plescoi rulz

Baieti, este cineva interesat de un loc (doua) intr-un garaj, zona Aleea calatis? E garaj de bloc (4 etaje) cu apa, caldura si curent electric. 80 de coco/luna de impartit la 4 sau 5 (acum suntem 3).

relatii la: 0749.158.068

da' 70/ zi plus 8 euro pt casca si geaca ce are?

nu au vrut nici sa auda de vreo negociere. In schimb motoarele erau noi si mergeau excelent. Dupa o luna de saracie si nisip, nimic nu mi se mai parea scump...acum mi se pare mult

Bafta!

Multzam de raspunsul prompt!

Ma interesa mai mult un terapeut ca bazin se gaseste, oricum esti de laudat pentru gestul frumos.

Multumesc inca odata dar las locul unora care poate nu isi permit sau stau mai aproape (eu stau in Drumul Taberei).

Bafta, man!

Salut,

ieri am ajuns acasa, dupa ce le pun cap la cap pe toate o sa stim si cit a fost distractia.

Mae

cat sa fie, "un fleac"...!

depinde de multe amanunte, si toate incep cu pregatitea motocicletei...fiecare cum crede de cuviinta, apoi ce cheltui pe drum, poti sa dormi doar in cort sau doar la hotel sau combinat, la fel e si cu mancarea...toate variaza enorm dar un minim pleaca de pe la 3-4000 de euro si apoi mai e ceva f important: depinde cat stai (2 sapt sau o luna sau 2 luni...

...si depinde cu ce te intorci...

scuza-ma Mae ca m-am bagat da' ma plictiseam si eu de dimineata...

salut,

am citit intamplator anuntul tau. Eu am o glezna bulita destul de rau si la 9 luni dupa accident inca nu m-am recuperat cum trebuie. Eu merg la sala (bicileta, steper) si la bazin la IDM dar recuperare adevarata am facut doar post operator (mai precis post ghips) si as mai incerca sa fac ceva recuperare in apa. Eu merg la IDM dar nu am vre-un instructor sau medic care sa ma indrume ce sa fac. La Lia Manoliu exista asa ceva sau ideea ta era doar sa venim sa innotam.

Multumesc anticipat pentru raspuns

De ani buni zic ca nu ma mai duc in Vama, am si cativa prieteni din Buzau care merg de ani buni in Vadu/Corbu dar niciodata nu ne-am "pupat" la program.

As merge si eu cu prima ocazie numai sa fie un pic mai cald...

Count me in!

Acum sa va ma povestesc cate ceva din ultima noastra zi in Nouakcshott (si cu pozele aferente).

A venit prietenul nostru Idoumu de dimineata, ne-a luat, ne-a barbierit si la propriu si la figurat, ne-a scuturat bine de tot (banuia el ca mai aveam ceva banuti ramasi) si ne-a dus la un tur al orasului si niscai cumparaturi traditionale de-ale lor.

Eram convins ca ne va duce prin cele mai scumpe locuri (pentru fraierii de turisti) dar l-am lasat in pace sa creada ca ne combina el cum vrea, oricum nu am cumparat mare lucru.

Am invatat multe lucruri in Africa (multe le stiam si din Romania) printre care sa nu prea te increzi in "binevoitori" si in al doilea rand sa negociem preturile la un sfert din cat ni se cere initial.

Asa ca dupa tuta cu prietenul nostru ne-am luat la revedere cu lacrimi pe obraji cu promisiunea ca ne vom intoarce in Mauritania sa facem si alte ture de care acum nu am avut timp....si am plecat din nou la cumparaturi, de data asta singuri si in locurile normale de unde cumpara localnicii nu turistii. A fost bineinteles de necrezut ce diferente de pret exista dar oricum marfa era in mare parte aceeasi si suveniruri prea multe nu prea ai ce sa iei. Mici obiecte de artizanat dar mie personal nu mi-au placut (par vechi si folosite) si cateva articole traditionale de imbracaminte.

Pe la ora 5 dupa-amiaza am plecat si la aeroport unde am avut parte de doua episoade haioase. Primul a fost cu hamalii care se ingramadeau care mai de care sa-ti care bagajele sau sa-ti ia pasaportul sa te ajute cu formalitatile (care nu prea erau deloc). E distractiv sa-i vezi cum se cearta intre ei si cum iti cer bani ce greu a fost si ce multe bagaje ai avut...ca la circ, dar cum v-am spus daca la inceput era socant si dezgustator, acum a inceput chiar sa-mi placa, mi se pare ca face parte din ciclul normal al oricarei activitati in Mauritania.

