Ilarie

Lasa omule ca nu s-au sfarsit zilele. Maine poimaine iar mai da Cristi de baut ca iese la pensie, si iarasi mergem cu motoarele la iarba verde. Sanatate sa fie si bani de benzina. Adevarul e ca mi-a fost dor de sunetul tobelor tale. Adevarat ca e Harley.

Va multumesc pentru aprecieri si pentru rabdarea dovedita in a-mi citi randurile.M-as bucura sa stiu ca am trezit pofta de vizitare a locurilor mai sus descrise pentru ca, sincer, merita sa le vedeti.

Sa continuam cu ceva poze de pe versantul nordic, unde ma asteapta o vreme splendida un inceput de toamna cum numai la noi se poate. Primavara frig si toamna cald, in iunie dardai si la jumatatea lui septembrie peste 20 de grade. S-a intors lumea cu fundul in sus. Am coborat pana in Drumul national cu parare de rau, fiind sincer un moment cand mi-am dorit sa pot sa opresc timpul si sa urc din nou la Balea. Oricum ma pot considera un motociclist fericit. Acum pot sa bag Vulcanul in garaj si sa inchid usa fara nici un regret, am mers si eu pe Transfagarasan si la Cazanele Dunarii. Ce ar mai fi de spus, drumul pana la Fagaras in lucru cu portiuni decopertate, destul de nasol de mers pe el, De la Brasov pana la Ploiesti prin Cheia un asfalt excelent si poate as fi savurat altfel serpentinele, dar tinand cont ca era 9 seara cand am intrat pe el, oboseala unei zile destul de aglomerate si sirurile nesfarsite de camioane, nu mi-a prea priit deloc. Acum poate va intrebati de ce nu m-am dus pe Valea Prahovei, sincer sa fiu si eu ma intreb, dar hotararea mea a fost influentata un pic si de bau-bau-ul motociclistilor ce frecventeaza aceasta sosea, radarele fixe si cele mobile. Perspectiva unei agonizante calatorii cu 40-50 km/ora a cantarit mult in balanta alegerii drumului prin Cheia. De la Ploiesti a inceput sa mi se schimbe norocul, astfel ca vremea aceea splendida de toamna s-a transformat in vreme normala de toamna cand probabil gandind ca toti motociclistii normali sunt in casa cu motoarele in garaj, D-zeu a dat drumu la robinet. Si dai si ploua. M-a plouat in 4 reprize exact cand imi era lumea mai draga si credeam ca s-a potolit, iarasi ii adea drumu, iar ma sta vreo cinci minute, iar te prinde iar te ... etc. Noapte noapte, circulatie garla, nu vedeam nimic inainte. Ce tin minte este numai gandul "Da Doamne sa nu fie caruta, bicilist sau caine". Am bagat cornul in pamant si da-i spre casa. Cumplit drum. pe la 12 si un sfert am reusit sa ajung totusi la destinatie teafar si nevatamat. Asa ca totusi D-zeu ii iubeste pe toti motociclisti sau nemotociclisti. Acestea fiind spuse, inchei povestea, multumindu-va la toti cei care au avut rabdarea sa citeasca balariile mele. Pentru orice sugestie sau sfat asupra drumului parcurs, puteti sa ma apelati fara nici o problema, inca il mai am proaspat in memorie. Asa a grait prea-cucernicul parinte Ilarie in ziua 21 a lunii rapciune a anului 2006 de dupa Christos, rob al Vulcanului, in cetatea de la granita celor doua principate, intors fiind din pribegiile lui. Si ar mai fi scris dar acum iarasi e plecat pe drum chemat fiind de sosea, aer, soare si vant intr-un cuvant tot ceea ce constituie aceasta pasiune si in acelasi timp blestem, MOTOCICLETA.

