Caută în comunitate
Afișez rezultate pentru tagurile 'Tabla Butii'
Găsit 3 rezultate
-
Ce ar fi daca....? Ce ar fi daca am face o "baieteala" week-end-u' asta? ....si cum altfel decat Tabla Butii? In mintea noastra, saptamana asta a fost una frumoasa dpdv al vremii, asa ca "ne-am decis" sa iesim la on off-road asa...de sfarsit de an. Si unde puteam sa mergem intr-o zi de duminica dacat la Tabla Butii? Daca asta vara am mers dinspre Vama Buzaului si am coborat prin Slon, am zis sa facem drmul invers. Sa urcam din Slon si sa incercam sa coboram spre Vama Buzaului. Adica asa: Ne-am suit la 8.53 in Prafos si am purces. Drumul pana in Slon a fost pe DN1A nefiind deloc spectaculos. Din sat, insa, a inceput chestia misto. Am inceput sa urcam si stratul de zapada devenea din ce in ce mai consistent. ...la fel si ceata... Peisajul selenar si arid ne-a insotit pe toata durata ascensiunii. Noroiul era inghetat, iar pe unde erau sleauri mai mari, dansa si Prafosul de qoor. In rest....aderenta extraordinara si sentiment de siguranta inspirat de BFG A/T KO2 (inca o data mi-am dat de baut ca am avut inspiratia sa le achizitionez ) Am urcat pana aici: cand am auzit sunet de motor. Am asteptat putin si apoi am luat-o la picior spre varf pana cand, dupa vreo 30 m, am intalnit un grup de 4 ATV-uri. I-am intrebat pe baieti cum e drumul spre monument si le-am spus ca vrem sa trecem pasul spre Vama Buzaului. Raspunsul a venit rapid: Mai sunt ume vreo 1km si apoi se opresc. Alea le-am facu noi ca ne-am troliat pe acolo vreo ora. Mai departe nu am putut nici noi sa trecem. Cu ce masina sunteti? Eu: Cu un Duster preparat... Ei: N-o sa treceti, mai mult ca sigur. apoi baiatul cu primul ATV: Am si eu unul acasa si nu am putut sa trec. Asadar, am facut cale'ntoarsa si am revenit in capitala patriei. Off-road-ul de azi a masurat 15 km dus-intors , dintr-un total de 254 km. ...dar a meritat cu varf si'ndesat. Sa ne auzim cu bine!
-
Vorba lu' un coleg de aici: "vaca trebuie sa se curenteze de 3 ori ca sa-si dea seama ca nu are voie... " ... asa si noi... la ce mama dreaq ne-o fi stat capul cand am decis sa plecam sambata pe la 8.45 spre Rasnov pe DN1? Inca ne gandim si ne minunam... La 10.35 ne opream in coada cu vreo 4-5 km inainte de intrarea in Comarnic. ...si am stat, am stat....pana de-a venit mintea la cap (adica dupa vreo ora in care am mers 1,5 km) si am facut cale'ntoarsa spre barajul Paltinu. Pe dum, am vazut urmarile grabei, inconstientei, nesimtirii sau cum vreti voi... , am scuipat in san, am refacut repede calcului si am "taiat" dealul spre baraj cu gandul la pasul Predelus. Da, stiu, il mai facusem o data, dar eram cu conserva nepreparata, asa ca am vrut sa vedem ce si cum poate Prafosul de offroad. Eram increzatori ca daca urcasem inainte cu anvelope de vara, nu aveam cum sa nu urcam si acum. Zis si facut, iar la 12.48 intram pe pas . Pana aici, 'j'de mii de masini, corturi, gratare si grataragii de ti se facea mai mare sila, dar....am luat cu lamaie si am mers mai departe. Ca si data trecuta, am lasat in urma "king of the mountain" si ne-am continuat drumul pe o vreme splendida si tocmai buna de cucerit munti. Pe drum am intalnit si niste "temerari" care intentioneau sa treaca. Am stat putin de vorba cu ei, iar cel din Grand Cherokee era ferm convins ca Skoda va trece dincolo fara "daune" desi aveau la ei doar o sufa si corturile. I-am lasat cu stolul lor si am mers mai departe cu al nostru. Pe drum, peisaje de vis, urcari in forta, urme de taf, urcari "tehnice", gropi cu noroi adanc, coborari la fel de tehnice, si liber, absolut nimeni pe aici. Urmeaza primele "mii de cuvinte": Pentru ca trecuse doar vreo ora si pentru ca nu apucasem sa facem data trecuta si