar un rau ne desparte.Dar ce rau...si ce vale ,,,si ce munti....Raul mi se pare infricosator.E foarte tulbure, foarte rapid, cu debit foarte mare, si cum albia e plina de bolovani uriasi se creeaza valuri grozave.Satucurile de pe malul Afgan par si mai izolate, legate doar prin niste drumuri de munte ce ele insele cred ca sunt o adevarata aventura.Destul de des se transforma in poteci ce urca spectaculos in zig-zag, coborand apoi de cealalta parte a stancii abrupte prin care nu s-a mai putut taia drum. Ne-am pus corturile intr-o curte,unde oamenii ne-au primit bucurosi, ne servesc cu tot ce au.Mancam, cred, cea mai mare si buna lebenita, dar nu ne lasam...Copiii sunt grozavi! O luam spre Dushanbe.

Mda,...scolca... Ma prind greu si uit repede.Pe mine m-ar fi costat cred ca 1400 eur din Cluj pana-n Cluj.A meritat mult mai mult sa-i bag in rezervor. Asadar,hotaram sa o luam la dreapta pe Bartang.Am fost inspirati sa facem asa,am prins o vreme cum nu se putea mai frumoasa.E absolut pustiu,doar un drum ce serpuieste printre munti maiestuosi,prin nisip si piatra,insotind raul ce cu fiecare km.devine tot mai vijelios.Din start am ratacit drumul,dar am facut-o oarecum constienti.Prea erau tentante firele de apa ce trebuiau trecute pana pe malul celalalt al raului;un pic de adrenalina nu strica niciodata.Ne redresam mergand paralel cu drumul principal.E prima data cand vedem marmote portocalii si iepuri.Drumul e spectaculos,ma intreb cine il intretine,cine l-a facut si de ce.E fara indoiala cel mai frumos loc in care am fost pana acum,prin izolarea,salbaticia si curatenia lui.Ajungem la niste formatiuni din pamant modelat de vant ce dintr-o data te fac sa te simti mic de tot.Clem uita si de stresul benzinei si coboara printre "monstrii"sa faca poze,il asteptam si ne minunam de peisaj.Trofee sunt din belsug dar oricat vanam cu privirea nu reusim sa vedem nici un tap Marco-Polo,pacat. De nu stiu unde apare in dreapta noastra ditai dulaul,alearga in paralel cu noi si e clar ca nu-i suntem dragi.In fata ii apare o apa si ma gandesc usurat ca am scapat.Fara sa-si incetineasca goana,sare in apa,innoata ca disperatul,iese si-si continua urmarirea,moment in care nu ma mai multumesc cu ultimul loc din grup si-l depasesc pe Clem ce cred ca nici nu observase ca avem companie.Dar pana la urma renunta,probabil obosit.In orice caz,a fost de admirat... Lasam spatii mari intre noi,ridicam nori de praf,viteza ne fura si prietenii mei pierd drumul principal,la o mica intersectie in "Y".Mergem o bucata in paralel,dar se indeparteaza tot mai mult.Vaile sunt largi,dar abia cand aproape nu-i mai vad de loc realizez de fapt cat de largi.Nu au unde merge,se vede clar ca drumul se blocheaza in rau,sub munte,asa ca imi aprind o tigara si-i astept.E atat de liniste...Varfurile inzapezite ale muntilor sunt scaldate in ultimele raze ,cat de frumos poate fi...Se lasa seara,trebuie sa campam undeva.Dupa ceva vreme apar ratacitorii si pornim mai departe.Trecem de un calendar lunar,desenat as putea spune,pe pamant, din pietre de diferite culori,apoi gasim un loc putin mai ferit de vant si ne punem corturile,s-a racit putin si bate vantul.Baietii isi schimba pinioanele fata.Eu sunt prea lenes pentru asta,asa ca fac pe bucatarul si fac o supa romaneasca la plic fabricata in Vietnam.Ce mica e lumea...O mancam cu pofta,dar ce bun ar fi ceva dulce...Ma salveaza Alecu,i-a pus Ramo un borcanel de miere.Imi ung o felie cu pofta,musc si...si...ar fi fost grozav daca n-ar fi fost Pur de spalat vase. :wacko:A fost distractiv,dar nu pentru mine.E puzderie de stele,noapte buna... E dimineata. Ma trezesc cu gust de spalator in gura ,ne invioram la rau,mai spalam cate ceva,ne intalnim cu primul biciclist de pe valea asta.E singur,cam de varsta a doua,ne indruma spre o mica abatere din traseu,un sat pe varf de munte.Pornim mai departe pe valea ce se ingusteaza tot mai mult,drumul e ba pe langa apa,ba pe margini de prapastii.E plin de flori printre pietre,care de care mai frumoase.Dupa niste curbe printre bolovani uriasi ni se asterne la picioare o oaza de verdeata.Cu greu deslusesti casele satului.Sunt mici si parca totul e parasit.Coboram si in scurt timp suntem inconjurati de o gramada de copii.Apar si adultii si suntem invitati in prima casa.E "Imam", sarbatoare,oamenii sunt veseli si darnici.In sat sunt 300 si ceva de suflete,n-ai crede.Casa in interior e neasteptat de spatioasa,masa se umple de bunataturi(paine,chefir,bomboane,etc.)Intrebam de drumul de sub apa.Unii ne zic ca nu-i nici o problema,altii ne spun ca au trecut prin apa pan' la piept.Incurajator...Au o statie radio veche si un telefon arhaic,suna la vecinii mai din aval si aflam ca vom putea trece,ba ca vom gasi chiar si benzina daca vom avea nevoie.Multumim,oameni buni!Spre seara ajungem intr-un spectacol de lumini si umbre in satul din varful muntelui indicat de biciclist.E o minunatie!

Da,si mie imi plac... Cele postate de Ramish,careia ii multumesc,sunt facute de Alecu.Habar n-am cum se numeste aparatul. Ramasesem restant si cu un raspuns pentru b374,scuze.Nu stiu cine e Scolca.Motorul lui Alecu a fost ridicat din Cluj,nu prea am retinut alte detalii,dar daca ai nevoie cred ca te poate lamuri el mai bine. Continuarea povestii,in curand.Multumesc.

