Search the Community
Showing results for tags 'offroad'.
-
Din ce in ce mai multe surse vorbesc despre aceasta motocicleta. Deocamdata nu sunt date concrete despre ea, doar motorul care va echipa o sportiva si un naked e ceva clar dpdv cilindree macar. Pana sa existe date mai multe, mie imi place foarte mult designul, desi nu e final si nici oficial e foarte sexy.
-
Sa ma laud, sa nu ma laud....? Ma laud, ce mama dreq! ...ca e "once in a lifetime".... Dupa patania cu accidentul de acum 2 ani, am renuntat la mobrit. Am gasit o noo pasiune, respectiv off-road-ul, si am vandut "utilajul". Da, stiu, acum o sa-mi sara in cap motociclistii tru, ca asa e un forum de mobre, nu de conserve. Si ce? ....Cui nu-i place, sa nu citeasca! Cum ziceam, am vandut utilajul, si cum vis-a-vis de bani exista o zicala veche: mai bine la duci dorul, decat sa le duci grija, am decis sa luam o masina care va fi folosita exclusiv in off-road. Probabil stiti ca momentam mai facem iesiri in muntii patriei cu un "Prafos" nou si nepreparat. Cum ne place comportamentul masinii autohtone in off, si dupa cateva luni de cautari, googalit, intrebat, comparat etc....am decis sa luam un....ati ghicit tot un "Prafos". uite asta: Masina e stock, dar va primi cam tot ce trebuie pentru offroad: kit de inaltare +5.5 cm, anvelope A/T, troliu, bara metalica, race cip, scuturi pentru motor, cutie, diferential, rezervor, si alte mici rahatele necesare. Acum sa va povestesc cu "alinierea planetelor, once in a lifetime". Totul a inceput acum 2 ani jumate cand a aparut Duster 100 (primele 100 de Dustere model nou) si am primit de la Dacoserv o instiintare vis-a-vis de chestia asta. Am mers, am vazut, ne-a placut, dar na belea: nu aveam bani de avans. Am facut repejor niste calcule si am decis sa apelam la serviciul celor de la Dacoserv - "vehicule de ocazie" prin care duci masina veche, ei ti-o evalueaza si primesti banii. A fost putin diferit pentru ca noul Duster nu intra la ofertele de buy-back. In fine...sa mergem mai departe. Un "baeat" de acolo din reprezentanta, care stia foarte bine masina (totul fusese facut in reprezentanta) ne-a propus sa o cumpere el, in loc s-o dam la Dacoserv. Bun, zis si facut. Vandut masina, luat banii, dat avans si primit noul Duster. "Baeatul" de nota 10, chiar ne-a lasat masina inca vreo 3 saptamani pana a venit cea noua. Acum, de vreo 2-3 luni, ne tot roade pasiunea pentru offroad si am inceput sa cautam masina. vroiam ceva mic, fasnet, usor de inretinut, etc., etc. Ne orientasem catre un Jimny sau Vitara, ne utiasem si pe la Mudster, etc., dar cum inca nu dadusem mobretul, nu am facut nimic palpabil in acest sens. Cum saptamana trecuta am vandut moto, am avut un fel de scurtcircuit (a se citi revelatie/inspiratie/mana divina)si am pus mana pe telefon si l-am sunat pe "baeat" sa-l intreb daca nu cumva vrea sa vanda masina luata de la noi acum 2,5 ani. SOC!!! da' SOC fratilor...omu' a zis scurt si raspicat DA! Asadar, azi am batut palma si iata cum am rascumparat masina. Si acum scuip in san si imi fac cruce pentru ca nu-mi vine sa cred.... Cateva date tehnice: masina e "tzipla, boss" 87k km, istoric service, model Laureate, 1.5 dci 110 caluti, 4x4, ne lovita, ne vopsita, ne nimic. Omu' i-a pus jante de aliaj si geamuri fumurii omologate si a facut cu ea vreo 20k km. A....poze si etapele transformarii...in episoadele viitoare! Sa auzim de bine!
-
Salutare, In anul de gratie 2020 am reusit sa facem o tura de cateva zile in Delta Dunarii. Pe scurt am incarcat motoarele pe o barja la Tulcea si le-am recuperat la Sulina. Turele din zilele respective s-au desfasurat in jurul localitatii C.A. Rosetti. La intoarcere am luat "Pasagerul" de la Periprava catre Chilia Veche si am plecat pe roti spre Tulcea. Vor fi in total 3 episoade, primele doua sunt mai jos. Enjoy! Episodul 1: Episodul 2:
-
Apăi cine-o crede că noi ne-am apucat de făcut tutoriale și-o-ncerca să facă ce-i aici, își merită soarta și noi de-abia așteptăm să ne povestească ce-a ieșit. În sfârșit o tură cu-adevărat de sezon! https://www.youtube.com/watch?v=UllqsUSKEGg -
...Sau excursia lui “ce bine ca e canicula!” Salutare! Inspirati de niste baieti aventurosi de pe-aici si la fel de loviti anul asta cu plecarile pe-afara, am zis noi (adica El – imblanzitorul de vaci motorizate, si Eu – sacul de cartofi din spate), in vasta noastra intelepciune, ca nu suntem mai fraieri si ca hai sa le calcam pe urme lui Bursyllac & compania. Ce daca noi suntem doi pe-o vaca si nu avem prieteni? Ce daca tehnic vorbind nici nu avem vaca respectiva (inca)? Sure we can... Planul: vindem repejor Gixxeru’, ca ne-am facut damblaua de adrenalina la etatea noastra, si luam un 690 (KTM) sau 701 (H) cu care ne dam prin tarana pana ne plictisim. Ei bine, planul nostru in doua etape a picat spectaculos cand n-am dat nici Gixu’ la timp, si n-am gasit nici capra de luat. Planul 2.0: din fericire, exista niste baieti intreprinzatori care inchiriaza T7-uri nou-noute, tipla, numa’ bune de investigat ce crucea lu’ Satan a facut Yamaha in ultimii trei ani (spoiler alert: frecat menta). Ne luam micul pachiderm in primire, si ne punem pe studiat harta... Cum alte plecari nema in anul Domnului 2020, ne permitem sa ne lafaim in doua saptamani de plimbare, asa ca, din nou, in aceeasi vasta