Plimbare BG-MK-AL-MNE-SRB-BG-RO

[Estremadura]

Asa cum anuntam ceva vreme in urma pe topicul Ural, si impulsionat oarecum de consumul excesiv de preparate specifice sezonului (lichide si solide) care favorizeaza activitatea de introspectie incep acum povestea plimbarii din vara care a trecut. Nu m-am putut hotari intre topicul Ural si cel al atasistilor ca sa postez asa ca am decis sa fac unul nou. Sper sa nu se trezeasca vre-un moderator zelos sa-l amestece si pe asta cu altele asa cum s-a mai intamplat.

 

Mai jos este traseul propus pentru excursie si care este rezultatul cercetarilor lui Festina Lente.

 

ZIUA 1: 325 km; pe drumul spre Alexandria si apoi paralel cu dunarea, spre Corabia, traversare cu bacul pe la Bechet-Oryahovo, punct final: Varshets BG.
ZIUA 2: 355 km; intrare in MCD prin Kyustendil, traversare Skopje, punct final: Tetovo.
Ziua 3: 235 km; prin parcul national Mavrovo pe la poalele muntelui Korab (cel mai mare al lor, 2.170 m), apoi o coteala spre un mare masiv muntos cu innoptare la Makedonski Brod.
Ziua 4: 315 km; pe creste, pe langa muntele Jakupica pana la lacul montan Kozjak si inapoi, apoi prin Krushevo, ocolind parcul national Galichicha si mergand o bucata de drum pe malu` lacului Ohrid, pana la Ohrid (o varianta de sedere peste noapte pt. Ohrid poate fi Struga, in caz ca Ohrid il vom gasi excesiv de turistic gen Eforie Sud sau Navodari). daca ne place, mai putem sta o noapte. dar presupunand ca mergem inainte:
Ziua 5: 280 km; traversare in Albania, vizita Tirana, inoptare pe malul lacului Scutari sau imprejurimi ca sa fim pregatiti a doua zi sa ne bucuram in voie de Thethi.
Ziua 6: 250 km; Thethi National Park Albania, traversare in Muntenegru, Budva si o bucata de drum pe malul Adriaticii, punct final: Kotor (oras in patrimoniul UNESCO); si aici, daca ne place, putem sta inca o noapte.

*** de-aici, de la Kotor, probabil ca ne vom desparti in doua cete: atasistii vor merge mai departe spre Croatia si restul Yugoslaviei iar noi o luam spre casa:

Ziua 7: 310 km; trecem prin vreo 2 parcuri nationale, Podgorita, Bijelo Polije (cica drumul e de dementza) traversam in SRB, punct final: Ivanjica -drumurile sunt ciudate, f ocolite si printr-un relef deluros si impadurit dar cred ca va fi funny.
Ziua 8: 380 km; parcurgem Serbia, apoi pe malul sarb al Dunarii prin Clisura, pana la Portile de Fier si punct final: Turnu Severin (desi daca innoptam la sarbi poate ca iesim mai castigati la bani, am zarit anul trecut oarece campinguri si pensiuni mici pe malul sarbesc, nu departe de punctul de trecere al frontierei).
Ziua 9: la bucuresti. mergem intins aproape 400 de km de la Severin la Bucuresti

 

 

Acum ca am stabilit datele initiale putem incepe povestea efectiv:

 

 

Buun, stabilim ziua si ora plecarii (nu prea devreme ca suntem in concediu si nu are rost sa cadem din pat cu noaptea’n cap).

 

Bineinteles (pentru cei care ne cunosc) reusim sa intarziem plecarea cu minim 2 ore fata de ora propusa. In sfarsit iesim spre Alexandria nu fara obisnuita intarziere din benzinarie de vorba cu un lucrator de la peco , care se dovedeste un iubitor al motocicletelor cu atas si care vrea sa stie tot felul de detalii… Lucrurile merg normal pana la Alexandria unde (aproape) ne ratacim pe o centura atat de proasta cum numai in Bulgaria cred ca mai exista cautand iesirea spre Turnu Magurele (calitatea drumului a fost cea care ne-a facut sa ne intrebam daca am luat-o bine). Exista si o varianta civilizata de iesire in directia aia dar eu am ratat-o.