Al doilea episod haios a fost ca ne-a interpelat o doamna foarte "pariziana" cam la vreo 60 de ani (spune ea) parea de 45-50, cred ca era putin "vesela" (drama clasica cu femeia bogata, nevasta de ambasador in Africa, alcoolica si c..va) de care n-am mai scapat, a intrat direct in subiect cu cateva povestiri picante din viate de familie, era prietena cu tot aeroportul, de la pilot la hamal, tipa in gura mare, radea si fuma cat o tineu plamanii. Eu imi faceam cruce cu limba si ma gandeam in sinea mea cum sa fac sa nu stea langa noi si in avion ca deja se uita toata lumea la noi ca la film. Fac o paranteza sa va spun ca inainte de a incepe episodul cu Madamme, ne-am intalnit cu un tip super dragut (inginer constructor) care terminase facultatea in '90 la Bucuresti si care s-a bucurat mult ca ne-a intalnit (omul era Mauritanez, si imbracat traditional).

Deci, una peste alta, am scapat si de ambasadoare iar prietenul inginer a fugit imediat cand a vazut-o asa ca ne-am continuat calatoria in liniste.

ultima zi Nouakchott

Aterizam in Gran-Canaria. Civilizatie. Oameni seriosi care nu vor sa-ti vanda sa sa-ti ceara nimic. SHOC!

Imi venea sa negociez si cu politistul care imi cere pasaportul. Sa nu mai vorbim ca nu m-am oprit din negociat nici acum, nu ma pot abtine, orice pret trebuie sa fie pe sfert...

Aici o sa las pozele sa vorbeasca mai mult. E o insula exotica (iarna) deci nu e in deplinatatea frumusetilor ei, unde poti sa faci o gramada de sporturi si sa mai vizitezi si inca 3 insule imprejur. Hotel decent, preturi ok de europa, motoare noi ne-am inchiriat si acum cred ca apucam sa luam si noi 3 zile de pauza.

Prima zi Gran Canaria

Va pup, va tin la curent!

SUNT CU OCHII PE VOI ! am fost in vacanta la ski in Solden (Tirol)-Austria 10 zile si in fiecare seara aveam "program de Africa";va FELICIT inca o data pt initiativa voastra si ,daca va e prea cald ,sa va uitati aici : http://picasaweb.google.com/florin29radule...ey=J3GvdzMXd88#

Sa va intoarceti cu bine !

foarte tari pozele. Ai fost la ski cu motocicleta? Ca nu ma mai mira nimic....

Bafta

Land Roverul de Dolj a participat la raliu cu 4 persoane (2 din Craiova Niki si Vera si 2 din Bucuresti Eugen si Dana) niste prieteni adevarati cu care ne-am ajutat de multe ori iar Landul de Buc a fost o intamplare. In unul din popasurile din Mauritania L-am gasit in parcare si Mae i-a batut la "usa". Era Costin, un tip din Bucuresti "fugit" in lume de 6 luni, o adevarata figura cu care ne-am imprietenit imediat si am petrecut cateva zile (s-a tinut cu noi pana la terminarea raliului). Costin e un tip foarte deosebit care dupa multi ani de munca si-a vandut tot si a plecat pentru 2 ani (zice el) in Africa sa-si caute destinul...o poveste duioasa despre un om foarte talentat, cu un caracter aparte.

Sa ai bafta si sa-ti gasesti implinirea Costine!

Va pupa fratele vostru si va mai asteapta cu intrebari, ca acum ne-am relaxat si avem timp de internet inca vreo saptamana.

Andrei

aveti update la zi pe topicul celalat!

vizionare placuta!

INTOARCEREA DIN BAMAKO

So, mult a fost si mult a mai ramas. Suntem in Bamako capitala statului Mali. Diferente destul de mari intre Mauritania si Mali, oameni mai prietenosi mai calzi, tot mizerie si poluare dar mai pitoresc. Din ce am mai discutat cu unii sau altii care au mai fost in Africa, pe masura ce cobori (Ghanna, Togo,etc) peisajele devin din ce in ce mai luxuriante si Africa iti arata o fata noua...poate alta data, acum trebuie sa ne intoarcem spre Maroc.

Bineinteles ca trebuie, in ziua libera, sa vizitam putin orasul si mai ales targul din centru (piata) unde se afla si un loc al artizanilor locali. Intradevar, facand abstractie din nou de caldura, praf si MIROSURI, e un loc unic unde te socheaza in primul rand numeroasele tarabe cu leacuri, mirodenii si felurite animale sau parti de animale uscate care probabil folosesc ca si leacuri sau pentru vraji.

