cocoon Postat Februarie 4, 2009 Share Postat Februarie 4, 2009 Salutare, Acum, cand iarna incepe sa cedeze si vad zilnic tot mai multe motoare pe soseaua mai mult sau mai putin corespunzatoare, este momentul in care incep planurile pentru sezonul urmator pe care il asteptam toti cu nerabdare. Este momentul in care imi amintesc cu placere de concediul trecut si poate fi o cale sa aflu de la voi ce alte destinatii sunt de vazut in 2009. Dupa n posturi despre plimbari din vara trecuta prin Alpi sau prin fosta Yugoslavie (in special Muntenegru), revin si eu cu descrierea traseului facut de noi (eu, jumatatea mea si motorul). Am vrut sa fim mai “smecheri” si sa le impacam pe amandoua in 2 saptamani (16 zile), insa nu recomand; inconvenientul a fost legat de perioada aleasa: in miezul verii a fost mult prea cald pentru Muntenegru si restul fostei Yugloslavii dar a fost perfect pentru Alpi; probabil daca am fi mers in Iunie era tocmai invers. Oricum concluzia este ca am vazut foarte multe locuri frumoase, interesante si ar fi meritat sa avem timp sa stam mai mult in unele dintre ele. Sa revinim totusi la descrierea traseului: in prima zi, conform planului, ar fi trebuit sa ajungem la Belgrad; in seara dinaintea plecarii, revizuind bagaje, acte, etc. am avut o mica supriza (neplacuta evident): motorului nostru ii expirase de cateva zile inspectia tehnica; imi faceam griji pentru portiunea de drum pe care o aveam de strabatut pana la iesirea din tara pentru ca in cazul in care intalneam un agent mai “plin de zel” care imi lua talonul puteam zice adio celor 16 zile mult asteptate. Asa ca in prima zi de concediu nu ne-am indreptat cu viteza catre tinuturi necunoscute si mult studiate pe harta, ci catre primul service care ne-a iesit in cale pentru ITP. Am stat cateva ore, echipati de drum lung, la cozi prin Bucuresti si dupa ce am realizat ca nu vom putea trece in fata masinilor deja programate, chiar daca, asa cum stiti, la moto ITP nu dureaza mai mult de 10 min, pe la ora 13 ne-am hotarat sa plecam mai departe... Ne-am incapatanat sa mai facem o incercare in Craiova unde, dupa ceva cautari, am gasit vestitul si, din cate am inteles, unicul service din oras care face ITP si pentru moto. Cele 2 masini care asteptau deja nu erau cel mai mare obstacol, ci, mai degraba doamna ”amabila” de la casierie care ne striga ca stam degeaba pentru ca fiind vineri dupa-amiaza vrea sa plece acasa sau tipul care facea inspectia propriu-zisa care zicea ca ne serveste dar sunt doar 2 culori trecute in talon iar liniutele de alta culoare de pe codita nu sunt specificate, ceea ce nu e in regula. Am cedat nervos, i-am zis sa le spuna chestia asta celor de la RAR care “vad” altfel culorile si am plecat mai departe la risc. Ne-am gandit ca nu vom avea ghinionul de a intalni vreun “prieten” in cei 150 km pana la granita. Si chiar n-am avut. Si uite asa, in sfarsit, a inceput concediul . Cand am ajuns in Drobeta era deja destul de tarziu, am considerat ca nu are rost sa trecem granita in acea zi. Asa ca prima zi de concediu s-a terminat la o pizza in Orsova (unde am gasit o pensiune excelent amplasata la cativa metri de malul Dunarii). Ziua urmatoare am pornit plini de entuziasm si complet refacuti dupa consumul din ziua precedenta catre granita, unde, pe partea romana am avut placuta surpriza sa fim invitati in fata masinilor la controlul vamal (practica obisnuita in alte tari, dar pe care nu o credeam adoptata si de romani). Vamesii, mai putin preocupati de verificarea pasaportelor sau a bagajelor, au fost curiosi sa afle daca transportam arme sau munitie, intrebare la care am izbucnit firesc in ras, lucru care nu i-a amuzat si pe ei. Dupa asteptare in vama sarba si o scurta conversatie cu vamesul sarb pe teme moto (era profund pasionat, concluzia lui fiind “Honda, bun agregat”), ne-am vazut pe malul sarbesc al Dunarii. Peisajul ni s-a parut cel putin la fel de frumos ca de pe malul romanesc, insa traficul e mai redus si soseaua parea mult mai buna. Bucuria legata de acest ultim aspect nu a durat mult: cand ne-am despartit de Dunare si ne-am indreptat catre Majdanpek si apoi Pozarevac, desi am avut din nou parte de un traseu pitoresc (traseu serpuit de deal prin padure deasa), in primii 150km am avut ocazia sa exersam proba de slalom printre gropile din asfalt. Dupa Pozarevac drumul catre Belgrad fost ok, a urmat si un tur de capitala dupa care am cautat cazare in afara orasului (in perioada in care am fost