Nu este chiar asa intotdeauna. Eu lucrez in domeniul juridic si pot sa iti spun ca RCA plateste in conformitate cu legea asigurarilor si cu normele emise de CSA (daca tin bine minte e norma CSA nr. 5/2010). Aceste norme prevad anumite limitari in special in ceea ce priveste evaluarea bunului distrus si considerat paguba totala. Asiguratorul RCA plateste cat ii permite acea norma. Nici macar judecatorul nu poate hotari impotriva prevederilor normelor respective - e si un articol acolo care spune ca "modalitatea de stabilire a valorii de nou si a uzurii corespunzatoare, prevazute de prezentele norme, se aplica inclusiv in cazul despagubirii stabilite prin hotarare judecatoreasca". Cu toate acestea, daca pagubitul are pretentii mai mari poate recupera in instanta de la soferul vinovat diferenta dintre valoarea pretentiilor si suma platita de RCA. Sunt destul de putine cazurile in care se obtin aceste diferente insa nu uitati ca in cazul accidentelor cu vatamare corporala intervin si daunele morale care nu pot fi stabilite decat de judecator.
Daca sunteti interesati si aveti timp sa cititi aveti mai jos un exemplu. Daca nu aveti timp puteti citi doar dispozitivul hotararii (ultima parte).
In ceea ce priveste conservarii, eu mi-am luat A-ul dupa 10 ani de B in care am condus aproape zilnic, asa ca nu inteleg care e faza. Respectul nu are categorie, motiv pentru care am tot evitat sa postez pe acest forum desi il citesc de 2 ani de cand merg pe 2 roti. Prea multa generalizare, prea mult flaim.
Sentință civilă nr. 263/2010
din 05/03/2010
(BraÂşov). Pretenții.
TRIBUNALUL BRASOV
SECTIA COMERCIALA SI DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV
Decizia civila nr. 263/R
Dosar civil nr. 1077/338/2007
Sedinta publica din data de 05.03.2010
Pentru astazi fiind amanata pronuntarea asupra solutionarii recursului formulat de recurentul E. A. impotriva sentintei civile nr. 1525 pronuntata la data de 13.11.2008, de Judecatoria Zarnesti in dosarul nr. 1077/338/2007 avand ca obiect, pretentii in contradictoriu cu intimata parata SC G. A. SA (fosta BT A. T. SA.) si intimatul reclamant M. V..
La apelul nominal facut in sedinta publica, la pronuntare se constata lipsa partilor.
Procedura indeplinita.
Dezbaterile in fond au avut loc in sedinta publica din data de 26 februarie 2010 cand partile prezente au pus concluzii in sensul celor consemnate in incheierea de sedinta din aceea zi, care face parte integranta din prezenta, iar instanta fata de lipsa de timp pentru deliberare, vazand si dispozitiile art. 260 alin. 1 Cod procedura civila a amanat pronuntarea la data de 05.03.2010.
T r i b u n a l u l
Constata ca prin sentinta civila nr. nr. 1525/13 11 2008 a Judecatoriei Zarnesti pronuntata in dosarul nr. 1077/338/2007 s-au dispus urmatoarele:
S-a admis exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratului E.A. invocata de acesta prin intampinare, si-n consecinta, s-a constatat ca paratul E. A. nu are calitate procesuala pasiva, de parat. S-a admis in parte cererea formulate de reclamantul M. V.impotriva paratei BT A. T. SA si a intervenientului E. A., si-n consecinta a fost obligata parata BT A. T. SA in solidar cu intervenientul E. A. la plata sumei de 24890 lei, reprezentand contravaloarea pagubei suferite la autoturismul marca V. tip P.,cu nr. de inmatriculare BV 08 FCR,proprietatea reclamantului, la care se adauga dobanda legala, ce se va calcula de la data ramanerii irevocabile a prezentei hotarari si pana la plata efectiva a sumei. A fost obligat intervenientul E. A. la plata cheltuielilor de judecata in cuantum de 4457,56 lei catre reclamant.
Pentru a pronunta aceasta sentinta civila instanta de fond a retinut urmatoarele:
Prin actiunea inregistrata sub nr 1077/338/2007 la Judecatoria Zarnesti, reclamantul M.V.a solicitat in contradictoriu cu paratii paratii BT A. T. SA si E. A. ca instanta, prin hotararea ce o va pronunta, sa dispuna obligarea paratilor, in solidar, la plata sumei de 30151,45 Ron, cu dobanda legala de la data ramanerii irevocabile a hotararii pana la achitarea integrala a sumei, reprezentand cuantumul pagubei suferita la autoturismul marca V. - P.cu nr. de inmatriculare BV- 08-FCR, proprietatea sa, cu cheltuieli de judecata.
In motivare reclamanta a aratat ca in baza procesului verbal de contraventie seria AY nr 0165381, paratul 2 a fost gasit vinovat intrucat a avariat autoturismul sus mentionat, motiv pentru care s-a intocmit un dosar de daune, insa parata 1 a aratat ca nu poate sa-l despagubeasca mai mult decat suma oferita de asigurare, desi plafonul maxim de asigurare permitea o suma mult mai mare. Ori legiuitorul a prevazut ca asiguratorul preia raspunderea civila delcituala a autorului prejudiciului in limita sumei maxime admise, iar in cazul depasirii acestui plafon maxim, raspunderea apartine autorului faptei, fiind indeplinite in cauza conditiile elementare care atrag arspunderea civila delictuala, avandu-se in vedere si principiul repararii integrale a pagubei.
In drept s-a invocat disp art. 998-999 C.CIV, L nr. 136/1995 R.
Parata BT A. T. SA, legal citata, a formulat intampinare, prin care a aratat ca este de acord, in parte, cu actiunea, in sensul de a-l despagubi pe reclamant cu suma de 12897,09 lei, acord ce a fost adus la cunostina reclamantului, prin adresa nr 13600/2007, suma ce reprezinta limita maxima de despagubire prevazuta in polita de asigurare RCA, facandu-se referire la ORDINUL RCA 113133/206..
Paratul E. A., legal citat, a formulat intampinare, prin care a invocat exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a sa, intrucat, conform art 52 alin 2 din L nr. 136/1995, calitatea sa este aceea de - intervenient fortat-, iar pe fond a solicitat obligarea paratei 1 la acoperirea intergrala a prejudiciului suferit de reclamant si-n cosnecinta, respingerea actiunii fata de acesta.
In motivare s-a aratat ca valorificarea pretentiilor urmeaza a se face direct de la asigurator, fata de disp. normelor emise de Comisia de Supraveghere a Asigurarilor, din data de 28.11.2007, aplicabile la data accidentului, in care s-a indicat ca suma asigurata nu poate fi mai mica de 100.000 euro, ce reprezinta limita de despagubire pentru anul 2007, astfel ca nu se mai poate vorbi de limite maxime de despagubire, sens in care asiguratorul urmeaza a acoperi integral prejudiciul.