intelepciune, ne angajam sa facem tot traseul, cu plecare de pe la Maneciu, batut Orientalii pana-n Maramu’, intors pe asfalt pentru vreo doua zile pauza de ingrijire si indopare materna in Valea Doftanei, apoi Meridionalii pana-n Orsova, si intors din nou pe asfalt. In elanul nostru aventuros si visand la nopti romantice sub cerul instelat, ocupam jumate din bagaj cu hamace, saci de dormit, si prelata. Evident, elanul nostru aventuros uita ca suntem doua lepre care vor cerveza, pastrav si aer conditionat la sfarsitul zilei, asa ca le-am carat degeaba, dupa cum s-a dovedit. Si-am incalecat pe-o sa... Ziua 1: Maneciu – Miercurea-Ciuc Frumos, uscat, dragut, pff... Cine mai e ca noi, facem traseul asta fluierand. Incidental, ziua 1 va ramane in istoria calatoriei ca ultima zi in care am fost curati si prezentabili in societate. E abia prima noapte, avem toata excursia sa dormim la hamac, nu-i asa? Ne cazam in pat caldut si pufos la o pensiune-ferma in Cotormani (Kavalliera, recomandam cu insistenta), si ne imprastiem pe sectoare. El la somn, eu la alergat pufoseniile locale. Ziua 2: Miercurea-Ciuc – Miercurea-Ciuc + 30km Ne punem in miscare, servim mic-dejunul campionilor à la minimarket-ul satesc, si ziua incepe promitator. Gresim drumul, totusi, fapt de care ne dam seama muuuult prea tarziu, asa ca ziua noastra promitatoare se naste talent si moare speranta. Zece km mai tarziu... O ora, zero km, si cate-o hernie de disc mai tarziu... Lasam vaca infipta in namol, intindem prelata, si ne ghemuim sub ea ca doi sobolani murati ce ne aflam, impreuna cu toate catrafusele, asteptand mila zeilor meteorologici, si resemnati cu posibilitatea reala de a inaugura deja hamacele din noaptea asta, langa motorul infipt ferm in namol. Dupa vreo trei ore de motait si privit viata in mod zen, se opreste totusi ploaia si ne intoarcem la extras copitata din noroi. Nu reusim neam sa biruim namolul atat de gros si lipicios incat ne trage cizmele din picioare, asa ca trecem la planul B. Caram pietre de la paraul din vale (vreo 50m mai jos) pana pavam o fasie de juma’ de metru latime pe-o parte a motorului, il saltam pe ea ridicand si tragand cate un capat pe rand, apoi pavam si in fata pana la cel mai apropiat “mal” (toate astea dupa ce l-am rotit vreo 180 de grade, tot ridicand si tragand de roata fata, ca sa ajunga cu fata spre acel mal cel mai apropiat), si iesim glorios din mocirla, peste pietre, in uralele publicului (recte eu). Brusc incurajati de victoria in lupta cu vicisitudinile vietii, decidem sa-i tot dam inainte cat inca mai avem lumina, poate-poate ajungem macar undeva mai ferit unde sa intindem hamacele. Alti cativa km mai tarziu... Pe lumina deja pe duca si pe o ceata groasa, dam pana la urma intr-un drum (ceva mai) pietruit. Cum totul e relativ, noul drum ne pare autostrada fata de poteca de carute de pe care am iesit, chiar daca traverseaza repetat (si ocazional se suprapune cu) paraul, asa ca ne incumetam sa-l urmam pe intuneric pana la prima localitate (Ciobanis pentru cei curiosi, cu toate cele trei case ale lui). Ocazie cu care dam peste primii doi dintr-o lunga serie de localnici incredibil de de treaba cu care am avut placerea sa interactionam de-a lungul expeditiei. Primul, paznic de noapte la o exploatare forestiera, ne-a auzit trecand, s-a urcat in masina, si a venit dupa noi sa ne intrebe daca suntem ok si stim unde vrem sa ajungem, al doilea, satean, ne-a auzit oprind in fata casei (ajunseseram deja in sat) si a iesit la randul lui sa ne intrebe daca avem nevoie de ceva. Ambii ne-au spus ca ar fi o pensiune cativa km mai jos de sat. Nu ne facem prea mari iluzii, suntem totusi in mijlocul pustietatii, e deja vreo 11 seara, dar ii dam inainte, evident. Si uite asa se face ca ziua 2 (aproape 3) o incheiem la pastravaria Carunta, intr-o casuta de lemn, cu patru pereti si un acoperis, o BAIE!!!, si cel mai important, inca un pat caldut si pufos. Cel mai bun pat din lume, jur! Ziua 3: Ciobanis – Cheile Bicazului – Vatra Dornei Dupa ce ieri ne-a dat cu ploaie sa ne ajunga, azi zeii noroiului se milostivesc de noi si avem o zi uscata, calduta, si singurele portiuni mai complicate (dar complet realizabile) sunt niste urcari si coborari bolovanoase si abrupte. Atingem primul record de altitudine, 2013/1983m, in functie de care GPS alegem sa-l credem, imediat inainte sa coboram in Vatra Dornei. Tot astazi parcurgem si Cheile Bicazului, frumoase de felul lor, dar mult prea populate pentru sensibilitatile noastre de antisociali. Ne cazam in Vatra Dornei, noi si cele cateva kile de noroi uscat pe motor, pe bagaje, pe noi, unde primim priviri curioase, dar suntem intampinati cu aceeasi ospitalitate incantatoare care va deveni tema recurenta a excursiei. Vila Seva, take note, kids! Ziua 4: Vatra Dornei – Transrarau – Borsa Daca ziua 2 a fost ziua noroaielor, ei bine, ziua 4 a tinut mortis sa fie ziua noroaielor SI a portilor pentru vaci (reale sau figurative), care mai de care mai creative si mai pitoresti. Imi asum cu entuziasm rolul de gatekeeper si ne continuam drumul printre balti mai mici si mai mari. Si tot astazi, cu doar putin inainte sa ajungem la destinatia zilei, are loc si cea mai monumentala faza a excursiei, care nu e imortalizata in niciun fel, asa cum pare sa se intample mereu cu fazele