 

La Turnu Magurele sunt ceva influente parapsihologice, energii negative plutesc in aer etc. pentru ca acolo a fost locul unde butonul meu de taiat aprinderea a ales sa ma paraseasca in mod parsiv fara preaviz la mijlocul unui pod in reparatie cu circulatie pe un singur sens. Pentru ca n-am suspectat de la inceput butonul cu pricina era cat pe-aci sa-mi cumpar inca un aparat de masura (al meu era evident acasa) cu ajutorul lui Festina care fiind pe solo s-a repezit pana in centru la magazin in scopul asta. Noroc cu o bucata de cablu multifilar care mi-a permis sa dau curent aprinderii direct de la baterie (Niciodata nu plecati de acasa fara o bucata de sarma). Odata descoperit vinovatul l-am bypasat din fire si am putut pleca. In timp ce eu trebaluiam au oprit sa ne admire/tina de vorba/ajute un baiat pe un First Bike de 125 si un scuterist . Scuteristul a plecat repede, baiatul cu FB-ul a stat pana a vazut ca am rezolvat, si vreau sa-i multumesc pe aceasta cale desi nu stiu cum il cheama, si pana la urma n-am avut nevoie de ajutorul lui, asta dovedeste ca spiritul motociclistilor n-a murit inca.

 

In fine, fara alte patanii ajungem la Bechet, alimentam si trecem cu bacul in Bulgaria.

(Pozele pana aici sunt preluate de la FestinaLente)

Asa cum stiti deja, traseul propus presupunea oprire in Varshets BG, dar din cauza diverselor intarzieri ne-am oprit in Montana. In Montana n-am vrut sa stam la camping pentru ca ni s-a parut scump pentru conditiile oferite asa ca am intrat in oras. Primul om pe care l-a intrebat Festina de un hotel decent (calitate/pret) ne-a recomandat unul nu prea departe – Hotel Montana. Noua nu ne-a placut cum arata fatada lui asa ca am mai cautat pret de inca vre-o ora si la sfarsit ne-am intors tot acolo. Una peste alta hotelul e decent din toate punctele de vedere, berea buna si ieftina (ca-n Bulgaria) iar fetele de la receptie ne-au pazit motocicletele toata noaptea

Editat Ianuarie 9, 2013 de cios

[mihai_prd]

A dat Domnul...imi luasem gandul ca mai postezi plimbarea.

[Estremadura]

Bai nene da insetat erai !

 

Nici macar eu n-am apucat sa recitesc ce am scris pana ai postat.

[valicaddy]

Hai, baga mare. Topicul celalalt ti l-am inchis, cred ca ai incurcat butoanele? E bun sucul de visine?

[Estremadura]

Multam Vali. Nu sunt pe suc de visine acu, ma ocup de o bere, totusi nu asta e cauza. Netul meu merge in salturi si probabil nerabdarea m-a facut sa apas butonu magic de mai multe ori.

Ziua2

Intrucat aflasem de cu seara in timpul cautarilor dupa hotel ca exista un loc frumos cu plaja, umbrelute, piscina, hotel etc. la iesirea din oras, decidem sa-l vedem ca sa stim daca e cazul sa ne para rau ca n-am stat acolo. Locul intr-adevar interesant, langa barajul unui lac de acumulare si langa un monument din epoca socialista- prilej pentru Rares sa ne recite cu intonatie fragmente din poezia cu Steluta ( poezioara de slava a comunismului, era prin manualul de Romana pe vremuri).

Calatorului ii sta bine cu drumul ne-am zis noi, asa ca nu mai pierdem timpul si luam drumul Sofiei. In Bulgaria, in afara de faptul ca GPS-ul e relativ inutil daca n-ai fost la cercetasi in copilarie, trebuie de asemenea stiut ca drumurile secundare nu pot fi utilizate din cauza starii lor mai mult decat proaste. Cine e inca de parere ca noi nu avem drumuri bune, trebuie sa faca o iesire de WE in Bulgaria pe drumuri secundare si apoi vorbim.In fine dupa multe zdruncinaturi si gropi si evitari de gropi si alte distractii de tipul asta (usor obositoare cu un atas incarcat) ne apropiem de Sofia si cu ajutorul GPS-ului ratacim drumul. Nu grav (cateva sute de metri) dar suficient ca sa ne trezim in mijlocul unui mic trib de puradei colorati care ne inconjoara asa cum vedem prin documentarele de pe Discovery. Poze nu avem pentru ca am fost mult prea ocupati cu plecatul de acolo ca sa ne mai stea gandul la asa ceva. In fine trecem de Sofia si pe drumul de iesire catre Macedonia oprim sa mancam ceva de pranz intr-un loc bun, civilizat si rezonabil de ieftin. In consecinta daca aveti drum pe acolo recomand.

