Jump to content

plescoi rulz

Super Membru
  • Content Count

    1,073
  • Joined

  • Last visited

About plescoi rulz

  • Rank
    onoare frate!

Contact Methods

  • Website URL
    http://www.plescoi.ro
  • Yahoo
    andrekyk

Profile Information

  • Gender
    Male
  • Location
    bucharest
  • Carnet moto din
    2006
  • Motocicleta
    KTM 690 enduro R - KTM 250 EXC
  • Numar Moto
    B-696-ROK
  • Club
    www.plescoi.ro

Profile Fields

  • Motociclete detinute
    Voschod - socialista portocalie; Suzuky Intruder 800 - chopper "Batranu'; Honda CB Sevenfifty - strada, touring "Cioara"; Scuter de 125 chinezesc "Viorel"; Honda Africa Twin - enduro, touring "Calu'; BMW F800 GS - enduro touring "Procust"; Yamaha XT '95 - enduro "Yogy"; KTM 450; KTM 250 2T EXC; KTM Freeride 350 4t; KTM 690 Enduro R

Recent Profile Visitors

1,113 profile views
  1. nu se poate face casco decat pe 6 luni sau 1 an si nu e rentabil pentru ca nu le inchiriezi in fiecare zi. Daca puteam face cu ziua si crede-ma am cautat, faceam
  2. Da, suma se blocheaza de pe card dar nu o platesti efectiv ramane la dispozitie cum ar veni pe 24 de h Casco nu au motocicletele, au doar RCA, orice se rupe, stramba sau ti se fura platesti de nou. Se face inspectie la preluare si scrii pe pv orice zgarietura vezi inainte sa o iei. Poti lasa motocicleta la Rams fara probleme, pazita etc. Da, suna insa cu cateva zile inainte sa avem timp sa pregatim actele etc Te asteptam! Am fost cu ele la Vf Leaota, traseu comparabil cu Baiului sa zicem. Merge fara probleme lin si linistit. Dar cam asta e nivelul maxim zic eu...adica nu mai hard, ideea e nu ca nu ar duce motocicleta dar fiind un adv din clasa "vaci" devine anevoioasa probabil in noroi mare si atunci ar fi bine sa ai de la 1,80 in sus ca sa nu ti-o dai peste picioare
  3. Vrei sa testezi o Yamaha Tenere 700 din 2020 pe parcursul unei intregi zile fara limita de km atat pe sosea cat si in offroad? Nu ai o motocicleta insa te mananca palmele pe vremea asta minunata? Oferim spre inchiriere o flota de 6 motociclete Yamaha Tenere 700 din 2020. Motocicletele pot fi inchiriate si individual cu 99 eur/zi + TVA plus o garantie de 1000 euro sau 4900 ron. Motocicletele se ridica si se aduc inapoi la sediul nostru din Otopeni, Str. Traian, Nr.20 Motocicletele au RCA nu trebuie platite alte taxe. De la 3 zile in sus pretul devine 89 eur/zi + TVA. De la 4 motociclete inchiriate peste 3 zile pretul devine 75 eur/zi + TVA. Motocicletele pot fi inchiriate cu genti laterale de bagaje (la cerere). Nu oferim echipament(geaca, casca, manusi). Nu ai limita de km! Yamaha Tenere 700 este o motocicleta duala, permite si accesul traseelor offroad. Vrei sa faci o iesire moto si nu ai cu cine? La cerere oferim ture ghidate de 1 zi sau 3 zile. Pentru detalii, plata si contract contacteaza-ne prin: - email: info.@.adventuretour.ro - telefon: 0728.ADV.ADV (0728-238.238 )
  4. O zi minunata de inceput de incalzire globala pe malul drept al Argesului... Trei ZMEI! 3 generatii de KTM 690 intinse pe 10 ani, imbunatatiri tehnice...dar aceeasi atitudine de caine turbat dar bine dresat. Ca sa-l fac de ras pe mezin (2019) are controlul tractiunii!!! de nu stia bietul om de ce nu merge prin nisip din fericire se poate decupla! VID_20200202_124401.mp4 pe malul stang al Argesului VID_20200202_143608.mp4
  5. Daca a ramas in picioare iesirea, as veni si eu. 10:30 - 11 la OMV din 1 Decembrie. daca va suciti, anuntati
  6. sa va fie de bine. I-ati dat damage la baiat..., o poza ceva? angi, pune si tu un traseu ca ma intereseaza
  7. Mno, nu tre sa fii motociclist de mult timp ca sa preferi parter, dar cum Bunutul si-a dat contributia la vreme buna si damage-uri putine, am urcat si noi la ultimul etaj ca nu era sa fim bulangisti. Nu e in fiecare zi sambata. Dar si aici, in ceste situatii grele, gloria e mai dulce cand privesti relaxat de la roofterrace, peisaje de vis (urbane, rurale sau pur si simplu naturale). Cand viata iti da lamai....le pui in tequila Pace!
  8. https://drive.google.com/open?id=1bzp9P-0FSf0qAoE6jsvUr7cmy59SizTP&usp=sharing traseul albastru din sud prin Seres-Salonic-Igoumenitsa este doar o varianta pe care nu am mers. Restul traseului e complet doar dus. Intoarcerea a fost prin Macedonia, Serbia, Bulgaria, Russe. Si in Albania am mai facut trasee (Ohrid) care nu sunt pe track. Asta e cel propus de acasa pe care l-am facut in proportie de 90%. Merita!
