Excursie Pe Motoare

[MihaiM]

Poze avem kklau, numai eu am aproape 400.

 

i-am dat lu Angi cd-ul cu pozele facute de mine, urmeaza si filmarile,

[Axa cu Scame]

Bine ati venit!

 

Hai, bagati povesti, kum fu ?

[MihaiM]

Bine ati venit!

 

Hai, bagati povesti, kum fu ?

 

fu tare

 

asteptam si pozele de la dorumaster ,

hai dorule baga ca publicul asteapta...

[aliance-steel]

Eu unul o sa pun pozele..ma f... pe ea de treaba...!

[aliance-steel]

De te aflai trecator, intr-o zi de vara, pe soseaua serpuita ce strabatea Calimanestiul,ai fi ramas

privind uimit grupul plin de culoare si forta a numai putin de 10 motoare incarcate ochi cu echipamente si pasageri ce-si croiau drum unul dupa altul spre o destinatie numai de ei stiuta.

Eram noi, trecatorule..oamenii ce-si traiau visul de-o iarna ,si daca ai fi ascultat mai atent ai fi putut auzi cintecul din sufletele noastre,razbatind in armonia sutelor de cai putere care il acompaniau.Prima zi ,prima alegere..un loc incarcat de misticul care acolo se contopeste cu istoria

si natura deopotriva avea sa fie campingul manastirii Turnu.

Iata-ne pe toti adunati la un pas de maretul Olt ,pe malul lacului de acumulare al barajului de la Cozia, in prima zi a implinirii unui vis.Multa liniste,aproape ca vorbeam in soapte,incepem sa ne cunoastem ca tovarasi de drum .Costi decanul de virsta al grupului ,impreuna cu sotia sa avea sa ne fie baci pina undeva linga Sibiu de unde din pacate isi va schimba traseul,Doru Master,omul de suflet care a sadit acest vis in noi , Placebo omul cu Aprilia Caponord, Zig-zag asul serpentinelor cu bmw-ul sau 650 g.s.,Stefan cu frumoasa sa Yamaha, sagalnicul Sebulba cu vestita lui Suzy,Leo cu

zgomotosul sau kawa,Ovidiu cu raptorul sau nou, Mihaita cu batrinelul Guzzi si subsemnatul cu ludicul Kle 500 formam o gasca pestrita ce urma sa strabata cei aproape 2000 de km de drum ai traseului stabilit.Fireste nu puteam fi singuri in acesta aventura..linga noi gata pregatite sa ne dea ghionturi ori de cite ori le dadeam fiori, prietenele si sotiile noastre vegheu asemenea unor cerberi ca visul sa nu se preschimbe in cosmar.Sa incep prin a va povesti balaceala din strandul termal de la Calimanesti,sa va port imaginatia prin mistica manastire Cozia unde odihneste ramasitele lui Mircea cel Batrin,sau sa va arat cavernele din piatra unde au sihastrit intemeietorii manastirii Turnu ? Toate acestea dragi cititori nu inseamna nimic..trebuie sa fii acolo ca sa intelegi si sa traiesti totul,sa vezi si sa inchini oda vietii ingemanate cu natura.

Asa a fost prima zi ,ptr ca duminica ,intr-o dimineata superba,dupa un concert de privighetori, am strins cu totii bagajele si am plecat mai departe asa cum planuisem.Cunoasteti cu totii Valea Oltului asa ca ar fi de prisos sa incerc sa v-o descriu..dar va voi spune doar ca a fost magnifica ca intotdeauna....

Se apropia ora prinzului cind am pasit in cetatea Sibiului..acelasi grup pestrit am poposit undeva in apropierea Pietii Vechi de unde printre lumea adunata ca la circ am afluit pe stradutele inguste ale orasului medieval in cautarea ineditului . Am descoperit un alt oras si,nestiuti, ne pierdeam pe stradutele acelea inguste traind in trecut ,cladiri incarcate de istorie adaposteau cafenele si magazine,multimea pestrita forfotea aparent fara treaba dar mai ales se vorbea germana..si asta iti crea impresia ca esti altundeva,departe. Purtati de sunetele orgii din Catedrala Catolica.trecind .peste" podul mincinosilor" am reusit intr-un tirziu vrajiti sa ne regasim motoarele.Am plecat din Sibiu inconjurati de curiosi ,si, purtind in suflet promisiunea de a reveni ,am dat bice cailor putere

spre urmatoarea destinatie Alba Iulia !