Day Four - Tirgu Jiu - Rimnicu Valcea - Pitesti - Curtea de Arges - Balea Lac - Fagaras - Cheia - Ploiesti Focsani - 610 km. Stiind ca mai am doar 400 de km pana la destinatia finala, am plecat destul de devreme pentru mine, ora 9, din Tirgu Jiu cu ideea ca opririle lungi si dese cheia marilor succese. Astfel fiind spuse, dupa nici 30 de min de la plecare am facut stanga din drumul national odata la Baile Sacelu, dar drumul prost m-a intors dupa nici 3 km, apoi am mai incercat inca odata stanga spre Pestera Muierilor rezistand pe drum pana la intrarea in pestera, dar fiind luni si dimineata pe deasupra cred ca oltenii inca nu se sculasera, in afara de mine fiind doar niste cotai plictisite ce inspectau locurile. Deci nimic de pozat pana acum. O mica mentiune sa nu uit, drumul national dintre Tirgu Jiu si Rimnicu Valcea este de o calitate extraordinara, jos palaria pentru cei care l-au construit. Ies din nou in nationala cu gandul sa mai fac o incercare spre satul Polovragi, de unde stiu ca pot ajunge pe Cheile Oltetului, Pestera Polovragi si Manastirea Tismana. Pentru cei care nu au apucat inca sa viziteze aceste locuri. Merita fiecare gram de benzina consumata sa ajungeti aici. Am vazut si vreo doua pensiuni construite chiar langa manastire, langa padure. Iarasi intrerup, am observat peste tot pe unde am umblat in Gorj ca oltenii astia au stiut cum sa puna mana pe fonduri sapard pentru turism agricol, peste tot fiind pensiuni cu panouri sapard la poarta.Descurcareti. Sa revenim, am inteles ca aceste chei sunt cele mai inguste din Europa. Asta cam asa e. Si inca una de la intrarea din pestera Ca peste tot in Oltenia lunea dimineata nu se lucreaza, asa ca eram singur singurel in fata unui ditai haul negru. Am vizitat-o acu catva ani si personal mi-a placut mai mult decat pestera Muierilor. Poate pentru ca nu are aceeasi fata comerciala, inca se mai pastreaza un aer salbatic. Iesind din Rimnicu Valcea si zarind un panou cu indicatii spre Curtea de Arges, mi-am soptit atunci in barba, hai si pe Transfagarasan. Ca tot se poarta si e la moda. Dar chiar cand sa fac stanga zaresc un panou imens cu drum inchis. Dau telefoane in stanga in dreapta sa aflu informatii mai multe. Pana la urma n-am avut ce face si a trebuit sa merg in continuare sprea Pitesti dar hotarat sa urc si pe la Balea. In loc sa fac 23 de kilometri pana la Curtea de Arges am facut 80.Multumesc drumarilor romani, cred ca tot aia sunt pe care i-am laudat mai inainte. Am iesit din Curtea de Arges pe la 3 jumate ziua cu plinul facut, lasand in urma civilizatia cu speranta ca o voi revedea de partea celalalta. Nu are rost sa va plictisesc cu drumul, toti il stiti, serpentine, gropi, plombe, valuri, sunt de toate. Adevarul e ca atatea curbe n-am vazut in viata mea. Mare rabdare iti trebuie sa ajungi totusi sa urci efectiv muntii. Important e sa nu te gandesti cat ai ai de mers sau ca uite drumu e pe partea ailalata a lacului si n-am ajuns inca acolo, s.a.m.d. Am avut totusi bafta de vreme. De obicei am inteles ca e ceata pe versantul sudic, asa ca ma pot considera norocos ca am reusit sa trag in poza ceva.

