ADVRadu Postat Septembrie 15, 2009 Share Postat Septembrie 15, 2009 Am ajuns sa ma confrunt si eu cu pagina goala din fata mea...nici nu stiu cu ce sa incep? Despre ce sa scriu? Despre colegii care tacane concentrat la taste in jurul meu? Despre atmosfera mohorata de afara? Despre softistul care face pe desteptul cativa metri mai incolo cu ceva strainezi la telefon? Despre alt telefon care tocmai suna? Despre durerea nasoala de burta de azi-noapte? Despre parerea de rau ca, "ce-a fost frumos a trecut, acum treci la munca, din nou"? Poate mai bine nu...poate mai bine povestesc despre acele zile de binecuvantare ce au fost concediul de saptamana trecuta. Si despre faptul ca realizez ca la anul fie va trebui sa fiu mai chibzuit cu impartirea zilelor libere, fie sa imi gasec ceva care sa nu-mi impuna XX zile "libere" si atat. Dar...sa revin la ce trebuia sa scriu de la bun inceput. Dupa lungi asteptari, planuri, vise, etc. "it all went to shit". Adica prima data a trebuit sa renunt la mersul in Alpi pentru ca am avut de facut reparatii la casa. Am zis OK, asta e, mergem la slovaci, ca e mai ieftin. Apoi a trebuit sa renunt si la Muntii Tatra, pentru ca cheltuielile cu reparatiile la casa au depasit asteptarile. Asa ca...iata-ma nevoit sa fac planuri pentru drumuri pe planuri mioritice. Initial planul era sa plecam (eu cu mandra) din Timisoara, sa trecem pe acasa pe la Orastie sa vedem ce dezastru ne-au lasat muncitorii in casa, sa mergem la Obarsia Lotrului, Voineasa, apoi Brasov, Odorhei, Gheorgheni, Bicaz, ceva manastiri in Moldova, si apoi pe undeva intoarcerea. Prognozele meteo s-au tot schimbat, asa ca pana la urma am hotarat sa plecamn de vineri seara, sa trecem si pe la Dunare, si dupa aia mai vedem. Asa ca am inceput sa facem bagajele (ne-a cam luat ceva timp). Am injurat de mama focului (din nou!) scumpa noastra conducere locala, care inalta monumente si alte inutilitati in vreme ce podul de pe Sagului e spart degeaba de cateva luni bune...in fine...cu chiu cu vai am reusit sa iesim din oras. Dupa vreo 2-3 localitati, traficul s-a rarit, si am putut sa mergem mai relaxati, si sa admiram soarele care se scurgea incet dupa linia orizontului. Cand am ajuns in Oravita se intuneca deja. Mama ce s-a scurtat ziua... de fapt e normal, doar suntem deja in septembrie. Dupa Oravita, drumul pustiu, si o luna imensa pe cer. La coborarea prin padure mai stingeam din cand in cand farul, asa de bine se vedea de luna. Parca eram in ceva film SF/horror/etc. Mai ca ma asteptam sa apara predator de dupa copacii de pe marginea drumului. In fine, am ajuns pe malul Dunarii la intrare in Pojejena. Aici si urma sa ne cazam in Pojejena la parintii lui Mishu, un coleg de la scoala. Oameni simpli, muncitori, si foarte de treaba. Multumim, inca o data! A, sa nu uit, am pozat si un pic de "spectacol laser" la intrare in sat. Odata ajunsi, am scos tuica din geanta, si am cinstit cateva paharele cu gazdele. Ne-a vizitat si un vecin, amator de motoare. Acuma gata, isi ia si el motor. Incerc sa-l temperez si sa-l conving totusi ca un SV nu-i chiar o jucarie... Intr-un final...dupa o ora-doua, pe care mi le amintesc destul de confuz acum....somn! A doua zi dimineata am pornit spre Baile Herculane, cu trecere pe la Cazane. Drum parca de fiecare data tot mai bun si mai frumos. De data asta am gasit si un popas dragut. Cei care l-au facut se pare ca s-au gandit si la copii. Nu stiu daca au luat in calcul ca o sa vina si copii mai mari la un moment dat, dar...macar n-am stricat nimic! E o senzatie interesanta sa vezi