noi erau ceva conflicte prin Belgrad si ni se recomandase insistent sa evitam orasul seara). Ne-am cazat intr-un hotel ok pe drumul catre Cacak dar destul de scump moment in care am inceput sa ne intreban daca nu cumva am fost gresit informati despre preturile din zona. De alftel in toate tarile ex-yugoslave cazarea ni s-a parut destul de scumpa insa a fost compensata de pretul meselor consistente. Next day plecare de langa Belgrad catre Cacak, destinatia pentru acea zi fiind rezervatia Durmitor. Traseu cu peisaje foarte frumoase, mai ales pe masura ce ne apropiam de munte (senzatie absolut normala avand in vedere caldura din acea perioada care ofilise tot in zonele mai joase). Seara am fost nevoiti sa ne cazam in Mojkovac (Muntenegru), chiar inainte de intrarea in rezervatie din cauza unei ploi de care nu credeam ca vom mai scapa in tot concediul. In dimineata urmatoare localitatea era cufundata intr-o ceata densa, motiv de ingrijorare pentru noi care porneam catre munte si aveam atatea de vazut si admirat. Insa am avut noroc pentru ca la cativa km de intrarea in parcul Durmitor ceata s-a risipit, scotand la iveala frumusetea unica a zonei. Am tot urcat catre o pasune alpina spre Zablijak intr-o zona in plina expansiune cu foarte multe vile si pensiuni in constructie. Am “bifat” si canionul de pe Valea Tarei si am pornit mai departe catre Budva si apoi Tivat. Ne-am cazat in Tivat pentru 2 nopti in speranta ca vom avea parte de putina relaxare la mare dupa atatea surprize chiar si din partea vremii care acum era iar insorita, torida chiar. Am avut parte insa de o caldura insuportabila, cu umiditate foarte ridicata (in timpul zilei transpirai ca la sauna). Deci n-am mai stat mult pe ganduri si am pornit cat mai “dimineata pe racoare” pe coasta dalmata catre nord. Am facut un mic popas pentru alimentare cu benzina care e rara dupa cum am observat dincolo de Dubrovnik si seara am ajuns in Senj (Croatia), pe malul marii, la un carnaval moto si un concurs in genul celor de la intalnirile noastre moto (pasagerul de pe moto echipat cu o sulita trebuia sa agate din mers un fel de covrig suspendat; bineinteles, participantii erau costumati care mai de care mai amuzant). Ziua urmatoare ne-am continuat plini de entuziasm traseul catre destinatia mult asteptata: Alpii!!! Deja recunoscusem ca a fost aproape o greseala traseul ales avand in vedere temperaturile si speram sa ne revenim odata ajunsi in munti. Am trecut prin Rijeka, Trieste, Udine, oprindu-ne, in prima faza, in Cortina d’Ampezzo. Intrucat cazarile de aici erau destul de scumpe si statiunea era cam aglomerata, ne-am continuat drumul inca 30 km si ne-am oprit la apusul soarelui in Arabba, o localitate asezata intre munti parca special pentru noi sau pentru oricine pasionat de motociclism si munti: intr-o depresiune inconjurata de trecatori de peste 2000m. Captivati de zona, am hotarat sa ramanem aici pentru urmatoarele 3 nopti la o pensiune care ne-a “satisfacut exigentele” in materie de confort dar si pe cele bugetare. Prima zi de Arabba ne-a adus un maraton de aproximativ 300km prin trecatorile din zona - 10 trecatori din Dolomitii de Est cu peisaje superbe (Falzarego, Giau, Forcella Staulanza, Duran, Cereda, Rolle, S. Pellegrino, Valles, Fedaia, Pordoi). Ziua urmatoare am redus putin ritmul, ne-am limitat la Campolongo, Grodnerjoch, Valparola, Sella si ne-am intors mai devreme ca sa ne incarcam putin bateriile pentru ce urma a doua zi: mult asteptatul Stelvio. Asadar in ultima zi de weekend (Duminica) am plecat catre Stelvio, luandu-ne ramas bun de la Arabba unde speram sa mai ajungem. Drumul catre Stelvio a implicat trecerea din nou prin trecatorile Pordoi si Sella (care in lumina si aburii diminetii pareau complet diferite), am traversat oraselul Bolzano, urmand cateva trecatori “pregatitoare” pentru Passo di Stelvio: Mendelpass (1363m), Tonale (1883m) si Gavia (2652m); fiind si Duminica, era o aglomeratie in aceste trecatori ca la o veritabila intalnire moto. Am continuat drumul catre Stelvio dinspre Bormio, beneficiind de un urcus mai usor fata de serpentinele ce aveau sa ne astepte la coborarea catre Pratto allo Stelvio si Spondigna; despre Stelvio nu sunt foarte multe de spus, ci doar de vazut (pozele nu pot descrie si senzatiile, asa cum bine stiti): Dupa ce ne-am facut plinul de frumusete in forma pura (si pentru ca se insera si parca ne lipseau deja temperaturile zilelor din ex-Yugoslavia) am coborat catre Spodigna