La intrare in Macedonia vamesii ne-au facut loc sa intram in fata coloanei (riderilor de solo nu li se va parea nimic extraordinar, dar noi cu atasele nu putem intra printre randuri cu aceeasi usurinta), si dupa formalitati ne inmaneaza un mic pliant cu cateva reguli generale de conduita in Macedonia si amenzile de care suntem pasibili daca nu le respectam. Aflam astfel ca putem conduce dupa o bere, si ca aruncatul gunoaielor in loc nepermis este interzis, amenda 50 Euro. Mai inaintam putin si realizam care este scopul acestui pliant – Macedonia este o tara exceptionala, oamenii sunt deosebit de primitori, preturile mici (chiar si pentru noi) iar peisajul mirific dar atatea gunoaie prin tot locul n-am mai vazut de cand cu “Let's do it Romania”. In fine oprim pentru noapte la un hotel de familie in Kumanovo unde la cina mancam “Plescavita” facuta de proprietara pe loc si de unde aflam de locurile interesante de vizitat in Macedonia de la fata proprietarilor, lucru bun pentru ca genul asta de informatii nu le-am gasit pe net.

[mihai_prd]

Hai ca mergi repede, pana ajungem in Slovacia termini si tu povestea din 2012 .

[Estremadura]

Bai cica asa se face... tre' mentinut interesu' cititorilor. In 2011 cand am postat plimbarea din Polonia toata o data a disparut topicul in 3 zile. Acu sunt si multe sticky...

Cred ca e din cauza ca nu-s suficienti oameni care sa fi fost pe acolo cu intrebari de genu': ba da' acolo ati fost? aia ati vazut? bla bla bla

[mihai_prd]

Daca nu stiti sa faceti poze... Si la scris, cand o sa plecam pe undeva, il luam pe AdrianS cu noi, sa vezi apoi ca s-a dat dracului cronicarul Ureche.

[HondaSan]

Mai departe?

[Estremadura]

Ziua3.

Primul obiectiv pe ordinea de zi este Skopje. Orasul a fost afectat sever de un cutremur dezastruos in 1963 si inca se mai construieste prin centru.

Piata centrala este ticsita de statui ale lui Alexandru Macedon, Kiril si Petrov si ale altor personaje istorice locale.

Nu voi comenta stilul ansamblului pentru ca nu ma pricep, dar pentru un turist care vine prima data aici poti afla destule despre istoria locului. Vizitam si bazarul, urcam pana la cetatea veche unde constatam ca oamenii de aici sunt ceva mai relaxati cand vine vorba de pacatele lumesti si biserica.

Intentionam ca la plecare sa vizitam si canionul din Skopje (aparent locul cu cea mai mica altitudine din Europa) dupa indicatiile chelnerului care ne-a adus cafeaua la o terasa din centru, dar sau ca nu a explicat el bine, sau ca n-am inteles noi bine, cert este ca n-am gasit locul si din cauza ca se facea cam tarziu n-am mai insistat. Pe drum spre Ohrid – destinatia din ziua asta, ne mai oprim sa mancam de pranz la o carciuma albaneza pe malul raului.De la Skopje la Ohrid calatorul are doua variante. Cel grabit poate sa se suie pe autostrada si sa-i dea bice, asa cum cel pornit in plimbare poate sa aleaga drumul prin munti, si asta am facut noi. Drumul asta e ceva ce cu greu se poate imagina, peisajul este mirific. Imaginati-va un drum de salbaticia vaii Jiului, dar cu asfalt impecabil si drum lat, cu sate compuse din cateva case si o moscheie care apar pe neasteptate la mijlocul unui versant impadurit, atat de sus ca nu se vad decat acoperisurile din mijlocul padurii, aparent fara nici o cale de acces pana acolo . Mare parte din drum trece printr-o rezervatie naturala – Parcul National Mavrovo- si salbaticia naturii iti taie rasuflarea.