Dunarea plina de valuri...sa vezi norii ca se aduna, se ingroasa deasupra ta, dinspre cazane se apropie ploaia...si nu ai unde sa fugi...decat dincolo de cazane...la Dubova...Noroc ca unsesem bine de tot echipamentul cu grasime de piele inainte sa plecam. Nu ne-am udat deloc. Singura parte proasta e ca a ramas camera blocata in geanta si nu am putut face poze la pensiunea unde am oprit. Melba ii zice, si au o saramura de salau SUPERBA! OK, dupa o asa masa copioasa...mai departe la drum. Cam acum am reusit sa dau si cu telefonul de pamant (l-am bagat pe langa buzunar) si si-a dat duhul. Probabil a sarit conectorul de la folie. Nu-i bai, oricum n-am chef de vorbit la telefon. L-oi drege cand gasesc o surubelnita potrivita. Am ajuns si la concluzia ca mi-ar mai trebui niste suruburi ca sa fixez gentile cum trebuie. Eh, e sambata, e dupa-masa, cam greu... Ne-a mai plouat un pic si mai incolo, dar am ajuns si la Orsova, si de aici mai departe la Baile Herculane. O statiune deplorabila intr-o zona mirifica. Altceva nu pot spune. Este rezultatul combinatiei dintre maiestria naturii (si poate si a oamenilor de demult) si nepasarea/interesele oamenilor de acum. Cladiri care candva erau hoteluri stralucitoare, adevarate monumente arhitecturale, acum zac parasite si se darama pe zi ce trece. M-a durut sufletul sa vad cladiri asemanatoare cu cele pentru care, ca sa le vizitezi in Viena trebuie sa platesti 5-10 euro, ramase sa putrezeasca langa standurile cu mici si bere. Si culmea, unele aveau demisoluri locuite de creaturi care is pusesera termopane si antene de Gigi TV! Am vazut si casa unde urma sa ne cazam... OK...tre sa plecam naibii de aici. Din pacate... iar ploua...si nu prea am chef de mers pe ploaie...asta e, ramanem inca o zi la Herculane. Hai sa exploram un pic statiunea si sa facem si o baie "termala" daca tot avem ocazia. Toata partea veche a statiunii e plina de caldiri - monumente istorice aflata in avansata stare de degradare. Doar cam doua hoteluri par sa se mai tina bine in zona asta. Trist! Am mancat un piept de pui excelent, niste hamsii, baut o bere-doua, cautat suruburi si surubelnite (bineinteles, era duminica si totul era inchis...). "Carmelita, telenovela care a cucerit Europa" Am fost la piscina unui sinistru hotel comunist si am incercat si baia. Nu-i asa rau, doar ca iesi cam ametit de acolo... plus ca nu stii exact in ce ai facut baie. Da' nu-i bai, am stat vreo jumate de ora la dus dupa. Luni dimineata...time to go! Se vad si acum ceva norisori in directia in care vrem sa mergem, dar, din nou, n-avem ce face, nu mai vrem sa mai ramanem. Am hotarat sa ajungem la Obarsia Lotrului pe Valea Jiului pana diseara si asa vom face! Dar...ajunge cat am scris deocamdata. Restul un pic mai tarziu! Mesaj completat Drumul prin Baia de Arama e superb. Stanci golase si vai inverzite peste tot, curbe faine, trafic cvasi-inexistent. Dar, se pare ca vremea nu tine cu noi. Oprim la o pensiune frumusica pe marginea drumului, mancam o ciorba calda, bem un ceai, ne jucam cu pisoiul gazdelor. Un exemplar superb, musculos si cu ceafa lata si care s-a cuibarit foarte comod in geaca mea. Si n-a mai vrut sa iasa. A trebuit sa-l momim cu mancare aruncata pe jos ca sa ma lase sa ma imbrac. Din pacate, aparatul iar a ramas blocat in geanta. Tre sa iau unul rezistent la apa pe viitor. Ocolim Targu Jiu din lipsa de timp, si ne indreptam spre Petrosani pe Valea Jiului. Drum foarte bun, curbe frumoase, dar deja se lasa intunericul. OK, mergem mai incet... oprim la manastirea Lainici, unde printre franturi