sadik69

Multumesc si eu de primirea calduroasa. Pinionul nu era fisurat, ci era tocit rau ... Ideea e ca prietenul meu Dan (cu Dominatorul) , bucurestean de altfel, a luat din Tg.Mures Honda asta si a doua zi noi am si plecat in calatorie cu ea. Ca dupa inca doua zile sa constatam ca placutele frana fata, discul si pinionul de atac erau praf. Am revenit in Tg.Mures la acel strungar si a doua zi cu placute, disc si pinion nou ne-am continuat aventura. Cu siguranta am o gramada de intrebari, dar vor veni la timpul lor. Azi am lucrat toata ziua la lampasul de pe spate si cred ca a iesit belea P.S. EssadBey lasa-mi si mie pe PM un mail sau un nr. de tel.

NICE !!! Felicitari pt. proiect, si mai ales pt. faptul ca pui pret mai mult pe fapte decat pe vorbe. O sa ma bag si eu in seama pe aici , caci tocmai m-am apucat si eu de transformat o Yamaha XJ 550 in Cafe Racer. Ce pot sa iti/sa spun e ca proiescul meu va fi diametral opus, asa ca sper intr-o razboire pe cinste a proiectelor. Dar, avand in vedere ca tocmai am inceput sunt milenii in urma si la cat am de lucru nu am de ce sa ma grabesc. Insa o sa incerc tematic sa merg pe simplu si eficient , ca nu ma dau banii afara din casa. Si o sa aduc ceva noutati ideii , dar fara a afecta stilul CAFE in sine. P.S. daca trec prin Bucuresti poate prindem o cafea, cel putin cu Triumph-urile, caci al meu Cafe mai are de stat la mesterit mult si bine.

Nu prea mai stiu cine are Sprint ST acum ... stiam pe cineva dar l-a vandut. Daca iti place la nebunie ia-o ... merita. DAR: daca vrei de noua (eu zic ca nu merita, caci second poti gasi una in stare exceptionala la pret bun) eu zic sa iti iei din Brasov sunt unii care aduc. Daca vrei detalii trimite-mi un PM. Aia din Cluj sunt bulangii rau si eu nu as cumpara de la ei nici daca ar fi ultimii din tara care ar vinde piese/accesorii Triumph (MotoLand cred ca se numesc). Sunt firme de moto in Rom care te lasa sa faci test drive ?!?!?! Ca pe mine m-a luat unul la p.la ca de ce ma urc pe o Yamaha FJR, desi nu era nici un semn ca nu ai avea voie. Test drive e la auto ca la moto nici sa urci pe ea nu ai voie daca nu ai pus banii jos deja Probabil ca momentan trebuie sa mergi in BV pt. revizii, dar de "problema" asta scapi repede daca iei una second, si asa poti sa faci revizia unde vrea muschii tai ca e la fel ca la o jappo.

M-ati prins ... Poza e una din cele facute de Marque pt. acel test. Tre sa fac niste poze dinamice si cu asta "noua".