monumentale. Scena: o balta ca oricare alta, marisoara, adancuta, nici prima, nici ultima a zilei. Personajele: Eu – o victima inocenta, El – un capitan de nava in cautarea visului intangibil de a termina macar o zi cu picioarele uscate, Soarta – materializata intr-o creanga sanatoasa pe marginea malului de pamant care abia ocolea balta. Eu: Sigur nu vrei sa ma dau jos? El: Ye of little faith... Creanga: <Exista si se tine tare pe pozitie> Inevitabilul se produce, creanga agata piciorul, piciorul ramane in urma, ghidonul e tras dupa picior, si cadem amandoi neceremonios, cu atelaj cu tot, in mijlocul baltii. Urmarea nu e greu de imaginat... Ridicat motorul din balta ca Venus din spuma marii, pescuit bagaje, uscat electronicele cu servetele, si ajuns intr-un final la cazare in Borsa. “Ne cam trebuie o baie buna, hai sa mai amanam dormitul la hamac”... Ca toate gazdele de pana acum si de dupa, doamna casei nu se arata deloc deranjata de starea deplorabila in care ne prezentam, ba chiar ne primeste cu bratele deschise, cu o indulgenta de martir si un pahar de palinca. Ziua 5: Borsa – Mara Ei bine, daca pana acum am avut probleme doar cand ne-am abatut de la traseu, azi pentru prima oara il bombanim cu toata sinceritatea pe Jon cu al lui drum de capre. Incepem clasic si familiar cu niste noroaie, ca doar ce naiba, ne-am obisnuit deja... ...Continuam pitoresc si pastoral cu un drum de carute care se metamorfozeaza pe nesimtite intr-o poteca abia vizibila... ...Ne distram apoi cu o rapa, asa, de variatie (care, dupa cum aflam ulterior, poate fi ocolita pe un drum paralel, ceva mai decent, care porneste de la vreo 100m mai sus)... ...Si incheiem apoteotic cu memorabilul, magnificul drum judetean 109U, care arata cam asa: O iau timid inainte, la pas, si constat rapid ca nici macar cu piciorul nu prea merge escaladata panta, cu vaca nici gand, nici pe, nici pe langa, nicicum. Cu un sentiment amar de infrangere, ne vedem nevoiti sa sarim primul “Here be dragons” si sa ocolim pe drum pietruit. Ajungem in Mara fara alte mari probleme, si suntem (din nou) primiti cu toata ospitalitatea la care am putea spera. ... Nu voi plictisi publicul cu urmatoarele trei zile, cum se reduc in mare la un maraton chinuitor pe asfalt pana in Valea Doftanei, mult spalat de echipament, motor, bagaje si protagonisti, oblojit varii vanatai, si indopat fara rusine cu placinte moldovenesti. Pentru cei suficient de rabdatori cu Pacala si Tandala cat sa ramana pe receptie, urmeaza partea a doua (Meridionalii), si apoi umila noastra tentativa de montaj video. La capitolul “impresii despre T7”, il voi lasa pe don’ sofer sa raspunda la orice intrebari tehnice, dar din ce am observat eu raportat la alte multiple agregate cu care ne-am mai preumblat in lung si-n lat, e mare, greu, dificil de manevrat pe trasee tehnice, nu atat de comod cat te-ai astepta de la asa o vaca, lenes cu demarajul, si in mare singurul avantaj real e farul (din Alexandria), care-i de-a dreptul apocaliptic, si caruia i-am cantat ode cand bantuiam pe la 11 seara prin padure. Pe scurt, ne-am descurcat cu el, dar clar n-a fost nici pe departe motorul ideal pentru asta, si nici macar nu pare justificat tot tam-tamul cu care a fost lansat. Cu toate astea, ne-a dus si ne-a intors, nu ne-a facut absolut nicio problema tehnica, si ne-a fost (si ne va fi) drag de el ca de toate motoarele cu care am avut vreodata o poveste de zis. Va urma... -
Se spune ca "definitia fericirii e drumul" sau "importanta este calatoria in sine, nu destinatia". Noi credem ca ambele variante se potrivesc "chestiei" pe care am facut-o weekend-ul care tocmai s-a incheiat. "Chestia" era pusa la dospit mai demult, dar astrele s-au aliniat acum si am reusit sa o punem in practica. Initial se vroia a fi un periplu offroad-istic in jurul lacului Vidra pe traseul: Voineasa - Ciungetu - Strategica (plaiul zanelor)- Transalpina - Vidra (malul de nord dus-intors) - Lacul Balindru - Voineasa, dar pesemne ca zanele au considerat ca merita sa ne "vada" trecand de 2 ori pe plaiurile lor si au vorbit cu zmeul sa ne intoarca. Am ajuns vineri seara la pensiunea din Voineasa, dupa ce ne-am "curentat" si a 3 a oara (@john17 stie ce si cum ), de data asta pe DN7 inainte de Rm. Valcea cand politia a decis ca toate TIR-urile sa fie deviate de a nu intra pe Valea Oltului. In schimb, Valea Oltului a fost aproape goala pana la Brezoi cand am cotit-o la stanga. De aici a fost chiar pustiu... Treziti de dimineata pana'n 8, cu gandul la Strategica si cei 2000 m pe care ii atinge prin tinuturi minunate unde salasluiesc zanele, ne-am baut rapid cafeaua la 9 grade , am coborat la micul dejun, iar la ora 9.22 puneam contactul Prafosului. Pana la Ciungetu, drum ca-n palma, soarele isi facea simtita prezenta incalzind usor crestele muntilor. De la iesire din sat, drumul incepe sa urce usor-usor, printr-o vale care taie pereti verticali in carnea muntelui. Drumul nu este foarte anevoios, pana la primele curbe in ac de par, unde, cu 4x4 lock, ESP off, si treapta II, incepem sa urcam. O tinem tot asa pana la iesirea din padure unde...SOC si GROAZA!...e o bariera. Dupa o injuratura scurta in gand, ma dau jos si citesc "STOP! Va rugam sa deschideti poarta si apoi s-o inchideti in urma Dvs. Va multumim!" Urmeaza un moment de