aud un calugar burduhanos spunand ca el se roaga "pentru cei de pe lista de la pomelnic si pentru toti din cimitirul satului". Nu stiu de ce, dar mi se pare vulgar. La fel ca si pliatele cu manastirea, care costa 2 lei. Plecam. Din pacate nu am putut fotografia "vestigiile" comuniste (e plina valea de ele) din cauza lipsei de lumina...si a stresului provocat de caini. E clar, fie va trebui sa schimb motorul, fie sa fac dracia aia cu ultrasunete care tot vreau sa o fac, fie sa-i fac ceva motorului sa sune altfel. Pur si simplu toti cainii trag la mine. Sau ceva din sunetul motorului meu ii innebuneste! Trec 2-3 masini din fata mea pe langa e si nu reactioneaza. Apoi imi aud motorul. Intorc capul...si sar la atac! Cam asta a trebuit sa evit la fiecare adunatura de muncitori din Vale. Toti aveau caini...si toti cainii aveau ceva cu mine! Si fiind deja patit cu un caine...am decis sa merg "la limita evitarii oricarui pericol". Ce-i daca ma depasea si nea Gheo cu Dacia? Sorry, da nu mai vreau picioare rupte. Cel putin nu prea curand. Iesim intr-un final spre Obarsia Lotrului. Intuneric bezna. Plin de gropi si nisip. Marcaj prost. Rapa in stanga. Stanci in dreapta. Sute de ochi sticlosi pandesc parca in intunericul de pe marginea drumului. Mirific! OK, daca mie mi se ridica parul pe spate, nu vreau sa stiu cum ii e Loredanei...freaky rau! Oprim la prima lumina iesita in cale. Putem ajunge si maine la Obarsie. Spre norocul nostru, gasim o pensiune "de 3 stele" cu camera care costa 120RON. Scump doamna, scump, dar amu ce sa-i faci? Aveam de ales intre asta si frigul si intunericul de afara. Am ramas acolo peste noapte. Spre bucuria noastra, proprietara ne spune ca drumul spre Sugag-Sebes este destul de practicabil. Bun, e cam nasol cu SV-ul incarcat cu bagaje si pasagera sa facem partea "grea" de Transalpina...dar pe aia usoara tot o putem face. Asa ca pornim la drum. Drum destul de bun (adica mai bun decat ma asteptam) dar peisaje putin dezamagitoare. Atunci m-am prins ca partea de drum care traverseaza pasunea alpina e de fapt in cealalta directie, catre Novaci. Asta e, ramane pe alta data. Lacul de la Oasa in schimb e foarte interesant , la nivelul scazut pe care il are acum. Si am gasit si cabana visurilor mele. Din pacate, cabana avea si o masina langa ea. Deci probabil si proprietari. Rahat... Am ajuns si la trecerea peste baraj, si am zis sa trecem si pe la manastire. Drum rau "ca dracu". Gropi inevitabile, si adanci si mult nisip, si praf si bolovani si tot ce vrei. Chin! Dar am zis ca asta o fi o incercare de trecut cu credinta si rabdare, lol! Si am ajuns, am zis un "Doamne-ajuta!" si am plecat indarat. Numa ca la coborare am facut-o de oaie. La un moment dat, trecand peste multi bolovani, am scos din viteza ca ma durea mana de la tinut de ambreiaj. Curba...zic hai sa mai evit din bolovanii de pe mijloc si o iau mai pe margine, pe ceva ce mai tarziu s-a dovedit a fi nisip. Instant am fost pe dunga, motorul peste mine, Lore pe undeva prin spate, bagajele deplasate, ce mai, dezmat total! O strig pe Lore, e oarecum OK, ma trag de sub motor, il opresc. Curge benzina...shit! Trebe ridicat, ca sa mai ajungem si acasa...sper ca nu-i rupta pedala de frana, ca atunci chiar e de rau. Incerc ceva tehnici "inteligente" de ridicat motorul. Pus piciorul pe roata, tras de ghidon, etc. Pe naiba, abia il misc, cu toate bagajele alea pe el. Atunci aplic tehnica ciobanului, ca doar sunt baiat de la tara si mai am ceva forta in mine. Ma duc de partea cealalta, il apuc de coada si de ghidon, si hopa-sus. A