Foarte multi copii care te inconjoara zambitori si-ti sar efectiv in brate, vanzatori ambulanti cu care am invatat sa ne tocmim (caci de altfel preturile rivalizeaza de departe Galeriile Lafayette), mici locuri unde poti manca lucruri pe care nu le stii dupa nume sau miros, o gramada de fructe ciudate care inspira mai mult sau mai putin increderea, intr-un cuvant un loc in care orele trec fara a le tine socoteala.

Oricum cam asta am facut toata ziua pentru ca apoi eram extenuati si am fost sa mancam intr-un "restaurant" senegalez. Trebuie sa va repet ca daca nu te "setezi" dinainte sa vii in Africa si daca nu esti o persoana curioasa si fara multe mofturi, nu ai ce sa cauti nici pe strada si nici pe departe in "restaurant", cu asta am zis totul pentru ca nu am cu ce sa va fac comparatie, poate reusiti sa va dati seama din fotografii dar este inca departe.

Dupa Bamako am mai bagat 2 zile a cate aproape 800 de km pentru a ne apropia de granita Mauritania-Maroc. Inca unul din momentele reusite ale excursiei a fost atunci cand unul dintre organizatorii locali ai raliului a mers pe drumul de intoarcere impreuna cu noi si ne-a oprit pe marginea drumului sa servim pranzul la un "restaurant" berber. Acesta este un cort (doar acoperisul pe un schelet metalic, fara pereti) la mica inaltime, trebuie sa te apleci mult sa intri, plin de covoare si saltele, unde troneaza o oaie sau capra eviscerata, agatata de tavan si din care ti se taie anumite parti care se fac la un foc de carbune. "Acote" se serveste un orez special direct cu mana dintr-o tava si la sfarsit ceai traditional. Un pic mai jos o sa va povestesc ritualul ceaiului berber.

Masa se ia impreuna (cat mai multi cu atat mai pitoresc si toata lumea mananca direct din tava din mijloc. Vreau sa va spun ca desi de la distanta parea mizer si nu m-as fi apropiat niciodata (am fost avertizati si in road-book sa nu mancam prin astfel de locuri), in momentul cand am oprit cu prietenul nostru Idumu, nu mi s-a mai parut asa de infricosator. Culmea este ca nu miroase deloc urat (asta m-a daramat pe mine in toata Africa, mirosurile) si sub acel cort este o diferenta de temperatura fata de afara ca si cand ar exista aer conditionat (stiu berberii sa traiasca bine in desert).

Alt ritual este al spalatului mainilor, fetei si picioarelor intr-un lighean (foarte curat) iar apa este turnata de un copil local.

Mancarea (friptura si orezul ) arata absolut normal si au un gust foarte bun de care nu trebuie deloc sa te feresti.

Ritualul ceaiului este cam asa. Atat in restaurante dar mai ales cand esti invitat de vre-un localnic iti este servit un ceai traditional din planta de ceai negru si multa menta. Ceaiul se serveste din ibric de metal in pahare mici de sticla (vreau sa va spun ca si ghidul din desert care nu avea la el practic niciun bagaj, avea ibricul si 3 paharele de sticla). Primul "shot" semnifica VIATA, este tare de-ti cad dintii si amarui (nu are zahar). Al doilea semnifica DRGOSTEA, este foarte dulce si nu asa de tare, al treilea semnifica MOARTEA si este f slab si putin dulce. Toate se beau fierbinti si gu inghitituri mici. Sunt bune la trezit, la adormit, la linistit, ca digestiv ca orice in general, localnicii le beau de multe ori pe zi si este o impolitete sa-i refuzi sau sa intrerupi ritualul dupa unul sau 2 pahare (trebuie sa bei 3). Daca pui paharul jos (noi nu am stiut) inseamna ca nu-ti place si ti-l iau din fata (dar nu cred ca se supara pt ca europenii nu stiu). In ceea ce ma priveste de aproape 3 saptamani am baut doar ceai traditional pt ca imi place f mult si oricum cafeaua aici este ca si Cous-cous-ul la noi.

Ca si incheiere a povestii de azi trebuie sa concluzionez ca raliul Budapest-Bamako a fost mai mult un raliu si mai putin un contact cultural cu Africa (desi noi ne-am straduit sa vedem si sa vizitam cat mai mult). Am alergat peste 6000 de km si tot ceea ce am vazut a fost in ultimii 2000.

A fost o experienta si am beneficiat de niste organizatori (sa vii in Africa singur de capul tau pt prima data e cam neplacut). Acum as putea sa ma intorc, as sti cum si unde ar trebui sa ma duc si ce sa vizitez.