coborarea dinspre Tabla Butii spre Slon, am decis sa mergem si acolo, asa ca, am virat spre dreapta si ne-am indreptat spre Cheia, cap-compas: Tabla Butii. Pana cu vreo 2 km inainte de varf, drumul este bun, lat, batatorit, poate sa urce si un Passat, vorba colegului @vis-a-vis, in schimb, dupa ce incepi urcarea, iti dai seama de ce nu vezi decat masini "de care trebuie" pe acolo. Urcarea este lunga, inconstanta si de cele mai multe ori printre 2 maluri de pamant. Are portiuni lejere, dar si unele cu panta destul de accentuata. Noi o mai parcursesem cand fusese ceva noroi, dar nici acum nu ni s-a parut prea usoara. Am poposit langa monumentul eroilor la umbra unui fag imens si ne-am potolit foamea, ne-am "dat" putin pe urcarile si coborarile de acolo si apoi am mers mai departe spre Slon. Pe drum, ne-a "agatat" un cioban si ne-a dus in stana de unde am cumparat niste branza excelenta. La plecare am fost "escortati" de aproape toti 8 cainii de la stana care s-au asigurat ca nu mai punem piciorul/roata pe teritoriul lor. Coborarea spre Slon e total diferita fata de urcarea pe care venisem. Drumul e pietruit si zdruncina, dar intr-un mare fel, fratilor. Bine...nici noi nu am abuzat de pedala aia de frana . Tot aici am gasit si cativa colegi enduristi pe care ii salut si pe aceasta cale. Ajunsi in Slon, Gogu se transforma subit in Andreea Marin si: "Surprize, surprize!" na baga pe un drum "Z"-ul acela mic din poza. Ce? Drum e mult spus...Era asta: Toate bune si frumoase, dar dupa portiunea aia, urmau vreo 400 m cu niste sleauri facute de tractor ca daca nu ne dadea bunul Dumnezeu inspiratia sa mergem cu o roata sus pe sleau si cu celalta jos cu tot riscul de a harjai masna de malul de pamant, acolo ramaneam. ...si sincer, nu aveam niciun chef sa ies pe geamul masinii si sa incerc s-o troliez. Vreau sa va zic ca amandoi avem si acum dureri de spate de la incercarile, nereusite de altfel, de a ne mentine postura verticala cand masina era inclinata cu 40 de grade. Dar...am iesit pana la urma. Transpirati si cu puls de 200 si ne-am indreptat catre Bukukurestiul natal. Alte cateva "mii de cuvinte": Una peste alta, traseul a fost cam asa: , 11 ore, 368 km in total, din care 125 pe off si restul sosea, consum mediu 7,8 l/100 km, deconectare, distractie si voie buna: fara limite. Sa auzim de bine!
-
1st of-road.... Urca? Nu urca? ...
un topic a postat The_Sin_Eater în POZE & FILME - Excursii in ROMANIA
Buna dimineata, dragii mosului! A venit, in sfarsit timpul sa pun la munca "jucaria" cea noua, recte asta: Asadar, sambata 15 august, am făcut planul de bătaie si ne-am hotarat sa testam Prafosul preparat pe doua dintre cele mai cunoscute trasee: cabana varful Ciucas si varful Tabla Butii. Traseul initial a fost asta , dar am finalizat asa Nu va spun ca pentru prima porțiune de traseu: Bucuresti - Cabana varful Ciucas, nenea Gogu ne dădea un timp estimat de 2 h 38 min, dar...nu a ținut cont ca in Rromanica e pandemie și sambata toți babuinii iau cu asalt zonele turistice (ce-i drept, nici noi nu am luat asta in considerare ) si am facut de fapt 4h. Traseul de forestier începe fix înainte de curbele minunate de la Cheia si are o lungime de cca. 5 km pe Valea Berii cu o panta medie de 10,4 % , urmand ca in portiunea grea (de la Fantana Nicolae Ioan, situata cam la jumatatea drumului) sa aibe o panta medie de 15,6%, cu portiuni chiar de 17% . In prima jumatate, traseul este ușor, un fel de macadam care nu pune probleme. Ca un facut, cand am intrat in Cheia, a inceput sa ploua, mai intai torential vreo 10 minute si apoi s-a transformat intr-o ploaie mocaneasca, marunta si rece . Buuuunnnn...so far, so good, insa de la fantana, incepe distractia. Am oprit frumusel