  9. Mobre mici in general, bagaj putin. Tura se poate face si fara cort, gasesti cazare oriunde daca nu esti foarte pretentios (un pat curat si un dus cu apa calda). Dakarul a fost cea mai mare motocicleta dar s-a descurcat fara probleme. Acuma fiecare cum isi stie motocicleta, faceai traseul si cu un 990 daca stii cu el si esti mai inaltut. Ce este avantajos la trasee in tari mai calde (Albania, Grecia, Macedonia, sudul Bulgariei) este ca nu prea sunt noroaie si drumuri desfundate ca pe la noi. Totul e piatra, e uscat in general asa ca nu e pericol de alunecare pe glod
  10. Se trezesc si baietii, care cum, trag o fuga pana la bacanie cu Emil si luam mezeluri, paine proaspata si iaurturi pentru mic dejun. Costi e cam bosumflat. Zice ca e in prag de raceala si pana ne mai frecam noi cu cafele si sandwich-uri ne cere un nurofen si se baga in pat sa boleasca putin. De aseara hotaraseram sa lungim traseul spre casa prin Serbia si sa intram in Bulgaria in regiunea Montana spre localitatea Belogradcik. Anul trecut, pe TET Bulgaria, am descoperit aici niste formatiuni de roca foarte frumoase si am tanjit ca nu am pus cortul o noapte. Aer (Costi) hotaraste sa plece direct spre Bucuresti, nu se simte bine si nu ar vrea sa mai lungeasca drumul spre casa. Vorbesc cu Carmen (prietena mea) pe wsp, mare amatoare de plimbari cu moto si camping. Abia isi luase motocicleta noua inainte sa plecam si a durat inmatricularea cam 10 zile…nu facuse niciun km pe ea. O intalnire in Belogradcik ii surade deindata. Are de parcurs cam aceeasi distanta cu noi, deci fezabil Plecam! 4 spre Serbia, unul spre Bucuresti prin Bulgaria. Suntem tot 4 in formatie. Am fost efectiv complet doar pentru o jumatate de zi si o noapte Gps-ul meu setat numai pe drumuri fara taxe ne baga spre o vama directa cu Belogradcik si dupa o deviere de 27 de km dintr-un drum national ne trezim pe o vale ingusta cu case razlete. Zona parea o fundatura dar gps-ul arata ca pe acolo trebuie sa mergem. Ne intalnim la o mica pauza foarte aproape de vama, cu un pastor local cu oile. Omul ne explica prin gesturi si putine cuvinte in limba germana sa mergem “tzuruc” ca nu mai e vama si nici militia prin zona de peste 10 ani. O intoarcere ar insemna cam 70 de km pana in alta vama si e deja ora 4. Purcedem inainte si in 2 km se termina asfaltul. Gps-ul imi indica inainte prin iarba, ne luam dupa el vitejeste mai mult din dorinta de vedea ce e pana la capat dar deja cu indoiala mare in suflet ca va trebui sa facem cale intoarsa. Peste inca un km dam de o bariera formata din bolovani mari si un bustean. Pana fac baietii sedinta cu ce sa facem, ma dau jos de pe mobra, dau busteanul la oparte, mut un bolovan 2 metri mai la stanga si le arat cum se trece vama. 2 ma aproba imedediat, unul mai pune niste intrebari legate de puscarie si amenda dar e deja si el in Bulgaria. Ii dam usurel si in 2 km suntem pe un drum de piatra care da intr-un sat. Asfalt. Trecem in fuga prin sat si ne varsam intr-un drum judetean care duce la Belogradcik in 15 km. Nu ne oprim tocmai sa ne indepartam cat mai mult de zona de granita ca na, eram usor jenati . Depasim in viteza o duba deschisa cu un cal mort teapan si unul viu in picioare, strange! Ajungem cu bine in Belogradcik, vine si Carmen aproape concomitent. S-a autointitulat Al 6-lea Simt ca sa fie parte din echipa de elemente, hahahaha. Apa si al 5-lea Element se ocupa de aprovizionare pentru cort (carnati, vin rosu, branza, rosii, dulciuri) noi ceilalti carpim in asteptare doua chifle cu parjoale de la mica terasa insalubra langa care parcaseram. Eram putin lesinati de foame si sete. Plecam printre stancile rosii batue de soarele de apus sa cautam loc de cort cu view. Dupa cateva mici tatonari ale zonei ne hotaram la un loc destul de departe de sat, cu parau, cu copac mare la mijloc, deh elemente cu experienta Campam, ne relaxam, facem focul, facem carnati la bat ca niste copii cu marshmeloane, il criticam pe amicul Emil ca a luat doar o singura sticla de vin la 5 elemente, dar asa e el, cumpatat Ne trezim, eu la 6 ca de obicei. Trag niste poze cu pietrele de la distanta dar nu sunt satisfacut. Ar fi trebuit sa stam mai aproape…mai stau vreo ora si trag o tura cu mobra pana in Belogradcik, ocazie cu care sa mai trec printre ele si sa iau de mic dejun ca se rasese totul aseara, nici apa nu mai aveam. Cafeau am facut-o cu apa din rau. Al 5-lea element e asa de extaziat ca a pus cortul si ca si-a folosit aproape toate echipamente cumparate si carate special in aceasta calatorie, ca e gata pe la 1 jumate (ora noastra). O luam prin Bulgaria si trecem vama la Russe desi e mai lung drumul, e mai frumos. Se face seara si vama ne intampina cu aglomeratia de rigoare, e duminica ora 6 spre 7. Nu avem problem ca suntem cu mobra si ne regrupam in Petromul de dupa vama. Aici ne intalnim cu o gramada de lume cunoscuta, cu motoare in special care vin din diverse ture. Apar si Teo cu Naluca de la o etapa europeana de motocross care a avut loc in Bulgaria. S-au oprit sa salute gasca vesela din peco. Motiv de bucurie si noi prezentari. De aici o luam spre casa in doua grupulete: Foc, Apa si Al 5-lea mai pe gaz si pe avans, eu cu Al 6-lea simt mai pe bajbaite ca nu vedem bine noaptea. Aer a ajuns acasa de ieri seara dupa 600 de km cu febra, da’ asa-i place la motociclist satanist ! La anul facem Kosovo, Muntenegru ceva pe acolo, am mai stabilit noi… Faleminderit, djema! Multumesc, baieti! A fost o calatorie minunata!