S-a mai aratat ca obligarea in solidar la plata prejudiciului conravine disp. actulae in materie.Refritor la intinderea prejudiciului, s-a aratat ca este vorba despre o dauna totala, s-a aratat ca suma pretinsa de reclamant este cu mult peste prejudiciul real suferit, de 12897,09 Ron, diferenta reprezentand o imbogatire fara just temei.
Parata BT A. T. SA a formulat raspuns la intampinarea paratului 2, prin care a solicitat respingerea exceptiei lipsei calitatii procesuale invocate de acesta,intrucat conform art 54 din L nr. 136/1995 -drepturile persoanelor pagubite se exercita impotriva asiguratorului de raspundere civila, in limitele obligatiei acestuia-, astfel ca peste aceasata limita trebuie obligata persoana gasita vinovata, facandu-se referire si la disp. art 49 si 52 din ordinul 113133/2006.
Examinand actele si lucrarile dosarului, instanta de fond a constatat urmatoarele:
Cadrul legal al acestei cauze este reglementat de prev art 54 din L nr. 136/1995, unde se arata ca despagubirea se stabileste si se efectueaza conform art. 43 si 49, iar in cazul stabilirii despagubirii prin hotarare judecatoreasca, drepturile persoanelor pagubite prin accidente produse de vehicule aflate in proprietatea persoanelor asigurate in Romania se exercita impotriva asiguratorului de raspundere civila, in limitele obligatiei acestuia, stabilita in prezentul capitol, cu citarea obligatorie a persoanei/persoanelor raspunzatoare de producerea accidentului in calitate de intervenienti fortati. Asa fiind, instanta a constatat ca paratul 1 are calitatea de intervenient fortat.
Prin procesul verbal de contraventie seria AY nr 0165381/2007, intervenientul fortat a fost gasit vinovat de producerea accidentului rutier, care a avut loc la data de 19.01.2007, in urma caruia a fost avariat autoturismul, proprietatea personala a reclamantului, persoana vinovata fiind asigurata la parata 1.In baza dosarului de daune UBV 1/538/2007 - fila 42 dosar - s-au stabilit si s-au descris piesele avariate, felul avariei, volumul avariei concluzionandu-se ca este vorba despre o dauna totala - fila 45 dosar. Ca urmare a accidentului rutier autoturismul a fost prezentat in vederea efectuarii reparatiilor la unitatea reparatoare SC S. Service SRL- fila 84 dosar-,ce a emis devizul de lucru, stabilindu-se o valoare de 30.151,45 lei.
Prin raportul de expertiza auto, s-au indentificat daunele efective prin producerea accidentului, s-a stabilit costul si manopera pentru reparatie,ajungandu-se la suma de 25.173 lei plus Tva, expertul constatand ca masina are o vechime de 7 ani, coeficientul total de uzura fiind de 69 %, valoarea reparatiei fiind mai mare ca valoare pe piata la data accidentului si ca valoare ramasa, stabilita de asigurator, limita maxima de despagubire fiind calculata la suma de 12.897, 09 lei, la data producerii accidentului iar valoarea de circulatie a masinii, la data accidentului, stabilita in conformitate cu Standardele Internationale de Evaluare, din dec. 2007, este de 24.890 lei.
In raspunsul dat la interogatoriu, parat 1 a aratat ca nu-l poate despagubi pe reclamant decat in limita sumei maxime de despagubire, conform art 54 din L nr. 136/1995, de 12.897,09 lei.
Potrivit art 49 din L nr. 136/1995, actualizata, asiguratorul acorda despagubiri, in baza contractului de asigurare, pentru prejudiciile de care asiguratii raspund fata de terte persoane pagubite prin accidente de vehicule.
Conform art. 27 din L nr. 136/1995, actualizata, despagubirile ce se platesc de asigurator se stabilesc in functie de starea bunului din momentul producerii riscului asigurat.
Despagubirile nu pot depasi valoarea bunului din momentul producerii riscului asigurat, cuantumul pagubei si nici suma la care s-a facut asigurarea.
Parata 1a fost chemata in judecata de persoanele pagubite, in speta de reclamant, in limitele obligatiilor ce-i revin acesteia din contractul de asigurare, potrivit art 42 alin 2 din aceeasi lege.
Din probele adminsitarte in cauza s-a dovedit existenta prejudicului cert,atat in ce priveste existenta sa cat si posibiliattea evaluarii acestuia, a faptei ilicite, stabilita prin procesul verbal de contraventie si recunoscuta de faptuitor, existenta raportului de cauzalitate dintre fapta si prejucidiu cat si existenta vinovatiei
Cum art. 54.din L nr. 136/1995, actauliazata stabileste ca drepturile persoanelor pagubite prin accidente produse de vehicule aflate in proprietatea persoanelor, asigurate in Romania, se exercita impotriva asiguratorului de raspundere civila, in limitele obligatiei acestuia, astfel cum se prevede si in art 22. din aceeasi lege, prin raporate la art 12 pct 1 si art 49 din Ordinul 113133/2006, aplicabil la data faptei, instanta a apreciat ca despagibuirea acordata de acesata poate fi numai in cunatum de 12897, 09 lei, suma cu care asiguratorului a fost de acord sa-l despagubeasca pe reclamant, conform adresei aflate la fila 12 dosar, iar pentru diferenta de valoare, astfel cum a fsot stabilita prin raportul de expertiza, urmeaza a-l obliga pe interevnientul fortat, in baza principiului general al repararii intergarle al prejudiciului cauzat prin fapta ilicita, care presupune nu numai prejudiciul efectiv ci si beneficilul nerealizat de reclamant.
In baza art 274 CPCIV, intervenientul a fost obligat plata sumei de 4457,56 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata, intrucat fata de parat 1, sunt incidente disp art 275 CPCIV.
Impotriva aceste sentinte civile a declarat recurs paratul E. A..
Prin cererea de recurs recurentul a aratat urmatoarele:
Prin hotararea data, instanta a incalcat formele de procedura prevazute sub sanctiunea nulitatii de art. 105 alin. 2 teza I (acte indeplinite cu neobservarea formelor legale, incalcarea dreptului la aparare).
Prin intermediul obiectiunilor la expertiza tehnica auto, efectuata in cauza de d-nul.expert tehnicT.O.,a invocat NULITATEA PROBEI CU EXPERTIZA TEHNICA AUTO, solicitand instantei sa dispuna ca expertul sa refaca expertiza cu citarea tuturor partilor.
In motivarea cererii, recurentul a invocat faptul ca expertiza s-a efectuat cu neobservarea dispozitiilor art. 208 alin. 1 c.proc. civ., potrivit caruia "Daca pentru expertiza este nevoie de o lucrare la fata locului, ea nu poate fi facuta decat dupa citarea partilor prin carte postala recomandata, cu dovada de primire, aratand zilele si orele cand incepe si continua lucrarea. Dovada de primire va fi alaturata lucrarii expertului."
S-a aratat ca recurentul parte in dosar, a achitat suma de 200,00 lei conform Chitantei CEC nr 10455760/1/12.05.2008. cu titlu de onorariu de expert, insa nu a fost convocat in vederea efectuarii expertizei, nici la domiciliu si nici la resedinta procesuala indicata la sediul Cabinetului de avocatura Anca Avram.