Dupa cum am mai zis intr-un topic ... Am Triumph de aproape 3 ani si in afara de ulei , filtre si simeringuri de la furca nu am schimbat nic la el ... si e din 1997. Am un prieten care are unul din1994 si in plus fata de mine a trebuit sa ii faca o sincronizare de carburatoare. Sunt pe mailig list Triumph pe care sunt cam 7-8 mii de membrii (numai cu posesorii de Triumph Trophy) si da se semnaleaza ceva probleme , dar foarte rar sunt de acelea care se pot rezolva numai la un service specializat. Si vorbim aici de oameni cu motoare din 1996-2002 care au multe din ele peste 100.000 km. iar multi din ei nu le schimba pt. ca NU au motiv sa o faca desi 90% din ele au peste 10 ani de zile (ca si a mea) SI ... avand in vedere ca imi place sa mai surubaresc pe ici pe colo am desfacut Trophy-ul (nu motorul) si pot sa zic ca: Partea electrica e facuta de DENSO (japan) franale is Nissin , carenajele si gentile laterale Acerbis respectiv GiVi, iar carburatoarele sunt Mikuni. Deci componente de calitate pt. pretul motocicletei. Singurele probleme de care se scria pe forum era legata de bobinele care daca se inlocuiesc cu Nology nu mai ai problema o viata. Iar ca fapt divers ... e absolut cea mai stabila motocicleta pe care am mers vreodata ... si am mers pe destule ... iar franele sunt o bijuterie ... perfect dozabile si foarte puternice daca te dai la ele ... cu o conditie ... sa pui placute de calitate. Suspensiile fac fata cu brio ternului minat autohton, iar manevrabilitatea e de exceptie. Partea de motor e insa cireasa de pe tort ... fiind in 3 cilindrii e cel mai echilibrat motor posibil ... si cel mai fin Nu are puterea celor 4 cilindrii ai Trophy-ului de 1200 sau al japonezelor de 1200 dar curba de cuplu e perfect dezvoltata si la orice turatie ai putere. Si motorul in sine e foarte bine finisat si arata bine (asta si pt. ca e acelasi cadru si motor cu Speed Triple-ul din 96'). Si de fapt toata motocicleta e finisata la detaliu si eu o placere sa o desfaci. DECI : NU sunt sanse nici unu la un milion ca un Ducati sa fie mai fiabil decat un Triumph, fie si numai pt. ca partea electrica e facuta cu piciarele si supapele desmo au nevoie de permanenta intretinere. In plus consumabilele sunt compatibile cu anumite tipuri de jappo deci le poti gasi repede si ieftin, ceea ce e foarte important. Cat despre sunet ... fiind un touring al meu e f. silentois asa ca ... P.S. asta e a 7-ea motocicleta in cei 12 de condus moto, din care 5 au fost jappo si de toate mi-a placut . Dar asta mi se pare totusi la un alt nivel ... Conduceti un Triumph pt. mai mult timp si o sa imi dati dreptate.

Un pic cam tarziu am sarit cu raspunsul ... dar hei , mai bine Late than never. Posesor de 2 Triumph Trophy 900 (unul fiind accidentat grav) , "fan" pana la capat Triumph de mai multi ani si R.A.T de aproape 2 ani. Ce sa zic ... daca ai condus un Triumph nu poti zice decat de bine ... la al meu cel putin motorul merge atat de fin de zici ca e electric, schimbator extrem de usor de actionat si f. precis, ambreiaj hidraulic, frane superbe , manevrabilitate exttrema pt. clasa ei. Ce s-ar putea reprosa ar fi oarecum lipsa de putere, dar avand in vedere ca accidentul meu a implicat 9000 ture in treapta 2 si am scapat ca prin urechile acului acum nu mai am aceste "fasoane" Mentionez ca asta e Trophy-ul vechi ,acum in repaus.

De lansat s-a lansat Thunderbird-ul .... 1600 cmc. Si da arata bine, ca inca nu am vazut Triumph urat

De data asta sper ca reusesc ...

DR-ul lui Andra a consumat aproape 5% ... DR-ul meu un pic peste 5 % Iar Dominatorul lui Dan aproape 6 % La toate se poate zice ca asta e consumul mixt ... strada enduro. Dar, ca idee pe drumurile forestiere la toti ne-a scazut un pic consumul.

Intai sa ii raspund lui Adrian ... Mai o sa iesim in weekendul viitor si sa vedem si unde ... daca ai propuneri ascult. Multam' la toti. Motoarele sunt chiar normale si cu ceva tupeu poti face multe cu ele. Singurul dezavantaj e ca sunt cam grele, dar pe drumuri forestiere sunt la fix. Si cel mai greu traseu pe care am mers nu l-am putut filma ca am mers noaptea. Cauciucuri am folosit unele slabe la ambele DR-uri ... Mitas. Care erau fireste mai mult de asfalt decat de enduro. Anul asta eu mi-am luat deja un Continental mai agresiv, dar Andra banuiesc ca tot cu Mitas-urile va merge. Care is Ok daca nu tragi prea tare de motor. Si din cate stiu eu Dan a fost destul de incantat de Honda Dominator. Singurul dezavantaj era ca consuma un pic mai mult decat ale noastre. El inainte a avut o Yamaha Tenere de prin '98 , dar Honda dupa spusele lui a fost net superioara.