Una peste alta a reusit sa fie "one lifetime experience" si inca nu s-a terminat...

to be continued.

poze

http://picasaweb.google.com/andrei.chica/ReturnFromBamako#

Dupa cum am spus si-n deschiderea topicului, CINSTE VOUA!!!

Sa va intoarceti sanatosi!

 

 

PS

Mae, iti mai aduci aminte - stateam pe banca la arc - cind iti spuneam ca putini romani stiu care este steagul national?

Vezi c-am avut dreptate?

 

Pe tricoul co-nationalilor vostri scrie Romania, da' steagul ... nu este al niciunui stat! Noroc cu voi!

Ai avut mare dreptate!

Mae

Salutare,

Incerc sa va scriu cateva randuri in timp ce se incarca pozele pe picassa.

Am incercat sa terminam toata cursa dar spre dezamagirea noastra, ultima bucata a fost imposibil de abordat din 2 motive:

penultima etapa a durat 2 zile in loc de una (din cauza unui accident, va explic dupa) si al doilea motiv ar fi ca s-a defectat sistemul de prindere al portbagajului (s-a suparat si el de la atatea hartoape) si nu am mai fi putut continua pe offroad existand un risc real sa-l pierdem.

Accidentul despre care va spuneam s-a intamplat la fix jumate de ora dupa ce am plecat in etapa Kiffa-Kayes (o superba etapa de orientare in savana in mijlocul salbaticiei). Unul din motociclistii estonieni, prietenii nostri care s-au alaturat grupului, a cazut foarte rau pe un drum de zgura si-a facut motocicleta bucati, dar cel mai rau a fost ca, pe langa multe julituri si luxatii si-a descarnat efectiv mana stanga pana la ligamente. Primul ajutor a durat cam o ora (Dayana si Eugen- Craiova) au fost eroii principali ai acestui eveniment. Au fost foarte profii si aveam la noi tot ce ne trebuie. Dupa asta a mai durat cam trei ore pana a venit cineva sa-l ia de acolo cu tot cu motor. Salvarile de asistenta ale raliului nici nu au vrut sa auda, motivul fiind ca sunt deja in punctul urmator al cursei si daca vrem sa ne deplasam acolo. Cei care ne-au ajutata au fost armata Malineza care la randul ei a trebuit sa astepte vreo 2 ore dispozitie de deplasare de la carterul general. Toate s-au terminat cu bine in final dar noi am plecat in cursa cu aproape 4 ore intarziere si in loc sa parcurgem cei 280 de km prin savana si dune intr-o zi le-am parcurs in 2.

Orientare numai dupa gps si harta, vorbit in toate limbile cu cate un localnic ratacit (in mare parte crescatori de capre), un traking adevarat care iti da cele mai mari satisfactii dupa o zi in caldura naucitoare din savana.

Bineinteles ca seara ne-am delectat cu dus la copac si ceva conserve si voie bune. Dimineata urmatoare mai aveam de parcurs cam 150 de km care au durat pana la ora 4. Ajunsi in Kayes am intrat in mijlocul unui oras plin de lume si de mizerie (dar ne-am obisnuit deja), portbagajul se mai tinea doar in propria greutate, nu aveam niciun ban schimbat si eram complet debusolati la ce ar trebui sa facem: sa continuam pe offroad sau pe sosea pana la Bamako (650 de km).

Nu mai vazusem o bere de 2 saptamani iar zgomotul sacosii de conserve dadea adevarate reflexe pavloviene (din pacate negative).

Mae ne tot suna de la piscina din Bamako sa se intereseze de starea noastra de sanatate. Intr-un final creerele noastre obosite si prea putin calite in situatii asemanatoare au cedat hotarand sa continuam a doua zi pe sosea. Nu vreau sa va ascund ca toti , dar absolut toti (aveam deja regretul pe fete si in suflet). Ultima etapa era pe malul raului Senegal, un peisaj luxuriant absolut Amazonian. Este si asta unul dintre motivele pentru care ne vom intoarce aici, candva.

Acum, ca si impresie generala Africa este un continent absolut uluitor in care ai ce vedea si descoperi oricand, in orice sezon. Insa populatia (cel putin Maroc, Mauritania, Mali) este singurul motiv pentru care trebuie sa ocolesti de la distanta Africa. Oamenii traiesc aici unii ca acum 1000 de a iar majoritatea (din orase) ca in Romania anilor 90. Toti sunt insistenti vor sa-ti vanda ceva scump sau sa le dai ceva pe gratis. Daca la inceput era distractiv si am avut impresia ca o sa ne obisnuim, am ajuns asa de tare sa nu ne placa incat inchidem geamurile si o luam la fuga la fiecare incercare de apropiere a unui localnic (fie el de 3 ani sau de 40). Mai greu ii este lui Mae dar nici nu sunt prea insistenti cu motociclistii.