  11. E vineri dimineata. Imi fac cafeaua la primus pe terasa familiei, sunt primul la cafea Vine si sprintzara de 75 de ani foarte curioasa, isi face si ea o cafea la primus, si-a adus ibric din casa, ii povestesc pe romaneste si ii arat pe gps unde stau eu la Bucuresti. Ii fac ruta, 826 de km de la ea de acasa, o invit sa stea la noi cand vine in Bucuresti ca asa fac travelerii isi fac servicii intre ei, dar baba ma linisteste si imi spune ca doar la Tirana a fost odata si nu i-a placut ca e agitatie mare. Ea sta la ea acasa in Paradis, mare lucru! Apropos, numele localitatii unde stam este Fushe Lure. Vine si Coceaku cu un cal cu sa de lemn si cu niste lanturi pe post de haturi. Aseara in furtuna de manifestatii culturale am pomenit ceva si despre cai dar uitasem. Iau calul si fac o plimbare pe drum cateva curbe pe bolovanii prin care coborasem ieri de la lacuri. Sunt incantat, am mers si cu calul la 7 dimineata. Nu am poze ca am fost luat pe nepregatite J Azi ne propusesem sa terminam partea de traseu de ieri si mai este o bucla de vreo 50 de km si cam asta e TET-ul Albania. Dar coroborat cu faptul ca al 5-lea element e gata cu mobra si deja se cazase in Albania la lac, la Pogradec…sa vada si el Albania J nu vad cum ne putem intalni: adica noi vom continua 100 de km spre nord iar el este in sud si asteapta instructiuni. Sa vina dupa noi este exclus, nici pe asfalt nu ne ajunge iar sa mearga singur pe TET e aproape o prostie periculoasa….mai vedem ce hotaram cand ne reunim cu Apa si Aer. Ne luam la revedere de la intreaga familie, ne vand 3 litri de benzina pentru Gabi care simte ca are nevoie pentru urmatorii 50 de km, platim cazarea si micul dejun (all natural, no chimicate cum spunea Coceaku) si plecam in tromba sa ne vedem cu baietii. 10 euro cazarea si 5 micul dejun de persoana. Berea am platit-o separat, e cam 50 de centi peste tot, ieftin si bun. Surpriza, drumul spre Rreshen e bun, in sensul ca nu mai are bolovani, e drum de tara dar bun. Ii dam fara opriri doar la ceva poze si iesim dupa 2 ore la asfalt si in 10 km ii intalnim pe baieti la camping inainte de orasel. Ne revedem bucurosi, papam si noi o omleta cu salata la camping, spalam mobrele, facem plinul si hotaram imreuna sa renuntam la ultima bucla de TET si sa o dam spre Macedonia pe asfalt unde sa ne reunim cu al 5-lea element care este super incantat ca face si el 3 zile de hoinareala cu gasca, poate pune si el cortul undeva… Deci, la drum. Ajungem in vama cu Macedonia, constat ca am un mare X pe asigurarea RCA pe NMK(North Makedonia), iar vamesul zambitor imi indica cele 2 variante castigatoare: inapoi in Albania sau vine un nene sa-mi faca RCA pe o luna cu 50 de euro. Merg pe varianta 2 fara ezitare, mai stam in vama jumate de ora pana vine omul pana fac formalitatile si plecam spre primul orasel dupa vama, Debar, unde urmeaza sa ne reunim cu al 5-lea element. El este, primul din stanga fata! Mancam bine, niste pitze mari cu de toate, bere si cafele. 21 de lei de persoana. Am platit cu Revolut peste tot, merge super. Este ora 4 deja si hotaram sa luam o cazare in Macedonia de pe booking la vreo 60 de km dupa Skopje, in total vreo 200 de km, cu autostrada inclusa…fezabil…de la terasa cu burta plina. Drumul traverseaza in prima parte cam 50 de km prin Parcul National Mavrovo, ne prinde ploaia, si de unde dimineata ghidonam in tricou acum nu-mi ajung gecile . Se lasa usor si intunericul dar iesim la autostrada. Ploaia e cu noi si se transforma repede in furtuna cu vant si rafale de apa. Oprim des la plata autostrada, intre 50 de centi si 1,5 euro, platim de fiecare data Emil si apoi ne socotim noi, ne mai suflam mucii si continuam. In total a fost 6 euro de caciula pentru 120 de km de autostrada. Trecem pe centura capitalei, Skopje, destul de lunga, vreo 20 de km si admiram cu groaza pe intuneric dealuri intregi in flacari. Or fi fost incendii controlate, o fi fost incendiu adevarat ca in Siberia…nu am reusit sa aflam dar pentru vre-o jumatate de ora de mers cu ochii ca la televizor. Sub incendii, care erau pe platourile superioare erau asezari de case! Se termina ploaia, ajungem la destinatie dupa 4 ore, bajbaim pe ulite ca la tara si gasim vila cu piscina pe care o bookaseram. Macedonia pare o tara super faina pentru turism desi mai mult de jumatate din drum l-am facut pe intuneric, iar preturile sunt mai scazute ca in Albania Am prins bacania din sat tocmai la inchidere dar Emil, cu textele la el si cu o macedoneana impecabila, ne face drum catre frigiderele cu bere, sucuri si alte produse comestibile. Ne intoarcem victoriosi pe terasa casei cu piscina si stam de povesti pana la 2 noaptea cu Andrei (al 5-lea element). Avem ce ne povesti unii altora . Ploaia vine si aici, o tine toata noaptea. La aceeasi vila mai erau cazati niste polonezi. 3 motorete de touring: BMW 1200 GS, FJR de 1300 si un BMW1300k sau ceva de genul. Doi dintre ei cu pasagere. S-au trezit la 6 si au dat drumul sa incalzeasca motoarele vreo 20 de minute direct in fata geamurilor noastre. Duduiau alea si faceau o vibratie de cadeai din pat, hahahaha. Eu ii admiram de pe terasa, eram treaz dinaintea lor si mai pusesem in prima cafea si 2 lingurite de sare din greseala…Incerc sa-i fac sa inteleaga ca mai dorm 4 rupti in casa si ii deranjeaza dar pesemne ca nu inteleg sau nu le pasa, oricum aseara la 12 erau morti de beti si faceau baie in piscina, pe ploaie, hahahaha. Isi pun bagajele frumos capsulate (la noi atarnau pungi si plase), se cocoata cucoanele imbracate in costume de piele pe saua de sus, ne salutam si pleaca pe o mocaneasca de sa nu dai cainele afara din casa. Baietii se trezesc tarzior, pe rand, care cum, cu capul greu dupa aseara, dar mult mai relaxati. Mai avem 600 de km pana acasa si 2 zile la dispozitie. Aventura poate continua