Nu din pacate nu ai reusit. Nu stiu ce are forumul ca nici eu nu am putut pune poze.

Scurta Tură Rotundă Totul a început de fapt când Dan Âşi-a vândut Yamaha. Până atunci, nu ne trezisem că noi vrem să mergem intr-o călătorie.Când a vândut-o, ne-am dat seama că nu mai avem cu ce să mergem Âşi am încercat să găsim soluții. În fine … poveste lungă ce mai. Dar, ideea e că în ziua de sâmbătă în care am plecat, Dan a venit la Târgu-MureÂş Âşi a cumpărat o Honda Dominator. AÂşa că eram trei oameni, trei motoare. Eu, Sebi, Suzuki DR 650 RS, Andra tot Suzuki DR, (dar RSE cu pornire la buton) Âşi Dan cu proaspăta lui achiziție: Honda Dominator. Motoare duale, gume duale, scopul era clar: o tură a Munților Carpați fără a avea nimic stabilit dinainte. Am plecat de la Târgu-MureÂş Âşi intenționam să ajungem pe lângă vârful RețitiÂş în Mții. Călimani. Planurile ne-au fost spulberate de o ploaie torențială, care parcă ne pândea când am ajuns în munți. După ce ne-am adăpostit într-un joagăr, am plecat direct spre Vatra-Dornei, căci nu se punea problema să punem corturile pe aÂşa umezeală. Stațiunea Vatra Donei ne-a găsit uzi, flămânzi Âşi mai ales cu probleme tehnice, căci plăcuțele frânei fața de la Dominator erau numai fier. Ne-am ales însă cu o cameră ieftină la o pensiune din zonă Âşi un somn bun. A doua zi, am fost iar urmăriți de ploaie, Âşi a trebuit să schimbam din nou planurile de drum. După o trecere victorioasă prin Fundul Moldovei am dat de o fundătură în adevăratul sens al cuvântului, undeva lângă Breaza (Mții MestecăniÂş). ÂŞi după nămoale, noroaie Âşi alte drumuri forestiere, ne-am trezit undeva la capăt de lume pe Lunca Ilvei, Mții Suhard. Pe hartă apărea Âşi o linie de cale ferată Âşi un drum forestier. În practică însă surpriză : banii de drum forestier au dispărut cândva pe vremea lui Răposatu Âşi la fel drumul disparea într-o pădure mlăÂştinoasă. Am dat totuÂşi de un canton, unde am putut dormi linistiți. Înapoi la Târgu MureÂş În ziua a treia, după o plimbare prin Pădurea Fermecată (uite drumul, nu e drumul) a trebuit să ne întoarcem la Târgu MureÂş din rațiuni financiare. Ideea totuÂşi nu a fost rea, pentru că astfel Honda a primit plăcuțe de frâna Âşi disc de frână nou. Dar, cum suntem pe tărâmul tuturor posibilităților, în ziua a patra, când trebuia să plecăm am descoperit că Âşi pinionul de la lanț e făcut praf. AÂşa că dă Âşi luptă Âşi luptă Âşi dă ca să găsim pe stoc un pinion care să îi ia locul celui uzat peste măsură. Norocul nostru că la unul din cele patru magazine de piese din Târgu MureÂş am găsit un pinion de Suzuki GSX-R 600, care se potrivea Âşi ca dinți Âşi ca dantură interioară. Sistemul de prindere era diferit aÂşa că am apelat la Costi, un prieten care ne-a ajutat Âşi în trecut, cu o bucÂşă pentru un Kawasaki ZXR 750. Bine, de fapt adevăratul strungar a fost tatăl lui, care a executat o clemă dublă de prindere mai țapănă ca originalul. Seara, am putut pleca, astfel încât la zece noaptea am ajuns în Mții. Apuseni, Âşi ne-am pus cortul în PadiÂş pe la ora patru dimineață. Nimic nu se compară cu un enduro de noapte, asta dacă eÂşti Âşi un pic sărit de pe fix, fireÂşte. După o zi de drumeții prin Apuseni la picior Âşi o a doua noapte la cort, plecăm spre Deva cu intenția de a ajunge la PetroÂşani. Intențiile bune sfârÂşesc repede Âşi a trebuit să ne oprim la Certejul de Sus, (langă Mții Trascău) pentru că Andra era arsă pe umeri de soare Âşi nu mai putea continua din cauza scutului care o jena. Acolo am avut parte de o surpriză placută: într-un loc uitat de lume un lac de acumulare nepoluat de deÂşeuri Âşi turiÂşti. Asta probabil Âşi din cauză că nu era trecut pe hartă. Aici a avut loc Âşi singurul incident: Andra a căzut cu motorul într-o baltă, dar în afară de faptul că s-a umplut de noroi nu a pățit nici ea, nici motorul, nimic. Transparângul Ziua a Âşaptea a fost una mai puțin fericită , pentru că a trebuit să ne despărțim de Dan, care ne-a părăsit din cauza