relaxare totala. Stiam ca am intrat pe taramul lor, al zanelor, care tine pana aproape de Transalpina la taberele de cupercari. Ieseam in golul alpin si in fata nostra incepeau sa se desfasoare peisaje ca dintr-o alta lume. O lume de basm in care imaginatia iti ofera aproape absolut tot ce-ti ofera si natura. ...numai ca natura e infinit mai frumoasa... Primul popas il facem pe un colt de stanca de unde se poate admira in toata splendoarea lui Lacul Vidra. Insotiti de cei 7 armasari din basm , admiram indelung toata valea care se deschide inaintea noastra, muti si incantati in egala masura de ceea ce vedeam. Dupa aproape juma' de ora, ne revenim in simturi si continuam periplul pe drumul de creasta. Dpdv al offroad-ului, treaba incepe sa se "imputa", dar totul spre bucuria noastra. Prafosul inghite cuminte tot ce i-au aruncat zanele dinainte fara ca macar sa simta diferentele de nivel, sleaurile si stancile iesite in drum. Ajungem intr-un final si "ne intepam" in DN67C, a.k.a Transalpina. Evident, sambata dupa-amiaza, e ticsita de masini, magari, gura casca, oameni prosti... Norocul nostru era ca pana la coada lacului aveam de mers doar veo douaj' de minute avand apoi iar toata frumuseatea naturii numai pentru noi. Si totusi...Zmeul si-a tinut cuvanul, al dreaq, si ne-a aruncat buzduganul (a se citi bariera) in drum , obligandu-ne sa cautam repede o solutie. Din punctul acela si pana la pensiune erau 41 km, deci vreo ora, asa ca am decis cu unanumitate de voturi sa facem cale-ntoarsa pe la zane. Pana la urma era solutia cea mai ok. Drumul trebuie oricum facut im ambele sensuri, asa ca, de ce nu in aceeasi zi? L-am intrebat repede pe nenea Gogu cum sa facem si ne-a sugerat ca de la stanca de unde vazusem prima data lacul, sa o cotim in vale spre DN7A si sa iesim cu vreo 20 de km inainte de Voineasa. Zis si facut... Am intors conserva, am luat iar la rand oameni prosti, gura casca, magari, masini care ticseau Transalpina si am ajuns in sfarsit iar pe offroad. Am trecut de taberele de ciupercari si am pasit in imparatia situata la 2000 m. Am incercat sa gasim drumul spre cascada moara dracilor, dar era aproape invizibil. Asta e: Cum? nu-l vedeti? Uite-l aici: Este de fapt o poteca semi-vizibila care coboara pieptis versantul. Am abandonat ideea si am purces mai departe. Pe drum am gasit alti temerari pe care ii salutam si pe aceasta cale. Am ajuns in sfarsit la stanca de pe care se vede tot si apoi am inceput coborarea. La inceput a fost usor, apoi, incet-incet drumul s-a asprit, facandu-ne sa ne folosim de toate cunostintele noastre in materie de offroad. Am ajuns in sfarsit la sosea, iar dupa alte 20 de minute parcam Prafosul in fata pensiunii, printre flori. Ne-am delectat cu niste "ambrozie" si ne-am bagat la somn cu gandul la ce se intamplase azi, dar si la ce urma maine. Ce urma maine? Pai asta: Desi era duminica, am zis sa nu mergem direct acasa, ci sa ne abatem putin pe la varful Cozia. Il intrebasem pe Gogu ce si cum si ne da 2 variante de abordare a muntelui. Din pacate, doar una a fost castigatoare, prima propusa fiind inca sub imperiul zmeului de ieri. Am urmat putin drumul pe Valea Oltului spre Sibiu pana cand am facut stanga, am traversat DN-ul si in fata ni s-a deschis o vale lata prin care serpuia un drum de o calitate extraordinara (pana la intrarea in Dalghiu unde incepe sa se cam rupa). Am ajuns in final la prima propunere a lui nenea Gogu , dar a trebuit sa zicem "pas" si am purces spre varf pe traseul care pleaca din satul Dalghiu . Urcarea este lina, lata si doar pe alocuri spectaculoasa. Sus la cabana, aceleasi aglomeratie de masini, gura casca, oameni prosti. Magarii de ieri fusesera inlocuiti cu grupuri de manelisti care ascultau ceva de nedescris in cuvinte. Am mai mers putin spre varf pana la releu iar aici s-a deschis panorama asupra vaii Oltului. Am coborat destul de rapid si am decis s-o taiem peste dealuri spre Curtea de Arges pe cateva portiuni de offroad usor cu care sa incheiem un weekend de poveste . Inainte: si dupa: Si am incaleacat pe-o sea (saua Stafanu), si v-am spus povestea asa! Ma'nclin! 2020_0905_150038_161.MOV 2020_0905_145408_155.MOV 2020_0905_120647_126.MOV 2020_0905_113111_122.MOV 2020_0905_112405_120.MOV 2020_0905_103336_108.MOV 2020_0905_112405_120.MOV IMG_1740.MP4 -
Salutam cu respect! Fiindca vremea tine cu noi, am pus ochii pe Varful Cozia la care as vrea sa urc in weekend-ul acesta ca parte integranta dintr-un traseu de offroad mai lung si care se va "intinde" pe durata a 2 zile. Asadar, am gasit 2 urcari spre varf, respectiv: Varianta 1: https://www.google.ro/maps/dir/45.3301015,24.4228485/Cabana+Cozia+(M.+Cozia)/@45.3195857,24.3642007,15.21z/data=!4m9!4m8!1m0!1m5!1m1!1s0x474d198278020a3f:0xc8d00c1880c39222!2m2!1d24.3380585!2d45.3190454!3e0 Varianta 2: https://www.google.ro/maps/dir/45.287988,24.4227988/Cabana+Cozia+(M.+Cozia)/@45.3074977,24.3713925,14.75z/data=!4m9!4m8!1m0!1m5!1m1!1s0x474d198278020a3f:0xc8d00c1880c39222!2m2!1d24.3380585!2d45.3190454!3e0 si am mai gasit asta: dar nu prea am info despre prima varianta. Ma gandeam sa urc pe o parte si sa cobor pe cealalta. O sa fiu cu Prafosu' deci si info vis a vis de cum s-ar comorta o conseva pe acolo ar fi minunat. Va rog, daca aveti ceva info sa le faceti un share aici. Mutumesc anticipat!