E culmea dar si distractiv cand opresti 5 minute pe marginea desertului, savanei, oriunde nu vezi nimic in jur la 10 km, nici nu apuci sa fumezi jumate de tigara si deja vin baietii in alergare usoara cate 10-20, tipand veseli "Monsieur, cadeau?"

Nici nu cred ca mai judeca tipa automat cand te vad oriunde te-ai afla pe teritoriul celor 3 tari mai sus pomenite.

Ok, sa terminam cu impresiile proaste, doar un lucru va mai spun pozele pe care o sa le vedeti despre partea urata a Africii incercati sa le alaturati unora dintre cele mai pestilentiale mirosuri simtite vreodata si veti avea imaginea completa.

La Bamako am intalnit aproape cel mai frumos dar e mult spus oras de pana acum, in schimb aici e capitala jafurilor, da a jafurilor. Orice costa 10 euro (cel putin) mancare suvenir, etc, iar ceva mai de calitate sare de 50 sauchiar 100.

hai ca va pun poze ca tre' sa plecam

http://picasaweb.google.com/andrei.chica/UglyAfrica#

http://picasaweb.google.com/andrei.chica/S...BamakoSiSavana#

am reusit sa incarcam si celalalt calup de poze, traiasca picasaweb!

http://picasaweb.google.com/andrei.chica/Mauritania2#

pana sambata nu ne mai vedem dar va promitem ca vom pune si poze 'din alea naspa" deja lucram la ele...

pa

Hello, din capitala Mauritaniei, Nouachot. Tin sa va precizez din nou ca netul e 'tras pe nas' asa ca merge cum vrea, cand vrea.

First, o sa raspund celor cateva intrebari si curiozitati ale voastre, second o sa incerc sa tin din nou cursul celor 2 zile care ne-au despartit si in final o sa incerc din nou sa pun poze. In trei zile am facut peste 1000 de poze si cateva ore de film (Dayana) si am facut o mica selectie de vreo 150 de foto dar cred ca va fi imposibil, ultima oara am stat aproape 3 ore sa pun 16 poze.

Deci,

seven@:negresele sunt nu dragute ci de-a dreptul frumoase, nu toate, majoritatea (din cele pe care le poti vedea ca umbla acoperite). Au o privire patrunzatoare care poate spune enorm de multe lucruri si niste forme de ...nu trebuie sa fii mare poet sau pictor sa le vezi.

animalele sunt peste tot, pe strada, in case dar mai ales pe strada. Capre, iezi, pisici, putini caini, camile in afara oraselor, traiesc intr-o stransa "comunitate" cu oamenii.

de mancat nu poti decat in locuri scumpe ca altfel te risti rau de tot, nu exista apa peste tot, budele sunt ceva de neimaginat, iar tacamurile sunt doar pentru europeni.

toti vor sa te pacaleasca la preturi, e o atmosfera ca in Romania in anii '90, toata lumea vinde cate ceva, toti vor sa te faca dar fara talent si senzatia se transforma repede in dezgust. Nu sunt violenti sau sa te faca sa-ti fie frica de ceva dar insista pana in panzele albe.

Ca in orice tara saraca exista contraste puternice intre saraci si bogati, am vazut case adevarate "caravansaray" si case fara acoperis unde se doarme pe jos in cea mai mare mizerie.

E plin de europeni care se plimba, e plin de aventurieri cu campere, plecati sau mai bine zis fugiti de acasa care sunt prin Africa unii de cateva luni altii de cativa ani, fiecare viseaza sa scrie cate o carte sau sa se stabileasca pe undeva pe aici si sa-si deschida o mica afacere (tot pentru europeni, cred).

V-am mai povestit despre regulile de circulatie (nu exista) si dupa primele zile de soc ne-am obisnuit, care e mai mare si mai colorat si cu mai mult tupeu, n-are nicio treaba. Se circula fara probleme pe contrasens, se intoarce asina peste da peste scuarul verde care separa 2 benzi e o feerie.

Acum sa trecem la jurnal.

Va lasasem in Nouadihbou, un oras mic si foarte sarac din Mauritania si am ajuns dupa un drum nemaipomenit in capitala Nouachot unde azi a fost zi de pauza. Bineinteles ca nu ne-am cazat cu "multimea" la corturi intr-o vecinatate a unui hotel pe plaja ci am venit mai la centru intr-un hotel decent dar "expensive". Ne-a fost mila de Mae ca e f obosit si surescitat dar cu ocazia asta am dat si noi toate hainele la spalat si ne-am "despaduchit" putin. Pana la urma, grija paterna a fost de bun augur.