Day Three... Get your kicks on route 66 Hunedoara - Hateg - Petrosani - Tirgu Jiu - Cheile Sohodolului - Tirgu Jiu. - 185 kilometri. Facandu-se dimineata, am scos Vulcanul de sub husa si am plecat la pas spre Castelul Corvinilor. Era unul din putinele puncte in care nu fusesem pana astazi si nu se cade sa lasam locuri necercetate pe harta tarii.Asa ca imbracat ca un cavaler templier modern in armura din piele am pasit pe poarta cetatii intru cucerirea ei. in curtea interioara deja erau prezenti ceva cavaleri de hunedoara, de fapt unul singur, asteptand un oponent pentru infruntarea de duminica. Am parasit Hunedoara singur, pregatit sa dau iarasi piept cu vicisitudinile soselelor romanesti. DAR..un mare DAR. Am gasit un drum excelent, cu serpentine largi si un asfalt de foarte buna calitate. O placere si desfatare pentru un [cuvant urat] chinuit. Peisaje extraordinare. si uite asa am ajuns si pe Route 66. Romanesc. Hateg - Petrosani - Tirgu Jiu. Drum bun fara probleme . Nu m-am putut abtine pe drum sa nu pozez un loc pentru amatorii de bungee-jumping.Un viaduct intre Hateg si Petrosani Dupa Valea Jiului am intrat la pas in Tirgu Jiu, oras pe care il stiu si-l cunosc destul de bine, tinanad cont ca radacinile familiei mele sunt aici. Da, jumate sunt oltean, stiu ca ati banuit voi ceva ceva, acu aveti certitudinea. Fiind destul de devreme am socotit ca un drum pe la Cheile Sohodolului se merita, trecand ceva apa pe Jiu de cand nu le-am mai vazut. Asa ca ... torna spre Tismana si la 15 km de Tg Jiu fac la dreapta spre rezervatie. SA incerc sa va hotarasc a vizita locul acesta cu vreo doua trei poze. P.S. Amatorilor de escalade, aici veti gasi teren de antrenament. Poze ar mai fi .. dar spatiu nu e .... Asa a grait Ilarie in ziua a treia a calatoriei spre casa in luna rapciune din anul domnului 2006. [Maci leiter edit] P.S. Povestea continua si maine cu ziua a patra... best of za best.

BD-ule ... niciodata nu ai avut mai multa dreptate.Dar, exista un dar. Lucrurile incep sa se miste. In patru zile am mers pe niste drumuri cu un asfalt extraordinar ce rivalizeaza si cu Germania. Strehaia - Severin. Caransebes - Hateg; Hunedoara - Hateg; Tirgu Jiu-Ramnicu Valcea; Brasov Cheia Ploiesti. Nu as fi crezut vreodata sa vad asa ceva in Romania, dar uite ca se poate. Zilele motoarelor enduro sunt numarate Traiasca Chopper-ismul, Traiasca Cruiserul, Traiasca Autostrada . Ai sa vii tu inapoi la Vulcan ca nu ai sa mai gasesti drum stricat in Romania.