-
Vorba lu' un coleg de aici: "vaca trebuie sa se curenteze de 3 ori ca sa-si dea seama ca nu are voie... " ... asa si noi... la ce mama dreaq ne-o fi stat capul cand am decis sa plecam sambata pe la 8.45 spre Rasnov pe DN1? Inca ne gandim si ne minunam... La 10.35 ne opream in coada cu vreo 4-5 km inainte de intrarea in Comarnic. ...si am stat, am stat....pana de-a venit mintea la cap (adica dupa vreo ora in care am mers 1,5 km) si am facut cale'ntoarsa spre barajul Paltinu. Pe dum, am vazut urmarile grabei, inconstientei, nesimtirii sau cum vreti voi... , am scuipat in san, am refacut repede calcului si am "taiat" dealul spre baraj cu gandul la pasul Predelus. Da, stiu, il mai facusem o data, dar eram cu conserva nepreparata, asa ca am vrut sa vedem ce si cum poate Prafosul de offroad. Eram increzatori ca daca urcasem inainte cu anvelope de vara, nu aveam cum sa nu urcam si acum. Zis si facut, iar la 12.48 intram pe pas . Pana aici, 'j'de mii de masini, corturi, gratare si grataragii de ti se facea mai mare sila, dar....am luat cu lamaie si am mers mai departe. Ca si data trecuta, am lasat in urma "king of the mountain" si ne-am continuat drumul pe o vreme splendida si tocmai buna de cucerit munti. Pe drum am intalnit si niste "temerari" care intentioneau sa treaca. Am stat putin de vorba cu ei, iar cel din Grand Cherokee era ferm convins ca Skoda va trece dincolo fara "daune" desi aveau la ei doar o sufa si corturile. I-am lasat cu stolul lor si am mers mai departe cu al nostru. Pe drum, peisaje de vis, urcari in forta, urme de taf, urcari "tehnice", gropi cu noroi adanc, coborari la fel de tehnice, si liber, absolut nimeni pe aici. Urmeaza primele "mii de cuvinte": Pentru ca trecuse doar vreo ora si pentru ca nu apucasem sa facem data trecuta si coborarea dinspre Tabla Butii spre Slon, am decis sa mergem si acolo, asa ca, am virat spre dreapta si ne-am indreptat spre Cheia, cap-compas: Tabla Butii. Pana cu vreo 2 km inainte de varf, drumul este bun, lat, batatorit, poate sa urce si un Passat, vorba colegului @vis-a-vis, in schimb, dupa ce incepi urcarea, iti dai seama de ce nu vezi decat masini "de care trebuie" pe acolo. Urcarea este lunga, inconstanta si de cele mai multe ori printre 2 maluri de pamant. Are portiuni lejere, dar si unele cu panta destul de accentuata. Noi o mai parcursesem cand fusese ceva noroi, dar nici acum nu ni s-a parut prea usoara. Am poposit langa monumentul eroilor la umbra unui fag imens si ne-am potolit foamea, ne-am "dat" putin pe urcarile si coborarile de acolo si apoi am mers mai departe spre Slon. Pe drum, ne-a "agatat" un cioban si ne-a dus in stana de unde am cumparat niste branza excelenta. La plecare am fost "escortati" de aproape toti 8 cainii de la stana care s-au asigurat ca nu mai punem piciorul/roata pe teritoriul lor. Coborarea spre Slon e total diferita fata de urcarea pe care venisem. Drumul e pietruit si zdruncina, dar intr-un mare fel, fratilor. Bine...nici noi nu am abuzat de pedala aia de frana . Tot aici am gasit si cativa colegi enduristi pe care ii salut si pe aceasta cale. Ajunsi in Slon, Gogu se transforma subit in Andreea Marin si: "Surprize, surprize!" na baga pe un drum "Z"-ul acela mic din poza. Ce? Drum e mult spus...Era asta: Toate bune si frumoase, dar dupa portiunea aia, urmau vreo 400 m cu niste sleauri facute de tractor ca daca nu ne dadea bunul Dumnezeu inspiratia sa mergem cu o roata sus pe sleau si cu celalta jos cu tot riscul de a harjai masna de malul de pamant, acolo ramaneam. ...si sincer, nu aveam niciun chef sa ies pe geamul masinii si sa incerc s-o troliez. Vreau sa va zic ca amandoi avem si acum dureri de spate de la incercarile, nereusite de altfel, de a ne mentine postura verticala cand masina era inclinata cu 40 de grade. Dar...am iesit pana la urma. Transpirati si cu puls de 200 si ne-am indreptat catre Bukukurestiul natal. Alte cateva "mii de cuvinte": Una peste alta, traseul a fost cam asa: , 11 ore, 368 km in total, din care 125 pe off si restul sosea, consum mediu 7,8 l/100 km, deconectare, distractie si voie buna: fara limite. Sa auzim de bine!