Din Nouadihbou am luat un ghid local (un touareg or something) care ne-a dus pana in capitala pe dune si pe malul oceanului Atlantic aproape 300 de km. Dintre toti participantii doar 4 masini si 2 motociclete ne-am aventurat, unii din considerente financiare altii de teama, povestea este ca daca pentru masini a fost binisor (obligatoriu 4x4), pentru motociclete a fost destul de greu iar problema maree era ca aveam de facut vreo 90 de km pe malul oceanului in reflux si in timp ce o "frigeam" oceanul crestea iar plaja pe care mergeam avea maxim 3-4 m in unele locuri. Pentru mine cel putin a fost o experienta unica si cred ca cea mai frumoasa din tot raliul.

Am vazut si o sa mai vedem in Africa cele mai frumoase si bogate in culori si trairi apusuri de soare.La fel de frumoase si rasariturile dar apusul te incarca si de bucuria zilei traite din plin iar cand te napadeste cerul si "greutatea" culorii dunelor senzatia e totala.

Incep sa simt ceva special pentru Africa si poate peste inca trei saptamani o sa inteleg de ce atata lume e atrasa aici mereu iar unii chiar vor sa se stabileasca aici.

gata cu povestea, inep sa pun poze...tineti-va!

am mai actualizat cata ceva ce ne_a mai permis netul marochinez

/index.php?showtopic=304195

salutare

am scris text pentru fiecare zi dar calculatorul Mauritanez cu tqstqtura frantuzeasca din supermarket nu il poate deschide, asa ca incerc macar sa pun ceva poze

e ceva necurat la mijloc, cand e sa nu mearga? nu merge si gata

poze

am reusit sa deschid textul dar imi este imposibil sa coordonez pozele, va rog pe voi sa va imaginati ordinea corecta

21 ian 2009 - Traversarea din Tarifa (Spania-Maroc, drumul pana in Marrachesh)

Am ajuns sa va scriu ca in jurnal din cauza lipsei de net.

Astfel, dupa un ferry pierdut din cauza furtunii, ne-am cazat la hostel in Tarrifa (Spania) si azi am parasit in sfarsit continentul.

Hello Africa! ce sa va zic, te incearca ceva sentimente contradictorii cand vezi ca te apropii de Africa si debarci, dar dupa ce incep formalitatile vamale uiti de sentimente. Organizatorii raliului ne-au invatat ce sa facem sa ne fie usor in vama si noi copii ascultatori...am avut noroc. In loc de 4 ore am stat 1, apoi directia Marrakesh aprox 500 km. Drumul este lung approx 500 km, peisaj de Romania, campii si iarba multa, inundatii la greu. E ciudat sa mergi primii cateva sute de km prin Africa si sa vezi sute de hectare inundate, dar asta este doar o chestie de conceptie.

Am ajuns pe la 8 seara, orasul spectaculos de departe, nu mai pare asa dupa ce-l iei la pas.

Se intampla 2 lucruri aici:

unul este ca e extrasezon si pare un pic lipsit de culoare, alt lucru este ca noi avem experienta orientala a Turciei iar aici este aproape cu totul altfel, e chestie de gust si de obisnuinta, mie personal nu prea mi-a placut.

Am vizitat in fuga piata Jamal El Fna si am mancat tot felul de frigarui si de fructe de mare facute la "botul calului". Ca in toate tarile Orientului exista contrast intre bogati si saraci sau turisti si cersetori dar aici este urias pana la dezgust. Mirosurile sunt izbitoare, mancare, gratare fumegande, tone de fructe proaspete sau confiate la un loc cu piata de animale plina de dejectii(bineinteles mirositoare).

Alt obicei oriental (de fapt Marocul pare mai mult asiatic decat african) ar fi obtinerea unui comision din orice sau negocierile nesfarsite asupra oricarui lucru pe care vrei sa-l cumperi.

Anyway, in Maraches vom mai veni peste 2 saptamani si vom avea timp aproape 2 zile sa il vedem mai bine...prima impresie slabuta.

22 ianuarie 2009 Marrachesh Tan-Tan, Muntii Atlas

Plecam din Marrachesh dupa destul de multe semne de intrebare si luam traseul de traversare al Muntilor Atlas. Era vorba ca pasurile din munti sunt inzapezite si noi mai aveam deja in grup inca 2 motociclisti din Estonia, Janos si Janek pe 2 BMW 1200 GS. Exista 2 traversari dintre care una mai grea dar mult mai spectaculoasa. Dupa ce am vorbit cu un ghid local (Ali) si am aflat ca nu e zapada, am ales traseul greu dar mai frumos. Pozele, putine cate putem pune o sa va lamureasca.