Plecam spre Tajikistan.Drumul e foarte frumos,vremea e grozava,dar pe masura ce ne apropiem de zona de granita incepe sa se innoreze.Lumea ne saluta,Clem alearga in cautarea fotografiei perfecte,Alecu o ia inainte iar eu raman sa vad cum se face painea de casa,asa,mai peste gard.Ce bine mirosea...Sunt invitat imediat in curte.Painea e batuta de arsura si servita la botul calului.Mare multamita,e grozava.E tare frumos pe aici.Culorile alterneaza de la gri,pana la rosu si verde,drumul se vede pana departe si e putin circulat.Inainte de Sary-tash,in trecatoare,incepe sa ploua,moment in care ne ajunge din urma prietenul nostru cu vxt-strom-ul.Miroase a ferodou incins.Camioanele chinezesti,de care e plin prin zona,se chinuie la vale,le-ai putea intrece mergand pe jos.Si la deal se chinuie la fel,caii putere se transforma-n melci.Dar arata bine... Ajungem unde ar trebui sa vedem lantul muntos cu cei parca 16 km de "no man's land",dar nu se vede dacat un cer negru,prevestitor de furtuna.Dar cum noua nu ne place la pensiuni,facem mici cumparaturi printre care si o sticla de vin,lasam in urma renumitul Sary-tash si gasim o statie de autobuz dezafectata cu un mic adapost de beton uscat si relativ curat.Suntem fericiti ca am gasit acoperisul asta.Dar fericirea prea multa dauneaza sanatatii,asa ca apare un Kalasnikov cu soldatul aferent sa ne izgoneasca,cica e zona militara.Plecam cu parere de rau.Nu se mai vede nimic sub ce sa ne adapostim,podul sub care ne gandeam sa tragem nu ofera locuri uscate,cladirile globulare din departare ce pareau a fi o ferma sunt de fapt tot o chestie militara,asa ca ne oprim la un fel de post de control sa intrebam unde ne putem pune cortul fara sa fim considerati spioni.Pai aici,peste drum de noi,langa casa aceea nelocuita si cu o viitoare terasa acoperita.Dintr-o data deasupra noastra a rasarit soarele.Locul e uscat,ferit putin de vant,numai bun de intins sacii,de baut bere si de stat la povesti.Din vin am fost singurul care a reusit sa bea 2-3 inghitituri,era mai degraba otet,suficient cat sa-mi acreasca si ziua urmatoare.Prietenul nostru slovak a adormit primul,cred ca nu i-a fost prea cald in acea noapte.Dupa cum zicea Alecu,nici la plaja nu m-as duce cu un sac ca ala. Ma trezesc primul,mijesc zorileCerul e senin pe jumatate,dar directia vantului e datatoare de speranta.Muntii se vad ireal de frumos.Nu ma rabd si-i trezesc si pe restul,sa se bucure si ei.Intre timp,pe langa noi trec vitei,cai si oi,suntem langa o mica ferma.Se trezesc si copiii,se apropie de noi,primesc biscuiti si ne pozeaza ganditori.De obicei sun veseli,dar cred ca inca nu s-au trezit bine.E viata grea aici,se vede pe pielea lor. Renuntam sa mai mergem spre piscul Lenin,asa ca pornim spre granita .Suntem primiti destul de dur la iesirea din Kirgistan.Daca nu avem platita taxa eco,putem sa plecam inapoi,cam asa suna.Clem n-o avea,dar nu are nici 8 euro marunti,asa ca face greseala sa dea 20.Nu mai primeste restul si daca nu-i convine,sa plece tot acolo,inapoi.Ce poti sa faci?Daca intr-adevar exista o judecata de apoi,zice Clem,oamenii astia tre' sa aiba un loc special.Plecam ...si parca invartim roata pe o alta planeta.Ne tragem pozele de rigoare langa tapul din tara nimanui,apoi facem cunostinta cu vamesii tadjici.Trecem prin trei sau patru ghisee diferite,daca le poti numi asa,unde peste tot suntem taxati si fiecare stabilindu-si rata de schimb valutar dupa bunul plac.Daca ar fi fost receptivi,ar fi prins cateva cuvinte dulci romanesti.Cel putin doua taxe au fost abuzive,dar ne asigura ca la intoarcere nu mai trebuie sa platim nimic.Ce usurare...In sfarsit,plecam.E tare frumos aici,vremea si locurile sunt mana-n mana spre incantarea noastra.In scurt timp apare si lacul Karakol,o minunatie.Ne oprim des,facem poze,respiram aerul tadjik.Prima localitate,Karakul,e locul unde ar trebui sa ne facem plinul.Candva a existat o benzinarie,iluminat public si poate multe altele.Acum e trist,sau poate doar asa mi se pare mie.Tragem la pensiunea Sadat,oamenii sunt foarte primitori,mancam bine si suntem asigurati ca vom primi si benzina.Ca e mai scumpa nu e problema,dar curios cuM in rezervoarele noastre intra din ce in ce mai multi litri,situatia culminand in Murghab, unde in rezervorul meu de 24 au intrat 26.Tot e bine,...ca nu ne plimbam cu camionul. Si plecam,ca de mult visam la ce urmeaza,valea Bartang.Dupa ce stam un pic in drum,cu pasul Ak-Baital inainte si Bartangul la dreapta,cu Clem ce in ultimul moment e lovit de precautie,teama,autoconservare si alte cele,hotaram sa cotim dreapta si sa ne afundam intre munti.Cam 400 de km.pana dam din nou de asfalt,cu drum pustiu,cu stresul benzinei si al drumului ce pe la o bucata ne asteptam sa fie sub apa.Dar vremea e cu noi,avem curaj si dispozitia necesara,plus cate 2 litri de benzina rezerva.Ramanem din nou doar noi trei,slovakul nu mai are timp si vrea sa atinga alte obiective.La drum...