Day Two - Baile Herculane - Orsova - Svinita - Orsova - Caransebes - Hateg - Calan - Hunedoara. Am reusit pana la urma sa-mi vad visul cu ochii. Sa merg cu motocicleta pe langa Dunare. Desi drumul nu este propice unui cruiser de greutate medie am strans din dinti pana la Svinita (cca 45 de km de Orsova). Senzatiile nu pot fi descrise in cuvinte, incerc cu cateva poze. MErita facut drumul dar numai cu un enduro. Am parasit Orsovo si Dunarea cu regretul ca nu am reusit sa termin drumul pana la Moldova Noua, dar ramane pe alta data. Tinand cont ca orice vis implinit este un inger cazut, pastrez visul pentru mai incolo, cine stie... candva voi apuca sa-l parcurg tot. Acum voi schimba denumirea Jurnalului de Bord in Jurnal de Front. Si nu exagerez cu nimic cand spun asta. JURNAL DE FRONT Primary objective : Caransebes Secondary objective: daca e posibil sa ajung la Caransebes pe motocicleta mea nu cu salvarea. Third objective (optional): Sa ajung la Caransebes fara zgarieturi si cu motorul in stare buna fara cazaturi. Evaluarea fortelor: Armamentul din dotare: una bucata kawasaki vulcan. Enemy forces : DRUMUL: - o ulitza execrabila, o adevarata incercare pentru motociclisti. Gropi, plombe, portiuni decopertate, valuri, absolut toate le-am gasit prezente. Ma durea inima pentru motorul si pentru [cuvint urat traducere din limba chineza] meu. Noroc ca am deja un baiat, altul nu cred ca mai pot face dupa 3 ore de chin si agonie. Pe anumite portiuni am mers cu 30-40 km la ora distante bune de 3-4 kilometri. GROAZNIC. Dar o raza de speranta tot e, se lucreaza la refacerea asfaltului cu tot cu fundatie, sper sa iasa o chestie buna. CAMIONAGII si CONSERVARI: - stiti prea bine cum se comporta unii dintre ei in trafic supraglomerat cu motociclistii. Daca era drumul bun nu as fi avut probleme cu ei, dar mergand cu 40 la ora esti victima sigura. Am intrat intr-o curba cu un pic mai mult presat fiind de o dacie mai batrana ca mine si era sa zbor in Cerna : de pe un ditamai valul in centrul ulitei. Nu spun ce era la gura mea. Friendly forces : VREMEA (o vreme splendida pentru mers cu motocicleta) END of FILE - JURNAL DE FRONT Dupa trei ore am reusit sa ating Caransebesul. Imi pare rau ca nu am putut sa fiu atent la drum, probabil sunt ceva peisaje, dar fiind prea ocupat cu mentinerea in stare de functionare a motorului nu am reusit sa observ nimic in stanga si in dreapta. O singura poza am facut cand imi odihneam mult prea incercatul posterior. Si inca una aproape de Caransebes. Manastirea Pietrei Scrise. Povestea spune ca la constructia podului din imagine muncitorii au descoperit o cavitate in stanca ce avea pictata pe tavan Sfanta Treime. Bucuros ca sunt inca intr-o singura bucata si motorul inca mai functiona am parasit Caransebesul spre Hateg. Drumul este 60% bun, dar se lucreaza cred la el incontinuare. Oricum, a fost o adevarata placere si odihna sa merg pe asfaltul negru ca smoala. Nu tu un sant nu tu o plomba, nimic. Asfalt si curbe. O placere. Seara am ajuns in Hunedoara trecand prin Calan, un oras fantoma. Nu-mi vine sa cred ca am vazut cu ochii. Peisaj de razboi, parca eram in Bosnia. Zici ca a trecut un imens magnet pe deasupra combinatului si a atras tot ceea ce inseamna fier.

Si cum Vulcanului ii sta bine cu drumul si vremea se anunta frumoasa nu m-am putut abtine sa nu o intind spre o destinatie de mult visata. Cazanele mici ale Dunarii. Astfel am incarcat cateva tzoale intr-o geanta am mai bagat in ecuatie si niste prieteni cu masina (just in case, varianta back-up pentru pasager in caz de ploaie) si Hit the road Jack. Day 1 - Focsani - Ploiesti - Targoviste - Gaesti - A1 - Pitesti - Slatina - Craiova - Filiasi - Severin - Orsova - Baile Herculane - 550 km. Chopperisti - Evitati drumul Ploiesti - Targoviste - Gaesti (drum impropriu zis, ulitza sateasca mai bine). Dupa chinul de a-mi pastra Vulcanul in stare de functionare pe aceast drum al Golgotei, am oprit la iesirea din Pitesti la un popas intr-o padure, Popasul Cerbul parca, unde se mananca ietfin si bine. De luat aminte pentru cei care merg prin zona. De aici pana la Severin, o placere, Pitesti - Slatina drum fara probleme, asfalt bun si niste curbe ce le-am savurat din plin. Craiova - Filiasi - Strehaia - drum in constructie dar bun 90%. Iar Strehaia - Severin 100% perfect, cred ca singurul drum de calitate la standarde europene. Severin - Orsova - Baile Herculane cu probleme pe ici pe colo. De dormit puteti gasi atat pe Clisura (in localitatea Eselnita sunt vreo 3-4 pensiuni chiar pe malul apei 700.000 -800.000 camera pe noapte) sau in Herculane. Dunarea la Severin

Va multumesc!