Ati fost vreodata in cetatea de la Alba Iulia prieteni ? Am vrut sa vedem urmele unui alt mare domnitor al neamului fara de care Alba Iulia ar fi doar un oras cetate si ce credeti ca am gasit? Frustrare...numele voievodului nu mai este nici macar in amintirea celor ce grijesc de acel lacas si daca nu ar fi fost statuia inaltata acolo si cele citeva rinduri sapate in piatra nu m-as fi mirat sa fiu intrebat .."dar asta cine a fost" ? Am parasit cu gust amar orasul unde Mihai a intrat calare in cetatea trufasa a nobilimii maghiare si ne-am continuat mersul incercind sa uitam rusinea ce-am trait-o spre un alt mare monument al neamului-obeliscul de la Miraslau inaltat in cinstea aceluiasi mare domnitor Mihai pentru o alta mare izbinda.In drumul nostru ni s-au alaturat inca doi motociclisti care ne-au arata locul unde se afla durat monumentul si in ochii carora am simtit aceiasi frustrare pe care o simte orice roman cind isi vede istoria ingropata sau uitata.Dar sa revenim la drumurile noastre..care trebuie sa recunosc erau destul de bune si strabateau regiuni frumoase si pline de pitoresc. Sfirsitul celei de-a doua zile trebuia sa ne gaseasca departe de umbra lui Mircea...de obeliscul de la Miraslau..de patimile acestui neam ..si ne-a gasit ; Clujul...a aparut maret prelins intre colinele impadurite asemenea unei salbe la gitul unei uriase salamandre, deodata, fascinant si surprinzator deopotriva. Deasupra de pe dealul Feleacului priveam acesta bijuterie si nu ne venea sa credem...era fantastic.Nu se compara cu nimic acesta mareata aparitie..calatoria cu trenul este o greseala...daca vrei sa descoperi Clujul ,calator fiind trebuie sa incepi cu dealul Feleacului. Sus, in fruntea acestuia, pierdut printre copaci si vile postdecembriste am descoperit campingul.Simplu, frumos amplasat,bine utilat cu o centrala automata de preparare a apei calde acesta ne-a primit ospitalier si ne-a ostoit pentru o seara setea de drum.Aici gratie lui Doru Master ne-am aprovizionat cu cele necesare si am tras un chef spre cinstea noastra si a Clujenilor ! Noaptea s-a pogorit peste noi cu miros de soc si tei ,fin cosit si dor de dragoste !

 

 

Si acum poze......multe poze...in campingul de la turnu inainte de plecare

Peisaj de pe malul drept al oltului..drumul spre manastirea Turnu si manastirea Turnu..o oaza de verdeata si liniste.. locul unde au sihastrit intemeietorii manastirii rasfat in strandul termal avertisment la Cozia.. in camping la sosire... fetele se simt bine.. drumul spre Sibiu pe Valea Oltului..Costi era in fata si ne tinea in friu..ce gaz as fi dat...

 

 

ACEASTA A FOST NUMAI PRIMA PARTE..URMEAZA INCA ALTE DOUO PARTI ALE ACESTEI AVENTURI..

Editat Iulie 24, 2006 de aliance-steel

[MihaiM]

mergeau la poze din plimbari,,dar oricum imi place la le vad din nou

[nuka]

GORGEOUS!!!