Astfel, in capitolul Operatiuni intreprinse la pct. 2, se retine ca la expertiza au raspuns amandoua partile ocazie cu care s-au lamurit unele probleme procedurale privind actiunea cu toate acestea, subsemnatul nu am fost convocat pentru efectuarea acestei expertize tehnice, pentru a exprima punctul de vedere asa cum prevad dispozitiile art. 208 alin. 1 Cod procedura civila, nerespectarea textului este sanctionata cu: "pagubitul are la dispozitie o actiune directa nulitatea relativa a raportului de expertiza. Prejudiciul care a fost cauzat nu ar fi putut fi inlaturat decat prin anularea actului"
In pofida faptului ca in termen legal recurentul a invocat aceasta neregularitate, instanta de fond nu a tinut cont de cererea subsemnatului, pronuntand in consecinta o hotarare cu incalcarea dreptului la aparare, drept cu valoare constitutionala
"Nelegalitate; netemeinicie" - incidenta dispozitiilor art. 304 pct. 8 si 9 C. proc. civ., raportate la dispozitiile art. 304 1 C.proc. civ.. Hotararea cuprinde motive contradictorii ori straine de natura pricinii si hotararea pronuntata este lipsita de temei legal ori a fost data cu incalcarea sau aplicarea gresita a legii;
Instanta de fond, pe de o parte, admite exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a recurentului, admitand ca nu poate fi chemat in acest cadru procesual decat in calitate de intervenient fortat, iar pe de alta parte, ma obliga - in solidar cu asiguratorul -la plata despagubirilor, precum si la plata cheltuielilor de judecata.
Atat solutia, cat si motivarea instantei sunt in mod evident contradictorii.
Admitand exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a subsemnatului rezulta ca instanta a acceptat teza negarii calitatii de parat a subsemnatului si a considerat ca in cauza nu exista identitate intre persoana subsemnatului si cel obligat in raportul juridic dedus judecatii. Pe cale de consecinta, initial judecatorul a admis ca reclamantul nu este indreptatit sa ceara valorificarea pretentiilor sale de la subsemnatul.
Aceasta concluzie este intarita de dispozitia instantei potrivit careia calitatea procesuala in care eu pot fi chemat in prezenta cauza fund cea de "intervenient fortat". Solutia privind calitatea de intervenient este legala, in deplina concordanta cu dispozitiile art. 54 alin. 2 din Legea nr. 136/1995.
Aceasta prevedere din legea plaseaza persoana vinovata de accident intr-un rol procesual, potrivit caruia aceasta nu poate fi obligat la acoperirea daunei atat timp cat exista o asigurare valabila si despagubirea nu depaseste suma asigurate stabilita prin contractul de asigurare, in speta 100.000,00 EUR, citarea sa in proces fiind doar pentru opozabilitate.
Asadar. prin lege speciala (derogatorie de la dreptul comun) si totodata prin dispozitii imperative, legiuitorul a stabilit cadrul procesual, dupa cum urmeaza: ori de cate ori este incident un raport de asigurare, iar valoarea pagubei se situeaza sub suma asigurata mentionata in polita de asigurare, persoana pagubita isi va valorifica pretentiile de la asiguratorul sau de raspundere civila, vazandu-si prejudiciul acoperit integral de catre acesta.
Asadar, singura persoana care poate figura in calitate de parat in cauza dedusa judecatii este asiguratorul de raspundere civila auto obligatorie, in speta SC BT A. T. SA.
in pofida celor expuse mai sus, instanta de fond adopta solutia obligarii recurentului, in solidar cu asiguratorul la plata despagubirilor civile ce i se cuvin reclamantului, solutie pe care o consideram fundamental nelegala si in vadita contradictie cu spiritul legislatiei din materia asigurarilor, cu atat mai mult cu cat cuantumul pretentiilor reclamantului se situeaza sub valoarea limitei minime a sumei asigurate in cazul asigurarii de raspundere civila auto obligatorie (100.000 EUR)
Solutia obligarii in solidar a persoanei vinovate de accident, (avand calitatea de intervenient) si a asiguratorului acestuia contravine dispozitiilor Legii nr. 136/1995.
In lumina dispozitiilor art. 54 alin. 2 din Legea nr. 136/1995, in cazul in care este incident in speta un raport de asigurare (se face dovada valabilitatii la data accidentului a unei polite de asigurare de raspundere civila auto si implicit a acoperirii prin asigurare a raspunderii civile delictuale a soferului vinovat), impotriva asiguratorului.
Pe de alta parte, potrivit art 12 alin. 2 din Norma emisa de Comisia de
Supraveghere a Asigurarilor in data de 28.11.2006 privind asigurarea obligatorie de raspundere civila pentru prejudicii produse prin accidente de autovehicule in cursul anului 2007, Pentru pagubele materiale produse in unul si acelasi accident, indiferent de numarul persoanelor prejudiciate, limita de despagubire se stabileste pentru anul 2007 la un nivel de cel putin 100.000 EUR, echivalent in lei la cursul de schimb al pietei valutare la data producerii accidentului, comunicat de Banca Nationala a Romaniei.
Interpretarea textelor redate mai sus exclude ab intio posibilitatea de a fi obligat si intervenientul la aceleasi sume, la care a fost obligat asiguratorul.
De altfel, obligatia solidara statuata in mod expres de catre instanta de fond nu-si gaseste corespondent nici in regulile de drept civil substantial, ce constituie dreptul comun in cauza: obligatia solidara nu se poate stabili nici prin apreciere si nici pe cale de interpretare.
In acest sens, art. 1041 C. civ. dispune, in mod imperativ: "obligatia solidara nu se prezuma, trebuie sa fie stipulata expres; aceasta regula nu inceteaza decat numai cand obligatia solidara are loc de drept, in virtutea legii"
Este adevarat ca raspunderea pentru fapta ilicita proprie a asiguratului, intemeiata pe prevederile Art. 998-999 C. civ., coexista cu raspunderea contractuala a asiguratorului, intemeiata pe contractul de asigurare incheiat in conditiile Legii nr. 136/1995, dar aceasta "coexistenta" a unor raspunderi juridice diferite nu poate, pe cale de interpretare sau prin apreciere, sa echivaleze cu "solidaritatea", in lipsa unei dispozitii legale exprese, conform regulii imperative reglementate de Art. 1041 C. civ.
Contradictie vadita intre mentiunile din considerente referitoare la limitele obligarii asiguratorului sl cele din dispozitiv relative la obligarea acestuia in solidar cu recurentul pentru intreaga despagubire.
Pe de o parte instanta de fond apreciaza ca asiguratorul BT Asigurari SA nu poate fi obligat decat la acoperirea partiala a daunei, respectiv la plata sumei de 12.897,09 lei,considerand ca pentru diferenta, de 11 992,91 lei urmeaza sa fie obligat subsemnatul, iar pe de alta parte, atunci cand dispune obligarea la plata despagubirilor, in dispozitivul sentintei mentioneaza obligarea in solidar a recurentului si a asiguratorului pentru intreaga suma de 24.390.00 lei.