in cautarea zadarnica a unei pensiuni: fiind Duminica seara, toate locurile erau ocupate deoarece italienii au un fel de weekenduri prelungite, Lunea incepand serviciul undeva catre pranz. In plus mai era si sarbatoare locala in acea perioada, inca un motiv pentru care ne-a fost imposibil sa gasim vreo pensiune libera; in aceeasi situatie era si un grup de motociclisti germani insa ei, avand si corturile cu ei, erau ceva mai relaxati. Neavand de ales, am urmat recomandarea unui proprietar de pensiune si am gasit in final cazare la hotelul din localitate dar pentru 100E camera... Dupa ce am regandit putin bugetul am continuat cu un traseu de o zi in Elvetia – aproape 300km presarati cu cateva trecatori din Alpii elvetieni: Fuorn, Albula, Fleulapass s.a., destinatia finala pentru acea zi fiind Oetz (Austria) pentru ca ziua urmatoare sa traversam pasul Timmelsjoch (mai “incetosat” si neprimitor decat anul trecut dar cel putin la fel de frumos) urmat apoi de alte cateva trecatori din Alpii austrieci, destinatia finala pentru acea zi fiind Villach. Nu ne-am oprit chiar in Villach, ci la vreo 15km inainte de oras in Feistritz an der Gail, o localitate parca uitata de lume in sensul bun al cuvantului: o liniste totala si un peisaj cu muntii intr-o directie si dealuri inverzite in cealalta; linistea mult laudata si apreciata de noi in acele zile, aproape de finalul unui concediu destul de neinspirat alcatuit, ne-a fost putin tulburata doar de o familie foarte amuzanta care semana foarte bine atat fizic dar mai ales la capitolul comportament cu Familia Addams (utima poza – sorry, calitate mai slaba – facuta discret cu telefonul ). Ne-am cazat aici 2 nopti pentru incarcarea bateriilor inainte de etapa finala: drumul catre casa... Bineinteles trecerea pe langa Villach a implicat si o vizita in Louis care a insemnat o ultima „lovitura” data bugetului de vacanta si, mai ales, spatiului disponibil pentru bagaje. Penultima zi de concediu a fost doar drumul dintre Villach si Belgrad, un real hei-rup mai mult pe autostrada. In ultima zi am mers din Belgrad pana acasa, parcurgand din nou traseul de pe malul sarbesc al Dunarii presarat cu ultimile peisaje frumoase din acest concediu. Drumul spre casa ordona amintirile celor 5500km si ne facea, deja, sa visam la urmatorul concediu... Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
leftanucs Postat Februarie 4, 2009 Share Postat Februarie 4, 2009 felicitari pentru excursie si povestire intrebare: din povestire si imagini nu rezulta per total calitatea drumului mai ales pt un agregat ca al tau. e decent sau pune probleme? multumesc anticipat pt raspuns Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
warlock Postat Februarie 4, 2009 Share Postat Februarie 4, 2009 va multumim ca ne-ati impartasit din plimbarea voastra. magnific! cred ca anul viitor sau anul asta sigur voi face drumurile alea, cel mai probabil cu masina. locurile sunt incredibil de frumoase. Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
morarugeorge Postat Februarie 5, 2009 Share Postat Februarie 5, 2009 Ah, abia astept sa vina caldura sa ies la o tura, iarna asta ne-a cam amortit Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
cocoon Postat Februarie 5, 2009 Autor Share Postat Februarie 5, 2009 felicitari pentru excursie si povestireintrebare: din povestire si imagini nu rezulta per total calitatea drumului mai ales pt un agregat ca al tau. e decent sau pune probleme? multumesc anticipat pt raspuns Salutare, Din cei 5500km au fost probleme la capitolul calitate asfalt in RO (portiune scurta in zona Strehaia si inca vreo 10km in zona Drobeta) plus cei aproape 150km catre Pozarevac dinspre Majdanpek; oricum la intoarcere am evitat aceasta portiune, mergand mai mult pe malul Dunarii prin Golubac. In rest drumuri de calitate buna, chiar si pentru "agregatul" meu . Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
sailordana8 Postat Februarie 5, 2009 Share Postat Februarie 5, 2009 Mama ce poze...Superb! Mi-ai facut pofta si mie de asa o tura. Felicitari si la mai multe ture la fel! Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
b34cez Postat Februarie 6, 2009 Share Postat Februarie 6, 2009 Foarte frumos, Domnule, Doamna ! Si de unde v-a venit ideea cu traseul asta? Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
Postări Recomandate
Join the conversation
You can post now and register later. If you have an account, sign in now to post with your account.