  12. Dupa 2 nopti si o zi de trandaveala, dusuri, soare, pat misto, creierul ne incetineste plecarea din Pogradec. O lungim in toate felurile, stam de vorba cu proprietarul si cu alti clienti traveleri (niste Taiwanezi veniti pe bicicletele cu bagaje)…eu am o stare nasoala de ameteala cu greata care ma necajeste in prima parte a zilei, baietii ma inteleg si merg mai usurel. Oprim peste vreo ora jumate la o cafeluta si niste sucuri acre sa imi mai taie greata, punem benzina in ultima localitate pe asfalt si da-i pe TET spre nord. Peisajul de azi e la fel de mirific, drumul ne urca si ne coboara pe munti, mi-am revenit, mersul pe pietroaie ma satisfice si ma pune la treaba, am uitat de ameteli. Ziua se desfasoara destul de rapid mai ales ca traseul de off e ceva mai lung azi si am intrat pe el tarziu dupa pranz. Zilele sunt scurte in perioada asta si pe la 5 cautam loc de cort. De data aceasta suntem in varful muntelui langa o fosta cariera de marmura rosie. Poiana pe care am gasit-o este un loc de campare frecventat si de localnici pesemne deorece am gasit destul de multe pungi, cuti si pet-uri pe care din nou le-am strans gramada dar de data asta le-am dat foc. O chestie naspa pe care o intalnesti in anumite tari (Romania, Ucraina, Bulgaria chiar, Rusia, Africa etc) este prezenta si aici. In zona rurala se arunca gunoiul in paraie, la marginea satului, pe versantii muntelui…am vazut un versant negru plin de gunoi si pungi albastre de plastic pe cateva sute de metri inaltime. Nu ma mai mir, sunt doar profund dezamagit si incerc pe cat posibil sa adun din gunoaie sau sa le dau foc atunci cand campez si facem foc de tabara. Da, am facut primul foc la cort, eram destul de wild si ne-am gandit ca nu deranjam pe nimeni, oricum nu stiam daca e legal sa faci focul in Albania “into the wild”. In Grecia de exemplu, sau in Turcia este complet interzis pentru ca e risc de incendii, asa ca am stat putin stresati sa nu ne prinda careva dar pana la urma a fost ok. Cafeluta de dimineata s-a servit la 10 stele view, am prins si rasaritul de dupa munti, a durat 1 secunda si soarele era deja sus. Ne luam micul dejun consistent, facem ceva baie la un parau descoperit pe lumina azi de dimineata putin mai sus de noi si asa refrisati plecam in continuare pe TET partea de nord. Azi avem pe harta o mina de fier si sunt foarte curios. Drumul devine intr-adevar bolovanit si plin de paraie care il spala si il fac si alunecos. E piatra mare concasata mai ceva ca pe calea ferata si cu apele din izvoare, o placere. Mobrele mai mari adica Dakarul (Apa) si 650 XCountry KTM-izat (Aer) se misca mai greoi, e nevoie de munca la tinut ghidonul, gafaiala si opriri mai dese la baut apa din izvoare. Profitam de incordarea celor 2 elemente si de concentrarea lor la drum si fac o dreapta la 90 de grade, impreuna cu Foc (Gabi), sus pe un versant unde se zarea o cafenea prapadita pentru lucratorii forestieri. Motiv de pauza de tigara (sunt singurul fumator din grup dar colegii ma inteleg, stima!) si de un espresso. Apropos in Albania bei espresso si in fundul pamantului abia de-I convingi sa faca o cafeluta turceasca la ibric, deh civilizatie. Facem injectia, salutam si plecam pe traseu. Ii ajungem pe ceilalti dupa jumate de ora…ne asteptau nedumeriti, ne-am scuzat ca am oprit la poze si am continuat. Inca odata apreciez faptul ca am fost foarte intelegatori si echilibrati ca si grup. Ajungem si la mina de fier, eu cu Foc mai intai. Avem o conversatie peste munte la 1 km cu unul care statea in observator sa opreasca pe cei ca noi, in momentul in care de sus se deversau bolovanii ramasi. VID_20190905_130042.mp4 Vin si ceilalti doi, intre timp fusesem cu Gabi in recunoastere si am vazut ca drumul normal era practic prabusit de la bolovani dar se facea altul ocolitor mai pe sus si dadea chiar la gura minei de crom am aflat noi de la lucratori. Oprim sus, salutam, nu descalecam, doar vorbim asa 5 minute si ne grabim ca iar e tarziu si drumul greu si lung. Mai avem peste 100 de km de bolovani si e ora 2 deja (ora lor). Dakarul lui Emil a inceput de ceva timp sa se mai opresca din mers. I se taia curentul. Fix dupa mina de crom la doua serpentine mai sus in ac de par iar se opreste catarul. Decidem sa ne intoarcem la mina si sa reparam serios acolo ce e, macar in caz de Doamne feri, sa avem la cine apela. Oamenii ne primesc bucurosi, ne dau compot de visine rece ca gheata din gura minei, apa rece, stam de vorba. Afara cald ca in iad, arde soarele a incendiu. Intre timp Foc si Apa repara de zor la motoreta. Au depistat un fir cojit pe sub ghidon pe undeva si fac sex cu