Va multumesc.Da,mi-ar placea sa ne intalnim totusi candva.Cine stie?Pana una alta,cred ca si tu ai ce povesti de prin Mongolia.Asteptam... 02.07.2015.Ieri,dupa ce m-am plimbat prin toata zona vizitabila a canionului,m-am gandit ca spre seara sa ies din Kazahstan.E placuta emotia si nerabdarea de a incepe un nou capitol.Clem deja a aterizat in Bishkek,ma asteapta.Dar n-a fost sa fie.Viza de Kirgistan imi e valabila doar de poimaine,noroc ca am observat la timp.Asa ca mi-am petrecut restul zilei cam ca o gaina beata ce nu stie incotro s-o apuce.M-am invartit in jurul canionului,am vrut sa o iau spre parcul Altyn Emel dar m-am oprit la povesti cu un sofer de camion(se lucreaza masiv la drum in zona si e mult praf)si pana la urma am renuntat.Nu prea mai e distractiv pe off-road fara telescop,nu mai e gram de ulei in el.Cand ma opresc,creierul meu continua sa se legene,parc-as fi beat.In schimb am facut o baie in raul din canion,pe o plaja privata,adica numai a mea.Nu m-au pandit decat ulii,sau poate soimi,nu stiu.Sunt foarte multi si frumosi,un fel de simbol al Kazahstanului,ca prea sunt multe statui cu ei;plus berbeci,tapi,cai si camile.Pe acestea din urma le-am intalnit ieri din nou,si cu o cocoasa si cu doua.Frumoase si blande,nu ca m-as fi apropiat de ele prea mult,dar nu mi-au avut grija.Au un miros specific,il simti de la distanta. Am avut parte de inca un apus grozav.Nu stiu cum sunt rasariturile,ca n-am prins prea multe,somnul e dulce dimineata,dar apusurile sunt absolut spectaculoase.Inainte sa plec am citit "Altai-Himalaya" de Nicholas Roerich,un pictor ce prin anii '20 cred, a calatorit cu caravane prin zona si a pictat.Mi s-au parut ireale picturile lui,dar am ramas masca sa vad dealurile si muntii Kazahstanului,mai ales in lumina apusului,ca in tablourile lui.Sunt fantastice vaile astea largi,strajuite de munti din toate partile.Pozele sunt sarace in comparatie cu realitatea chiar cu un aparat performant,cu al meu ce sa mai zic...Nici talentul nu ma ajuta.China e la o aruncatura de bat,dar batul cred ca-l voi arunca din Tajikistan,sa fiu sigur ca ajunge. Dupa vreo 200 km umblati in "doru' lelii",am tras tot langa canion,dar chiar pe marginea lui.M-am gandit ca poate or mai fi ceva turisti sa am cu cine sa stau la o poveste,dar nu,era pustiu.Mi-am pus sacul de dormit intr-un mic refugiu din piatra,dar fara acoperis si m-am bucurat cred ca de cea mai frumoasa noapte din calatoria asta.Incercati sa va imaginati canionul si muntii din departare in lumina lunii pline si a stelelor,stele ce se vedeau ca-n palma cu toata lumina reflectata de sora lor mai mare.A fost...de vis!O supa calda,o bere rece si-un somn fara vise... M-am trezit devreme,ca intotdeauna cand dorm doar in sac,fara cort.Am plecat in cautarea lacului Kolsai,vazut intr-o brosura luata de la ambasada din Bucuresti.Nu l-am nimerit din prima dar a meritat.Am trecut prin niste sate de la baza muntelui ce mi-au amintit de copilaria mea;simple,saracute,cu drumul plin de balegar,dar de-un farmec aparte.Fiind chiar sub munte,e mai multa apa,asa ca florile de camp m-au imbatat de buna dimineata.De mult n-am mai simtit asa parfum. Cautam Lacul Rosu kazah,dar am gasit unul fara copaci,frumos tare oricum.Mai in amonte de el mai erau 2 lacuri,vizitabile doar la picior,dar nu am mai avut timp sa le vad.Indreptandu-ma spre cel cu copaci,pe o vale paralela,incercand sa trec un parau fara pod,m-am blocat in mijlocul apei,motorul e greu si pietrele afanate.Spatele s-a infundat,iar eu am ramas sa-mi admir parcarea fara cric...Pana mi-am despovarat calul au aparut si oamenii dispusi sa ma scoata.Tot raul spre bine,cu ocazia asta am observat ca-mi lipsesc 2 suruburi de la aparatoarea de lant.Mi-au dat oamenii si de alea.Mi-am parcat motorul langa o ferma si bagajele mai valoroase intr-un tufis si-am pornit pe jos.N-avea rost sa ma mai chinui sa trec cu motorul,pe GPS se vedea o a doua trecere mai la deal.Surpriza,la a doua era pod...Putina miscare n-a stricat ,au fost cativa km buni.Era totusi sa nu ajung,cucoana ce incasa taxa de vizitare nu vroia sa inteleaga ca valorile mele sunt ascunse departe,intr-un tufis.Vina mea,dar m-am gandit ca daca nu e pod n-o fi nici bariera.Intr-un tarziu m-am enervat,i-am multumit apasat si m-am intors sa plec,moment in care poate i s-a facut mila de mine ca batusem cale lunga pe caldura aia si m-a lasat sa trec "moca".Ar fi fost pacat altfel,in cazul asta pozele cred ca descriu destul de bine locul.Intre timp se innorase si primele picaturi de ploaie si-au facut aparitia.Ploaie calda,nu era problema,dar gandul la actele mele din tufis a facut sa-mi creasca aripi.Obosisem,dar la casa cu bariera am gasit doua UAZ-uri in asteptare de clienti.Ne-am inteles la pret si am avut parte de cea mai hard-enduro calatorie pe patru roti de pana acum;in viteza si zduncinat cum-se-cade.Macar nu m-am udat din nou la picioare,de asta-mi era mai groaza. Imi iau parca cu jale "la revedere"de la Kazahstan,tare mi-a placut.O iau spre Kegen,aproape de punctul de frontiera.Nu ma grabesc,mai ales ca in acea directie cerul nu arata prea prietenos.Stau cam o juma de ora intr-o parcare sa vad cum evolueaza vremea.Sunt frumos pictate refugiile din parcari,peste tot sunt asa;inclusiv wc-urile.Vantul bate tare si norii sunt impinsi spre tara vecina,e spectacol pe cer. Ajung in Kegen.Imediat opreste cineva sa ma intrebe daca imi poate fi de folos.Pai da,caut o cazare.Stie una,ma conduce acolo daca-l astept 5 minute.Astept,cum nu?Pe langa ca e super ieftina,ma si simt excelent.E curat,oamenii au si un mic restaurant cu mancare buna si doi baietei dintre care Praslea e argint viu.Ba e pe motor,ba cu mine la masa,ba imi cere sa discutam pe google(nu ma asteptam sa gasesc wf.acolo),ba imi ofera momente de karaoke.Au sistem audio,fac si discoteca seara.Super tare!Multumesc,oameni buni. 03.07.2015.Plec spre Kirgizia!!! » Post actualizat in 15 Sep 2015 07:33 07.07.2015.Sunt deja de 4 zile in Kirgistan,sau mai bine zis in Bishkek.Incepem sa ruginim deja de atata stat. Am iesit din Kazahstan mai mult uitandu-ma inapoi, cu parere de rau ca nu am putut vedea