Astfel in considerente instanta admite teza obligarii vinovatului la diferenta neacoperita de asigurator, in virtutea principiului repararii integrale a pagubei, iar in dispozitiv statueaza solidaritatea expresa a recurentului si a asiguratorului la plata despagubirii, ceea ce presupune ca fiecare dintre cele doua parti este tinuta pentru intreaga datorie.
Contradictia este vadita, cu consecinta inaplicabilitatii hotararii judecatoresti astfel motivate. Aceasta motivare contradictorie echivaleaza cu insasi lipsa motivarii, motiv evident de casare a hotararii.
Instanta de fond invoca drept temei al admiterii actiunii art. 49 (asa cum a fost modificat prin art. I pct. 17 din O.U.G. nr. 61/2005), potrivit caruia asiguratorul acorda despagubiri, in baza contractului de asigurare, pentru prejudiciile de care asiguratii raspund fata de terte persoane pagubite prin accidente de autovehicule, precum si tramvaie si pentru cheltuielile facute de asigurati in procesul civil, in conformitate cu:
Textul legal este intr-adevar aplicabil spetei, numai ca modul de interpretare al acestuia este eronat, denotand o necunoastere din partea instantei de fond a mecanismului asigurarii de raspundere civila auto obligatorie. Aceasta forma de asigurare este o forma reglementata de lege, incheierea acesteia de catre persoanele care detin autovehicule supuse inmatricularii fiind - nu in mod intamplator - obligatorie.
Potrivit acestei forme de asigurare, in schimbul unei sume de bani denumita prima de asigurare. asiguratorul se obliga ca - la intervenirea riscului asigurat - sa acopere despagubirile datorate de asigurat tertelor persoane pagubite.
In acest context este important a se observa evolutia din ultimii ani a legislatiei din domeniul asigurarilor, in contextul alinierii la legislatia europeana, tendinta fiind aceea de a se asigura o cat mai eficienta protectie prin aceasta forma de asigurare,atat a persoanelor pagubite, cat si a insisi asiguratilor de raspundere civila auto obligatorie.
Acest lucru se releva foarte clar daca vom corobora dispozitiile art. 49 redate mai sus cu prevederile art. 12 din Norma emisa de Comisia de Supraveghere a Asigurarilor in data de 28.11.2006 privind asigurarea obligatorie de raspundere civila pentru prejudicii produse prin accidente de autovehicule in cursul anului 2007. conform carora (1) "Suma asigurata reprezinta limita de despagubire ce poate fi acordata de asigurator pentru prejudiciile provocate in unul si acelasi accident, atat pentru pagube materiale directe sau indirecte (...)". (2) Pentru pagube materiale produse in unul si acelasi accident, indiferent de numarul persoanelor prejudiciate, limita de despagubire se stabileste pentru anul 2007 la un nivel de cel putin 100.000 EUR, echivalent in lei la cursul de schimb al pietei valutare la data producerii accidentului, comunicat de Banca Nationala a Romaniei (...)
Concluzia care se desprinde din interpretarea textelor invocate mai sus este aceea ca: in masura in care face dovada prejudiciului suferit, respectiv a intinderii acestuia si a raportului de cauzalitate dintre producerea acestuia sl fapta ilicita, pagubitul islva vedea acoperit integral prejudiciul de la asigurator ori de cate ori cuantumul acestuia se situeaza sub suma asigurata, care la randul el nu poate fl mai mica de 100.000 euro.
Modificarile legislative in materie au marele merit de a elimina notiunea de "plafon maxim al despagubirilor": dupa cum se poate observa analizand dispozitiile Normei CSA/28.11.2006, in actuala reglementare legala nu mai exista limite maxime de despagubiri (ci limita minima a sumei asigurate, si anume 100.000 euro).
Inaplicabilitatea art. 27 din Legea nr. 136/1995. Un alt temei de drept indicat de instanta de fond este cel reglementat de art. 27 din Legea nr. 136/1995 (actualizata), conform caruia - Despagubirile ce se platesc de asigurator se stabilesc in functie de starea bunului din momentul producerii riscului asigurat. Despagubirile nu pot depasi valoarea bunului din momentul producerii riscului asigurat, cuantumul pagubei si nici suma la care s-a facut asigurarea.
Acest text nu este aplicabil spetei de fata, ci unei alte forme de asigurare, si anume asigurarii facultative de bunuri, asa cum spune si titlul sectiunii din care face parte "asigurarea de bunuri". Or, noi ne aflam pe taramul asigurarii obligatorii de raspundere civila auto (RCA).
Inaplicabilitatea art. 22 din Legea nr. 136/1995. Instanta este intr-o grava confuzie si atunci cand face trimitere la dispozitiile art. 22 din Legea nr. 136/1995, text care se refera la subrogatia legala in drepturile persoanei pagubite, a asiguratorului facultativ de bunuri (CASCO). Textul instituie un caz de subrogatie legala, in temeiul caruia. asiguratorul de bunuri isi poate recupera indemnizatia de asigurare achitata in baza unei asigurari facultative pentru avarii, de la persoana vinovata de producerea pagubei sau de la asiguratorul acesteia in masura in care face dovada unei asigurari RCA.
In privinta dispozitiilor art. 42 alin. 2 din Legea nr. 136/1995, conform caruia "Asiguratorul poate fi chemat in judecata de persoanele pagubite in limitele obligatiilor ce-i revin acestuia din contractul de asigurare", acestea sunt aplicabile contractului de asigurare de raspundere civila, fiind dispozitii cadru, dar ele trebuie coroborate cu cele ale art. 49 si 54 din aceeasi lege, care reglementeaza varianta obligatorie a acestei forme de asigurare.
Criticabil este faptul ca - desi instanta indica acest text legal ca temei al admiterii actiunii - solutia obligarii in solidar nu este conforma cu dispozitiile indicate; pe de o parte, admite teza obligarii asiguratorului in limita contractului de asigurare, iar pe de alta parte, dispune obligarea mea in solidar cu BT A. SA. Astfel, conform prevederilor invocate mai sus, asiguratorul raspunde in limita contractului incheiat cu subsemnatul, contract prin care asiguratorul s-a obligat fata de mine, ca in schimbul primei de asigurare achitate. sa acopere prejudiciul produs de subsemnatul tertelor persoane pana la suma de 100.000 euro inclusiv. Astfel, pe langa interpretarea gresita a legii, instanta de fond da astfel dovada si de inconsecventa in aplicarea textelor legale.
in ceea ce priveste dispozitiile din Norma CSA aprobata prin Ordinul CSA nr. 113133/2006, acestea sunt incidente in cauza, numai ca este fundamental gresita interpretarea conferita acestora de catre instanta de fond si anume cea care sta la baza solutiei pe aspectul intinderii prejudiciului.