serviciului. Intenția era să traversăm in X Parângul împreună, dar a trebuit să o facem mai apoi singuri. În următoare zi, iar am avut ghinion. Din cauza unui simering de la frâna de față a DR-ului Andrei, care din voință proprie a ieÂşit din lăcaÂş, am pierdut toată după-masa Âşi astfel noapte ne-a prins la o pensiune de lângă PetroÂşani, parcurgând până acum jumătatea uÂşoară din X-ul Transparangului. O zi mai târziu, am trecut prin Târgu-Jiu Âşi am ajuns în Novaci (jud. Gorj), unde începea a doua etapă a Transparângului. Drumul a fost foarte greu, cel puțin pentru Andra, dar a meritat fiecare metru parcurs. La fel de greu imi este acum să descriu în cuvinte cât de frumos Âşi sălbatic a fost, Âşi ajunÂşi aici am uitat de toate greutațile Âşi micile probleme tehnice pe care le-am avut. Pot să zic că mi-a plăcut mult mai mult decât TransfagărăÂşeanul, chiar dacă e mult mai preiculos Âşi dai din piatră în piatră. Dar, necazurile nu ne-au uitat Âşi la când am ajus la ObârÂşia Lotrului (jud. Vâlcea) am avut o surpriză neplăcută : un cui in cauciucul meu spate. Asta ne-a mai costat o dimineață pierdută, căci cauciucul meu se încăpățâna să nu iasă de pe jantă, chiar dacă l-am călcat cu maÂşina, am meres cu el pe pană, l-am bătut cu barosul. După-masa în Râmnicu-Vâlcea ne-am refăcut proviziile Âşi seara am ajuns la Câmpulung. Pe drum am avut Âşi ceva altercații, nu foarte grave, cu automobiliÂştii care se pare nu prea erau obijnuiți să împartă drumul cu vehicule mai rapide ca ei pe două roți. Noaptea am ajuns la Cabana Voina, unde a fost plăcut, dar am Âşi fost taxați pe măsură. Cabana Cuca A zecea zi am plecat cu dimineața în cap Âşi într-o jumate de oră am ajuns la cabana Cuca, unde ne-am întâlnit cu un cuplu (straith) de francezi care ne vizitau munții de mai mulți ani. Am despachetat Âşi pe jos am luat-o spre vârful PapuÂşa, unde nu am ajuns, căci riscam să ne prindă noaptea în pădure. Seara, am ajunÂşi înapoi am stat la un foc de tabără cu cabanierul Âşi cu prietena lui. Per toal zona e foarte frumoasă Âşi pentru noi fapul că toți turiÂştii se cazau la Cabana Voina a fost un avantaj, căci eram singurii campați în țarcul cabanei Cuca. Cum drumețului îi stă bine cu drumul, dimineața următoare am plecat spre Lacul Sf. Ana via BraÂşov. Faptul că am ajuns la ora Âşapte seara la lac nu ne-a impiedicat să facem o baie. Ne-am pus cortul în campingul special amenajat, Âşi am descoperit că deÂşi am plătit o taxă de campare nu era nici apă curentă nici apă potabilă. A doua zi am mai descoperit că Âşi toaletele erau sub orice critică. Dar, numai pentru a ajunge la lac trebuia să plăteÂşti două taxe: una pentru intrare Âşi una pentru parcare, Âşi deÂşi e Rezervație Naturală, firma care administra lacul se purta de parcă era proprietatea lor. Am plecat nervos de acolo cu gândul că nu o să ma întorc prea prea curand. Lacul Poiana Uzului Cum aveam chef mai mult de drumuri pietruite, am decis să o luăm pe Valea Uzului spre DărmăneÂşti (jud. Bacău). Aici am dat de un lac de acumulare (Lacul Poiana Uzului) cu o apă azuirie Âşi limpede, Âşi-mi imaginam că o săptămână aici poate fi mai plăcută decât una la Maerea Neagră. Am făcut Âşi aici o baie, apoi am contimuat drumul până la ComăneÂşti unde la un han de pe marginea drumului am mâncat pe săturate fără a subția prea tare portofelul. Noaptea ne-a prins rătăciți undeva lângă Poiana Fagului (Mții Ciuc), Âşi am pus cortul într-o poieniță la marginea unui pârâu de munte. Doar un pădurar ne-a întrebat de sănătate pe la miezul nopții. A paisprezecea zi am încercat fără succes să mergem pe drumul care ducea spre Bălan, dar acesta era mai potrivit pentru o motocicletă hard-enduro, aÂşa că ne-am îndreptat spre Cheile Bicazlui. Aglomerația de acolo ne-a făcut să continuăm drumul Âşi în după-masa zile de 25 august am ajuns în Târgu MureÂş. P.S. Cine doreÂşte filmul cu întreaga aventură să îmi dea un mail la SEBISUZUKI@gmail.com. ÂŞi nu vă faceți griji: e „din partea casei”.