mai mult.In schimb,tara vecina nu m-a primit prea frumos.Cu toate sperantele mele de a trece vama aceea repede,tot am stat cateva ore din cauza acelei nefericite fituici numita "emigration card",pe care nimeni n-a avut bunavointa sa mi-o dea la intrarea in Kazahstan.Ne-avand-o,nici n-am avut ce arata la iesire,de aici problema.Pacat de ziua pierduta la politia din Almaty,incercand sa vizez o chestie pe care de fapt n-o aveam.Bine ca macar mi-am recuperat pasaportul.Dupa multa chinuiala mi-a fost gasit,dupa care sunt intrebat:"Ce vreti de la noi?"Nu mai vreau nimic,sistem birocratic ce sunteti!!!A fost o intreaga babilonie...Intr-un final,la vama,oamenii fiind amabili(unul vorbea engleza)dupa multe telefoane m-au lasat sa trec fara penalizarile de care auzisem ca s-ar practica.La kirgizi a fost usor,doar ceva taxa de mediu de platit si gata,la drum.S-a pornit o vijelie de abia am reusit sa nu ma rastorn.Dar sunt o fire optimista,asa ca s-a imbunat si vremea.Am luat-o spre primul oras,cu gandul sa scot ceva bani.Da de unde!Cardul meu n-a fost comestibil,nici un bancomat nu l-a vrut.Nici in banca n-am rezolvat nimic,cica sa ma duc intr-un oras mai mare.Noroc cu tengele ramase prin pachetul de tigari,am schimbat in somi si gata,am fost din nou bogat. Regret si acum ca am ales sa merg spre Bishkek pe varianta nordica a lacului Issik-kul,foarte turistica si aglomerata.Cica varianta sudica e mult mai frumoasa,turismul fiind mai putin dezvoltat din cauza raurilor ce vin din munte si racesc apa lacului.Oricum,lacul si muntii de pe malul celalalt,cu varfurile inzapezite au fost o priveliste grozava.Intr-un final m-a prins seara.Adevarata distractie cu lumanarile mele de 35w...Cat am mai apucat sa vad pana s-a intunecat de tot,drumul spre Bishkek,printre munti, e foarte frumos.N-au soferii astia nici o treaba cu schimbatul fazelor,au un fel foarte egoist de a conduce;si a fost plin de utilaje agricole pe sosea,multe neiluminate.M-am "agatat" de o dubita si pana la urma am ajuns.Nu chiar unde trebuie,bietul GPS s-a ratacit.A fost ocazia de a lua,la miezul noptii, o sanatoasa cina plina cu carne de oaie,ca nu s-a acceptat accesarea wf. fara consumatie.Treaca,macar am baut o cafea adevarata,din Rusia n-am mai gasit decat instant,dar nicidecum Ness,ci ceva parca intre lapte si ceai,foarte dulce si in cani mari...o spalatura... Cu Clem m-am mai intalnit acum 2 ani,impreuna cam o saptamana pana-n Muntenegru.Faina reintalnirea,intr-un alt colt al lumii,cu imbratisari si pupaturi.Mi s-a parut schimbat,cei 2 ani de hoinareala nu i-au creeat despre lume o impresie prea buna,nu stiu de ce,pacat...Mi-a zis ca sufera de singuratate,ca nu mai vrea sa-si faca prieteni noi,ca vrea sa se stabileasca undeva.Am stat pana pe la 3 intr-un parc,am baut niste beri si am povestit.Pare obosit si jerpelit,dar are ce povesti.E la finalul unui capitol si inceputul unuia nou.Aventura moto se pare ca se va incheia cu noi. Cum in hostelul in care-mi rezervase un loc, se pare ca nu-l mai aveam,surprinzator de repede avand in vedere ora,am reusit sa ma cazez intr-un altul.Am dormit lemn,rupt de oboseala.A doua zi m-am mutat cateva strazi mai incolo,intre timp aterizase si Alecu,trupa se intregise. Si uite-asa,vegetam de 3 zile.Intre timp a aparut si Sambor,tipul ce a adus motorul lui Alecu.E de multa vreme prin lume,cu 2 sau 4 roti si are ce povesti A fost weekend,abia luni am putut depune actele pentru viza de Tajikistan,dar pentru ca domnul consul nu s-a simtit bine,abia azi ne putem lua pasapoartele.Intre timp am batut bazarurile,pline de produse locale,traditinale,dar in aceeasi masura si de chinezisme,daca tot sunt la doi pasi...Un anume bazar,plin de fieratanii,a a fost bucuria lui Alecu.L-am fi putut lasa acolo,nu s-ar fi plictisit.Nu stiu cum sa-l descriu,dar poate ma ajuta el cu niste poze. I s-a facut mila unui pantofar,de Clem,ca l-a vazut cu degetele afara din pantofi si cu o sula si ata a readus zambetul pe fata francezului."Sunt atat de stramti acum!" zicea plin de incantare.Probabil au vazut multe acei pantofi,nu vroia sa renunte la ei,zice ca vrea sa-i lase mostenire. Alecu n-a venit cu mana goala,mi-a adus un drag de telescop(multumesc celor ce m-au ajutat),si fiindca e baiat bun,mi-a facut surpriza sa mi-l si monteze.I-am pus si o anvelopa spate mai de scandal si...la drum!E deja dupa-amiaza tarziu,dar nu mai avem rabdare,plecam spre Osh.Clem cu avionul,Africana lui e acolo,noi pe motoare.Abia iesim din zona metropolitana ca trebuie sa campam,dar suntem fericiti,suntem la poalele muntilor ,sub cerul liber.Dimineata plecam devreme,avem aproape 700 km de batut.Drumul e foarte frumos,cu trecatori inalte,tuneluri,pajisti inverzite,oameni primitori si foarte multe animale,in special cai.E foarte cald,asa ca n-am ratat ocazia de a ma scalda intr-un paraias de munte.Apa calda,lebenita servita direct in parau,camionagii simpatici,nu se putea mai bine.In timpul asta Alecu era la sauna,in echipament Ajunsi in Osh,urmariti pana la un punct(ca dupa acel punct am inceput sa facem off-road prin oras,pe niste ulite abrupte si neasfaltate) de un Matiz al carui proprietar ne tot flutura ceva legitimatie si se chinuia sa ne traga pe dreapta,habar n-am de ce,...am ajuns la Patrick,un elvetian cu o afacere infloritoare in zona.Clem era deja acolo.Are o curte plina de motoare,unele ale lui(de inchiriat),altele parcate pe perioada mai lunga.Are si un mic service,dar foarte prompt.Cat am stat acolo schimband uleiul,a aparut un nefericit cu un V-Strom destul de zdrobit de macadamul Kirgistanului;ghidon si crashbar-uri indoite,plasticuri rupte.Dupa o scurta constatare,zice mecanicul ca se rezolva.Asa am asistat la metamorfozarea V-Strom-ului intr-un semi-naked cu cu far carenat,ghidon nou,bord si semnalizari de XT,rezolvat in juma' de zi si nu de mantuiala.Oare la noi cat ar fi durat? In acea seara am fost 4 prieteni la bere,a fost frumos.Ne-a fost tare sete.Am mancat cred ca si cel mai bun raghman(paste,legume,carne si mult sos),apoi somn la hostelul gasit de Clem in prealabil,la marea suma de 6 dolari de persoana. Maine plecam spre Tajikistan!