-
De ceva vreme, Ktm a anuntat ca dezvolta un paralel twin de 500 cc. Prima data informatia a aparut acum cativa ani si atunci era vorba de 2 propulsoare de 500cc respectiv 800cc, cel de 800 este deja pe piata in diverse forme, dar cel de 500 parea ca se lasa asteptat, dar spre sfarsitul anului trecut a aparut in presa poza asta: Cum KTM 790 Adventure a fost pt mine un pic dezamagitor dpdv greutate, desi este o motocicleta extraordinara, in opinia mea cea mai buna in clasa ei de la mare distanta, totusi foarte multi oameni isi doresc o motocicleta de adventure, cu 2 cilindri care sa fie cu adevarat usoara. Mi-ar place sa vad acest motor intr-un cadru de 690 cu un rezervor similar cu cel de pe 790 si un fairing in stil Dakar, sa zicem in genul celui de pe Yamaha T7 [de preferat conceptul nu produsul de serie] si foarte important cu o masa proprie care sa nu depaseasca 150 kg. Avand in vedere ca cei de la Ktm scot cam 13 hp dintr-o suta de cc, probabil va dezvolta undeva intre 60 si 65 de cai si de asemenea probabil ca inainte sa fie vorba de o motoreta adventure, il vom vedea intr-un duke. -
Salutare, Vara aceasta, de fapt vorba vine vara, la inceputul lui mai am plecat in concediu. Datele problemei de anul acesta erau cam asa: 1. aveam 3 saptamani la dispozitie 2. jumatatile noastre mai bune au fost intelegatoare si n-au dat papucii temporar (perioada mentionata la pct1) 3. cum vremea era inca destul de rece a trebuit sa filtram destinatiile de vacanta - au cazut pe rand Georgia, Rusia, tot ce era in Est. Am abandonat si ideea sa mergem in Maroc - era complicat cu logistica. Deci asadar si in concluzie a ramas sa mergem undeva in sud. Acestea fiind spuse, eu si Vlad (Igi pentru cunoscuti) am ales ca destinatie "insorita" dupa cum mai glumeam noi Grecie. Cum gura pacatosului adevar graieste (in general) am prins si lapovita, si zapada, si ploaie. Nu lungesc polologhia si va arat primul episod al calatoriei. Dupa cum v-am obisnuit deja urmeaza o serie de toata frumusetea, asa ca daca sunteti amatori de filme cu calatorii va recomand sa va abonati la https://www.youtube.com/motorcyclingto Costumele pe care le veti vedea in seria aceasta sunt Hevik Titanium si ne-au fost oferite de Toni de la https://gentimoto.ro - asta e linkul direct catre geaca pe care am purtat-o: https://www.gentimoto.ro/jacheta-moto-cu-protectii/ Salutari, Mihai https://facebook.com/motorcyclingTO -
Asa cum ne-am obisnuit in fiecare an facem o calatorie offroad mai lunga, concediu – gen si incercam sa ne cazam cat mai mult cu cortul. Pentru anul acesta am ales TET Albania, anul trecut am fost pe TET Bulgaria dar asta e alta poveste. Pentru 10 zile libere maximul distantei de dus ar trebui sa fie de 1000 km, am calculat noi, astfel incat sa nu obosim cauciucurile de off mai mult de 500 km pe zi. Si asa cum ne-am vorbit, intalnire joi dimineata pe 29 august la OMW cu destinatia Sandansky, Bulgaria…distractia a inceput inca din benzinarie cand, dupa cafele, tigari si sandwisuri…se cam facuse de plecare, profit de faptul ca al 5-lea element nu aparuse inca si trag o fuga pana acasa pentru ca uitasem plescoii Ma intorc, baietii erau deja echipati, Al 5-lea element (botezat intre timp de Gabi…povestea o sa o aflati ulterior) a anuntat ca din multiple motive care nu au tinut neaparat de el ne prinde din urma ca mai intarzie cu bagajele. Din acest moment povestea calatoriei celor 5 elemente se va desfasura pe timp de 7 zile din 10 in episoade paralele. Ca sa va fac un inside flash, am devenit grup complet de 5 abia joia urmatoare S-a mers bine, legat, viteza de croaziera 100/110 civilizat, bagajele bine facute, bine prinse, totul roger. Oprit pe drum la un parjolnita, sashlak, salata, bere, classic, bun, ieftin cam la vreo 300 de km in Bulgaria. Am ajuns pe lumina in Sandanski, ne duce Emil (Apa) la o cazare pe care o stia de anul trecut. Avem noroc, mosul ne da doua camera la ultimul etaj, 4 parca, cu o terasa imensa care ne oferea priveliste peste Sandanski si unde am petrecut o super seara la povesti, bere si planuri pentru aventura in desfasurare. Fix langa hotel era piata orasului asa ca ne-am aprovizionat cu fructe super coapte de sezon asa cum ii sta bine motociclistului insetat dupa o zi de goana prin soarele de sfarsit de august. Intre timp, Al 5-lea element (Andrei) a reusit sa-si termine bagajele, sa mai treaca odata pe la service pentru operatia de scurtare de cric (stii ce zic!) si pe la ora 17 (ora Romaniei) sa plece pe traseu. A inoptat in Bulgaria pe la Pleven, ca l-a prins noaptea. Buna dimineata Sandanski, legat bagaje la mosu in curtea interioara Si ura si la gara, Albania ne asteapta! -
Hei, ce motor de enduro imi recomandati pana in 1500 euro, am 1.70 si 70 kg. Un 125 2 t sau 250 4t? Il voi folosi pe aici
-
Hei, la vara as vrea sa dau de carnet(A1), dar încă nu sunt sigura ce fel de motor sa mi iau. Sunt pasionata de enduro și as vrea sa mi iau un motor cu care pot merge și offroad.unii oameni îmi spun sa nu dau carnetu la 16 ani și sa mi iau un motor special offroad (150 sau 200 cc), dar eu as vrea sa pot merge și pe drumuri publice legal.. :)) nu știu ce sa fac. Aștept păreri.