(Aici ma vad iarasi nevoit sa preiau poze de la Festina-cu multumiri- pentru ca noi facem parte din categoria calatorilor egoisti care absorb senzatiile exclusiv pentru ei fara sa se gandeasca sa aduca dovezi si altora. Ca urmare, hipnotizati de frumusetea drumului nimeni din cele doua atase nu s-a gandit sa faca vre-o poza. Daca Mihai_prd promite sa se ocupe el de treaba asta eu ma ofer ghid in zona pentru ca m-as intoarce oricand).

 

Bineinteles viteza noastra de deplasare este mica pentru ca vrem sa absorbim peisajul care ne inconjoara, asa ca noaptea ne prinde la vre-o 10 km de Struga, lucru care se va dovedi in folosul nostru pentru ca am gasit Hotelul “Diplomat” unde pretul si conditiile ni s-au parut atat de bune incat am decis sa ramanem 2 nopti si sa facem excursia spre Krushevo fara bagaje. Ospitalitatea cu care ne-au intampinat oamenii aici este ceva ce la noi a disparut aproape cu desavarsire (poate prin Maramures sau zone neatinse de civilizatia de consum sa mai existe).

Seara a venit cu o surpriza. Din intamplare am ajuns acolo in ultima zi de Ramadan cand traditional toti musulmanii sarbatoresc incheierea postului. Pentru Festina care a ramas ultimul la masa ca sa-si termine berea, asta a insemnat o invitatie la cheful incins de proprietarul hotelului cu cativa prieteni, chef la care a si fost invatat cum trebuie sa asculte cand i se canta la ureche - nu, nu din vioara....

 

 

[mihai_prd]

Promit ca vin cu doua, nu cu un singur aparat. Tu organizeaza excursia, da' ai grija ca se baga si Pera Baity, ca asta merge pe la rude

[Aleko]

Mai vedem da io' cand ma duc in Krusevo nu ma impiedic de albanezi musulmani, ca doar stiu ca orasul e un vechi centru romanesc, facut de romani, care sunt inca 30-50% din locuitori si prefer sa ma impiedic de ei.
Si albanezii-s simpatici dar daca tot sunt in Cruşova...
In Muntenegru nu le am, in Serbia neparat zona Timocului.

Editat Ianuarie 18, 2013 de Aleko

[Vizitator MosRahao]

misto scris...

 

@Aleko, nu ne-am propus sa ne impiedicam sau sa cautam in mod special ceva, pur si simplu ne-am bucurat de ce-am vazut cu ochii si de interactiunea cu oamenii. stiam dinaintea calatoriei de zonele populate cu fratii nostri aromani (sau machedoni sau vlahi) dar n-a fost sa ne intalnim decat in treacat, fie la benzinarie fie pe la vreo granita cu cei de acelasi sange.

 

iar albanezii despre care vorbeste Cios au fost cu adevarat oameni extrem de primitori.

 

aici puteti citi si povestea mea, despre aceeasi calatorie: http://calatoriifestinalente.wordpress.com/2012/10/17/macedonia-spre-lacul-ohrid-1/

 

promit ca in cel mult o saptamana sa scriu episodul 3, despre Albania. si deasemenea, sper sa izbutesc sa-i transmit lui Cristi restul fotografiilor...

[mihaai]

Mai oameni buni , am citit topicul de doua ori pe nerasuflate ...am ramas fara cuvinte respect pentru ceea ce faceti .

Pune-ti multe poze ... si continuati documentarul... o face-ti bine

[Vizitator MosRahao]

Pamantul e prafos si caldura te doboara, aerul e inecacios si circulatia
e haotica, comparata chiar cu cea de-acasa. Pe o sosea ingusta se
ingramadesc, se depasesc si se claxoneaza-n draci camioane harbuite,
Mercedes-uri candva limuzine si scutere bizare, transformate-n
furgoneta, majoritatea chinezesti. Epava unui autocar imi da fiori, dar
relieful salbatic, impresionant si aspru imi spune ca n-am batut degeaba
drumul pana aici.

 

Sunt fericit ca vad cu ochii muntii acestia si
neajunsurile drumului dificil incep sa le ignor; la urma-urmei, sunt
obisnuit cu drumuri proaste si soferi agresivi. Ma simt ca acasa…

 

Am continuat povestea despre Albania: http://calatoriifestinalente.wordpress.com/2013/01/25/albania/

Cristi, am zis bine?