si am facut setarile pentru off: 4x4 lock, ESP off, Treapta 1 si da-i bice. Masina urca frumos, desi cam turata (dar de...motor de 1500 cmc, csf? ncsf?), anvelopele fac fata bine pe dalele de piatra acoperite cu pietris si noroi, pana in punctul asta: cand... inaintea noastra urca agale Patrol-ul celor de la cabana cu 5 km/h, ajutat fiind de motorul mare, cuplul imens si cutia de transfer de off-roader adevarat. A trebuit sa oprim si de aici a inceput "circul". Prafosul nu a mai vrut sa se miste...neam!. AM incercat sa-l tin din frana de mana...ciu-ciu....sabotii sunt terminat si trebuie schimbati, am incercat sa plec "in forta"...ciu-ciu....ESP-ul se activa si frana roata care o lua "pe campii" si imi murea motorul (ESP-ul, saracul, isi facea treaba, dar mie nu imi trebuia frana pe rotile care se invarteau...). Pana la urma am gasit solutia: Am pus niste bolovani mai mari la roțile din spate care au reusit sa tina masina suficient de mult timp incat anvelopele sa "muste" iar si sa incepem sa urcam. In tot timpul asta, ploaia cadea si dalele de piatra se udau din ce in ce mai mult iar noroiul devenea din ce in ce mai moale. Pana la urma am urcat pana aici , dar am turat motorul acela pana la aprox 6000 rpm. Cand ne-am oprit, s-a oprit si ploaia, dar in mintea noastra se infiripau intrebari aproape "existentiale": Bun, de urcat am urcat, dar cum coboram pe mazga asta? Raspunsul a venit de la sine, scurt si la obiect: Coboram incet si cu grija! Si asa a si fost: am coborat incet, dar fara grija . Masina asta este foarte bine gandita, desi nu are Downhill control, treapta I, ESP on si 4x4 lock o tin in frau la 7 km/h indiferent ce "monstruozitati" trebuie sa cobori. Dupa aproape "supradoza" de adrenalina, ne-am indreptat catre Vama Buzaului cu Tabla Butii in vizor. Ploaia s-a mai potolit, dar a fost doar o iluzie. Pe la Dalghiu a inceput iar sa ploua si avea sa tina cu noi pana sus. De cand am iesit de pe DC 49A si am intrat pe forestier, vedeam cum drumul devine din ce in ce mai umed, iar dupa vreo 3-4 km ne-am intalnit cu un Jeep Rubicon pe niste MT-uri cat toate zilele. Soferul ne-a spus ca a urcat la Tabla Butii dinspre Slon si a coborat pe partea asta, dar s-a cam dus sanie chiar si cu MT-urile alea. Am decis totusi sa ne incercam norocul, desi, dupa ce am facut dreapta aici: se formase deja o clisa pe drum . Urcarea asta este mai usoara decat cea spre cabana varful Ciucas, avand o panta medie de 4,9% (de cand incepe forestierul din Vama Buzaului) si atingand 7.5 - 9 % pe ultimii 3 km . Cu tot noroiul acela clisos, Prafosul si-a facut datoria si a urcat cuminte, permitandu-ne chiar si treapta a II-a. Desi traseul inițial era sa coboram de la Tabla Butii spre Slon, am facut totusi cale-ntoarsa pe unde venisem din 2 motive: ploaia se intetise si noi nu stiam drumul pe acolo si la ce sa ne asteptam pe coborarea spre Slon. Asa cum spuneam, la coborare n-am avut nicio tresarire, si nu am simtit niciun moment ca masina se duce "sanie" pe noroi. Poze, pentru ca am scris deja 1.000 de cuvinte: Cand am ajuns in Bucuresti, am pus mana pe telefoane si am sunat cunoscuții cu ceva mai multa experienta in off, care ne-au explicat urmatoarele: masina nu a mai pornit din cauza motorului mic care s-a chinuit sa miste rotile dar si a ESP-ului care frana roata care "iesea de pe traiectorie". Totodata trebuie schimbati sabotii pe spate astfel incat sa pot sa tin masina din frana de mana indiferent de panta. La coborare, nu s-a dus sanie, pentru ca, spre deosebire de Rubicon care are undeva la 2 tone +/-, Prafosul are 1400 kile din fabrica, maxim 1500 cu toate alea puse pe el. Ca sa raspund la intrebarea din titlu: da, urca dar nu peste tot. Sa ne auzim cu bine!
