Tura la munte de 1 Mai - 2011

[doring]

1 Mai a fost printre putinele zile frumoase din primavara asta. Si acum, la o saptamana dupa, afara ploua si sunt 8 grade, in Bucresti. "Toamna" asta de primavara parca nu se mai termina. In sfarsit, am avut noroc de 1 Mai ca a fost soare si cald. Planuisem sa fac o tura de o zi in care sa vad cat mai multe. Asa ca am ales urmatorul traseu: Bucuresti, Campina, Valea Doftanei, dreapta spre Cheia, Cabana Ciucas, Masivul Ciucas, Maneciu si acasa. Pacat insa cu nu a iesit cum mi-am planuit, dar si asa a fost frumos. Traseul verde este cel pe care am reusit, iar cel alb ce am ratat.

 

 

La 7 dimineata am taiat-o pe DN1 si la Tancabesti m-am intalnit cu amicul meu S (nu-i dau numele pentru ca nu i-am spus ca voi scrie aici). Am plecat impreuna spre Campina, unde am facut prima oprire la o benzinarie pentru alimentare si o gustare scurta. Mai departe catre barajul Paltinu.

 

 

De aici am pornit pe Valea Doftanei. Nu dupa mult timp asfaltul a disparut si am intrat pe macadam. Incepea sa fie frumos. La putin timp lui S i-a cazut un surub care ii sustinea toba, dar am fixat-o cu ... sarma, normal. Drumul e bun pentru un macadam, cateva locuri cu noroi dar nimic dificil. Ma asteptam la mai multa vegetatie, ar fi fost si mai frumos.

 

 

Din Valea Doftanei am iesit in DN1A unde am facut dreapta spre Cheia. Foarte frumos drumul, plin de curbe, asfaltul bun. Nu mai fusesem pe aici din studentie (adica de mult). La un moment dat am facut stanga spre cabana Ciucas, prin Valea Berii. Drumul era inchis cu o bariera si nu degeaba. Aveam sa aflam mai tarziu.

 

 

Ei, cam pe aici ne-am oprit. Desi in poza nu se vede, panta este foarte mare, aproape de 40. E mare mai ales pentru o motoreta de 10 cai si una cu cauciucuri de super moto. Lui S pur si simplu nu i-a mai tras cauciucul si a derapat iar la mine s-a oprit motorul. M-am gandit sa urcam pe langa ele in treapta 1, dar ne-au linistit 2 turisti care coborau de la cabana si ne-au spus ca se merge in panta asta cam 500 m, ca pe acolo urca doar niste camioane si senile iar cabana este in renovare. Lui S nu i-a suras ideea sa urcam pe langa ele, sau cel putin asa mi s-a parut mie, mai ales ca era cam bosumflat ca isi pierduse o oglinda in derapajul de mai devreme. Ce mai, hai sa nu riscam pe aici si sa incercam pe la Muntele Rosu! Ei bine, pe acolo chiar nu aveam ce sa cautam.

 

 

Aici ne-a lamurit un salvamontist ca nu putem cu motoretele pe acolo (mai ales cu alea - si-o fi zis). Asa ca am facut cateva poze pe acolo si am plecat spre Cheia. Eram oarecum cu moralul la pamant. Cand te uiti pe Google Earth si faci planuri totul pare foarte simplu. Eram langa munte si nu puteam urca. Bineinteles, daca am fi avut niste cross-uri ar fi fost floare la ureche(la fel si cu un elicopter), dar ideea era sa urcam cu astea (nu de alta dar altele nu avem). Cu o zi in urma ma vedeam pe creasta, calare pe motorisca, iar acum priveam de la poale. Cam naspa!

Cu toate astea ziua avea sa se termine bine.

 

 

Era ora 3 dupa masa si chiar nu vroiam sa plec spre casa. Simteam ca nu facusem mare lucru, adica ne plimbasem, afara era frumos dar parca lipsea ceva. I-am spus lui S sa dam o tura pana la Maneciu la baraj si de acolo sa urcam pe drumul pe care planuisem sa ne intorcem din Ciucas, dam cateva ture pe acolo si apoi venim spre casa. La momentul ala nu stiam nimic de Tabla Butii, Valea Stanii, am citit despre ele cand am ajuns acasa.

 

 

Cam pe aici ne-am intalnit cu 2 pusti pe biciclete, localnici, pe care i-am intrebat unde duce drumul. Ne-au spus ca duce la un cimitir si ca sunt 4 ore de mers pe jos. Him! Cimitir. Ce fel de cimitir? Habar nu aveau. Era ciudat. Se vedea un sat in vale si nu intelegeam de ce cimitirul satului ar fi fost cocotat pe dealurile astea. Deci cimitirul ala avea ceva special. Asa ca ne-am uitat unul la altul si am spus: mergem! Oricum ne plimbam fara tinta pe acolo, acum avea una.