Stimate Domnule Poison... Imi pare sincer rau daca ceea ce am scris v-a deranjat dar, o mica rectificare se merita a fi facuta. Ceea ce am scris eu a fost scris intr-un topic separat, undeva pierdut printre alte topicuri la generalitati, cineva a considerat ca este bine sa apara aici si l-a mutat. Eu as fi vrut sa ramana la si altele. In al doilea rand, ma simt vinovat nu pentru ca am motocicleta, ci pentru ca am fost acolo in data respectiva, in locatia respectiva, la nici 100 de metri de locul in care a murit un copil. Atat. Eram mandru ca sunt motociclist. Simpla mea prezenta in acel loc pentru mine suna ca o incuviintare asupra a tot ceea ce s-a intamplat. Si pentru asta ma simt vinovat. Dumneata poti sa crezi ce vrei.

Nu cred ca exista cuvinte care sa exprime regretul cand spun ca, am fost la Galati pe 9 septembrie 2006 cand un copil a fost omorat de o motocicleta. Obiectul pasiunii mele de 12 ani a omorat un copil cu aceeasi varsta. Stau si ma gandesc cum as putea sa-mi iau de pe inima povara asta imensa. Imi caut cuvinte si nu gasesc, pasiunea mea s-a transformat intr-o arma si a omorat un copil nevinovat. Oare gasirea vinovatilor si pedepsirea lor ma va face sa-mi conduc motocicleta iarasi pe drum cu capul sus fara sa citesc in ochii semenilor mei de pe strada ura si dusmanie? Am venit de la Galati aidoma unui soldat care a pierdut o batalie cu un gust amar si un sentiment al vinovatiei ce nu va fi sters prea curand. Mi-am etalat obiectul atat de drag mie privirilor oamenilor de pe strada la nici 100 de metri de locul unde peste cateva clipe un copil isi va da duhul, si eram foarte mandru de aceasta, nestiind ce tragedie s-a produs.Auzind zgomote, ambulante si oameni alergand peste tot noi am plecat, crezand ca a fost numai o simpla cazatura, mergand iarasi prin centrul Galatiului mandri de masinariile noastre. Acum mi se face sila de mine insumi. Daca as fi stiut mi-as fi dus motorul de coarne pana in camping pe cea mai laturalnica strada. Nu voi mai participa la nici o intalnire de motociclisti. Si nu fac asta ca un protest impotriva vreunui organizator sau unei persoane anume. Efectiv nu mai pot sa particip la vreo parada sa merg cu motorul si sa ma uit in ochii oamenilor de pe trotuar etalandu-mi unealta aducatoare de moarte. As vrea ca maine cand o vor inmormanta sa-i luminam drumul, poate ii va fi mai usoara calea. As vrea sa aud in presa ca mii de motociclisti si-au oprit motoarele in fata unei biserici si au aprins o lumanare pentru Claudia. Maine la ora 14 eu asta voi face pentru ca am fost la Galati pe 9 septembrie 2006.

Pe diploma scrie inginer mecanic ... dar de la scris pana la fapta e cale lunga. Administrator de retea scrie pe usa biroului. Asa au vrut astia de la mine, eu n-am fost de acord si cum cel mai destept cedeaza... ca ei a ramas. Eu si cu administratorul cladirii ce mai avem pe usa ADMINISTRATOR. Maine poimaine o sa-mi specifice in fisa postului sa schimb becuri pe hol si sa alimentez cu hartie igienica budele de pe culoare.

cu vacile la pascut .... tot la Bicaz tot vacutzele gata de plecare ... aliniate ca la parada ... una mica cu Ocolasul Mare ... Imi aduc aminte de drumul care mergea spre cabana Izvorul Muntelui de acum 12 ani, de unde am urcat prima data pe Ceahlau. L-am facut pe jos, si nu cred sa fi vazut vre-o groapa. Astazi, e un dezastru. 8 kilometri de lacrimi, sange, sudoare si injuraturi. Mare pacat.