Am gasit cardul cu primele poze din tura.Sunt facute prin Ucraina,in centrul Kievului,la memorialul rezistentei anticomuniste,pe acasa pe la prietenul meu Jena si cred ca sunt cateva si din Rusia.Continuarea povestii,in curand.Multumesc. » Post actualizat in 05 Sep 2015 16:55 01.07.2015.Azi m-am despartit de Shoi.Au fost aproape 4 zile foarte frumoase.Dupa ce ne-am trezit,pe malul Balhashului,,cea mai buna inviorare a fost o baie grozava.E absolut pustiu si suntem la poate 200 m de sosea;nu tarabe cu papa sau souveniruri,nu turisti,nu aglomeratie,doar cateva tiruri parcate tot pentru baie.Peisajul incet se schimba din bine in tot mai bine.Cand apare lacul,cand dispare printre dealuri.,e foarte frumos.Apoi,din nou desert.Pentru prima darta am vazut mirajul desertului ,ce te amageste cu intinderile de apa din zare;dar nici urma de apa.Ne e sete si foarte cald,noroc ca motoarele zboara si gasim lichidele pe care le-am bea intr-una. Intr-un final ajungem in Almaty,frumos si cu o circulatie haotica.Si claxoneaza de zici ca e sport national.Cum Shoi a mai fost pe aici,gasim rapid cazarea.Varianta ieftina e o camera mica,cu 2 paturi si fara geam.Geam aveam,e dret ca mic si sus,dar faza ce ne-a distrat e ca nu dadea afara ci spre o alta camera.Insa am dormit bine,n-a scartait patul vecinilor.Am mancat intr-un restaurant unde trebuia sa te descalti la masa,cocotat pe niste banci,primul de acest gen.Dupa o zi de drum si inainte de dus am preferat sa mananc cu picioarele spanzurate pe langa masa,incaltat.Shoi nu,ca el se descalta.In scurt timp a inceput sa se strambe si s-a incaltat rapid,nici el nu s-a suportat.Are omuletul asta un fel de a fi exact ca-n filmele vechi cu asiatici.Se stramba,rade,umbla as zice tipic japonez.Cu doar cateva cuvinta rusesti si multa maimutareala se face inteles oriunde.L-am convins sa mai vina un pic cu mine spre est.Era asteptat in Shimkent,are o mandra acolo.Cate o mai fi avand prin lume?Printre alte imi zice ca e casatorit,ca de o viata calatoreste pe banii nevestei asistenta medicala.-Pai ea ce zice,e corect? -De ce nu?Si eu am muncit sa-mi sustin familia in perioada prenatala si un an dupa ce a nascut-o pe fetita noastra.Pai bine,dar fetita ta are acum 25 de ani!Ridica din umeri si rade.In Japonia mai are si o prietena,de-o seama cu fiica lui si toate trei,fiica,mama si amanta se inteleg perfect... Deci o luam spre munti,spre lacul Issyk.,foarte frumos daca n-ar fi plin de gunoaie in spatiile verzi.Turcoaz ca raul Tara din Muntenegru si cu o apa rece de abia m-am gasit sa ma pot spala...Am gasit intr-un final si un loc potrivit de cort,ocazie cu care a facut si Shoi cred ca prima endureala din viata lui.;stresat nevoie mare.Am trecut si o baltuca de vreo 2 metri cu apa pan'la glezne,dar si-a pus intai impermeabilii.A fost distractie,ce mai... Urmatorul punct a fost canionul Charyn.Suntem aproape de China.Intreb un localnic,in ce directie e China?Si-mi arata la stanga,inainte si la dreapta:Chitai,Chitai,Chitai...Chitai balsoi!(mare).Am dormit langa canion,cu o gramada de animalute in jur,un fel de soareci de pamant dar mai mari,frumosi si albiciosi.Noapt cu luna plina,stele,o sticla de vin,o bere nr.9,un Shoi pilit,vesel si cu multe povesti in program.De vis!Dimineata ne-am intalnit cu un francez pe-un Transalp,dormise nu departe de noi,Pacat,puteam imparti vinul in trei.Apoi ne-am despartit.Shoi inapoi spre Almaty,eu spre canion.Mai frate,frumos din cale-afara!Te simti mic,o catedrala a naturii.Am primit acordul paznicilor de a intra cu motorul in canion,dar fara bagaje ca cica e abrupt drumul,asa ca am intrat.Fara cuvinte... Mihai,tie iti dedic in special ziua asta,pentru ca stiu ca in calatoria ta ai ratat canionul.Ai scris o carte frumoasa si "mostenirea" a mai dat un rod.Multumesc.

Va multumesc. 21.06.2015.Sunt putin restant,dar am scuze.Pentru inceput,si sa n-o zic intr-un ceas rau,militienii rusi m-au ocolit.Am avut si suisuri si coborasuri astea 3 zile.Dar pe rand...Cum cu Vlad nu mai am cum sa ma intalnesc,am hotarat sa las Moscova pe alta data si sa o iau direct spre est,sa ajung cat mai repede in Kazahstan,nu stiu de ce ma atrage asa tare.Poate incep sa ma satur de drumurile astea rusesti fara sfarsit si marginite de copaci,vreau spatiu deschis.In sfarsit,macar ma indrept spre zona de sud a Uralilor,poate se mai diversifica peisajul. Drumurile principale in Rusia,dupa cum au mai zis si altii,nu trec prin localitati,un lucru din care romanii n-au invatat la timpul potrivit.Dar te saturi si de asta,asa ca m-am aflat destept sa nu ascult GPS-ul si m-am gandit sa intru si eu printr-un oras,sa ocolesc ocolirea de pe centura,sa mai vad oameni.Am intrat si...m-am blocat in trafic.Am inceput sa fierb si eu si batranica mea,pana cand vazand ca nu mai am nici o sansa sa ies pe lumina din oras,m-am hotarat cu ciuda sa trag pe dreapta sa caut gastinita(pensiune,hotel,etc).Ma gandeam la gaurica ce se va face in buzunar,dar n-am avut ce face,pur si simplu nu misca nimic in nici o directie.Am gasit,da' scumpa, parca n-as fi dat atatia bani,ca na,sunt abia la inceput de drum.Asa ca opresc primele doua roti ce apar,un scuterist,ce in loc sa-mi zica de o cazare ieftina,ma invita la a lui "home",unde imparte un apartament de 2 camere cu Irina si Vanea(sotia si copilul),cu mama si catelul.Accept,ca nu prea aveam alternative,cu toate ca Jen al meu imi parea cam ametit.Asa ajung intr-un fel de ghetou,destul de sumbru.Blocuri vechi,usi metalice peste tot,apasator...greu de descris.Duc bagajele,imi cer scuze cum pot pentru deranj,la care mi se raspunde tot cu scuze pentru spatiul inghesuit si jerpelit.Greu de descris si apartamentul,si de fapt nici nu conteaza.Oamenii sunt de