[Burg_man]

la urma-urmei, sunt

obisnuit cu drumuri proaste si soferi agresivi. Ma simt ca acasa…

 

asta ca sa nu-ti iesi din mana.

poate din cauza calitatii drumului agresivitatea pune stapanire pe om.

 

 

albania.jpg

Am continuat povestea despre Albania: http://calatoriifestinalente.wordpress.com/2013/01/25/albania/

Cristi, am zis bine?

[Estremadura]

Ma declar vinovat. Daca nu ma apuca lenea nu cobora topicul si nu apareau discutii inutile..

 

Rares zici bine despre Albania. Drumul ala e ceva special. Mercedesurile oprite in mijlocul drumului dupa cate o curba in ac de par, in fata unei tarabe care vinde fructe imi dau si acum fiori. Am zis ca drumul e lat de o banda jumate oricum....

[Vizitator MosRahao]

zici bine despre Albania. Drumul ala e ceva special.

 

Am aflat de-abia acasa ca Hasan, batranelul motociclist ce l-am intalnit in campingul de langa Tirana si langa care ne-am intins si noi corturile obisnuieste sa dea in fiecare an o tura prin Europa, cu Vespa lui de 125... Aparentele inseala, nu?

 

(pentru lamurirea celorlalti prieteni: la intrarea in acest camping, cum ne-a vazut, un batranel imbracat in straie saracacioase a alergat spre noi, schiopatand, printre masinile parcate; a inceput sa ne spuna ca in spate e loc pentru cort si motociclete -sau ceva de genul- si a pornit-o inainte, cat de repede putea, sprijinindu-se intr-un baston, facandu-ne semn sa-l urmam. mi s-a parut bizar entuziasmul sau, de-abia apoi s-a dovedit ca ceea ce credeam initial ca-i un localnic ce incearca sa castige un banutz e un biker ce la 65 de ani colinda lumea pe doua roti.)

 

Si am aflat apoi si cat de frumos canta omul:

 

http://www.youtube.com/watch?v=bppq_-scBTA

[mihaai]

Am citit tot documentarul despre calatoria in Albania ... cunosc mult albanezi , si acum inteleg ca tot ceea ce-mi povesteau este adevarat ..(despre ciuperci si drumuri)

[Estremadura]

Ziua 4

Dupa un mic dejun tarziu
pornim sa cautam cascada -recomandata de gazda noastra de la Kumanovo
– ne informam si la oamenii din hotel si avem placuta surpriza sa
aflam ca de pe terasa hotelului se vad luminile satului unde vrem sa
ajungem (notat pe harta la Kumanovo). Mergem deci cu avant in directia
indicata, dar nu gasim decat niste izvoare frumoase ce-i drept si
placut amenajate dar nu o cascada.

In fine poate ca in Macedonia
cascada are alta semnificatie decat la noi asa ca plecam spre
urmatorul obiectiv.( Aflam seara din un reportaj la televiziunea
locala despre cum si-au petrecut oamenii ziua ca si la ei termenul
are aceeasi semnificatie ca si la noi atata doar ca noi n-am gasit
locul.Nici nu e de mirare, cred ca a fost pur si simplu o eroare de
comunicatie, majoritatea cascadelor din Macedonia sunt in zona Novo
Selo – in cealalta parte a tarii).

Am mers spre Krushevo -asa cum am
planificat traseul- pe langa lacul Ohrid, drum foarte frumos.Din
cauza asta din nou nu ne-am incadrat in program si nu ajungem decat
pana la Bitola. Pana am inceput sa urcam gasim un fel de Muzeu al
Satului, o reproducere a unei vechi localitati lacustre pe Ohrid in
locul numit “Golful Oaselor”.

Desi se poate vizita si subacvatic,
noi ne-am limitat la vizitarea de suprafata a locului.

In continuare
drumul urca pe versantul muntelui si vederea asupra Ohridului este de
la serpentina la serpentina mai spectaculoasa.

Mancam de pranz din
proviziile pe care le avem intr-un loc de “belle vue” si dupa ce
trecem coama muntelui inaintam catre Bitola. Aici vizitam situl roman
Heraclea- orasul lui Hercule- prilej de bucurie pentru curator care a
tinut mortis sa ne prezinte locul desi nu vorbea decat limba lui
(aparent siturile din perioada romana nu sunt printre cele mai
populare atractii turistice, am vazut lucrul asta si mai tarziu la
Mediana – resedinta de vara a imparatului Constantin cel Mare-
langa Nis) .