[aliance-steel]

Dimineata ne-a sarutat senina cu roua florilor ..si ne-am intins cu totii membrele amortite spre soarele ce suridea a dor de duca. Am pogorit epectaculos in zgomot motoarelor peste cetatea adormita ,paream din alta lume veniti acolo si ochii inca somnorosi ai urbei nici nu a apucat bine sa ne vada ptr ca deja toceam drumul Zalaului .Undeva pe acest drum ne-am ospatat regeste cu bucatele unui han si de n-ar fi fost ziua asa scurta am fi ramas sa tavalim mai de cu seara citeva bucate zemoase de friptura in usturoiul cu smintina al casei dar calatorului ii sta bine cu drumul si apoi locuri si oameni noi priveau inaintea noastra catre zari. Satu Mare ne-a intimpinat rece si pustiit cu chempinguri darapanate si parasite ,cu administratori infumurati si incompetenti..asa ca o parte dintre noi am hotarit sa cautam culcus in alta parte .Au ramas insa acolo doar 4 dintre motoare ptr ca Doru avea aranjamentele sale la care din pacate nu am putut participa asa ca au ghiftuit singuri placintele fierbinti si gulasul condimentat care a fost cu prisosinta, ca au lasat spre pomenire in urma lor parte din ele. Ne-am gasit repede salas de nopate in loc de oameni gospodari care au durat un frumos si imens strand la poalele localitatii Apa. Umbra copacilor ,racoarea apei,si berea rece ne-au facut sa uitam repede oboseala iar seara s-a lasat pe nesimtite peste corturile noastre unde ne-am adapostit multumiti dar nu inainte de a ne ostoi foamea cu cea mai buna fasole la tuci stinsa cu ceapa si cirnati rumeni de salonta , pe care subsemnatul a mestesugit-o.Ne-am sculat tirziu ,si inainte de a pleca am mai facut repede o baie spre amintirea acelui loc in sufletele noastre.Stabilisem sa reunim grupul undeva in maramures intr-un oras al carui nume suna ca o Mecca in inima nostra -Negresti Oas. Dumnezeu a lasat maramuresul cu tot frumosul din el iar Romanul a inteles ca daca i se cuvine atunci de ce sa nu-l distruga. Nu credeam sa pot vedea la un loc atita frumusete si atita indolenta..pe cit mergeam mai mult pe atit ne blestemam soarta de calatori.Drumurile..daca pot fi numite asa nu lasa ragaz de mingiiere cu frumusetile acelor locuri ptr ca desi sint, te poarta de parca nu ar fi..milioane de gropi si gropite se adapostesc in ele si un moment de contemplare te poate costa chiar viata.Am trecut prin vestitul Certeze de care maramuresenii sint asa mindrii dar in afara de gustul indoielnic al caselor durate cu banii truditi la negru nu am ramas decit cu amintirea de cosmar a gropilor care fac parte din peisajul local.Sa treci prin Maramures si sa nu vizitezi Sapinta este o blasfemie la aderesa acelei comunitati asa ca ne-am conformat si cu totii reuniti am facut gestul de piosenie in fata mormintelor impodobite cu vestitele cruci baltate si pline de versuri .Mie nu mi-au placut iar daca ar fi sa pun la socoteala si faptul ca platesti sa le vezi, totul miroase a afacere stil Romaneste asa ca am incalecat bucuros twinul si am inlocuit morbida placere populara de a bintui prin cimitire cu bucuria locurilor noi ce urmau sa vina . Nu vreau sa descriu cum a fost drumul in continuare ptr ca si acum simt ca m-as enerva doar gindindu-ma asa ca va voi povesti cum am ajuns in localitatea statiune Borsa.De te scobori pe valea Izei dinspre Cimpulung la Tisa, dupa ce veti trece de Valea Viseului spre Viseul de Sus ,veti inmarmuri de maretia ce a lasat dumnezeu acelor locuri