Dupa aproape 200 de km in muntii Atlas si bineinteles o gramada de portiuni cu gheata si zapada, am iesit la liman direct in 30 de grade si niste localitati pentru care locuitorii din Ferentari s-ar putea numi cu mandrie, parizieni. In afara ca n-am vazut vreo crima in direct, le-am vazut pe toate. Munti de gunoaie, oameni goi si murdari, animale moarte pe marginea drumului (in oras), dejectii de animale la tot pasul, mirosuri infioratoare. Dar asta nu e tot, aici nu e Africa, aici e Marocul care este un stat foarte european cica, mai jos ne asteapta surprizele. Condusul masinilor sau scuterelor nu are nicio noima sau regula de circulatie, e haotic si agresiv. Toate vehiculele sunt vechi de peste 30 de ani si nu au nicio bucatica intreaga. Noi suntem un fel de OZN-uri acaparatoare de priviri curioase si guri cascate.

Finalul zilei este la Tan-Tan, un orasel pe malul oceanului Atlantic.

Motorina scade la pret pe masura ce cobori si ajunge pe la 50 de centi.

Moneda Marocului este Dirham si are o valoare de approx 10,8/1euro.

Indiferent de stadiul social socant al acestei tari, relieful si privelistile sunt izbitor de frumoase, daca faci abstractie de oameni, merita sa vii mai mult decat oriunde...si asta este doar inceputul, urmeaza lucruri uluitoare.

23 ianuarie 2009 Tan-Tan - Dachla, cazare pe plaja la cort

Azi avem in fata un drum de aproape 1000 de km, ce e drept, multa autostrada sau macar drum drept prin desert.

Incepem sa vedem desertul, dar nu cel cu dune inca, un desert cu roci multe si cu smocuri de vegetatie. Viziunile sunt dintre cele mai frumoase vazute vreodata, totul te surprinde si te uimeste si desi le-am vazut de nenumarate ori pe Discovery sau in tot felul de poze, vazute "life", te lasa fara grai. Dayana lucreaza simultan la 2 camere video si la un aparat foto (pe care urmeaza sa il si cumpere). Mae merge in fata noastra si ne mai semnaleaza din cand in cand cate o formatiune geologica neobisnuita ce ne-ar putea scapa clik-ului. Vedem un apus superb pe malul Atlanticului pe care il si imortalizam in diverse poze si pozitii.

Soarele rasare, culmea, la ora 8 si apune fix la 6 jumate. Am zis fix pentru ca atunci cand ajunge ceasul limba pe limba, soarele, pana atunci un disc fantastic de foc, dispare in ocean in 2 secunde. Se stinge lumina. E un fenomen neobisnuit pentru noi si de fiecare data ne minunam.

Ajungem la locul de campare (pe plaja) in jur de 8 seara (pe intuneric) dupa ce ne orientam cu gps-ul si orbecaim in cautarea unui drum care sa ne lase sa ajungem aproape de malul oceanului. Dupa ce ne dezmeticim in urma celor 1000 de km dam cu ochii de un cer complet. Nu am crezut ca o sa vad atatea stele in viata mea. E o seara placuta si desi bate un pic vantul ne uita Dumnezeu (sau Alah) intinsi pe jos pe prelata in fata cortului cu o cana de whisky in mana, cu ochii la cer. Cred ca a fost una dintre cele mai speciale seri petrecute pe o plaja (si nu orice plaja, pe malul Atlanticului in Sahara), alaturi de prieteni si in compania a cateva zeci de echipate, care mai de care mai colorate, din intreaga Europa.

24 ianuarie 2009 Dachla(plaja) - Mauritania (vama) punct final Noadhibou

Ziua de azi nu e lunga in km (350) insa ne sperie cu formaliatatile vamale spre Mauritania. Exista 8 pasi pe care trebuie sa-i parcurgem cu hartoagele si o portiune controversata de traversare (nomansland) de cativa km printr-un camp minat, unde orice abatere de la urme (ca drum nu exista) te poate costa viata...si masina.

Dupa aprox 300 km si rezerve de motorina la canistra, ajungem in vama cu Mauritania. Am uitat sa va spun ca am intrat in adevarata Sahara cu nisip, ceva de vis nu am cuvinte. Aproape ca uitasem de vama, dar ne-am amintit. Am ajuns in vama pe la ora 13, o caldura ca in iad, toata lumea agitata si de-a valma si fara sa ne dam seama, au trecut vreeo 3 ore si am ajuns in partea cealalta. Nu are rost sa va povestesc cate "petit-cadeau" am dat si ce fel de circ am facut, important este ca am trecut relativ repede (teoretic urma sa dureze 6 ore). Portiunea minata ni s-a parut un fel de poveste sau deja ne-am obisnuit cu tot felul de greutati.