motocicleta incercand sa-l izoleze fara sa desfaca carene si alte crash bar-uri. Noi ne distram, facem poze, suntem usurati ca problema nu e grava si nici nu dureaza mult sa o reparam. Cand vad ca treaba ia ceva timp, oamenii ne invita la un pilaf sau la o fasole (se pronunta la fel si in albaneza) dar noi mai din rusine, mai din graba ca se facuse ora 3 si mai aveam 100 de km, am refuzat politicos, ne-am echipat si dai bataie. Am stiut din clipa in care am refuzat ca o sa-mi para rau, hahahaha. Oricum ne era foame la toti ca nu mancaseram decat la micul dejun la 8 dimineata…si ca de obicei stomacul te face sa iei decizii paguboase… Ne mai luptam cu bolovanii vreo doua ore, Apa si Aer erau cam la capatul puterilor, mobrele putin tavalite de cateva ori. La un moment dat ne intersectam cu niste masini si ne spun ca mai avem peste 50 de km pana la asphalt si deja era ora 5 (la ei). Traversam o zona de lacuri montane mici dar spectaculoase. Peisajul este straniu si colosal. Intinderi de paduri pe versanti cu arbori uscati si arsi pe jumatate. Ii dam cu disperare forja pe bolovani, mai gresim drumul printr-o padure dar ne revenim, poze nu mai avem timp sa facem, foame ne era…si o aiu eu cu Foc iar inainte, bagam avans masiv si deodata din mijlocul pustiului vedem un satuc prapadit si cenusiu la iesirea din bolovani de dupa ultima curba. Nici nu ma mai uit la gps mergem direct in mijlocul satului si primul care ne agata sa ne intrebe de mancare, batem palma cu el si ne pune la o masa improvizata in fata unei pravalii. In acel moment realizez ca iesisem de pe traseu. Inainte de intrarea in sat traseul face dreapta si o ia iar printer munti. Fuga la capatul satului (care by the way avea asfalt 200m cat tinea satul) sa-I iau din drum pe ceilalti doi. Si stau, si stau, si fumez vreo 3 tigari, deja se facea seara si in capul meu era cumva clar ca in satul asta o sa inoptam pe undeva. La un moment dat coboara din munte, pe unde veniseram si noi, un camion vechi si puturos din care efectiv se scurge un nene de langa sofer si dupa ce se culege de pe jos, mai ia o portiera de la camion dupa ceafa, ca nu o inchisese si a venit dupa el. Intrarea facuta, vine la mine si se prezinta: Coceaku! Eu stiam ce urmeaza si defapt abia asteptam dar l-am lasat pe el sa se maimutareasca in ce cuvinte posibile stia el in alta limba decat albaneza sis a ma convinga sa campam la familia lui. Omul parea super cumsecade desi arata ca un muncitor forestier beat si in final am ramas intelesi ca dup ace mancam la colegul din sat ne intoarcem la casa lui, mi-a arata-o printre copaci undeva mai sus de sat. Fuga inapoi in sat la Gabi, baietii nu au aparut si statusem mai mult de jumatate de ora, ori au trecut in cele 10 minute pana m-am dus eu in sat si inapoi ori nu au ajuns inca, dar nu mai stau ca se face noapte. Gabi ma asteapta mustacind, gazda noastra daduse drumul la niste pastrav pe tigaie si o salata de muraturi cu branza feta deasupra, ce a avut si omul, na! Totul delicious, as fi mancat si masa, surpriza a fost cand sa plecam, 15 euro!!! Am uitat sa va mai reamintesc din cand in cand ca in Albania cu 15 euro mancam toti 4 si lasam si spaga, cu bere si cafele incluse! Asta e ne-a ars dar stiam din prima, l-a mirosit Gabi ca e combinator. Si a mai si insistat mult sa stam la el ca stie el ca drege el, dute-n Doamne iarta-ma si lasa-ne, libidinosule, hahahahaha! Ca sa intelegeti, omul era imbracat la pantaloni de stofa cu glezna goala si cu pantofi cu bot ascutit fara sosete, par vosit negru corb, perciuni ascutiti pana la mandibula, negru sub unghii, lant de aur iar in jurul nostru era un peisaj ca la 1900. Plecam de la libidinos si cautam casa lui Coceaku. Bajbaim putin pana nimerim intrarea, oamenii erau in amenajari de pensiune, faceau drumul, gardurile etc si ce sa vezi: o mandrete de pensiune mai pe deal asa de vedeai tot satul sub tine. In aceeasi curte si casa veche de peste 100 de ani, cu grajduri cu tot tacamul. Contrastul era mare pentru ca restul de constructii din zona erau case mici din chirpici sau ciment iar lumea saraca rau aici. Cu magarul si in opinci. 40 de km stanga sau dreapta pana la asfalt sau benzina. Aici ne-a intampinat o intreaga familie: o mamaie batrana de 97 de ani si cu fica-sa de 75 care puneau muraturi in curte. Fierbeau zeama la cazan la foc de lemne. Trei flacai intre 35 si 50 de ani: unul era Coceaku asta care ne-a gasit pe strada, baiat local, muncea la grajduri cu caii si altele, altul era patron in Anglia de spalatorie auto si angaja oameni din Iasi, hahahaha. Avea copii din doua casatorii la Iasi. Si al treilea, cel mai mic avea 2 facultati terminate, Teologia si Managementul turismului, locuise in Cipru 10 ani si acum era din nou acasa sa ajute la afacerea familiei, pensiunea. Mai erau 2 frati la munca in Italia, iar aici la ca am mai gasit doua fete, nurori, sotiile celor din Italia. Welcome drinks-urile, rachie si bere, le-am servit pe terasa cu Fiul cu scoala, vorbea o engleza impecabila si culta. Am trecut prin istoria religiilor, politica si stil de viata. Am aflat o gramada de informatii despre Albania, ne-am imbatat putin si la un moment dat am fost poftiti la un foc de tabara facut in familie