pus la rana,nu alta.Dus,papa,internet,(traiasca google translate),voie buna.A fost de pomina.Africana mea a dormit intr-un parc de garaje pazit,cum sunt mai toate pe aici,langa puisorul chinezesc al lui Jenea,pazita si botezata de trei prieteni de-ai amicului meu ce cred ca-si duceau veacul prin acel garaj.Dimineta nu mai erau,doar o armata de sticle,martore tacute.Eu cred ca am fost ceva mai norocos,dormind langa jumatatea tanara si feminina a familiei.Nu mi-a tulburat somnul decat veioza ce la o bucata de noapte mi-a cazut in cap,dar pana si asta a fost subiect de ras.Dimineata Jen avea aceeasi fata,parca afumata,dar se pare ca nu e semn de betie, asa e el.La plecare pupaturi si imbratisari.Multumesc,esti un om mare.Sa nu judecati niciodata oamenii dupa aparente. Am plecat de dimineata,o dimineata frumoasa.Totul perfect,exceptand cateodata niste sunete ciudate pe care le-am pus pe seama nici nu stiu cui:a caldurii,a pietricelelor luate de pe acostament si proiectate pe dedesupt...A fost foarte,foarte,foarte cald!Sa mergi cu viteza si sa n-o poti face cu viziera ridicata din cauza aerului fierbinte inca n-am patit.Seara am ajuns in Penza,tot cu stresul cazarii in cap.Intr-o benzinarie intreb asa,intr-o doara niste vitezani daca stiu cumva vreun camping,dar neputandu-ne intelege ma conduc la ei acasa sa discutam pe google.Ok ,ne-am prins!Si se ofera sa ma escorteze langa oras,unde langa un lac sa pot campa.Ce putea sa sune mai bine?Orice ar fi sunat mai bine decat scrasnetul ce l-a scos rulmentul mort de la roata spate.Tras pe dreapta,roata jos,cautat in bagaje rulment de rezerva...si cam atat,mortul nu vrea sa iasa.Din acel moment, eu am ramas spectator.Au umblat bietii baieti cu roata mea intr-un taxi,sambata seara pe la ora 22 vreo 2 ore pana probabil au gasit un mecanic dispus sa-l scoata din rahat pe "rumunski biker".Si m-au scos!Alexander,mare si la trup si la suflet!N-au acceptat nici bani,nici multumiri,nici scuze pentru deranj,abia am reusit sa-i conving sa accepte niste bere "pet"la litru,direct de la dozator,din magazin alimentar;foarte buna!Si cum intre timp se innorase si sta sa ploua,m-au luat cu acasa la ei unde ...m-am simtit din nou ca acasa.E nevoie sa mai zic?De toate.Oameni buni,Dumnezeu sa va rasplateasca. Am uitat sa-l pomenesc pe paznicul de la o parcare de TIR-uri,pe care chemand-ul la o cafea,l-am intrebat daca stie engleza;dar convins ca nu stie ca nu dadeai mare branza pe el.Stia mai bine decat mine.Ne-am intretinut frumos,un baiat simplu,modest,cu o mana inerta din cauza unui accident,pasionat de calculatoare,intr-o parcare neasfaltata,plina de gropi si de praf.Dupa ce ne-am tras o poza,trebuia ca aparatul sa pice jos exact pe obiectiv si sa moara?Se pare ca da,ca asa-i in viata,una calda,una rece."Life is a game",dupa cum zicea el. Nu conteaza,suntem sanatosi.Si azi a fost cea mai faina zi daca ar fi sa ma refer la drum.Nuuuu,drumul e la fel,eu m-am simtit bine.Dupa o caldura aproape insuportabila,am intrat intr-o draga de furtuna ce ne-a condus pana am trecut Volga,in Samara.A fost prima data cand am vazut fulgere orizontale,poate si unul globular.Spectaculos!Ne-am racorit,ne-am spalat prin ploaie,ne-am imbatat de parfumul ierbii cosite de pe marginea drumului,a fost perfect.Tot respectul pentru administratia rusa a drumurilor principale.In rest,mai au de lucru.Acum ne odihnim intr-o parcare de tiruri cu imprejmuire,paza,cazare si restaurant.Azi am spalat pentru prima data,era deja musai.Vazusem pe malul unui rauniste locuri faine de campat,cu iesire la apa,dar si norii erau cam neprietenosi. Cam asta e,maine sper sa ajungem dincolo de Ufa. » Post actualizat in 03 Sep 2015 23:44 24.06.2015.Ma grabesc sa scriu cat inca mai pot.Sunt si foarte obosit,si foarte fericit,si...foarte putin pilit.Nu pot incepe decat cu lucrurile bune,mai bine zis foarte bune.Sunt in sfarsit in Kazahstan!.Primul oras dupa granita,Kostanay.Prima surpriza placuta sunt placutele scrise cu ambele tipuri de caractere,chirilice si latine.A doua a fost un motorist cu sotia lui ce mi-au urat inca din granita bun venit in Kazahstan,apoi m-au mai ajutat cu mici probleme administrative.De exemplu, aici nu pot plati cu cardul la benzinarie,asa ca au platit ei pana am reusit sa schimb ceva bani.Cred ca la ei a ramas a treia sticla de palinca,o meritau(a doua cred ca l-a bucurat pe Jena,macar sa arate mahmur cu motiv). Deci sunt in Kostanay,intr-un "bikers rest" sau"bike post",adica o incapere dotata cu bar,canapele,brizbrizuri moto si alte cele.Cum am ajuns aici?Pai dupa multa umblatura prin oras dupa cazare si bancomat,ma trezesc urmarit prin trafic de Ilia si prietena lui,calare pe un V-Strom cu fata de Husqvarna,un tip bland si mult mai inalt decat mine (si eu nu sunt mic),care ma ajuta cu bancomatul,apoi da niste telefoane si ma aduce la aceasta locatie unde in juma de ora s-au adunat cred ca 10 motorisi veseli,cu berici,care m-au facut sa ma simt grozav.Oameni buni,un multumesc nu e de ajuns dar e tot ce va pot da,din toata inima;si niste monede pentru unul dintre ei...colectionar.Am acum contacte de prin tot Kazahstanul,Kazahstan in care de cum am intrat m-am simtit excelent.Bai frate,e la fel ca Rusia dar mult,mult mai frumos! Azi am facut multi km,fugarit de averstismentele tiristilor sa nu opresc de la Cheliabinsk la Troitk(normal ca am oprit) si de tantari.Aseara si dimineata am doborat recordurile la pus si adunat cortul cu casca pe cap.In Kazahstan sunt si mai aprigi.Cand in sfarsit am gasit tufisul potrivit,ca de paduri nu mai poate fi vorba,n-am apucat sa fiu destul de rapid.Dezbraca-te,imbraca-te si diiiiii calut ca nu-i de stat,n-au pic de rusine,pisca tot ce prind.Ar fi fost de filmat faza... Mama Rusie m-a bucurat la despartire prin cele doua bunicute,care,cu o simplitate cum doar la tara mai gasesti,m-au servit cu cele mai bune placinte de casa pe care le-am mancat vreodata,plus castraveti proaspat murati.Doamnelor,multumesc! Mi-e dor de casa?Nu stiu,dar sigur imi lipsiti.Ma uit la umbra mea ce neconditionat ma urmareste si uneori ma simt singur.Dar are si singuratatea asta beneficiile ei.Le-am asteptat si nu au intarziat sa apara. Eu si batranica mea dormim in aceeasi camera.Ce poate fi mai frumos pentru un motorist? 