-
Salut, Am o problema de ceva timp care s-a agravat si as vrea sa o rezolv singurel ca tot vine iarna, dar inainte de toate va trebui sa stiu ce caut. Deci, La frane, vobleaza din ce in ce mai tare. M-am uitat in manual si scrie asa: Front weel wobbling: 1. Bent Rim 2. Worn front weel bearings 3. Faulty tire 4. Loose axle 5. Wheel out of balance deci : 1. NU STIU CE INSEAMNA !!! 2. rulmentii de la roata si axul sunt schimbate de 1 luna 3. cum adica ? cauciucul e intr-adevar batran, dar asta nu inseamna ca e defect. Iar galme sau alte kestii nu are pe el. E doar sters. 4. NU STIU CE INSEAMNA !!! 5. janta are plumbii pe ea. Oricum, la 40-60 nu conteaza foarte mult echilibarea. Pun o poza cu schema furcii, poate imi arata cineva despre ce e vorba si ce tre' sa verific. Merci,
-
Dupa cum spune si titlul se pare ca cei de la KTM pregatesc o surpriza de proportii in domeniu. KTM 890 adventure va fi urmasul lui KTM 990 adventure, cu o cilindree ceva mai mica dar relativ aceeasi putere si cuplu obtinute de data asta dintr-un paralel twin. Masa estimata la gol [fara benzina] aprox. 165 Kg, cu rezervor de 24l si cu fairing inspirat din cel de la Dakarul anilor trecuti, promite sa convinga toti aventurierii in cautarea miticului bicilindru usor. http://auto.ndtv.com/news/spied-parallel-twin-powered-ktm-duke-890-spotted-testing-in-spain-1280209 http://www.visordown.com/motorcycle-news-new-bikes/ktm-duke-890-spied/30865.html http://www.motorcycle.com/manufacturer/ktm/2017-ktm-890-duke-spy-shots.html
-
Teaser :
-
Salutare! Stateam noi (stimabilul prafrau si cu mine) weekendul trecut si ne uitam la al nostru purcel rosu cum e patetic de curat si cum isi rateaza menirea in viata, asa ca am zis sa-i facem un mic botez al noroiului, dupa puterile noastre, prin zona Valea Doftanei. Purcelul s-a descurcat de-a dreptul eroic prin hartoape cu doi oameni in carca, noi... se vede la sfarsit, dar na, baby steps. Oricum, filmulet mai jos, vizionare placuta! Click pe logo-ul vimeo din dreapta jos pentru o dimensiune mai umana. Ca intotdeauna, idei, sugestii, propuneri, binevenite. [video=800x600]
-
Ce s-a intamplat? Stie cineva? http://stirileprotv.ro/article/stiri/social/scandal-urias-dupa-ce-150-de-motociclisti-s-au-gandit-sa-organizeze-o-cursa-intr-o-arie-protejata-dezastrul-lasat-in-urma.html "O competitie hard-enduro desfasurata in muntii Apuseni, intr-o arie naturala protejata, a starnit revolta satenilor, ecologistilor si autoritatilor. Desi in rezervatia Codru Moma este strict interzis accesul motorizatelor, peste 150 de motociclisti au dat buzna in hatisurile padurii, au distrus iremediabil habitate si au speriat salbaticiunile, multe dintre ele cu pui. Localnicii spun ca le-au fost calcate pamanturile si distruse fanetele. Garda de Mediu i-a amendat pe organizatori cu 50 de mii de lei, dar nici inspectorii, nici jandarmii montani nu au putut opri cursa distrugatoare. Aproape 150 de motociclisti s-au aliniat la start si au pornit pe traseul lung de 70 de kilometri, in aria protejata Codru Moma. Zona este recunoscuta ca loc de retragere si liniste pentru lupi, dar si pentru alte specii protejate. Zgomotul, fumul si rotile motoarelor au facut ravagii, sustin specialistii. Ramon Jurj, reprezentantul custodelui ariei protejate: "Au mers foarte mult prin rauri si prin paraie, unde sunt habitate specifice de amfibieni si pesti. Au distrus habitatul lor si, fiind perioada de primavara, in unele zone e nevoie de un an ca sa-si revina habitatele acvatice. Pe traseul concursului a fost identificata o femela cu pui de urs, acum o sa monitorizam sa vedem daca mai identificam aceasta femela acolo sau nu." Taranii din comuna Tarcaia se plang si ei ca motociclistii le-au invadat fara drept pasunile si fanetele. Au stricat terenul si au pus pe fuga animalele aflate la pascut. Aurel Ilea, primarul comunei Tarcaia: "Au un tupeu fantastic ei si datorita acestui fapt s-a ajuns unde s-a ajuns. Ieri am inteles ca au fost si jandarmii si concursul s-a desfasurat fara nicio aprobare, fara niciun aviz. Pana la urma, o sa ajunga ca o sa iasa cu scandal intre proprietari si cei care vor fi prinsi acolo." Custodele ariei protejate spune ca i-a avertizat pe organizatori ca incalca legea si a chemat la start si Garda de Mediu. Inspectorii au dat o amenda de 50 de mii de lei, dar nici ei si nici jandarmii montani nu au reusit sa anuleze competitia. Maior Nicolae Raducu, purtatorul de cuvânt al Jandarmeriei Hunedoara: "Noi acuma verificam si cu custodele si cu cei de la Garda de Mediu, dar si cu organizatori si administratia locala, sa vedem exact modalitatea in care s-a desfasurat si zona in care a avut loc aceasta competitie. Dupa finalizarea acestor, verificari vom lua si masurile corespunzatoare." Organizatorul competitiei, la care au participat si motociclisti din strainatate, nu a vrut sa comenteze situatia. A anuntat insa ca va contesta amenda in instanta. Aria protejata Codru Moma se intinde pe 24 de mii de hectare si este inclusa in lista "sit natura 2000", reteaua celor mai prestigioase situri naturale europene." -
Salut, ceva posesori de asa ceva in tara/Bucuresti? Ma mananca de ceva vreme sa-mi iau si eu unul, dar as vrea sa fac un test-drive mai intai. PS: nu era nici un thread pentru Ulysses asa ca am facut unul nou. -
Salutare, as vrea sa ies cu vaca la o plimbare de 1 sau 2 zile care sa includa si ceva enduro mai light (asa ca pentru vaci) si parca nu as merge chiar singuri pe coclauri. In varianta de o zi as incerca ceva prin Baiului cu coborare prin Cheia dar nimic nu este batut in cuie orice e posibil. Se mai baga cineva?