Astfel, potrivit art. 12 alin. 1 si 2 din Norma CSA/26.11.2006, (1) Suma asigurata reprezinta limita de despagubire ce poate fi acordata de asigurator pentru prejudiciile provocate in unul si acelasi accident, atat pentru pagube materiale directe sau indirecte, cat si pentru vatamari corporale sau decese, inclusiv prejudicii fara caracter patrimonial.
Pentru pagubele materiale produse in unul si acelasi accident, indiferent de numarul persoanelor prejudiciate, limita de despagubire se stabileste pentru anul 2007 la un nivel de cel putin 100.000 euro, echivalent in lei la cursul de schimb al pietei valutare la data producerii accidentului, comunicat de Banca Nationala a Romaniei.
Conform art. 49 din aceeasi Norma "La stabilirea despagubirii, in cazul avarierii sau al distrugerii bunurilor, se iau ca baza de calcul pretentiile formulate de persoanele pagubite, tinandu-se cont de prevederile legale privind acoperirea cuantumului pagubelor aduse bunurilor, fara a se depasi diferenta dintre valoarea acestora din momentul producerii accidentului si valoarea ramasa si nici limitele de despagubire stabilite prin polita de asigurare RCA."
Din textele legale mentionate mai sus rezulta ca asiguratorul acopera prejudiciul material produs de asigurat pana la limita sumei 100.000 Euro, fara a se depasi diferenta dintre valoarea bunului din momentul producerii accidentului si valoarea ramasa. Asiguratorul acopera inclusiv prejudiciu nepatrimonial produs de asigurat pana la limita de 500 000 Euro.
La fond, instanta a fost implicit investita cu cererea de a stabili intinderea prejudiciului, insa cu evitarea imbogatirii fara just temei a reclamantului.
Insa instanta aplicand in mod gresit legea in cazul dedus judecatii si - in acelasi timp - interpretand gresit si concluziile raportului de expertiza tehnica auto, a facut o confuzie majora intre "valoarea autoturismului la data evenimentului" si "prejudiciul efectiv suferit de reclamant".
Solutia instantei are la baza mentiunile aferente punctului 4 din concluziile finale ale expertului si anume valoarea de 24.890 lei; numai ca pentru a determina intinderea daunei este necesara in primul rand operatiunea de scadere din valoarea de 24.890 lei a valorii piesele ramase neavariate (epavei), care a ramas in proprietatea intimatului -reclamant.
In orice caz, suma de 24.890 lei nu este in concordanta cu dispozitiile art. 53 pct. 2 din Norma CSA nr. 113133/2006, aceasta suma reprezinta o valoare estimata ipotetic de catre expert; in acest sens, la stabilirea acesteia, expertul a luat in considerare declaratiile reclamantului si cateva oferte din piata, fara a analiza fizic autoturismul si fara a tine cont de cadrul legal obligatoriu; expertul nu a facut nimic altceva decat sa aprecieze pretul unui autoturism pe care nu l-a vazut.
Varianta corecta si care concorda cu dispozitiile legale in materie, este cea de la pct. 3 din concluziile raportului de expertiza, prejudiciul real si total suferit de persoana pagubita fund de 12.897,09 lei, deoarece:
a) instanta este tinuta de dispozitiile art. 53 alin. 2 Norma CSA aprobata prin Ordinul nr. 113133/2006 "modalitatea de stabilire a valorii de nou si a uzurii corespunzatoare, prevazute de prezentele norme, se aplica inclusiv in cazul despagubirii stabilite prin hotarare judecatoreasca";
suma de 12.897,09 LEI este calculata cu respectarea dispozitiilor legale in materie si in concordanta cu vointa legiuitorului potrivit exigentelor Uniunii Europene; Norma CSA/2006 si Legea nr. 136/1995 ofera criterii obiective de cuantificare a pagubelor, care nu lasa loc de interpretari;
c) aceasta suma este calculata in conformitate cu Norma CSA 113133/2006 astfel:
Valoarea de nou = 16 400 Eur;
Vechime la data accidentului =7 ani;
Rulaj efectiv la momentul producerii acc. = 227 436 km;
Uzura corectata in functie de km. parcursi = 69%;
Valoarea epavei = 25%;
1 Euro la data accidentului = 3.3824 lei.
VDM = 16.400 Eur - 69 %(uzura) = 5.084 Eur - 25% (epava) = 3.813 Eur x 3,3824 lei (1 eur la data accidentului) =12.897, 09 lei.
In concluzie, valoarea totala a prejudiciului real suferit de intimatul-reclamant este de 12.897,09 lei, astfel incat prin obligarea asiguratorului, bt asigurari sa, la plata acestei sume, intimatul-reclamant urmeaza a se considera integral despagubit.
Inaplicabilitatea dispozitiilor art. 275 c.proc. civ. fata de asiguratorul bt asigurari sa.
Potrivit art. 275 Cod.proc. civ., paratul care a recunoscut la prima zi de infatisare pretentiile reclamantului nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecata, afara numai daca a fost pus in intarziere inainte de chemare in judecata.
Ne aflam in ipoteza legala prevazuta de teza a II a textului indicat si anume situatia in care prima teza nu se aplica intrucat parata este de drept in intarziere,
In speta este vorba despre o obligatie de natura COMERCIALA, astfel ca sunt incidente dispozitiile art. 43 C.com., potrivit carora "datoriile comerciale lichide si platibile in bani produc dobanda de drept din ziua in care devin exigibile, asa incat debitorul se afla de drept in intarziere, fara a mai fi necesara indeplinirea vreunei formalitati"
In orice caz, pentru a nu fi aplicabile dispozitiile art. 275 c.proc. civ. intereseaza atitudinea paratului fata de faptul ca are de executat o obligatie. De altfel, din aceasta perspectiva este evidenta si culpa procesuala a SC BT Asigurari SA, de vreme ce tocmai atitudinea sa de a nu achita despagubirea in termenul prevazut de lege (art. 36, 37 din Norma CSA/2006), a fost cea care a determinat reclamantul sa porneasca procesul.
In treacat fie spus, chiar si in situatia in care parata nu ar fi fost de drept in intarziere, in cazul obligatiilor constand in sume de bani, recunoasterea datoriei la prima zi de infatisare presupune mult mai mult decat o afirmatie de recunoastere si anume achitarea sumei recunoscute in contul bancar al persoanei pagubite sau prin consemnare la CEC sau notificare prin executor etc., ceea ce parata nu a inteles sa faca.
Inaplicabilitatea dispozitiilor art. 274 c.proc. civ.fata de subsemnatul. contradictia dintre masura obligarii la plata cheltuielilor de judecata si cea a admiterii exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive a subsemnatului.
Instanta obliga la plata cheltuielilor de judecata in valoare de 4.457.56 lei. motivand solutia pe dispozitiile art. 274 alin. 1 c.proc civ. potrivit carora "Partea care cade in pretentii va fi obligata la cerere, sa plateasca cheltuielile de judecata".
Aceasta dispozitie a instantei de fond intra in vadita contradictie cu calificarea pozitiei procesuale a recurentului ca fiind cea de intervenient fortat, cu negarea calitatii de parat; or, nefiind obligat in raportul juridic dedus judecatii, subsemnatul nici nu pot fi obligat la plata cheltuielilor de judecata.