mers chiar simplu. Acuma stau si ma intreb...la ce dracu atata tehnica, daca putina forta rezolva orice problema? Din pacate pedala de frana se rupsese...shit again. O indoi putin cu patentul, si hai ca o merge cumva pana acasa la Orastie. Mergem la parau sa ne curatam hainele, manusile, bagajele, etc...intre timp incepe iar sa picure. Zic ii clar, asta-i semn divin ca trebuie sa ramanem la manastire. Daca si acuma o sa inceapa ploaie nasoala, ramanem acolo peste noapte. Totusi, nu incepe ploaia, asa ca hotaram sa mergem mai departe. De aici incolo a mers "smooth", cu exceptia ca de cateva ori era sa ne "mature" cate o basculanta de pe drum si ca am dat de multe poduri in reparatie. Si culmea, desteptii le pusesera fix in curbe, fara semafoare, far oameni sa dirijeze, doar ceva semnalizari si atat. A fost la un moment dat nevoie de frane la limita si din partea mea si din partea unui sofer de Opel Astra ca sa nu ne busim. Ii multumesc pe calea asta ca nu a fost cioban, ca multi dintre conationali (atat pe doua cat si pe 4 roti). Teoretic, el avea prioritate. Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
KESU Postat Septembrie 15, 2009 Share Postat Septembrie 15, 2009 Si noi am incercat aceeasi senzatie cand am fost in Herculane-mare pacat,! drum bun sa aveti! Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
ADVRadu Postat Septembrie 15, 2009 Autor Share Postat Septembrie 15, 2009 A, sa nu uit, tot pe drumul de coborare, aud scart-scart-scart...zic mai sa fie...oi fi indoit discul. Franez finut. Nimic ciudat. Franez tare. Tot nimic. Ce-o fi? Zic ii clar, se duc placutele...Ajungem in Orastie, demontez etrierele, e clar, una din placute e praf. Il sun pe Claudiu (Old Friends Motors Orastie) si face comanda la placute. Ajung in ziua urmatoare. Adica joi. Adica rahat, pierd doua zile in Orastie. OK, daca e asa hai sa dregem ce au stricat "meseriasii" la casa: scos din perete capacul la 4 doze ingropate cu glet, dres un colt "uitat" nefinisat, etc. rahaturi dinastea. Am zis ca daca tot suntem in zona, hai sa facem o plimbare si pana la cetatile dacice. Am urcat la Sarmizegetusa. Drum execrabil. Mai dureros decat cel de la munte. Cel de la munte macar era umed, si parca era mai moale. Asta era uscat, plin de praf, bolovani si nisip. Chin, din nou. E clar, tre sa imi iau si o mobra de coclauri. Sau macar un V-strom. Una peste alta, efortul asta chiar nu prea a meritat. Adica nu mare lucru interesant, si nu mare lucru autentic. Majoritatea pietrelor carpite cu beton, un pseudo-drum de piatra improvizat, un zid din care iesea fier-betonul...se vede in poze. Joi au venit placutele, le-am montat, totul OK, am bagat si un surub la pedala de frana, testat...buei...nu prea franeaza. OK, trebuie sa le facem rodajul, nu putem pleca la drum asa. Asa, bine ca mi-am adus aminte...mai trebuie sa mai bag niste vaselina pe la placute si la suportii de etrier. In toata Orastia nu am gasit vaselina siliconica sau pe baza de cupru...si de la experimente cu vaselina cu grafit m-am abtinut. Am mai pierdut vremea si joi prin Orastie, si cu toate astea franele tot nu mergeau cum trebuie. La un moment dat am zis "asta e", nu pot Ferodo sa se comporte ca si Brembo, si vineri dimineata am plecat iar la drum. Am zis ca daca tot am pierdut doua zile, macar sa tragem tare si sa ajungem la Cheile Bicazului. Am ratat intrunirea SV-istilor ca n-aveam bani si zile libere sa mergem, macar acum sa ajungem in zona. Am mers pe directia Alba Iulia - Blaj - Tarnaveni - Sovata - Gheorgheni. Drum foarte denivelat vreo 30Km dupa Tarnaveni, dar in rest proaspat turnat, deci bun. Si destul de gol. Zona Sovata-Gheorgheni absolut superba. Pentru cine inca n-a fost, recomand! Vreo 30Km de drum f bun cu mici exceptii, numai S-uri printr-o padure de brad. Magnific! Cazare am gasit cam la jumatatea drumului intre Lacu Rosu si Gheorgheni, la Casa BeyKay, la un secui foarte de treaba. Curata, aranjata, calduroasa, si ieftina. 