uitate de autoritati si exploatate fara mila de baronii venetici ai zilelor noastre. Sus, in dreapta se inalta maret masivul Rodnei, cu fruntea inca acoperita cu nameti si nouri amenintatori, iar spre rasarit si miazanoapte splendoare de dealuri cu finete si pasuni alpine, iar printre toate acestea serpuieste navalnica.... Iza paralel cu soseaua desfundata.Rulam cu totii facind ochii mari de atita gropi si frumusete, muti in fata acetor desfasurari de maretie, si ne gindeam cum poti sa ai atita frumusete la un loc si sa nu incerci sa o pastrezi ca pe o icoana.Incet dupa ore de mers am ajuns in Borsa si ea un panteon local al frumusetilor naturii.Preturile la cazare aminteau de vremea celei dintii descalecari a lui Bogdan Voda si ca sa nu fim nevoiti sa ne amanetam motoarele ptr a le plati am negociat la singe pina ce intr-un tirziu ne-am adapostit istoviti in camerele racoroase ale unei pensiuni locale.Obositi dar plini de incredere ne-am ospatat cu ce-am mai gasit prin rezervele locale si intr-un tirziu am adormit istoviti visind toata noaptea vestitele gropi ce pareau ca nu ne vor da pace. V-ati trezit vreodata dimineata la Borsa ? Daca nu atunci trebuie sa o faceti ptr ca numai astfel veti putea simti aerul tare al muntilor Rodnei ,mirosul socului in floare si adierea vintului cu miros de brad si rasina. Hotarim sa mergem la Cascada Cailor, punct de atractie local si pentru asta invadam centrul local de telescaun si zburam incintati spre culmile plesuve inarmati cu pofta de viata si voie buna. Ar fi fost totul frumos daca nu am fi gasit sus un dezastru ; parte de padure defrisata de om, parte de vinturi naprasnice,eroziune si stinci desprinse, apocaliptic si intinat, muntele isi plingea durerea cu torente de lacrimi ce se pravaleau salbatic din inalturi strigindu-si umulinta in tumultul unei cascade uriase, asurzitoare.Asa arata Cascada Cailor- lacrima pe obrazul acelor locuri care altfel ar fi fost frumoase si ptr prima oara am simtit cum mi se stringe inima de jale si am gindit ungureste" frumoasa tara pacat ca-i locuita ".Am revenit pe firul apei printre case izolate si pensiuni nestiute pina jos in orasul statiune de unde monstrii apocaliptici pe care ii credeam istorie,mastodontice Tatre muscau cu benele lor incarcate cu pamintul putin si sarac din buza muntelui ptr aface loc de huzur si temelie noilor case pe care alesii locului si le durau spre desfatarea lor si a progeniturilor.Cind am plecat din Borsa soarele tocmai privea sagalnic de deasupra masivului zorindu-ne spre noi orizonturi.Placebo isi calarea Aprilia cu maiestrie prin si printre milioanele de gropi aceasta neparind sa-i pese in vreun fel de supliciul la care era partasa iar Zig Zag parea inca multumit de prestatiile micului bmw care "inghitise" si el socurile acestor drumuri.Cit despre restul numai mila..poate doar KLE-ul meu mai reusea sa zburde dintr-o groapa in alta insa incepuse si acesta sa scirtiie din toate incheieturile. Mihaita rezolvase intre timp problema electromotorului sarcina acestuia fiind preluata cu succes de Luminita prietena lui .Tiris grapis am reusit sa urcam si sa trecem pasul Prislop coborind apoi interminabil spre Vatra Dornei o parte din noi iar alta indreptindu-se spre minastirea Sucevita asa cum era stabilit initial.Oboseala isi spusese cuvintul si hotarisem sa campam 2 zile undeva la baza lacului Bicaz un alt splendid loc de odihna si frumusete.