Gresita obligare a subsemnatului la plata cheltuielilor de judecata. Instanta m-a obligat la plata sumei de 4.457,56 lei cu titlu de cheltuieli de judecata, in pofida faptului ca aceste cheltuieli sunt acoperite integral de asiguratorul RCA, asa cum rezulta din prevederile art. 14 alin. 1 din Norma CSA aprobata prin Ordinul CSA nr. 113133/2006,:
Art. 14. - (1) Asiguratorul are obligatia de a despagubi partea prejudiciata pentru prejudiciile suferite in urma accidentului provocat de asigurat, potrivit pretentiilor formulate in cererea de despagubire, dovedite prin orice mijloc de proba. Fara a se depasi limitele de despagubire prevazute in contractul de asigurare RCA, in conditiile in care evenimentul asigurat s-a produs in perioada de valabilitate a politei de asigurare RCA, se acorda despagubiri, in forma baneasca, pentru:
- vatamari corporale sau deces;
- pagube materiale;
- pagube ca urmare a lipsei de folosinta a autovehiculului avariat, in cazul in care autovehiculul reprezinta mijlocul cu care persoana prejudiciata isi realizeaza obiectul de activitate, pentru care detine licenta si autorizarea in acest sens; cheltuieli legate de reprezentarea juridica, in cazul cererilor de despagubire prevazute la lit. a) in legatura cu daunele potrivit lit. sau c) distinct de despagubirile acordate potrivit lit. a)-c), dar numai in situatia incetarii fara efect a perioadei mentionate la art. 37 alin. (2) sau a respingerii ori reducerii nejustificate a despagubirii de catre asigurator.
Omisiunea de a se pronunta asupra cererii subsemnatului de plata cheltuielilor de judecata 0 alta critica adusa sentintei recurate se refera la faptul ca instanta nu s-a pronuntat asupra cererii de cheltuieli de judecata, formulata de subsemnatul, neacordandu-le si in acelasi timp fara a motiva aceasta solutie.
Cererea este intemeiata pe dispozitiile art. 41 din Legea nr. 136/1995, potrivit cu care "in asigurarea de raspundere civila, asiguratorul se obliga sa plateasca o despagubire pentru prejudiciul de care asiguratul raspunde in baza legii fata de tertele persoane pagubite si pentru cheltuielile facute de asigurat in procesul civil".
Ignorarea aplicabilitatii in cauza a dispozitiilor art. 276 c.proc. civ potrivit carora: Cand pretentiile fiecarei parti au fost incuviintate numai in parte, instanta va aprecia in ce masura fiecare din ele poate fi obligata la plata cheltuielilor de judecata, putand face compensarea lor.
Instanta nu a tinut cont ca pretentiile reclamantului au fost admise in parte cu consecinta diminuarii corespunzatoare a cheltuielilor de judecata. Reclamantul este in culpa procesuala si atunci cand pretentiile sale nu sunt intemeiate in parte; cupla priveste in acest caz partea de pretentii considerate neintemeiate. Astfel, daca pretentiile au fost admise numai in parte, ca in cazul de fata, instanta trebuia sa acorde celui care a castigat procesul numai cheltuielile de judecata corespunzatoare pretentiilor admise.
In consecinta, recurentul solicita admiterea recursului, casarea sentintei recurate si trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeasi instanta;
Inimata parata SC BT A. T. SA in prezent SC G. A. SA a formulat intampinare prin care a solicitat respingerea recursului.
Prin intampinare intimata a aratat urmatoarele:
In urma accidentului rutier din data de 19.01,2007, la solicitarea pagubitului M. V., S.C, G. A. S.A. a deschis dosarul de dauna UBV1/538/2007, in baza tichetului de asigurare obligatorie auto seria AV nr. 0737396. Dosarul de dauna va putea fi finalizat si se va putea efectua plata despagubirilor in momentul in care domnul M. V. va completa ultimul document necesar.
Intrucat valoarea reparatiilor pentru autoturismul marca V. P. Variant cu numarul de inmatriculare BV-08-FCR depaseste valoarea autoturismului la data producerii daunei, s-a efectuat calculul valorii maxime de despagubire prevazute de Ordinul RCA nr. 113133/2006.
Valoarea despagubirii care se poate acorda pentru paguba suferita de auto cu numarul BV-08-FCR este de 12897.09 lei SC G. A. SA este de acord sa achite despagubirile in valoare de 12897.09 lei, acord pe care l-a adus la cunostinta pagubitului si prin adresa numprul 13600/30.03.2007.
Arata instantei faptul ca SC G. A. SA nu poate fi obligata la plata integrala a debitului solicitat, asa cum bine evidentiaza chiar reclamantul in cererea de chemare in judecata. "Ca asiguratorul preia raspunderea pentru repararea prejudiciului numai in limita sumei maxime admise ..., iar scopul pentru care s-a stabilit limita maxima legala de despagubire in cazul RCA este pentru protejarea societatilor de asigurare si nu limitarea posibilitatilor celui prejudiciat de a-si recupera prejudiciul."
Potrivit art. 54 din Legea nr. 136/1995 "drepturile persoanelor pagubite sa exercite impotriva asiguratorului de raspundere civila, in limitele obligatiei acestuia". Astfel, pretentiile care depasesc limitele obligatiei asiguratorului, trebuie suportate de catre persoana direct raspunzatoare de producerea evenimentului rutier.
Reitereaza instantei de judecata faptul in conformitate cu art. 12, pct (1) din Ordin nr, 113133/2006 "Suma asigurata reprezinta limita de despagubire ce poate fi acordata de asigurator pentru prejudiciile provocate ..."
Tot odata legiuitorul evidentiaza faptul ca: "Asiguratorul are obligatia de a despagubi partea prejudiciata pentru prejudiciile suferite in urma accidentului provocat de asigurat, potrivit pretentiilor formulate in cererea de despagubire, dovedite prin orice mijloc de proba. Fara a se depasi limitele de despagubire prevazute in contractul de asigurare RCA, in conditiile in care evenimentul asigurat s-a produs in perioada de valabilitate a politei de asigurare" (art. 14 din Ordin nr. 113133/2006);
"La stabilirea despagubirii, in cazul avarierii sau a distrugerii bunurilor, se iau ca baza de calcul pretentiile formulate de persoanele pagubite, tinandu-se cont de prevederile legale privind acoperirea cuantumului pagubelor aduse bunurilor, fara a se depasi diferenta dintre valoarea acestora din momentul producerii accidentului si valoarea ramasa si nici limitele de despagubire stabilite prin polita de asigurare RCA" (Art. 49 din Ordin nr. 113133/2006).