70 RON. Aveau si aici o hinta in curte si un caine urias dar prietenos si cam prostovan. Vineri dimineata am plecat spre chei. Aproape ca m-am speriat cand am vazut ce ace de par sunt acolo, ce scobituri in stanca pe marginea drumului si cum piscurile parca se pravaleau peste noi. Lacul a fost putin dezamagitor. In poze parea ai mare... In schimb kirtosii cu scortisoara erau un deliciu. Am intalnit si cativa bikeri din Gheorgheni pe care i-am rugat sa ne faca si o poza impreuna ca sa nu mai scoatem trepiedul din genti. Multumiri, din nou! Dupa cateva ore de "uitat si privit", am purces la lungul drum spre casa. Nu am avut mari dileme, am ajuns in Praid, unde am mancat la "Casa Piratilor", am vrut sa mergem si la salina, dar la cat era deja ceasul...am zis ca mai bine mergem spre casa si vizitam salina in alt concediu. Sau poate pe cand plecam in jurul lumii...cine stie? Aveau astia de la Casa Piratilor un meniu tare interesant. Pacat ca n-am avut bani de "curva piratului" sau macar de "scula lui Barba-Neagra". Ne-am multumit cu un gulas "ca la mama acase" si ceva carne la gratar. Cand am plecat de la pirati, era deja trecut de 7 seara si incepea sa se intunece...OK, iar mergem pe noapte. Asta e... I Blaj era inchis drumul principal ce mergea spre Alba-Iulia. Ne-am pierdut. Ne-am trezit pe iesirea catre Copsa mica. Am oprit, am baut un energizant, am fumat o tigara, a oprit un scuterist langa noi..."ce motor e asta?" etc. Zic, uite, am ratat drumul, poti sa ne ajuti sa iesim catre Alba. Baiat de treaba, a mers in fata noastra pana aproape de iesirea din oras. Restecpa! Drumul Alba-Orastie...la fel cum il stiam...aglomerat, plin de tiruri si de "supermeni". Pe aceasta cale ii "salut respectuos" pe toti aceia care incurajeaza depasirile printre masini. Felicitari, sunteti la fel de buni ca si soferii, care, daca e la o adica, "sunt imbecili" si "va omoara". Si pentru acel sofer de gologan de Bucuresti (B-XX-YUY) ...draga haiducule, pot sa ma feresc de tine si daca nu imi bagi faza lunga in ochi cand depasesti tir-urile si incerci sa ma scoti de pe sosea. Sa ai noroc sa fie toti soferii ca si tine de fiecare data cand iesi la drum. Sanatate! Am ajuns intr-un final la Orastie, am beut un vin si am picat la datorie... Duminica dimineata, hai inapoi la Timisoara. Am pornit spre Lipova. Drumul bun, destul de gol, frunze galbene care incepeau sa cada pe marginea drumului.Ce mai, inceput de toamna clar. Dar frumos. Imi aduce aminte de prima mea toamna pe motor. Acum trei ani, aveam un ETZ. Il cumparasem in septembrie. Primele plimbari care le-am facut au fost pe drumul de Lipova. Drumul era destul de rau, dar era gol, pustiu. Intre timp, am mai "evoluat" si sunt destul de multe masini si pe acolo. Drumul a fost reparat, dar parca nu mai are (cel putin pentru mine) farmecul de acum cativa ani. Si iata-ne in acelasi loc de unde am plecat. Inapoi la munca... Dar mergem tot inainte...ca inainte era mai bine! Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
Postări Recomandate
Join the conversation
You can post now and register later. If you have an account, sign in now to post with your account.