unde se gatea o mancare traditionala specifica zonei acesteia (plescoi gen) care mie mi-a placut foarte mult si lui Gabi la fel. Am spus povesti la foc, am aflat legenda Albaniei (care e relatata si mai sus in alt post), am stat atent la cum se gateste prajitura miraculoasa, a fost o seara de vis. La un moment dat Ieseanul ma roaga intr-o italiano/romana (nu inteleg de ce nu vorbea engleza dupa 22 de ani de stat in Anglia) sa-I pun muzica populara romanesca. Eu bucuros ca am un folder in telefon special pentru asfel de momente, cautam ce sa pun dar omul zice: niste Florin Salam, nu ai? Hahahahahah, m-a prins nepregatit, recunosc. Am incercat sa-I distrez cu Maria Tanase sau Ileana Sararoiu dar n-am avut success. Nu era ce stia omul in materie de muzica populara romaneasca. Sa va povestesc putin despre prajitura: Se ia o galeata de 15l cu compozitie de clatite, o galetusa de 2l de ulei de masline si la foc avem o tava rotunda cu diametrul de 1 metru, din aluminiu, si un capac urias peste ea. Ungem cu ulei de masline, punem un polonic de compozitie, intindem ca pe clatita cu spatula si apoi punem capacul urias deasupra care in prealabil a stat direct in foc. Coacerea se face de la caldura capacului, de sus in jos. Cand e coapta foaia, punem capacul la loc in foc (cu un bat lung si gros), ungem peste foaia coapta cu ulei de masline si turnam iar un polonic de compozitie pe care il intindem si il coacem…si tot asa. In final in tava rotunda e o prajitura compusa din 20-30 foi de clatita facute una peste alta la perfectie. Operatiunea dureaza cam 3 ore timp in care familia sta de vorba in jurul focului si, banuiesc eu, saliveaza de mor, hahahaah. Placinta e facuta doar de femei, in cazul acesta au facut-o nurorile ca erau tinere si puternice. Focul era facut din busteni mari direct iar oalele de prajitura cred ca aveau la 10 kg numai capacul pe care il manevra cu ditamai aracul gros. VID_20190905_212315.mp4 Dupa ce s-a terminat ritualul cu focul si placinta, am purces toata lumea la masa de parca era Craciunul. Banuim ca gazdele au vrut special sa faca toata ceremonia pentru ca eram noi acolo, nu cred ca faceau asta in fiecare seara. Am apreciat enorm ospitalitatea si dorinta lor de a ne arata traditiile. Masa nu era compusa doar din placinta de clatite cum am crezut noi, asta era un fel de desert, se manca cu iaurt, miere sau dulceata. Bucatele au fost cotlete de baby lamb, hahahah cum sa fie baby daca e lamb deja, il corecta fratele cu scoala pe ala din sat, fasolica scazuta la ceaun, muraturi de casa, paine de casa, branza de cateva feluri din gospodaria proprie. Fratele cu scoala gatise cam aproape tot, mai putin budinca de clatite si era foarte mandru sa ne serveascaAm mancat cu totii , am mai povestit, si apoi la nani ca se facuse tarziu de tot si maine…aventuri. Mai aveam de facut cca 50 de km prin grohotis pana la asphalt. Cu ceilalti luasem legatura prin sms si terminasera offul pe intuneric aproape si se cazasera la un camping inainte de Rreshen. Dupa 2 nopti si o zi de trandaveala, dusuri, soare, pat misto, creierul ne incetineste plecarea din Pogradec. O lungim in toate felurile, stam de vorba cu proprietarul si cu alti clienti traveleri (niste Taiwanezi veniti pe bicicletele cu bagaje)…eu am o stare nasoala de ameteala cu greata care ma necajeste in prima parte a zilei, baietii ma inteleg si merg mai usurel. Oprim peste vreo ora jumate la o cafeluta si niste sucuri acre sa imi mai taie greata, punem benzina in ultima localitate pe asfalt si da-i pe TET spre nord. Peisajul de azi e la fel de mirific, drumul ne urca si ne coboara pe munti, mi-am revenit, mersul pe pietroaie ma satisfice si ma pune la treaba, am uitat de ameteli. Ziua se desfasoara destul de rapid mai ales ca traseul de off e ceva mai lung azi si am intrat pe el tarziu dupa pranz. Zilele sunt scurte in perioada asta si pe la 5 cautam loc de cort. De data aceasta suntem in varful muntelui langa o fosta cariera de marmura rosie. Poiana pe care am gasit-o este un loc de campare frecventat si de localnici pesemne deorece am gasit destul de multe pungi, cutii si pet-uri pe care din nou le-am strans gramada dar de data asta le-am dat foc. O chestie naspa pe care o intalnesti in anumite tari (Romania, Ucraina, Bulgaria chiar, Rusia, Africa etc) este prezenta si aici. In zona rurala se arunca gunoiul in paraie, la marginea satului, pe versantii muntelui…am vazut un versant negru plin de gunoi si pungi albastre de plastic pe cateva sute de metri inaltime. Nu ma mai mir, sunt doar profund dezamagit si incerc pe cat posibil sa adun din gunoaie sau sa le dau foc atunci cand campez si facem foc de tabara. Da, am facut primul foc la cort, eram destul de salbatic si ne-am gandit ca nu deranjam pe nimeni, oricum nu stiam daca e legal sa faci focul in Albania “into the wild”. In Grecia de exemplu, sau in Turcia este complet interzis pentru ca e risc de incendii, asa ca am stat putin stresati sa nu ne prinda careva dar pana la urma a fost ok. Cafeluta de dimineata s-a servit la 10 stele view, am prins si rasaritul de dupa munti, a durat 1 secunda si soarele era deja sus. Ne luam micul dejun consistent, facem ceva baie la un parau descoperit pe lumina