SiD

Eu l-am intalnit la Piata Unirii, cand tragea de bagaje si blestema; eram grabit catre munca, nu am apucat sa-l filmez sau sa-i fwt una in botu ala plin de imaginatie. Sunt toti o apa si-un pamant. UNDE A FOST FILMAT PANA LA URMA ???? ontopic: Ori de câte ori Ileana, face biata vreo greÂşeală, Maică-sa o dojeneÂşte Âşi-i mai face Âşi-o morală: - Fă Ileană, fii cuminte, de nu eÂşti ascultătoare Îți va creÂşte drept pedeapsă o pisică-ntre picioare! Timpul îsi torcea fuiorul, dar Ileana n-avea frică, Că deÂşi greÂşea întruna, nu-i creÂştea nici-o pisică. Dar veni Âşi-o zi de iarnă, când cuprinsă de-un fior Observă că-ntre picioare îi crescu un pufiÂşor. ÂŞi plângea cu-atâta jale, zi de zi, seară de seară, Că vedea crescând pisica Âşi-o va face de ocară. Dar când jalea-i fu mai mare, întâmplarea-n cale-i scoase Pe Ion venind din deal, de mai sus cu două case. -Ce-i cu tine, fă Ileană? Nu-ți veni cumva sorocul? -Mă Ioane, nu-i nimica, dar m-a părăsit norocul. ÂŞi apoi din vorbă-n vorbă, poveÂşti de-a fira-n păr Întâmplarea cu blestemul Âşi amarul adevăr. -Nu-i nimica, fă Ileană, Âşi pe mine-acum un an Mă tot blestema mămica, de-mi crescu un Âşobolan. ÂŞi să vezi ce mare este, când înalță capul chel, Că din cioareci el îmi face un adevărat castel. ÂŞi ce-ai zice tu, Ileană, dac-am da noi Âşobolanul Să-l înghită pisicuța? Ne-am mai potoli amarul. - Fie, îi răspunse fata, dar să nu-mi facă vreun rău Că ți-ar fi păcat Âşi ție Âşi te-ar bate Dumnezeu. Treaba n-a fost prea uÂşoară, pisicuța era mică, Însă cu bunăvoință Âşi puțină vaselină ReuÂşi pe pisicuță s-o vadă cu gura plină. ÂŞi atunci, de bucurie, strigă Ileana-nveselită: - Brava ție, măi Ioane, dă-i să-nghită, dă-i să-nghită! ÂŞi morala ne învață că-ntr-o gură de pisică, Intră viu Âşi iese mort orice Âşobolan îi pică!

R: Cu capu GOL, ca la pomana? =))))))))))) MERGE ???

Asteapta ..prinde-o TU, nu ms ..TU ..ba nu io ..vezi ce-ai facut ??????????? numai tu esti de vina. Imbratisare si dans in stil race! =))))))))))