27.06.2015.Am plecat din Kostanay de 3 zile.Drumul spre Astana e frumos,bun,dar foarte obositor.E drept si parca nesfarsit.Am si plecat destul de devreme,cam obosit,asa ca dupa 350 de km,am parcat la un hotel in Atbasar,unde ,daca tot am fost singur,am dormit intr-un apartament cu 5 paturi!?...Am iesit putin in oras,am mancat un saslyk(frigaruie exclusiv cu carne...de oaie) si cam asta a fost Imi place foarte mult tara asta.Peisajul e deschis cat vezi cu ochii.Ai un sentiment de libertate cum inca n-am simtit.Am intalnit si primele doua iurte unde am fost servit gratis cu pancove si cafea.Oamenii sunt foarte deschisi,veseli si amabili.Toata lumea te saluta. Intr-un final am ajuns in Astana,hotarat sa raman o noapte acolo,prea mi s-a laudat orasul asta.M-a asteptat Andrey,prieten de-al lui Ilia,calare pe un Ural cu atas cred ca din timpul razboiului,asa obosit era.N-am putut dialoga prea mult dar m-a ajutat cu gasirea unei cazari ieftine,dar si cea mai mizerabila din cate mi-a fost dat sa vad.Nu avea de unde sa stie.Oricum,nu prea mi-am gasit locul in Astana,am plecat la prima ora.Orasul e foarte frumos,dar...m-am grabit sa plec din el.In graba mi-am uitat si genuncherele dar mi-am dat seama la timp si le-am recuperat.Am baut o cafea cu niste politisti.Toti, pana acum doar m-au salutat,unul chiar s-a luat cu sirenele dupa mine sa-mi zica drum bun....si sa-mi aminteasca sa-mi aprind farurile.Upsss! Toti,exceptandu-i pe cei de azi,fireste,nu se putea altfel.Ma oprisem intr-un sat in mijlocul pustietatii cu gandul sa mananc oua,Le-am comandat cu ajutorul dictionarului din dotare,dar cred ca mai bine le-as fi desenat si eu,ca am primit costite.Nu-i nimic,au fost bune.Cine se uita la vitezometru cand demareaza sa plece de pe loc?Erau asezati strategic,cu spatele.Capota deschisa,iar radarul pus sub luneta pandea prin fanta de sub capota.Smecheri,nu?M-au oprit cu 62 la ora.Problem,pasli in Lada la tratative.Dar intre timp am mai invatat si eu cate ceva:marunteii in portmoneu,restul ascunsi intr-un pachet de tigari."Sergiu,problem balsoi!Iti trimit permisul in Romania cu avionul!" Eu...fac pe prostu' si-i dau inainte cu "niet paniemaiu".- Ok,cu ce te ocupi? -Pai fac dinti si masele. -Dar sotia? Aaaa,gata,ma gandeam eu,m-am scos. -Pai,e politista. ....fasss,nu i-a atins deloc.Le arat zambind pe sub mustata portmoneul si le propun sa o dam la pace. - Nuuu,atat??? (1400 de tenge,cam 7 dolari) -Pai n-am mai mult,si nu mai am decat cardul,bancomat nu este,cu benzina stau prost,bla,bla... -Ooook,buni is si aia,decat deloc. La care mi-i ia pe toti,sta un moment,apoi imi da inapoi 400 si zice -Cumpara-ti apa,e desert. Ce dragut...,cum sa te superi pe ei? Din Karaganda spre Balhash lucrurile au devenit din ce in ce mai bune;drum,peisaj,stare sufleteasca.Peisajul a fost absolut minunat.Am deviat la un moment dat 5 km in camp sa vad un mausoleu.Ceva am vazut,nu stiu daca ce trebuia,in schimb l-am vazut pe nenea pescar kazah impreuna cu feciorul,simpatici amandoi.Cu ocazia asta am gustat cumaz,lapte de iapa fermentat.A fost...interesant,dar nu mi-a placut. Am ajuns in Balhash pe inserat,intr-un spectacol de lumini.In prima benzinarie cativa motoristi.Stam un pic de vorba si ma minunez de masina de epoca ce parea sa astepte pe cineva.Pe primarul orasului, "the father"cum ii ziceau ei,mai pe soptite.El detine cam tot ce e aici:cariera de piatra,orasul,o parte din lac,etc.Hmmm,in lumina serii arata ca inntr-un film cu mafioti. Am fost cinstit cu mancare apoi Alex m-a condus pe malul lacului,un fel de Vama Veche,de mi-am gasit o cazare.Multumesc ,Alex,pacat ca nu vorbeai engleza.E interesant sa bei cu cineva cafea, sa zica fiecare cate ceva in limba lui iar celalalt sa nu priceapa nimic.Am facut baie in jumatatea dulce a Balhashului,de un albastru deschis spre turcoaz.Foarte frumos!Partea proasta a fost ca drumul pe care intentionam sa merg,pe malul lacului spre est. e cica "no road" si ca oricum nu prea mi-ar ajunge un plin si inca o canistra de 10 L.Acu' ,benzina cred ca mi-ar ajunge,dar ma tem ca arcul ar cam plange si el,ca telescopul spate curge deja.Da,e tocmai ce-mi lipsea inaintea lunii de endureala.M-a cam deprimat imposibilitatea de a merge pe acel drum ce ma apropia mai repede de munti,dar n-am avut ce face.Deci am hotarat s-o iau spre munti coborand spre Almaty.S-a dovedit a fi o decizie buna,pentru ca urma sa-i intalnesc pe Shoy,omul potrivit la momentul potrivit.Shoy e un japonez calare pe un Kawasaki de 400cc ce vine din Japonia,prin Siberia si merge spre Germania.E la al 4-lea drum de acest fel,tur-retur.Ar trebui sa stau pana dimineata sa pot povesti tot ce am auzit de la el.E vesel,are ce spune,are 66 de ani si mult chef de viata.Mergand in aceeasi directie,am luat niste beri si am hotarat pe loc sa mergem cateva zile impreuna,pana ce drumurile ne-or desparti.Am campat pe malul lacului,am facut o supa la plic,si am stat la taclale.Acu' sforaie,in cortul lui.Sunt tare fericit ca l-am intalnit,mi-a luminat ziua.Plecasem fara nici un chef din Balhash pe la 4 dupa-amiaza,incepuse desertul,ma simteam singur,deci Doamne Doamne,pe faza,a tras niste sfori.Multumesc!