 

Dimineata ne-a sarutat senina cu roua florilor ..si ne-am intins cu totii membrele amortite spre soarele ce suridea a dor de duca. Am pogorit epectaculos in zgomot motoarelor peste cetatea adormita ,paream din alta lume veniti acolo si ochii inca somnorosi ai urbei nici nu a apucat bine sa ne vada ptr ca deja toceam drumul Zalaului .Undeva pe acest drum ne-am ospatat regeste cu bucatele unui han si de n-ar fi fost ziua asa scurta am fi ramas sa tavalim mai de cu seara citeva bucate zemoase de friptura in usturoiul cu smintina al casei dar calatorului ii sta bine cu drumul si apoi locuri si oameni noi priveau inaintea noastra catre zari. Satu Mare ne-a intimpinat rece si pustiit cu chempinguri darapanate si parasite ,cu administratori infumurati si incompetenti..asa ca o parte dintre noi am hotarit sa cautam culcus in alta parte .Au ramas insa acolo doar 4 dintre motoare ptr ca Doru avea aranjamentele sale la care din pacate nu am putut participa asa ca au ghiftuit singuri placintele fierbinti si gulasul condimentat care a fost cu prisosinta, ca au lasat spre pomenire in urma lor parte din ele. Ne-am gasit repede salas de nopate in loc de oameni gospodari care au durat un frumos si imens strand la poalele localitatii Apa. Umbra copacilor ,racoarea apei,si berea rece ne-au facut sa uitam repede oboseala iar seara s-a lasat pe nesimtite peste corturile noastre unde ne-am adapostit multumiti dar nu inainte de a ne ostoi foamea cu cea mai buna fasole la tuci stinsa cu ceapa si cirnati rumeni de salonta , pe care subsemnatul a mestesugit-o.Ne-am sculat tirziu ,si inainte de a pleca am mai facut repede o baie spre amintirea acelui loc in sufletele noastre.Stabilisem sa reunim grupul undeva in maramures intr-un oras al carui nume suna ca o Mecca in inima nostra -Negresti Oas. Dumnezeu a lasat maramuresul cu tot frumosul din el iar Romanul a inteles ca daca i se cuvine atunci de ce sa nu-l distruga. Nu credeam sa pot vedea la un loc atita frumusete si atita indolenta..pe cit mergeam mai mult pe atit ne blestemam soarta de calatori.Drumurile..daca pot fi numite asa nu lasa ragaz de mingiiere cu frumusetile acelor locuri ptr ca desi sint, te poarta de parca nu ar fi..milioane de gropi si gropite se adapostesc in ele si un moment de contemplare te poate costa chiar viata.Am trecut prin vestitul Certeze de care maramuresenii sint asa mindrii dar in afara de gustul indoielnic al caselor durate cu banii truditi la negru nu am ramas decit cu amintirea de cosmar a gropilor care fac parte din peisajul local.Sa treci prin Maramures si sa nu vizitezi Sapinta este o blasfemie la aderesa acelei comunitati asa ca ne-am conformat si cu totii reuniti am facut gestul de piosenie in fata mormintelor impodobite cu vestitele cruci baltate si pline de versuri .Mie nu mi-au placut iar daca ar fi sa pun la socoteala si faptul ca platesti sa le vezi, totul miroase a afacere stil Romaneste asa ca am incalecat bucuros twinul si am inlocuit morbida placere populara de a bintui prin cimitire cu bucuria locurilor noi ce urmau sa vina . Nu vreau sa descriu cum a fost drumul in continuare ptr ca si acum simt ca m-as enerva doar gindindu-ma asa ca va voi povesti cum am ajuns in localitatea statiune Borsa.De te scobori pe valea Izei dinspre Cimpulung la Tisa, dupa ce veti trece de Valea Viseului spre Viseul de Sus ,veti inmarmuri de maretia ce a lasat dumnezeu acelor locuri uitate