In fine, din cauza ca locurile ne plac atat de mult,
suntem in pericol sa ne prinda noaptea pe drum inapoi catre hotel asa
ca amanam vizita la Krushevo pentru o calatorie viitoare, si ne
intoarcem la Struga - bineinteles pe alt drum - asa cum le place
motociclistilor.Oamenii de la hotel ne surprind din nou cu
ospitalitatea lor si ne imbie cu baclavale facute in casa

[Vizitator MosRahao]

Ziua 4

 

gasim un fel de Muzeu al

Satului, o reproducere a unei vechi localitati lacustre pe Ohrid in

locul numit “Golful Oaselor”.

 

Un exemplu perfect despre cum poti face bani din nimic, insa intr-un mod atragator si civilizat.

 

Pe Elena Udrea si pe toti rahatii de pe la turism, de azi si de oricand, i-as trimite in acest loc, cu frunza lor cu tot, ca sa invete meserie. Locul m-a impresionat nu prin vestigii sau mai stiu eu ce, pentru ca in opinia mea nu impresioneaza prin asta; ci prin amenajarea plina de bun simt si linistita. Deci, se poate...

 

Hai cu continuarea!

 

si iertare ca m-am napustit sa completez cu Albania, de-acu am sa astept sa scrii tu intai, ca sa nu mai bulversez firu` epic.

[Estremadura]

Nu trebuie sa stai dupa mine, ca deja dupa Albania (care urmeaza) avem povesti diferite (care totusi sper sa creeze imaginea unitara a plimbarii).

Apropos de ALBANIA constat ca am omis indicativul ei din titlu si nici nu pot sa modific. Rog un moderator sau admin sa introduca in titlu intre MK si MNE indicativul AL- Albania.

Multumesc

Editat Ianuarie 31, 2013 de cios

[mihai_prd]

Tu ne scrii asa, in stilul picatura chinezeasca.

[Estremadura]

Ziua 5

Albania.Azi intram in Albania. Toti suntem un pic emotionati din cauza asta, pentru ca Albania din cauza izolarii ei pana nu de mult, este o tara despre care nu stim nimic (in afara de bancuri si saracie) asa ca nu stim la ce sa ne asteptam. Mic dejunul se consuma repede, si este inca dimineata cand avem toate bagajele legate pe mobre si putem pleca.

Pana la granita facem destul de putin si pe un soare arzator ne oprim la coada la punctul de trecere al frontierei. Festina cu a sa Virago ajunge repede in fata, dar noi trebuie sa asteptam interventia energica a unui politist de frontiera care pune cateva turisme sa ne faca loc. Formalitatile dureaza cam 20 de minute timp in care stam de vorba cu niste aromani macedoneni in frumosul grai romanesc . In fine trecem granita si intram in Albania, iar schimbarea peisajului este uluitoare. Stiti vorba conform careia la omul sarac nici booii nu trag? Granita este (mai mult sau mai putin) pe creasta unor munti al caror versant
dinspre Macedonia este acoperit de paduri dese dar in Albania solul roscat este arid si pe toata bucata de drum pe care coboram nu e nici un strop de umbra. In tot locul sunt spalatorii auto (adica o placa de beton si un furtun din care curge apa mereu, impreuna cu operatorul care tine cateva carpe in mana) in rest nimic -bine, cu exceptia cazematelor despre care a povestit deja Festina- si asta pe kilometrii intregi. Daca ar fi si ceva schelete pe marginea drumului nu as fi surprins deloc, asa de arid si saracacios e peisajul.

Dupa Elbasan spre Tirana, drumul ingust merge pe creasta muntelui la altitudini cateodata ametitoare. Circulatia in Albania este haotica, cate un Mercedes ML se opreste cand vrea el in mijlocul drumului in sau imediat dupa o curba in ac de par, in fata cate unei tarabe de la margine de drum.
Alte Mercedesuri din anii '70 depasesc cu ochii inchisi in curbe fara vizibilitate in locuri unde nici nu poti sa-i eviti pentru ca langa tine e prapastia... noroc ca atasul chiar daca nu e solo e totusi mai ingust decat o masina. Senzatia generala e ca nimeni nu are carnet si toti isi pun viata in mainile lui Allah inchid ochii si calca pe acceleratie.

