tatianabadeanu

Eu trebuie sa multumesc tuturor prietenilor lui Andu stiuti si nestiuti de mine, multumesc celor care au postat in memoria lui, multumesc pentru toatele cuvintele frumoase. Comunitatea voastra, a motociclistilor am simtit-o foarte aproape de mine dupa despartirea de Andu. A fost un real suport. Revin mereu la aceste pagini chiar daca sunt dureroase insa aici il regasesc prin scrierile voastre mereu pe Andu asa cum l-ati vazut voi, asa cum l-ati cunoscut voi, asa cum a fost el, asa cum a fost copilul meu pentru mine. Nu citesc despre accident, despre pierderea lui, citesc despre el. Iti multumesc din suflet pentru postare, simteam nevoia de cuvantul mama, imi pare ca vine de la Andu, asa imi spunea el - mama, cu o anume intonatie, spunea mult in cuvinte putine. Si acest te iubesc il simt din plin. Eu, ca mama am avut bucuria si fericirea de a auzi acest lucru de la Andu intr-o seara tarzie de toamna undeva prin 2006 in afara de multe alte gesturi care spuneau acelasi lucru. In afara de pasiunea pentru motoare Andu era pasionat de muzica, de la opera pana la heavy metal, era un devorator de muzica. De multe ori nu intelegeam cum poate asculta si muzica atat de distorsionata, alta generatie, alte prioritati in materie muzicala. Dupa multe incercari si cautari de a face rost de un CD cu o anumita melodie care imi placea imens cand aveam 20 de ani, am reusit sa cumpar acel CD. Am ajuns acasa si am pus CD-ul la maxim prin statie cu acea melodie, el era la faza in care asculta acea muzica guturala si imbecila dupa parerea mea si care nu are nimic de-a face cu hard rockul. Cred ca a fost un soc pentru el aceasta melodie pentru ca s-a facut liniste in sufragerie dupa ce a ascultat-o. A avut aceeasi replica pe care am avut-o si eu in anii ´80 dupa ce am ascultat-o si anume ca pare neterminata, ca mai astepti ceva de la ea dar ca e cu totul si cu totul altceva in peisaj, ca asa ceva nu se poate, a ramas una dintre bucatile lui preferate, mereu revenea la bucata asta. E vorba de Sound and vision, melodia lui David Bowie, compusa in 1977, in Berlin. http://youtu.be/1eNFkzXEHUE Ne uitam amandoi cu o placere imensa la concertele Thin Lizzy, Rainbow, White Snake, Black Sabbath, Deep Purple, Eagels, Pink Floyd etc dupa care urmau comentarii aprinse. Asa era o parte din Andu. http://youtu.be/6IJsAuUgSgc Nu stiu de ce a luat Cargo, acest link voiam sa-l postez, oricum Cargo ii placea lui Andu. Nu a avut viteza, nu era un bezmetic, era extrem de prudent. Nu stiu ce s-a intamplat in acea seara blestemata. Nu pot invinovati pe nimeni de cele petrecute, e adevarat ca era incepator dar Andu era extrem de echilibrat. Eu, mama lui, m-am lovit de imbecilitatea domnilor de la politie. Am vrut sa vad dosarul accidentului. In momentul in care am intrat in biroul sefului de la accidente rutiere si i-am spus ca baiatul meu a murit in accident, ca era motociclist, acesta a ranjit ca un idiot. Eu eram devastata de moartea copilului iar acel "om" avea tupeul sa-mi rada in nas doar pentru faptul ca mai murise unul pe doua roti. E adevarat ca riscul celor pe doua roti este mult mai mare decat al automobilistilor in trafic dar ei sunt parteneri in trafic si trebuie tratati ca atare ceea ce in Romania e greu de inteles. Despre presa ce sa spun, ii intereseaza doar sa vanda o stire indiferent daca e reala sau nu, a dramatiza calcand peste sentimentele oamenilor nu e o problema pentru asa zisii jurnalisti. Nu am postat timp de 5 ani nimic pentru ca am considerat ca pierderea lui Andu este a mea si a familiei mele, nu-l pot aduce inapoi, imi este dor de el, a plecat prea devreme. Nu am vrut sa-mi amintesc de micimea acelor asa zisi oameni din cadrul Politiei Romane de care m-am lovit dupa moartea lui, durerea si revolta era mult prea mare. Eu va multumesc pentru ca ati fost alaturi de el pe ultimul drum si pentru ca ati venit atat de multi atunci.

Multumesc tuturor celor care au fost alaturi de mine dupa pierderea lui Andu. Sunt 4 ani de cand a plecat pe doua roti spre o alta lume. Imi e dor de el, imi lipseste, il iubesc desi nu mai e langa mine. Vorbesc mereu despre el, asta ma ajuta, e mereu viu in amintirile mele.

Sunt mama lui Andu si doresc sa-i transmit motociclistului care se autoinvinuieste de tragedia intamplata cu Andu ca nu are niciun fel de vina.Daca ar fi putut pleca mai devreme de la servici poate ca ar fi prins un bilet de tren catre Iasi unde trebuia sa mearga la prietena lui.Daca intrarea in parcare nu ar fi fost blocata de un autoturism si-ar fi parcat motorul si s-ar fi dus in casa si nu ar fi iesit la ultima plimbare cu prietenii lui.Daca...Daca eu i-am dat banii sa-si cumpere motorul pentru ca visa la el de foarte mult timp,sunt eu cea vinovata.Asta si-a dorit cel mai mult,motor in afara de multe alte pasiuni pe care le avea. Andu a fost singurul meu copil si cel mai bun prieten al meu,eu i-am respectat dorintele si pasiunile.Eu ca mama pot spune ca era deosebit pentru mine dar multi dintre cei care l-au cunoscut au spus ca era deosebit.Cea mai mare lovitura pe care mi-a oferit-o viata este pierderea lui Andu,nu stiu cum am sa pot trece peste pierderea lui dar doresc sa stiti voi,motociclistii ca nu am nici cea mai mica urma de resentiment fata de voi.Doresc sa va multumesc pentru faptul ca ati fost alaturi de Andu pe ultimul drum si pentru ajutorul pe care mi l-ati oferit neconditionat.Andu si-ar fi dorit sa fiti alaturi de el si asa ati fost. Dumnezeu sa-l odihneasca. Imi este un dor imens de el. Tatiana,mama lui Andu