de autoritati si exploatate fara mila de baronii venetici ai zilelor noastre. Sus, in dreapta se inalta maret masivul Rodnei, cu fruntea inca acoperita cu nameti si nouri amenintatori, iar spre rasarit si miazanoapte splendoare de dealuri cu finete si pasuni alpine, iar printre toate acestea serpuieste navalnica.... Iza paralel cu soseaua desfundata.Rulam cu totii facind ochii mari de atita gropi si frumusete, muti in fata acetor desfasurari de maretie, si ne gindeam cum poti sa ai atita frumusete la un loc si sa nu incerci sa o pastrezi ca pe o icoana.Incet dupa ore de mers am ajuns in Borsa si ea un panteon local al frumusetilor naturii.Preturile la cazare aminteau de vremea celei dintii descalecari a lui Bogdan Voda si ca sa nu fim nevoiti sa ne amanetam motoarele ptr a le plati am negociat la singe pina ce intr-un tirziu ne-am adapostit istoviti in camerele racoroase ale unei pensiuni locale.Obositi dar plini de incredere ne-am ospatat cu ce-am mai gasit prin rezervele locale si intr-un tirziu am adormit istoviti visind toata noaptea vestitele gropi ce pareau ca nu ne vor da pace. V-ati trezit vreodata dimineata la Borsa ? Daca nu atunci trebuie sa o faceti ptr ca numai astfel veti putea simti aerul tare al muntilor Rodnei ,mirosul socului in floare si adierea vintului cu miros de brad si rasina. Hotarim sa mergem la Cascada Cailor, punct de atractie local si pentru asta invadam centrul local de telescaun si zburam incintati spre culmile plesuve inarmati cu pofta de viata si voie buna. Ar fi fost totul frumos daca nu am fi gasit sus un dezastru ; parte de padure defrisata de om, parte de vinturi naprasnice,eroziune si stinci desprinse, apocaliptic si intinat, muntele isi plingea durerea cu torente de lacrimi ce se pravaleau salbatic din inalturi strigindu-si umulinta in tumultul unei cascade uriase, asurzitoare.Asa arata Cascada Cailor- lacrima pe obrazul acelor locuri care altfel ar fi fost frumoase si ptr prima oara am simtit cum mi se stringe inima de jale si am gindit ungureste" frumoasa tara pacat ca-i locuita ".Am revenit pe firul apei printre case izolate si pensiuni nestiute pina jos in orasul statiune de unde monstrii apocaliptici pe care ii credeam istorie,mastodontice Tatre muscau cu benele lor incarcate cu pamintul putin si sarac din buza muntelui ptr aface loc de huzur si temelie noilor case pe care alesii locului si le durau spre desfatarea lor si a progeniturilor.Cind am plecat din Borsa soarele tocmai privea sagalnic de deasupra masivului zorindu-ne spre noi orizonturi.Placebo isi calarea Aprilia cu maiestrie prin si printre milioanele de gropi aceasta neparind sa-i pese in vreun fel de supliciul la care era partasa iar Zig Zag parea inca multumit de prestatiile micului bmw care "inghitise" si el socurile acestor drumuri.Cit despre restul numai mila..poate doar KLE-ul meu mai reusea sa zburde dintr-o groapa in alta insa incepuse si acesta sa scirtiie din toate incheieturile. Mihaita rezolvase intre timp problema electromotorului sarcina acestuia fiind preluata cu succes de Luminita prietena lui .Tiris grapis am reusit sa urcam si sa trecem pasul Prislop coborind apoi interminabil spre Vatra Dornei o parte din noi iar alta indreptindu-se spre minastirea Sucevita asa cum era stabilit initial.Oboseala isi spusese cuvintul si hotarisem sa campam 2 zile undeva la baza lacului Bicaz un alt splendid loc de odihna si frumusete.