Pana sa ajungem in Tirana ne-am oprit sa vedem o cetate medievala transformata in restaurant unde am si baut cate un suc. Cantitatea de lichid pe care o pierzi cand mergi cu mobra la 40 grade este de-a dreptul uluitoare.

In Tirana cand am oprit la semaforul rosu era sa ne spulbere un card de jeepuri care a trecut pe rosu in viteza maxima pe contrasens – tin sa precizez ca nu era o coloana oficiala, pur si simplu numarul de jmecheri pe km patrat in Albania e chiar mai mare decat in Bucuresti. O parte din ei poate ca provin din Bucuresti pentru ca atunci cand am oprit in centrul Tiranei sa facem ceva poze ne-a salutat cordial in limba romana un arab dintr-un jeep.

In Tirana au supravietuit putine cladiri vechi, castelul Tirana de exemplu ne-a pus intr-o mare incurcatura pentru ca dupa ce l-am identificat pe o harta turistica am vrut sa-l vedem si n-am gasit decat o poarta paraginita care sprijinea o constructie neglijata grav cu titlul pompos de Hotel.

 

In fine iesim din oras sa cautam cazare si gasim un camping civilizat (am facut chiar si o baie in piscina) si rezonabil unde ne-am intalnit cu Hasan, un turc de 65 ani care se plimba in fiecare an prin Europa cu motocicleta. Ne-a povestit ca a fost in Romania la intrunirile de la Sibiu si Cluj, in ani diferiti asa ca poate unii dintre voi il cunoasteti. Un om interesant.

Seara vrem sa incercam o mancare traditionala albaneza asa ca alegem un fel de tocana de organe care mie mi-a placut si a mers si foarte bine cu berea.

Ziua 6&7

Stransul cortului si legatul bagajelor ne fura un pic de timp asa ca soarele e deja sus pe cer si
caldura creste pana plecam.

 

O luam pe bucatica de autostrada care leaga Tirana de Durres din care se desprinde drumul care duce spre Shkoder . GPS-ul iara mai mult incurca decat ajuta iar indicatoarele
din jurul Tiranei arata doar directia spre Kosovo. Tot spre Kosovo se construieste si o autostrada. Asta arata destul de clar in ce directie se indreapta simpatia albanezilor. In pofida informatiilor sarace gasim totusi drumul spre Shkoder si cu exceptia traficului specific tarii nu se intampla nimic pana acolo. Ca o paranteza trebuie spus ca pe bucata asta de drum am intalnit mai multi motociclisti ca in restul tarii, cam jumatate dintre ei turisti straini, usor de diferentiat pentru ca toti erau echipati de touring spre deosebire de localnici care toti erau in bermude si fara casca.

Numarul de politisti de pe strazi are probabil de-a face cu traficul haotic, totusi desi am vazut cum sunt opriti localnicii – cu acelasi ranjet de satisfactie care putea fi vazut si pe la noi- pe noi nu ne-a deranjat nimeni, ba din contra mai toata lumea ne facea cu mana, cred ca era evident ca suntem turisti. Tot traficul haotic explica poate si faptul ca la granita cu Muntenegru politistii de frontiera le cereau carnetele de
conducere albanezilor, dar nu si noua sau altor straini.

In fine la Shkoder ne despartim de Festina dupa ce mancam ceva de pranz la o terasa.

Si o luam spre Bar (Muntenegru) printre lacul Scutari si mare. In Muntenegru sunt indicatoare cu obiective turistice la tot pasul si pierdem un pic de timp cautand cetati medievale din care nu a mai ramas decat dealul pe care au fost, sau cel mai batran maslin din Muntenegru – acolo poti chiar cumpara o sticluta cu ulei din maslinele lui- dar pana la urma gasim un camping pe malul marii – Camping Maslina- la cativa kilometrii de Bar si facem tabara. Pe seara mancam niste mici traditionali- cevapi- la terasa pe plaja si
decidem sa petrecem a doua zi in acelasi loc.

Ziua urmatoare e saraca in evenimente, practic stam toata ziua pe plaja, mai facem cate o baie,
mai bem cate o bere...

Editat Februarie 5, 2013 de cios

[cstelia]

 

 

 

Apropos de ALBANIA constat ca am omis indicativul ei din titlu si nici nu pot sa modific. Rog un moderator sau admin sa introduca in titlu intre MK si MNE indicativul AL- Albania.

Multumesc

 

S-a rezolvat