Cum îți dai seama că eÂşti român? - tot ce mănânci are gust de ceapă Âşi usturoi; - încerci să reciclezi ambalajele de la flori, hârtia de la cadouri Âşi, bineînțeles, folia de aluminiu; - stai lângă cele mai mari două valize din aeroport; - ajungi la petreceri cu una – două ore întârziere Âşi ți se pare foarte normal; - după ce mergi la cineva în vizită, la plecare, mai stai o oră în fața uÂşii la poveÂşti; - părinții tăi nu aruncă niciodată nimic Âşi dacă reuÂşeÂşti să arunci ceva la gunoi apare în mod misterios înapoi; - ai perdele de dantelă; - ai fața de masă din macrame; - ai covoare care acoperă fiecare centimetru din casa ta; - ai sau ai avut covoare pe pereți; - ai draperii măcar la o uÂşă din casă; - mama ta reciclează paharele de plastic, farfuriile din carton Âşi pungile de la sandviÂşuri spălându-le; - ai fața de masă din vinyl pe masa din bucătărie; - foloseÂşti sacoÂşele primite la cumpărături pe post de pungi de gunoi; - raftul tău din bucătărie este plin de borcane de gem, varietăți de recipiente de plastic Âşi sticlă; - părinții te strigă cu diminutive animale când îi enervezi ((cuvant jignitor), rozător, lipitoare…); - nu poți pleca în călătorii decât dacă te conduc măcar 5 persoane la autobuz, tren sau aeroport; - suni interurban numai după ora 11 PM; - părinții te sună Âşi te întreabă dacă ai mâncat, chiar dacă e miezul nopții; - părintii tăi nu realizeaza că tehnologia s-a îmbunătățit Âşi atunci când sună interurban încă urlă la telefon; - ai cuverturi uzate pe canapea doar ca să nu se murdăreasca tapițeria; - nu cunosti mai mult de jumatate din invitatii de la nunta ta; - ai văzut pământul din interiorul unui WC din tren, în mers; - copilul tău poartă căciuliță Âşi trei pulovere în septembrie deÂşi sunt 25 de grade afară; - porți palton din septembrie până în mai; - dacă vezi pe cineva în pantaloni scurți în decembrie zici că e nebun, deÂşi sunt 20 de grade afară; - crezi ca “urdă”, “mămăligă”, “parizer”, “telemea”, “zacuscă” sunt feluri internaționale de mâncare; - cind vin străini la tine în vizită te distrezi dându-le cea mai tare țuică din casă Âşi când reuÂşesc să bea un pahar le mai torni; - când ai musafiri Âşi îi întrebi dacă servesc ceva Âşi ei spun că “NU” la tine înseamnă că “DA”; - ai maÂşină de 100 000 (o sută de mii) de euro dar stai într-o garsonieră cu chirie; - ai ultimul tip de telefon mobil pe care îl foloseÂşti doar să dai beep-uri pentru că nu mai ai credit pe cartelă; - oriunde ai pleca în afara oraÂşului cu tren, maÂşină, avion ai la tine sandwich-uri cu salam/parizer/brânză chiar dacă, călătoria durează mai puțin de două ore. - obiectele tale vestimentare au firma imprimată cât mai la vedere Âşi în culori cât mai stridente; - când mergi la cumpărături la mall/hipermarket te îmbraci ca la nuntă; - parchezi pe trecerea de pietoni/stația de autobuz pe motiv că stai doar cinci minute; - asculți toată ziua muzică dar nu ai nici măcar un CD original cumpărat din magazin; - pleci o lună în afara țării Âşi deja uiți limba română; - când mergi noaptea cu maÂşină aprinzi Âşi farurile de ceață; - claxonezi la semafor chiar dacă e încă roÂşu, preventiv; - nu strângi niciodată mizeria pe care o face câinele tău pe stradă Âşi mai Âşi râzi de cei care o fac; - mergi pe trotuar cu maÂşina ca să ajungi în fața coloanei care aÂşteaptă la semafor; - îți faci credit pe 10 ani ca să îți cumperi telefon, chiar dacă nu ai bani de bilet de autobuz să te duci să îl alegi.

M-ai descoperit. De prin 2008 ma chinui sa citesc intreg forumul si inca nu am reusit. Nu-ti mai replic. *END*

thumbs up ..pentru [...] hormonii dezlantuiti. Imi pare rau ca a trebuit sa-mi fac aparitia. muwahahaha =)). Ti-am stricat vraJelile Gratselo. si on topic:

Mic ghid de umplut de (cuvant urat) din cap până-n picioare Julius Constantinescu Mă spălam pe mâini când, cu coada ochiului, am observat că suportul de plastic pentru odorizantul de WC plutea pe fundul vasului. „Las’ că îl scot mai încolo, acu’ m-am spălat pe mâini”, mi-am zis, pesemne grăbit să mă apuc de lucru. Peste câteva zile, printr-o bizară coincidență, mi s-a înfundat buda. La început n-am dat mare importanță – părea doar că apa se scurge ceva mai încet din vas, iar lucruri mărunte ca ăsta se știe că nu sunt de natură să îngrijoreze un bărbat. O femeie ar fi tras pe loc concluzia că s-a înfundat WC-ul și trebuie reparat, și „dacă tot facem asta hai să schimbăm și gresia și faianța din baie, că modelul ăsta nu mai e la modă, și ne-ar trebui și un dulăpior nou, am văzut unul foarte drăguțla IKEA, și-ar trebui să și zugrăvim atunci, nu?”. Dar mie, bărbat fiind, nu mi-a trecut nici o clipă prin cap gândul nebunesc că ar fi ceva în neregulă. A doua zi, a început să picure apă undeva în spatele WC-ului. Mi-am amintit vag de suportul de plastic, ceea ce, cumva, m-a liniștit: era doar un amărât de suport de plastic. Am căutat o pungă, mi-am vârât mâna în ea și, protejat astfel împotriva microbilor ce sălășuiesc în vasul de WC, am trecut la treabă. În caz că nu știți, vasul de WC are dedesubt o formă de S. Am pipăit cu degețele protejate de punguliță, dar nici urmă de suport. „Să vezi că s-a dus în partea cealaltă”, mi-am zis, și am dat fuga la un magazin de ferometale să cumpăr un șarpe. Din nou, poate nu știți: șarpele este o sculă metalică flexibilă ce se introduce în WC și care se presupune că, prin răsucire, prinde obiectul înțepenit acolo, să-l poți trage afară. De asemenea, mai pot să vă spun că, răsucit mai mult decât trebuie, se destinde brusc și te împroașcă cu (cuvant urat) din cap până-n picioare. Cu stropi maronii pe frunte și pe tricou și cu mâinile șiroind de zoaie din WC, am apucat șarpele și l-am vârât cu dușmănie înăuntru, icnind sălbatic. Bine ar fi fost însă să nu înjur – așa, momentul în care șarpele a țâșnit afară stropind totul cu o apă maronie m-ar fi prins poate cu gura închisă. M-am dezbrăcat la piele și am făcut un duș. Contemplând de sus dezastrul, având deci o privire de ansamblu asupra chestiunii, mi-a fost relativ ușor să înțeleg că trebuie desfăcut WC-ul. M-am întors la magazinul de ferometale și am cumpărat o cheie de 10 și un patent, să fie. Am desfăcut cu calm și profesionalism vasul de WC, ocazie cu care conținutul acestuia mi s-a vărsat pe picioare. Am introdus din nou șarpele și l-am scos pe partea cealaltă, dar pârdalnicul de suport refuza să se predea. Mi-am vârât o mână printr-o parte și o mână pe cealaltă parte, le-am împreunat, am bătut cuba – suportul de plastic, nicăieri! Poate nu știați, eu am terminat facultatea de Instalații. Am luat toate examenele de licență cu 10. Nimic mai ușor, deci, pentru mine: am pus vasul de WC în cadă și am turnat o găleată de apă în el – dacă suportul mai era acolo, musai trebuia să iasă. Nu mai era – o jerbă de apă a țâșnit prin orificiu, potopind totul în jur. „Carevasăzică, e pe conductă!”, am gândit, lipăind cu piciorușele goale prin baie. Gaura din spatele WC-ului se află cam la 30 cm distanță de coloana de canalizare, unde am presupus că e cotul în care s-a înțepenit suportul de plastic. Pumnul a încăput cu ușurință, iar mâna mea e mai lungă de 30 cm. Cum mama dracului însă să-ți bagi mâna de-a lungul unei țevi printr-o gaură decupată în lateral? Porțiunea dintre încheietura mâinii și cot, care poartă numele de antebraț, nu se poate îndoi – cel puțin, nu în lipsa unei fracturi. Aici, mulți oameni lipsiți de ambiție s-ar fi dat cu siguranță bătuți. În ce mă privește, nu sunt eu omul care să se lase umilit de un vas de WC! Căcatul îți poate acoperi trupul, dar niciodată demnitatea. Nu durerea a fost cea care m-a frânt, ci spaima de șobolani. Întins pe pardoseala udă și cu mâna înțepenită în conductă, mi-am imaginat cu groază cu câtă ușurință mi-ar putea roade șobolanii degetele până la os, ba mi-ar putea chiar consuma o bună parte din antebraț fără să pot riposta. Înnebunit de oroare, m-am smucit cu forță și am reușit să-mi eliberez brațul. Surprinzător, cu toate oasele întregi. Iar toate astea s-au întâmplat fiindcă, în atâtea milenii de civilizație, n-am fost în stare să domesticim un amărât de șoarece. Am învățat câinele să alerge după un băț, dar n-am reușit să învățăm un animal infinit mai inteligent precum șoarecele o comandă simplă: „Chițchiț, aport! Adu suportul de odorizant! Bravo, Chițchiț! Ce animal deștept, uite o bucățică de brânzică”. Momentan, profit de orice vizită ca să merg la toaletă.