 

Nu ma pot abtine sa nu mai pun citeva poze....si binenteles sa va spun ca urmeaza si partea a 3 a

Editat Iulie 25, 2006 de aliance-steel

[Placebo]

Salutare,

Acum 2 zile m-am intors din delegatzie prin Suceava si Iasi.

Nu voi pune toate pozele pentru ca trebuie sa le vada Filip .... Filipeeee, ce facem tata?

 

Dar am o datorie catre 2 motociclishti din Zalau care ne-au fost ghizi in acea zona. Cu ocazia asta vreau sa le multzumesc pentru ajutor.

 

PS: sunt si pozele lui Gabi ... sper ca nu se supara ca le-am pus.

[aliance-steel]

Cum te lasi la vale pe Bistrita spre Vatra Dornei nu poti sa nu admiri salbaticia meandrelor pe care aceasta le-a sapat in relieful local si spre desfatarea noastra, soseaua acum practicabila, unduia lina alaturi de riul umflat asa ca am scapat mina in gaz dupa mult timp rasfatindu-ne cu o doza buna de adrenalina si maiestrie moto nevoiti fiind sa trecem peste un torent involburat ce-si sapase drum in soseaua dinainte ..Intr-un tirziu, natura lasa parca sa scape din chingile ei riul si ca o victorie asupra acestuia inalta mai jos de cheiul strimt al muntilor, un obelisc al frumusetii acestei insotiri salbatice.-"stinca solitara"asa am numit-o noi , parea ca tisneste ca un strigat din tumultul apelor sfidind perfectiunea unei cuceriri aproape totale.Am oprit vrajiti si am imortalizat momentul asteptindu-ne totodata tovarasii mai lenti care inca mai savurau salbaticia drumului.Au urmat localitati cu nume simbolice.."Crucea"..Brosteni..si nu poti ,roman fiind sa nu zimbesti cautind cu privirea pe dealurile dinjur caprele riiioase ale Irinucai si cocioaba derapanata a acesteia...un tarim de poveste intr-o lume reala si dura.Pe nesimtite...maret si inconfundabil..Ceahlaul isi arata fata undeva in dreapta noastra si involuntar mina scapa liber gazul motoarelor spre desfatare si umlinta in fata acestui spectacol de maretie.Poiana lacului se asternea idilica inaintea noastra imbiind la popas si desfatare insa stiam ca mai avem doar putin pina la urmatorul moment de respiro asa ca ne-am lasat sa alunecam in continuare purtati de vraja pe malul lacului de acumulare al barajului de la BIcaz pina departe undeva pe malul sau unde eram asteptati de gazde primitoare. Urmau douo zile de repaos,si hotarisem sa le petrecem odihnindu-ne si vizitind frumusetile pe care creatorul si omul in inconsttienta sa reusisera sa le combine atit de bine.Va plac fragele ? Pentru ca nu exista loc lasat de dumnezeu pe aceste meleaguri sa nu adaposteasca aceste minuscule desfatari de gust si savoare pe care binenteles ca le-am devorat astfel ca pentru un drum scurt de citeva sute de metri ti-ar fi fost necesara o vesnicie sa-l parcurgi... atit de multe tentatii aromate se adaposteu in iarba de la picioarele tale.Frumusetea si salbaticia erau la ele acasa si cautind sa profitam de asta am rascolit apele barajului in cautarea vestitilor pastravi ,am plutit furati de aventura pe o pluta ancestrala si dibaci construita ,am facut focuri de tabara si ne-am astimparat setea de frumos si aventura.Asta pentru o zi, pentru nu am apucat bine sa ne culcam ca deja stiam unde o vom petrece pe urmatoare .Ati ghicit prieteni, Lacul Rosu,Cheile Bicazului nu sint doar niste nume,ele adapostesc intrinse-le maretie si frumusete salbaticie si creatie si ar fi fost un sacrilegiu sa trecem nepasatori pe linga toate acestea asa ca am facut si asta..si nu ne-a parut rau..dimpotriva..daca inchidem ochii putem si acum rememora acele clipe de unica rascolire.Seara ne-a adunat pe toti laolalta ,si cu sufletele pline ne-am odihnit ostoiti de atita frumusete: se meritase totul ! Urma conform calculelor noastre penultima etapa a acestei calatorii ,care nu numai ca acoperea o distanta mare dar punea un mare semn de intrebare.;.vom rezista ? Aveam de strabatut aproximativ 470 de km ,stiam ca vom avea in sfirsit drumuri bune asa ca eram optimisti cu totii la plecare.Intr-adevar dupa Piatra calitatea drumurilor era excelenta si am binecuvintat cu totii acest suris ,mai ales cei ale caror motoare inpropii acelor drumuri de cosmar suportasera cu stoicism greul calatoriei.Drumul a decurs rapid si fara incidente...si spre seara ne gasem la portile Galatiului ospatind infometati si incurajindu-ne la drum spre destinatia finala ...Mamaia.Daca pina la Galati nu au fost ocazii de relache cu exceptia monumentului mausoleu de la Marasesti unde descalecasem pentru o pauza si o scurta vizita.stiam ca urmatoarele ore vor innsemna mult mai mult..si asa avea sa si fie.