-
Va salut pe toti, Am cautat un forum dedicat pentru Enduro in Romania dar se pare ca nu exista. Cred ca aici comunitatea este mare, si imi doresc din tot sufletul sa fie si activa, si chiar daca nu e ceva dedicat, sper sa fie multa lume care balaureste pe off-road. Dupa ce mi-am luat GPS, m-am tot documentat cum s-ar putea pune trackurile pe care le strang pe o harta, astfel incat sa nu ramana doar ca trackuri prin computer ci sa le pot folosi tot timpul. Daca le ai ca trackuri e relativ dificil... Trebuie ca la fiecare tura sa le pui pe GPS si mai trebuie sa fie si suficient de mici ca sa le poti incarca, etc... Bine, acum depinde si ce GPS ai... M-am documentat ceva vreme si am reusit sa pun trackurile pe o harta, rutabila. Am mai luat si ce am gasit pe net si incerc sa fac una cat de completa. Am pus-o pentru toata lumea aici: ROWest Map, si gasiti si detalii despre ce are la baza, ce contine si cum e facuta. Daca aveti trackuri salvate, sau diverse puncte luate cu GPS-ul ar fi fain sa le postati pe undeva sau sa le trimiteti astfel incat in timp sa se faca improvement la harta... Sper sa ajute... cel putin pe posesorii de Garmin... Numai bine, Razvan -
Tara Beiusului si prima editie Apuseni Enduro Trophy! Evenimentul il gasiti pe facebook: https://www.facebook.com/events/1464448837102789/ Siteul oficial: https://www.apusenienduro.ro Prima editie a competitiei Apuseni Enduro Trophy se va tine pe perioada 28-29-30 martie 2014 si va avea loc in Municipiul Beius si imprejurimile sale. Ziua 1: Ora 14:00 Prolog - Obstacole Artificiale Ziua 2: Ora 10:00 Traseu 70KM Ziua 3: Ora 10:00 Etapa Speciala 5 KM Mai jos aveti coordonatele pentru GPS a locatiei! Traseul va avea nivel de dificultate mediu, poate fi parcurs atat de incepatori cat si de avansati. Vor fi 7 Checkpointuri si un Fuel Point. Participantii vor parcurge un traseu foarte frumos de 70 KM printre dealuri , vai , urcari cu nivel de dificultate mediu , peisaje foarte frumoase. Un peisaj foarte frumos vazut de pe "Curu Varului" O mica parte din Apuseni Enduro Beius , o ceata de motoristi foarte optimisti si dedicati noroiului! "Putina" distractie pe traseu. Uneori pe traseul de 70 de km pe care participantii il vor strabe vor intalni cate o vale pe urcare sau pe coborare. Si vor fi portiuni rapide de urcare cu gazul deschis la maxim. Va asteptam cu mare drag si in numar cat mai mare la aceasta prima editie a Apuseni Enduro Trophy. Mai multe detalii pe siteul oficial: https://www.apusenienduro.ro
-
Salut, Suntem Vali si Theo, tata si fiu. Cum aschia nu sare departe de pom, iata-ne hotarati sa plecam in aceasta aventura inspre Asia Centrala. Fiecare pe motorul sau, un F650 Gs si un F650 Gs Dakar, vrem sa parcurgem aproximativ 15.000 de kilometri si sa vedem lucuri frumoase, sa cunoastem oameni si sa avem parte de o aventura incredibila. Ne face placere sa postam aici si sa va invitam sa fiti alaturi de noi in calatoria noastra. Planuim sa plecam in jur de 21 iulie. Traseul urmeaza sa formeze o bucla spre est catre Ucraina, mai apoi in Rusia. De acolo spre sud inspre Kazahstan si mai departe Kyrgystan. De-aici o luam inapoi spre Bucuresti, incet, incet, prin Tadjikistan, Uzbekistan, Turkmenistan, Azerbaijan, Georgia, Turcia, Bulgaria si apoi Romania. Suntem in toiul pregatirilor, am obtinut o mare parte din vize si ne ocupam acum de echiparea motocicletelor. O parte din buget este acoperit dar avem nevoie de ajutor financiar și din partea celor care doresc sa ne "insoteasca". Cum ? Pai e destul de simplu...Va oferim fiecaruia dintre voi care doneaza 25 de euro, un DVD cu 50 de fotografii care vor ilustra in mare parte traseul. Ele vor fi insotite de comentarii si explicatii " de la fata locului". Pentru cei dintre voi care doneaza 50 de euro, vom oferi 100 de fotografii, insotite de aceleasi comentarii si impresii, de-acolo de unde ele se imortalizeaza. Inafara de asta, va invitam sa fiti alaturi de noi, in ziua plecarii, sa bem o cafea de ramas-bun si sa ne facem o poza de grup. Ca sa ne cunoasteti mai bine, va invitam pe www.tworidepamir.ro sa descoperiti galeria de imagini si alte informatii despre noi ! Va multumim ! Vali & Theo www.tworidepamir.ro
-
buna, sunt incepatoare, 165 cm, 52 kg si inclin spre un motor enduro - ma incanta ideea de offroad, dar vreau sa merg si prin oras. din experienta voastra, ce imi puteti recomanda? multumesc mult. numai bine, nadia
-
mi-am cumparat recent un yamaha tt600 (care dupa achizitie am reusit sa aflu ca are o greutate de 160kg...) am ceva acte pe el dar inca nu e inmatriculat si circulabil pe sosea, asa ca sunt limitat la iesiri offroad in zona mea (borhanci-gheorgheni) si nu am cu cine sa ies, cu pasager offroad-ul este incredibil de incomod si singur mi se pare mult prea riscant, daca mai sunteti careva cu crossuri si offroaduri in zona mi-as dori tare tare sa organizam niste iesiri, nu sunt un rider experimentat pe offroad dar invat repede si am inceput sa ma descurc mai bine cu vaca prin namoale, ma pot descurca si cu trasee mai grele cu conditia sa nu fie exagerat de noroios