Analizand actele si lucrarile dosarului instanta de recurs retine urmatoarele:
Reclamantul intimat M. V. a solicitat in contradictoriu cu paratii SC BT A.T. SA si E. A. ca instanta sa dispuna obligarea paratilor, in solidar, la plata sumei de 30151,45 Ron, cu dobanda legala de la data ramanerii irevocabile a hotararii pana la achitarea integrala a sumei, reprezentand cuantumul pagubei suferite la autoturismul marca V. - P. cu numarul de inmatriculare BV- 08- FCR, proprietatea sa.
In motivare, reclamantul intimat a aratat ca in baza procesului verbal de contraventie seria AY nr 0165381, paratul recurent a fost gasit vinovat intrucat a avariat autoturismul sus mentionat, motiv pentru care s-a intocmit un dosar de daune, insa parata - societate de sigurare a aratat ca nu poate sa il despagubeasca mai mult decat suma oferita de asigurare, desi plafonul maxim de asigurare permitea o suma mult mai mare. Ori legiuitorul a prevazut ca asiguratorul preia raspunderea civila delictuala a autorului prejudiciului in limita sumei maxime admise, iar in cazul depasirii acestui plafon maxim, raspunderea apartine autorului faptei, fiind indeplinite in cauza conditiile elementare care atrag arspunderea civila delictuala, avandu-se in vedere si principiul repararii integrale a pagubei.
Parata intimata SC BT A. T. SA prin intampinare a aratat ca este de acord, in parte, cu actiunea, in sensul de a-l despagubi pe reclamant cu suma de 12897,09 lei, acord ce a fost adus la cunostina reclamantului, prin adresa nr 13600/2007, suma ce reprezinta limita maxima de despagubire prevazuta in polita de asigurare RCA, facandu-se referire la Ordinul RCA 113133/206.
Paratul recurent E. A., prin intampinare a invocat exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a sa, intrucat, conform art 52 alin 2 din L nr. 136/1995, calitatea sa este aceea de - intervenient fortat-, iar pe fond a solicitat obligarea paratei - societate de asigurare la acoperirea intergrala a prejudiciului suferit de reclamant si in cosnecinta, respingerea actiunii fata de acesta.
In motivarea intampinarii paratul recurent a aratat ca valorificarea pretentiilor urmeaza a se face direct de la asigurator, fata de dispozitiile normelor emise de Comisia de Supraveghere a Asigurarilor, din data de 28.11.2007, aplicabile la data accidentului, in care s-a indicat ca suma asigurata sa nu poata fi mai mica de 100.000 euro, aceasta reprezentand limita de despagubire pentru anul 2007, astfel ca nu se mai poate vorbi de limite maxime de despagubire, sens in care asiguratorul urmeaza a acoperi integral prejudiciul. A mai aratat ca obligarea in solidar la plata prejudiciului conravine dispozitiilor in materie de raspundere civila delictuala. Refritor la intinderea prejudiciului, s-a aratat ca este vorba despre o dauna totala, iar suma pretinsa de reclamant este cu mult peste prejudiciul real suferit, de 12897,09 Ron, diferenta reprezentand o imbogatire fara just temei.
Parata intimata SC BT A. T. SA a formulat raspuns la intampinarea paratului recurent, prin care a solicitat respingerea exceptiei lipsei calitatii procesuale invocate de acesta, intrucat conform art 54 din L nr. 136/1995 drepturile persoanelor pagubite se exercita impotriva asiguratorului de raspundere civila, in limitele obligatiei acestuia, astfel ca peste aceasata limita trebuie obligata persoana gasita vinovata, facandu-se referire si la disp. art 49 si 52 din ordinul 113133/2006.
Dispozitiile legale aplicabile in speta sunt prevazute la art 54 din Legea nr. 136/1995, care statueaza ca despagubirea se stabileste si se efectueaza conform art. 43 si 49, iar in cazul stabilirii despagubirii prin hotarare judecatoreasca, drepturile persoanelor pagubite prin accidente produse de vehicule aflate in proprietatea persoanelor asigurate in Romania se exercita impotriva asiguratorului de raspundere civila, in limitele obligatiei acestuia, stabilita in prezentul capitol, cu citarea obligatorie a persoanei/persoanelor raspunzatoare de producerea accidentului in calitate de intervenienti fortati.
Prin procesul verbal de contraventie seria AY nr 0165381/2007 recurentul a fost gasit vinovat de producerea accidentului rutier, care a avut loc la data de 19.01.2007, in urma caruia a fost avariat autoturismul, proprietatea personala a reclamantului - intimat, persoana vinovata fiind asigurata la parata - societate de asigurare. In baza dosarului de daune UBV 1/538/2007 - fila 42 dosarul de fond - s-au stabilit si s-au descris piesele avariate, felul avariei, volumul avariei concluzionandu-se ca este vorba despre o dauna totala - fila 45 dosarul de fond. Ca urmare a accidentului rutier autoturismul a fost prezentat in vederea efectuarii reparatiilor la unitatea reparatoare SC S. Service SRL- fila 84 dosarul de fond-, ce a emis devizul de lucru, stabilindu-se o valoare de 30.151,45 lei.
Prin raportul de expertiza auto, s-au indentificat daunele efective prin producerea accidentului, s-a stabilit costul si manopera pentru reparatie, ajungandu-se la suma de 25.173 lei plus Tva, expertul constatand ca masina are o vechime de 7 ani, coeficientul total de uzura fiind de 69 %, valoarea reparatiei fiind mai mare ca valoare pe piata la data accidentului si ca valoare ramasa, stabilita de asigurator, limita maxima de despagubire fiind calculata la suma de 12.897, 09 lei, la data producerii accidentului iar valoarea de circulatie a masinii, la data accidentului, stabilita in conformitate cu Standardele Internationale de Evaluare, din dec. 2007, este de 24.890 lei.
Potrivit art. 49 din Legea nr. 136/1995 asiguratorul acorda despagubiri, in baza contractului de asigurare, pentru prejudiciile de care asiguratii raspund fata de terte persoane pagubite prin accidente de vehicule.
Conform art. 27 din Legea nr. 136/1995 despagubirile ce se platesc de asigurator se stabilesc in functie de starea bunului din momentul producerii riscului asigurat.
Despagubirile nu pot depasi valoarea bunului din momentul producerii riscului asigurat, cuantumul pagubei si nici suma la care s-a facut asigurarea.
Parata - societate de asigurare a fost chemata in judecata de persoanele pagubite, in speta de reclamantul intimat, in limitele obligatiilor ce-i revin acesteia din contractul de asigurare, potrivit art 42 alin 2 din aceeasi lege.