.Nu stiu ce credeti voi despre Dobrogea dar eu o iubesc..si daca va indoiti de sentimentele mele atunci va invit sa calatorim impreuna ,seara, in amurgul auriu peste aceasta mirifica lume. Atmosfera relaxata o simti inca de pe bac,si odata cu trecerea realizezi ca patrunzi intr-o alta lume,e ca o scufundare intr-un imens univers colorat pastel in care jocurile le face de asta data natura.Drumurile acceptabile serpuiesc printre munti de turta dulce,animale de poveste te privesc cu ochi mari,mirati iar de inspiri adinc simti parfumul teilor infloriti de la Cuciurova iar peste toate la asfintit mare si portocaliu astrul rege saruta auriu toata aceasta lume.Nu poti sa nu tai gazul si sa nu opresti incremenit in fata acestei frumuseti..de aici nu poti capata decit nostalgii si daca sint gratis atunci de ce nu le-am accepta..ptr ca in fond acesta este secretul prieteni....sa traiesti minunindu-te astfel ca inchizind ochii acum sa revezi toate aceste minuni si sa multumesti creatorului ca te-a binecuvintat sa le vezi.Pina si Leo omul care de obicei nu avea rabdarea unui drum" in ralanti"oprea acum facind poza dupa poza vrajit de lumea dinaintea si dinapoia sa.Am strabatut aceste tinuturi ca pe un tarim de poveste si nu cred sa fie unul dintre noi care sa nu doresca sa revina la ele asa doar ca leac pentru suflet si dragoste atunci cind te dorul.Undeva in stinga noastra pe drumul dintre Tulcea si Constanta un indicator ne arata "Cetatea Histria" si ptr o clipa am fost tentati sa urmam acest destin si de n-ar fi fost oboseala ce ne mistuia in mod sigur am fi innoptat undeva printre ruinele albe ale cetatii de la Pontux Euxin.

Campingul ales a fost altul decit cel unde urma sa se desfasoare intrunirea Sea Raiders numai ptr a nu intina inca ceea ce peste sufletele noastre se pogorise..doream liniste, simteam pace si oboseala..si pentru prima oara de cind plecasem de acasa ne-am culcat fara obisnuita suieta scaldata in bere si bancuri.Eram plini de amintiri frumoase si ajunsesem aproape la capatul acestei aventuri...marea ne soptea incet ca un freamat in ureche...dormiti..dormiti..dormiti..!

Stiti cu totii cum este la mare..iar despre intrunire nici vorba de povestit..nu prea avem ce lauda de data asta..asa ca nu-mi mai ramine de povestit decit drumul de intoarcere acasa si nu-mi place sa-mi amintesc asta..era sfirsitul unuei aventuri frumoase, fizic ne intorceam acasa dar spiritele noastre erau departe... in locuri de poveste si de n-ar fi fost toate pozele si filmele facute m-as fi intrebat si acum ; a fost aievea ?? Inca mai simt trepidatia fina a twinului meu si ma napadesc amintirile acestei veri frumoase si ma intreb ; ce ar fi fost totul de n-ar exista aceste magnifice masinarii care ne-au purtat docile pe cararile viselor noastre,ce ar fi fost viata noastra fara zgomotul si betia pilotarii lor...???Probabil ca nu am dorii sa stim dar de un lucru putem fi siguri..:le iubim si ne implinesc !

 

 

 

 

Asta a fost totul..!

[Placebo]

Gabi, Tzi-ai dublat topicul din 25 iulie.

[aliance-steel]

Da ..nu stiu cum dar asa a iesit....nu mai pot face nimic din pacate...

[MihaiM]

bai,ce trece vremea, acu faceam planuri, acu depanam amintiri

[diandy]

laser iesirea

[Placebo]

Am ramas dator cu poze.

O sa pun doar o mica parte.

 

Calup 1

 

 

Calup 2

 

3 x