Intradevar, din Mauritania intri in Africa. Oameni negri (in Maroc v-am mai spus sunt la fel ca arabii), saracie la extrem si gunoaie peste tot. Drumurile sunt in continuare foarte bune (romanii le-ar invidia) iar faptul ca faci viraje pe asfalt cu 130 km/h printre dune de sute de metri merita chiar si efortul de a ajunge pana aici.

Am uitat sa va spun pe scurt ca avem deja aproape 6000 de km parcursi, cam 100-1200 de euro/persoana cheltuiti si inca mai avem de stat vreo 3 saptamani.

In Mauritania moneda nationala este Ouguya si este cam 300/ 1 euro.

encore

encore

Deci, azi, ca si in toate zilele ce vor urma, a inceput inevitabila viata de familie.

15 ianuarie

Am plecat la timp, in timp, pe la 11 sa luam motocicleta de la depozit. Aceasta nu pornea (fusese innecata de un prieten de al lui Mae care a vrut si el sa o porneasca). A durat 2 ore si o portie de frig teribil sa putem pleca din Arad.

Din fericire, fusul orar lucreaza in favoarea noastra si ajungem la Budapesta in jur de 4 (5 ora Romaniei) si nu prindem intunericul insa Mae a halit un frig de +1 grad si niscai zeama pe haine si pe viziera.

Oprit la Decathlon “bien sur” cumparat cate ceva inclusiv buzunare de bagat banii la piele, pt Africa, si marea relaxare, pentru care am plecat cu o zi mai devreme, am scapat de 8 cutii cu ajutoare pt copii din Africa.

Cazat hotel Benczur in centru langa Teatrul National in piata Hosok Terre si chiar la 100 de metri de locul de plecare in vestita cursa. Apoi plecat la bere, plimbat cu metroul si ajuns in alta piata celebra unde bem o bere Soproni(cica ungureasca) in cafeneaua Bonnye & Clyde.

Mi-e groaza ca trebuioe sa ne intoarcem la hotel ca ma doare operatia si e bine in carciuma.

16 ianuarie

Zi de plimbare. Am vazut orasul Buda, am facut poze la cetate si biserici, am fost la Oceanarium (super misto), am dus masina in parcul rece pe la 4 apoi la 8 am fost la intalnirea cu toti participantii la Intercontinental (nimic foarte interesant).

un bilet de metrou 270 de HUF(1 euro)

tigarile mult mai ieftine

1 euro intre 260 si 280 HUF cum nimeresti

o bere in carciuma intre 600 si 1000 huf adik intre 2 si 4 euro

o cafea 2 euro

aprox ca la noi

la supermarket mai ieftin ca la noi

cam atat, incerc sa pun poze

nu pot, incearca Dayana mai tarziu

biciul fermecat...

atunci cine e "sora 13"?

care vii ma la o tequilla la Traian 42

nu ne da nimeni afarapana la 6 dim, e garantat se danseaza pe bar si pentru cei mai obositi se gaseste si ceva...de fumat la etaj

taxiule, te bagi, ma? sau stai langa soba, hai ca daca te imbeti destul nu mai simti maine frigul

Multi ani si sarbatori fericite tuturor cunoscutilor si necunoscutilor, motociclisti din Drumul Taberei!

Angi, esti foarte amuzant, tata! Cred ca nici "adeptii" tai nu mai stiu ce sa faca...cica incepe sa le creasca mustata...numai sub nas...

dar ce te faci cu fetele din club? sau

Domnu' Taxi, nu uita ca e o intalnire bmw. De fapt, asta a fost "scanteia" care a nascut aceasta intalnire. De ce vrei tu sa faci kktul praf? Pentru intalniri multi marca exista Arcul. Sunt sigur ca toata lumea e super ok si toti sunt baieti super de treaba, dar hai sa nu stricam si sa ramana o intalnire exclusiv bmw.

Taxi, nu esti obligat sa vii la intalnire daca nu-ti place ca suntem prea putini.

Voicule, vezi ca te dau astia afara din club, de betiv si amator de relatii extraconjugale ce esti...

ai mai dat si motocicleta de pomana...asa in spiritul Craciunului

"LA MULTI ANI!" sa ne revedem cu bine...la Arc?

nu stiu cum da' e numai cu minus toata saptamana...

poate Pompi sa se aboneze dar o Timisoara dus intors nu vrajeala de asta scurta...