Din probele adminsitarte in cauza la instanta de fond s-a dovedit existenta prejudicului cert, atat in ce priveste existenta sa cat si posibiliatea evaluarii acestuia, a faptei ilicite, stabilita prin procesul verbal de contraventie si recunoscuta de faptuitor, existenta raportului de cauzalitate dintre fapta si prejucidiu cat si existenta vinovatiei
Cum art. 54.din Legea nr. 136/1995 stabileste ca drepturile persoanelor pagubite prin accidente produse de vehicule aflate in proprietatea persoanelor, asigurate in Romania, se exercita impotriva asiguratorului de raspundere civila, in limitele obligatiei acestuia, astfel cum se prevede si in art 22 din aceeasi lege, prin raporate la art. 12 pct 1 si art 49 din Ordinul 113133/2006, aplicabil la data faptei, instanta de fond a apreciat corect ca despagibuirea acordata de acesata poate fi numai in cunatum de 12897, 09 lei, suma cu care asiguratorului a fost de acord sa-l despagubeasca pe reclamant, conform adresei aflate la fila 12 dosarul de fond, iar pentru diferenta de valoare, astfel cum a fsot stabilita prin raportul de expertiza, urmeaza a-l obliga pe intimatul recurent, in baza principiului general al repararii intergarle al prejudiciului cauzat prin fapta ilicita, care presupune nu numai prejudiciul efectiv suferit ci si beneficilul nerealizat de reclamant.
Instanta de recurs constata insa ca hotararea recurata cuprinde motive contradictorii, astfel se afirma ca paratul recurent nu are calitate procesuala pasiva, insa instanta de fond il obliga la plata unei sume de bani.
Fiind in prezenta art. 304 pct. 7 cu aplicarea art. 304 ind. 1 si art. 312 din cpc instanta de recurs urmeaza sa modifice sentinta civila recurata in sensul respingerii exceptiei paratului recurent a lipsei calitatii procesuale pasive. Chiar instanta de fond in motivare stabileste ca acesta justifica calitate procesuala pasiva, insa ca intervenient fortat din punct de vedere al legislatiei in materie de asigurari.
De asemenea se constata ca raspunderea paratului recurent nu este una solidara cu a asiguratorului, cum gresit s-a retinut in dispozitivul sentintei, dar din motivare rezulta ca obligatia de plata ar fi una divizibila. Suntem de asemenea in prezenta unei contradictii intre considerente si dispozitiv.
In consecinta instanta de recurs va modifica in tot sentinta civila recurata si sub aspectul obligatiei paratului recurent la plata sumei de 24.890 lei in solidar cu asiguratorul, urmand ca asiguratorul sa suporte suma de 12.897,07 lei fata de reclamantul intimat, cum de altfel s-a obligat, iar paratul recurent sa fie obligat la diferenta de 11.992,93 lei, conform art. 998-999 cod civil.
Fata de probele administrate la instanta de fond, respectiv proba cu expertiza instanta de recurs retine ca prejudiciul total produs reclamantului intimat este de 24.890 lei, astfel incat restul pretentiilor reclamantului intimat sunt nefondate si vor fi respinse.
In ceea ce priveste sustinerea recurentului de neconvocare pentru administrarea probei cu expertiza instanta de recurs constata ca expertul nu a descins la fata locului, conform art. 208 ind. 1 din codul de procedura civila, pe de o parte, iar recurentul nu a justificat o vatamare, pe de alta parte, care sa conduca la anularea raportului de expertiza efectuat in cauza.
In ceea ce priveste cheltuielile de judecata, acestea vor fi suportate proportional, avand in vedere ca obligatia principala este divizibila, potrivit art. 274-276 din codul de procedura civila, acestea se compun din taxa judiciara de timbru la fond - 1120 lei si in recurs - 560 lei, timbru judiciar la fond si in recurs 6 lei si respectiv 0,3 lei, onorariu avocat reclamant 1820 lei, onorariu expert suportat de reclamant 500 lei. In consecinta paratul recurent va suporta din totalul acestor cheltuieli suma de 2.182,62 lei si societatea de asigurare suma de 1.883,67, avand in vedere si sumele platite de catre asigurator pentru onorariu expert, ce se deduc din cheltuielile de judecata la care urmeaza a fi obligat.
In ceea ce priveste celelalte motive de recurs invocate de catre recurent instanta constata ca acestea sunt nefondate, in speta nu ne aflam in prezenta motivului de recurs prevazut de art. 304 pct. 5 din codul de procedura civila referitor formele de procedura prevazute sub sanctiunea nulitatii absolute, sustinerile recurentului fiind nefondate; de asemenea nu ne aflam in prezenta motivelor de recurs prevazute de art. 304 pct. 8 si 9 din codul de procedura civila, sustinerile recurentului fiind calificate de instanta de recurs la motivul prevazut de art. 304 pct. 7 din codul de procedura civila.
Fata de cele prezentate instanta de recurs va admite recursul declarat de catre recurentul E. A. impotriva sentintei civile nr. 1525/13 11 2008 a Judecatoriei Zarnesti pronuntata in dosarul nr. 1077/338/2007 pe care o va modifica in tot si in consecinta va respinge exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratului E. A.. Se va admite in parte actiunea formulata de catre reclamantul M. V. in contradictoriu cu paratii SC BT A. T. SA si E. A. si in consecinta va fi obligat asiguratorul parat SC BT A. T. SA la plata sumei de 12.897,07 lei catre reclamantul M. V. si va fi obligat paratul E. A. la plata diferentei pana la concurenta sumei de 24.890 lei, respectiv a sumei de 11.992,93 lei catre reclamantul M. V.. Se vor respinge restul pretentiilor reclamantului. Se va obliga paratul SC BT A. T. SA la plata sumei de 1.883,67 lei si paratul E. A. la plata sumei de 2.182,62 lei, catre reclamantul M. V., cu titlu de cheltuieli de judecata la judecata in fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de catre recurentul E. A., cu resedinta procesuala la Cabinetul de Avocatura A. A., din B., B-dul. U. nr. 35, bl.A3, sc.1, et.2, ap.6, sector 3, impotriva sentintei civile nr. 1525/13.11.2008 a Judecatoriei Zarnesti in dosarul nr. 1077/338/2007 pe care o modifica in tot si in consecinta:
Respinge exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratului E.A..
Admite in parte actiunea formulata de catre reclamantul M. V. in contradictoriu cu paratii SC BT A. T. SA si E.A. si in consecinta:
Obliga asiguratorul SC BT A. T. SA la plata sumei de 12.897,07 lei catre reclamantul M. V..
Obliga paratul E.U A. la plata diferentei pana la concurenta sumei de 24.890 lei, respectiv a sumei de 11.992,93 lei catre reclamantul M. V..
Respinge restul pretentiilor reclamantului.
Obliga paratul SC BT A. T. SA la plata sumei de 1.883,67 lei si paratul E. A. la plata sumei de 2.182,62 lei, catre reclamantul M. V., cu titlu de cheltuieli de judecata la judecata in fond.
Irevocabila.
Pronuntata in sedinta publica, azi 05.03.2010.
red.RB/06.04.2010
dact.MM/11.04.2010
ex. -6
Subscriu la ce a scris PTK. Cred ca mobra mea a fost "colega" de transport cu a lui. In mare, procesul a fost acelasi si la mine cu exceptia faptului ca eu i-am dat banii lui Adrian in baza unei chitante de mana. Ramane sa ma edific cu actele. Am talon si carte din Germania + o chitanta de mana insa nu apare nicaieri numele meu sau al soferului sau orice altceva care sa valoreze contract de vc. Sper sa fie totul ok sa o pot inmatricula. Recomand.