azi de dimineata putin mai sus de noi si asa refrisati plecam in continuare pe TET partea de nord. Azi avem pe harta o mina de fier si sunt foarte curios. Drumul devine intr-adevar bolovanit si plin de paraie care il spala si il fac si alunecos. E piatra mare concasata mai ceva ca pe calea ferata si cu apele din izvoare, o placere. Mobrele mai mari adica Dakarul (Apa) si 650 XCountry KTM-izat (Aer) se misca mai greoi, e nevoie de munca la tinut ghidonul, gafaiala si opriri mai dese la baut apa din izvoare. Profitam de incordarea celor 2 elemente si de concentrarea lor la drum si fac o dreapta la 90 de grade, impreuna cu Foc (Gabi), sus pe un versant unde se zarea o cafenea prapadita pentru lucratorii forestieri. Motiv de pauza de tigara (sunt singurul fumator din grup dar colegii ma inteleg, stima!) si de un espresso. Apropos in Albania bei espresso si in fundul pamantului abia de-I convingi sa faca o cafeluta turceasca la ibric, deh civilizatie. Facem injectia, salutam si plecam pe traseu. Ii ajungem pe ceilalti dupa jumate de ora…ne asteptau nedumeriti, ne-am scuzat ca am oprit la poze si am continuat. Inca odata apreciez faptul ca am fost foarte intelegatori si echilibrati ca si grup. Ajungem si la mina de fier, eu cu Foc mai intai. Avem o conversatie peste munte la 1 km cu unul care statea in observator sa opreasca pe cei ca noi, in momentul in care de sus se deversau bolovanii ramasi. VID_20190905_130042.mp4 Vin si ceilalti doi, intre timp fusesem cu Gabi in recunoastere si am vazut ca drumul normal era practic prabusit de la bolovani dar se facea altul ocolitor mai pe sus si dadea chiar la gura minei de crom am aflat noi de la lucratori. Oprim sus, salutam, nu descalecam, doar vorbim asa 5 minute si ne grabim ca iar e tarziu si drumul greu si lung. Mai avem peste 100 de km de bolovani si e ora 2 deja (ora lor). Dakarul lui Emil a inceput de ceva timp sa se mai opresca din mers. I se taia curentul. Fix dupa mina de crom la doua serpentine mai sus in ac de par iar se opreste catarul. Decidem sa ne intoarcem la mina si sa reparam serios acolo ce e, macar in caz de Doamne feri, sa avem la cine apela. Oamenii ne primesc bucurosi, ne dau compot de visine rece ca gheata din gura minei, apa rece, stam de vorba. Afara cald ca in iad, arde soarele a incendiu. Intre timp Foc si Apa repara de zor la motoreta. Au depistat un fir cojit pe sub ghidon pe undeva si fac sex cu motocicleta incercand sa-l izoleze fara sa desfaca carene si alte crash bar-uri. Noi ne distram, facem poze, suntem usurati ca problema nu e grava si nici nu dureaza mult sa o reparam. Cand vad ca treaba ia ceva timp, oamenii ne invita la un pilaf sau la o fasole (se pronunta la fel si in albaneza) dar noi mai din rusine, mai din graba ca se facuse ora 3 si mai aveam 100 de km, am refuzat politicos, ne-am echipat si dai bataie. Am stiut din clipa in care am refuzat ca o sa-mi para rau, hahahaha. Oricum ne era foame la toti ca nu mancaseram decat la micul dejun la 8 dimineata…si ca de obicei stomacul te face sa iei decizii paguboase… Ne mai luptam cu bolovanii vreo doua ore, Apa si Aer erau cam la capatul puterilor, mobrele putin tavalite de cateva ori. La un moment dat ne intersectam cu niste masini si ne spun ca mai avem peste 50 de km pana la asfalt si deja era ora 5 (la ei). Traversam o zona de lacuri montane mici dar spectaculoase. Peisajul este straniu si colosal. Intinderi de paduri pe versanti cu arbori uscati si arsi pe jumatate. Ii dam cu disperare forja pe bolovani, mai gresim drumul printr-o padure dar ne revenim, poze nu mai avem timp sa facem, foame ne era…si o iau eu cu Foc iar inainte, bagam avans masiv si deodata din mijlocul pustiului vedem un satuc prapadit si cenusiu la iesirea din bolovani de dupa ultima curba. Nici nu ma mai uit la gps mergem direct in mijlocul satului si primul care ne agata sa ne intrebe de mancare, batem palma cu el si ne pune la o masa improvizata in fata unei pravalii. In acel moment realizez ca iesiseram de pe traseu. Inainte de intrarea in sat traseul face dreapta si o ia iar printer munti. Fuga la capatul satului (care by the way avea asfalt 200m cat tinea satul) sa-i iau din drum pe ceilalti doi. Si stau, si stau, si fumez vreo 3 tigari, deja se face seara si in capul meu era cumva clar ca in satul asta o sa inoptam pe undeva. La un moment dat coboara din munte, pe unde veniseram si noi, un camion vechi si puturos din care efectiv se scurge un nene de langa sofer si dupa ce se culege de pe jos, mai ia o portiera de la camion dupa ceafa, ca nu o inchisese si a venit dupa el. Intrarea facuta, vine la mine si se prezinta: Coceaku! Eu stiam ce urmeaza si defapt abia asteptam dar l-am lasat pe el sa se maimutareasca in ce cuvinte posibile stia el in alta limba decat albaneza si sa ma convinga sa campam la familia lui. Omul parea super cumsecade desi arata ca un muncitor forestier beat si in final am ramas intelesi ca dupa ce mancam la colegul din sat ne intoarcem la casa lui, mi-a arata-o printre copaci undeva mai sus de sat. Fuga inapoi in sat la Gabi, baietii nu au aparut si statusem mai mult de jumatate de ora, ori au trecut in cele 10 minute pana m-am dus eu in sat si inapoi ori nu au ajuns