Ok,in cazul asta sa fie in primul rand pentru Luci,Gabi,Octi si Ramona,marii absenti.Am calatorit si cu alte persoane in gand,dar le voi enumera pe parcurs.Ma voi folosi de un mic jurnal de drum in care am scris destul de constant prima perioada,apoi m-am lenevit si am scris saptamanal,iar spre final cred ca ...lunar. 16.06 2015.E aproape miezul noptii.Peste 5 ore voi pleca in calatoria mult visata si asteptata.Curios ca,desi astept sa plec,parca nu ma dau dus.E o varza in capul meu.Ma simt parca prost vazand lumea din jurul meu plangandu-se de lipsa banilor,eu urmand sa cheltui ceea ce altii ar folosi pentru chestii ce tin de decenta vietii de zi cu zi.Si totusi plec.Incerc sa tin cont de de tot ce mi s-a spus vis-a-vis de siguranta,dar as vrea si sa ma pot debarasa de unele ganduri si sa pot lua lucrurile asa cum vor veni,sa pot gasi frumusetea in tot ce ma asteapta. Deja mi-e dor de copilasii mei dragi si de mamica lor.Imi pare rau de stresul si ingrijorarea ce le cauzez,dar iti multumesc ...pentru tot.Nu pretind ca fac calatoria asta pentru copii,dar poate va fi un exemplu pentru ei,sa stie cand vor mai creste ca orice se poate cata vreme iti doresti cu adevarat. E urat afara.As vrea sa cred ca Ukraina ma va primi cu soarele pe cer,dar prognoza meteo ma contrazice.Maine am de parcurs 800 km.Vroiam sa traversez Ukraina in 2 zile dar TIR-istii m-au sfatuit sa o trec intr-o zi.Cica e mai sigur si oricum nu prea ai ce vedea.N-as prea crede asta dar in primul rand vremea imi zice sa fac asa.In bucla ce am facut-o sa-mi rezolv ultimele detalii legate de munca,mergand spre Radauti m-a plouat intr-una,iar de la Suceava la Humor am stat mai mult inclinat pe drum din cauza vantului.Numai de pus cortul sau de cautat cazare nu-ti arde pe vremea asta.Voi vedea maine.Trebuie sa dorm totusi o noapte in tara vecina,abia din 18 imi intra in vigoare viza de Rusia.As incerca sa evit hotelurile,altfel bugetul meu va avea de suferit.Cred ca locul de inoptat e singurul meu stres.Va fi cumva... 17.06 2015.Azi am avut o zi plina:de km,de nori,de cer senin,de....militie la inceput de zi si de oameni buni la sfarsitul ei.Am sa incep cu oamenii buni,ca sunt mai multi. Am ajuns in Kiev cu slabe sanse sa mai ajung pe lumina pana unde imi propusesem,cat mai aproape de Rusia.Asa ca am oprit al doilea motorist,ca primul nu vorbea decat rusa pe care eu n-o stiu,deci l-am oprit sa-l intreb unde pot gasi o cazare ieftina,dar foarte ieftina,ca sunt pe buget redus.Iar el,foarte natural ,zice ca pot dormi la el,ca sta la doi pasi si locuieste singur.Se putea un inceput de drum mai bun?...Asa ca iata-ma-s la aer conditionat,mancat,dusat si cu wi-fi.Asa si-a gasit stapan si prima jumatate de palinca din dotare.Multumesc. Exceptand nu stiu cati km.de autostrada perfecta spre Kiev,restul drumului e cam ca cel de la Constanta la Mangalia,cu copaci pe margini de nu vezi mai nimic in jur decat cerul,din fericire senin.Doar ca in loc de asfalt neted au fost un fel de...valurile Dunarii,asa ca am valsat cu Honda mea.Valseaza bine! Ziua a inceput cu adevarat cand am ajuns in vama.Poate si vremea mohorata de afara mi-a creeat senzatia asta,dar parca intri in alta lume,mai de dincolo de cortina...Dar am trecut.N-am apucat sa fac 500 m ca ma opreste un echipaj de militieni si-mi arata radarul,desi nu aveam viteza,ma pureca pe toate partile,imi arata si legislatia ucrainiana(in ruseste,normal),ma pune nenea sa-i suflu in ureche sa-mi testeze alcolemia desi fara gluma cred ca a lui era peste limita,apoi ma invita in Lada lor sa mai stam de vorba.Numai nu vroia sa-mi spuna ce are pe suflet.Nici eu nu m-am grabit,ca nu stiam cum se procedeaza.Apoi,zambind,i-am aratat portmoneul,iar el zambind mai larg zice "DA!".Ok,deci am gasit limbajul comun.Nu m-am suparat pentru cei aproape 10 euro dati,ca omul a fost chiar simpatic si mai trebuie sa mai treaca ani pana sa se schimbe lucrurile si pe la ei.Intelegem...Restul politiei nici nu m-a bagat in seama,probabil la iesirea din tara voi mai intalni setosi de bani.Asta e,bucurosi le-om duce toate. M-am plimbat putin seara prin Kiev.E foarte,foarte frumos!Multi tineri si foarte indragostiti...Te apropii de Rusia si nu ai cum sa nu observi lucrul asta.In fine,pe intuneric in traficul din centru,concentrat pe GPS,aud pe cineva strigand:"Ce faci,romane?"Ma intorc putin si vad un tip iesit pe jumatate din masina,bucuros din cale-afara ca ma vede.Pacat ca nu am putut opri. 18.06 2015.Rusia.Dupa 2 ore pierdute intr-un orasel in cautarea unei cazari ieftine,pe care, cu toata bunavointa oamenilor nevorbitori de engleza, nicicum nu am gasit-o...mi-am facut curaj si mi-am pus cortul;nu departe de sosea dar ferit,langa un helesteu.Prima zi de cort si prima intalnire cu tantarul rusesc.Aprig mai e... Planul era sa ajung la Moscova,sa beau o bere cu Tigly,dar n-am mai ajuns.Au avut grija militienii ucrainieni si birocratia ruseasca.Ziua a inceput perfect.Vreme buna,chef de drum,toate cele.Dar n-a durat mult.M-am trezit cu girofarul in spate si aproape impins de pe drum sa opresc.Acte,alcool,de unde vii,unde mergi...bla,bla,...intr-un final ma lasa in pace.Plec bucuros dar nu apuc sa merg mult si in timp ce toate camioanele ma depaseau ma opreste din fata un alt echipaj,pentru viteza.Pe scurt,dupa toate stradaniile mele,mi-au luat tot ce aveam in portmoneu,inclusiv leii.In total cam 50 euro.Fi-v-ar mama voastra sa va fie!Ei radeau,mie nu mi-a mai venit sa rad.Si ca sa fie stricata ziua de tot,cu 10 km de orasul unde aveam de gand sa alimentez,raman in pana prostului.Indicatoarele din bord n-au mers niciodata si poate o turasem prea mult.Dar cum dupa una rece intotdeauna vine una calda,prima masina careia ii fac semn opreste.Un camion,diesel.Nu-i nimic,spasiba balsoi.Opreste si a doua,primesc imediat toata rezerva omului,5 litri rusesti,si nici nu vrea sa primeasca bani.Deci,pana acum,militia strica imaginea tarilor...Oare rusii ce au de gand sa-mi rezerve? Cam atat pentru azi.Imi pare rau ca pentru partea asta a drumului nu am multe poze,dar pur si simplu nu le mai gasesc.Numai bine.

...si a trecut de parca n-ar fi fost.Dar a fost frumos,foarte frumos,mult mai mult decat ma asteptam din toate punctele de vedere.Muntii,desertul,vremea(in special apusurile),motorul,dar in primul rand oamenii intalniti pe drum mi-au transformat astea doua luni de drumetie intr-o bucurie continua cum nu stiu daca voi mai avea curand.Mi s-a adeverit inca o data ca majoritatea oamenilor sunt buni,oriunde ai merge.Banuiam ca asa va fi, dar ma asteptam sa intalnesc mai multi din tabara ailalta;ei bine,nu,am avut parte doar de surprize placute. Ramo,imi pare rau pentru tine,dar motorul e acolo si va asteapta,deci la randul tau ai ce astepta.Dar ar fi fost frumos sa fi si tu. Un scurt bilant: 2 luni pe motor,aproape 20000 km parcursi,5 saptamani singur si 3 cu Alecu si Clem,o Africana de nadejde,multi prieteni pe drum si cam 3000 euro cu toate pregatirile incluse.Incerc sa pun si cateva poze,nu prea le am cu calculatorul.Povestea mai detaliata,doar daca doriti.