Am aflat pana la urma, acasa, ca era vorba de Cimitirul Eroilor de la Tabla Butii, cazuti in timpul Primului Razboi. Spre rusinea noastra (si a primariei care nu a pus o tabla cu cateva cuvinte despre locul respectiv) nu stiam nimic de Tabla Butii, ca fusese candva cetate sau fortareata cu rol de vama intre Ardeal si Muntenia. Exista si acum ruinele acestei vami, doar fundatia, iar cimitirul pare a fi bine intretinut, avand in vedere ca se afla pe platou, la mama naibii.

 

 

In poza de jos se vad 2 varfuri pe care am ajuns si de care am trecut catre Tabla Butii

 

 

Drumul era din ce in ce mai frumos, urcam din ce in ce mai sus si ne simteam tot mai bine. Asta ne lipsea de fapt

 

 

In imaginea de mai jos, in dreapta se vede cimitirul de la Tabla Butii iar in fata Masivul Ciucas. Destul de frumos pentru un cimitir, nu?! Belu e minciuna.

 

 

Aici am facut o pauza, S a fixat din nou toba care incepuse sa dea semne. Nu stiam daca sa ne intoarcem pe acelas drum spre Maneciu sau sa mergem inainte pana la prima localitate si de acolo, cumva, spre casa. S era chitit sa nu se mai intoarca ci sa mearga tot inainte iar eu abia asteptam sa spuna asta. Dar era deja seara, drumul nu-l cunosteam si intotdeauna drumul cel mai bun este cel pe care il cunosti, dar ... am pornit inainte. Chiar ar fi fost plictisitor sa ne intoarcem pe unde am venit.

Mai departe am coborat in Valea Stanii, unde am intalnit cateva ATV-uri si ceva 4x4, dupa care ne-am luat. Era clar ca la ora aceea toata lumea tragea spre casa. Ne simteam destul de bine ca eram singurii motoristi pe acolo, pana la un moment dat , cand ne-am intalnit cu alti 4 motoristi (2 baieti si 2 fete) din Mangalia, care vroiau sa ajunga in DN1A ca si noi. Ei se grabeau sa ajunga acasa, era deja 7 seara, noi asa si asa.

 

 

Cam acestea ar fi toate pozele pe care le-am facut. As fi vrut sa fac mai multe dar am ramas fara baterie. Noroc cu fetele din Mangalia care ne-au filmat cum am trecut prin noroiala aceea. As pune un film dar habar n-am cum sa-l incarc. A fost foarte tare. Nu credeam ca o sa trec, mai ales ca era prima data cand vedeam atata noroi in fata ochilor, dar am reusit. Am ajuns spre surprinderea noastra din nou la Maneciu si de acolo am plecat spre casa.

 

Una peste alta a fost un 1 Mai foarte frumos, o zi foarte lunga, nu am reusit sa ajungem pe unde ne-am propus, dar ramane pe alta data (planuiesc ). Timp si vreme buna sa avem.

[alex_en]

Nu se vad pozele.

Sa inteleg ca ai facut o tura de 1 mai, si ca a iesit cam nasol?

Asta e, lasa ca alta data o sa fie mai bine!

[doring]

Nu se vad pozele.

Sa inteleg ca ai facut o tura de 1 mai, si ca a iesit cam nasol?

Asta e, lasa ca alta data o sa fie mai bine!

 

Nu stiu ce se intampla, am facut acelas lucru ca alta data cand a mers. Toate pozele se gasesc la linkul de mai jos:

 

https://picasaweb.google.com/103755348195574116561/May62011DoftaneiCiucasRosuTablaButii#

 

Pacat insa ca le pusesem intr-o ordine. Asta e!

[Oformula]

Salut baieti bravo felicitari pentru excursie mai adaug si eu cateva detalii.

Tabla Butii se gaseste la intersectia a patru judete: Prahova, Brasov, Buzau, Covasna (asa spun cei din zona) si a fost multa vreme vama intre aceste zone. De aici ii vine si numele.

 

Cimitirul a fost facut de preotul din satul Slon. Impreuna cu scolarii din vremea respectiva au adunat toate oasele umane albite de vreme ce erau imprastia pe varful de munte in urma razboiului si le-au inhuma crestineste.

 

De cimitir se ocupa primaria din comuna Cerasu (PH). Oamenii din Cerasu si din satul Slon, impreuna cu preotii locului, primaria si armata se pregatesc in fiecare an pentru acest eveniment. Urca din satul lor, pana la monument cu masinile mari de armata, carute, masini, cai. Cei mai curajosi merg acolo cu o seara inainte si aseaza tabara - corturi de armata si civile.

 

Participa si formatii populare din partea locului - copii, tineri si artisti consacrati, care duc mai departe traditiile locului.

Aceasta are loc in fiecare an pe data de 6 august si este consacrata comemorarii eroilor.

[cristache]

Felicitari pentru excursie....

 

Daca ati fi avut cauciucuri cu ceva crampoane cred ca v-ati fi descurcat mult mai bine...