19-20 august .. Bicaz ... Ghiciti pe cine sarbatoream ...

cauta manualul de service de la VN750. http://www.tanga-moteurs.ro/service/ il gasesti la adresa asta sau fa click mai jos http://www.tanga-moteurs.ro/service/data/K...ual%26Parts.zip Ai capitolul 15 in care iti spune ce trebuie sa faci ca sa verifici partea electrica.

Bataile ale ar putea fi si din cauza uzurii arcului ce preseaza pe patina lantului secundar de distributie. La mine au aparut cand am pus ulei mineral si au disparut aproape complet cand am schimbat uleiul cu unul semisintetic.

Nu m-as numi chopperist ... n-am sa tai nimic din motorul meu. Il las asa cum l-a facut mama si tata lui. Mai curand as spune ca un cruiser mi se potriveste mai bine decat un enduro sau sport. Nu ma vad tzopaind prin gropi si ridicandu-ma din noroaie, cu pamant si in gaura c...ului sau alergand cu peste 200 jalonand printre tiruri si conservari fugind de politia rutiera. I live only to reach that horizon at the end of a highway ...

Am 186 cm si 120 kg cand am luat Vulcanul (acu am 99 ) si mergea ca focul. Cand am pus si nevasta pe el, 120 + 60 (ca nu degeaba se spune ca nevasta e jumatatea mea) = 180 cam la limita suportabilitatii amortizoarelor, dar iarasi mergea ca focul. Concluzia mea ... evita 400 sau 250, cumpara ceva de 750 cmc, peste 55 de cai, preferabil transmisie prin cardan. P.S. Si daca scrie pe ea Vulcan sau Kawasaki cu atat mai bine. A bonne entendeur Salut.

Intrebarea asta nu-si are rostul aici. Poate pe alt forum. Infractiune, dosar penal, cazier. Pe scurt. Si nici examen de permis nu mai poti da. All good things happen to those who can wait.

Ce e aia lantz ... la ce se foloseste.. ..eu stiu ca la cruiserele adevarate transmisia finala e pe cardan. Pentru cristi68 .. am avut si eu asa ceva...cand s-a intrerupt firul de masa pe undeva..dupa ce l-am facut si am strans suruburile de contact cu cadrul .. nu am mai avut probleme.

Bey omule, n-ai zis nik. Ca se strangea de o mana de oameni sa-ti arate locurile cu gropi si cele fara (cam putine cei drept) sau sa-ti prezentam palatul lu nenea Oprisan. Acum daca ai dat de gustul zonei, te astept sa revii, iar cand se reface drumul la Soveja te invitam sa vezi si alta fatza Vrancei, acum ascunsa de ochii soferilor. Sper ca ti-a placut zona si spune-mi daca ai mancat pizza la italian. Ala e mort dupa motociclete.

Tot din M-tii Vrancei... Putna Doua Vulcanuri ... Nori Negri se aduna..

Si pentru ca Motocicletei ii sta bine cu drumul, Road Eagles s-a pus iar la drum. Spre Lepsa.Nu chiar toti, o parte. Aia care mai au inca motociclete si nu le-au vandut (A bon entendeur, salut. ). Frumoasa regiune, pacat de drum. Aviz amatorilor, intrarea numai cu motociclete Hard Enduro si protectii adecvate. O mica bucatica din Valea Putnei. Dupa un drum demn de un raliu Enduro, merita si ele un pic de liniste si relxare. Muntii Vrancei, la dreapta. Un Vulcan pe pajiste. Campiile Elizee Sfertul Academic din Road Eagles Focsani

Cat dai comenzile alea ca parca ma bate gandul

De cate ori port Olympusul cu mine ... nu-mi apare nimic de fotografiat. Cand nu-l am la drum, intotdeauna se gaseste ceva de tras in poza. Imi cer scuze de calitatea pozelor...sunt facute cu telefonul. Desi are camera de 1,3 megapixeli nu are cine stie ce filtre.