Da domne asa e ... Eu sunt Sebi ... semnez pt. Regie, Distribuite, (machiaj din fericire nu am avut), montaj si productie. Acum ar mai fi de precizat ca "plimbarica" a durat 13 zile ... Dominatorul e din Bucuresti. Luat tot din Tg. Mures de Dan George, facut tura cu el si dupa aia l-a vandut sa isi ia masina. Si nu va speriati ca acum isi ia 2 motoare ... si mai trageu una si mai lata. Eu filmul il pun maine la posta si cu un pic de noroc ajunge pe joi. Nu vreau sa fac publicitate la "altceva" , dar aici nu am reusit nicicum sa uploadez poze ...asa ca iaca link-ul: http://www.pro-bike.ro/forums/index.php?sh...;hl=scurta+tura

Nu Dr-urile au avut probleme ci un Dominator recent cumparat. Strungul era cam de pe unde am plecat ... Tg.Mures. Filmuletul e taiat si de aia nu se intelege toate actiunea. Eu am avut o pana pe spate, iar la Dr-ul prietenei mele in Petrosani i-a iesit o garnitura de la cilindrul de frana fata. Nici acum nu imi dau seama de ce. L-am pus la loc in fata scarii unui bloc si in 2 ore eram iar in actiune. nu stiu care e faza cu Attachments ... nici acum nu vrea sa le incarce. mai incerc si alta data.

Cel mai lung drum dintr-o bucata cu Dr-ul ... vreo 380 km. Singura problema ... a pain in the ass. Cea mai lunga tura cu DR-ul in mai multe zile ... Si din Weekendul trecut ...