inca, dar nu mai stau ca se face noapte. Gabi ma asteapta mustacind, gazda noastra daduse drumul la niste pastrav pe tigaie si o salata de muraturi cu branza feta deasupra, ce a avut si omul, na! Totul delicios, as fi mancat si masa, surpriza a fost cand sa plecam, 15 euro!!! Am uitat sa va mai reamintesc din cand in cand ca in Albania cu 15 euro mancam toti 4 si lasam si spaga, cu bere si cafele incluse! Asta e ne-a ars dar stiam din prima, l-a mirosit Gabi ca e combinator. Si a mai si insistat mult sa stam la el ca stie el ca drege el, dute-n Doamne iarta-ma si lasa-ne, libidinosule, hahahahaha! Ca sa intelegeti, omul era imbracat la pantaloni de stofa cu glezna goala si cu pantofi cu bot ascutit fara sosete, par vosit negru corb, perciuni ascutiti pana la mandibula, negru sub unghii, lant de aur iar in jurul nostru era un peisaj ca la 1900. Plecam de la libidinos si cautam casa lui Coceaku. Bajbaim putin pana nimerim intrarea, oamenii erau in amenajari de pensiune, faceau drumul, gardurile etc si ce sa vezi: o mandrete de pensiune mai pe deal asa de vedeai tot satul sub tine. In aceeasi curte si casa veche de peste 100 de ani, cu grajduri cu tot tacamul. Contrastul era mare pentru ca restul de constructii din zona erau case mici din chirpici sau ciment iar lumea saraca rau aici. Cu magarul si in opinci. 40 de km stanga sau dreapta pana la asfalt sau benzina. Aici ne-a intampinat o intreaga familie: o mamaie batrana de 97 de ani si cu fica-sa de 75 care puneau muraturi in curte. Fierbeau zeama la cazan la foc de lemne. Trei flacai intre 35 si 50 de ani: unul era Coceaku asta care ne-a gasit pe strada, baiat local, muncea la grajduri cu caii si altele, altul era patron in Anglia de spalatorie auto si angaja oameni din Iasi, hahahaha. Avea copii din doua casatorii la Iasi. Si al treilea, cel mai mic avea 2 facultati terminate, Teologia si Managementul turismului, locuise in Cipru 10 ani si acum era din nou acasa sa ajute la afacerea familiei, pensiunea. Mai erau 2 frati la munca in Italia, iar aici la ca am mai gasit doua fete, nurori, sotiile celor din Italia. Welcome drinks-urile, rachie si bere, le-am servit pe terasa cu Fiul cu scoala, vorbea o engleza impecabila si culta. Am trecut prin istoria religiilor, politica si stil de viata. Am aflat o gramada de informatii despre Albania, ne-am imbatat putin si la un moment dat am fost poftiti la un foc de tabara facut in familie unde se gatea o mancare traditionala specifica zonei acesteia (plescoi gen) care mie mi-a placut foarte mult si lui Gabi la fel. Am spus povesti la foc, am aflat legenda Albaniei (care e relatata si mai sus in alt post), am stat atent la cum se gateste prajitura miraculoasa, a fost o seara de vis. La un moment dat Ieseanul ma roaga intr-o italiano/romana (nu inteleg de ce nu vorbea engleza dupa 22 de ani de stat in Anglia) sa-I pun muzica populara romanesca. Eu bucuros ca am un folder in telefon special pentru asfel de momente, cautam ce sa pun dar omul zice: niste Florin Salam, nu ai? Hahahahahah, m-a prins nepregatit, recunosc. Am incercat sa-I distrez cu Maria Tanase sau Ileana Sararoiu dar n-am avut success. Nu era ce stia omul in materie de muzica populara romaneasca. Sa va povestesc putin despre prajitura: Se ia o galeata de 15l cu compozitie de clatite, o galetusa de 2l de ulei de masline si la foc avem o tava rotunda cu diametrul de 1 metru, din aluminiu, si un capac urias peste ea. Ungem cu ulei de masline, punem un polonic de compozitie, intindem ca pe clatita cu spatula si apoi punem capacul urias deasupra care in prealabil a stat direct in foc. Coacerea se face de la caldura capacului, de sus in jos. Cand e coapta foaia, punem capacul la loc in foc (cu un bat lung si gros), ungem peste foaia coapta cu ulei de masline si turnam iar un polonic de compozitie pe care il intindem si il coacem…si tot asa. In final in tava rotunda e o prajitura compusa din 20-30 foi de clatita facute una peste alta la perfectie. Operatiunea dureaza cam 3 ore timp in care familia sta de vorba in jurul focului si, banuiesc eu, saliveaza de mor, hahahaah. Placinta e facuta doar de femei, in cazul acesta au facut-o nurorile ca erau tinere si puternice. Focul era facut din busteni mari direct iar oalele de prajitura cred ca aveau la 10 kg numai capacul pe care il manevra cu ditamai aracul gros. VID_20190905_212315.mp4 Dupa ce s-a terminat ritualul cu focul si placinta, am purces toata lumea la masa de parca era Craciunul. Banuim ca gazdele au vrut special sa faca toata ceremonia pentru ca eram noi acolo, nu cred ca faceau asta in fiecare seara. Am apreciat enorm ospitalitatea si dorinta lor de a ne arata traditiile. Masa nu era compusa doar din placinta de clatite cum am crezut noi, asta era un fel de desert, se manca cu iaurt, miere sau dulceata. Bucatele au fost cotlete de baby lamb, hahahah cum sa fie baby daca e lamb deja, il corecta fratele cu scoala pe ala din sat, fasolica scazuta la ceaun, muraturi de casa, paine de casa, branza de cateva feluri din gospodaria proprie. Fratele cu scoala gatise cam aproape tot, mai putin budinca de clatite si era foarte mandru sa ne serveasca. Am mancat cu totii , am mai povestit, si apoi la nani ca se facuse tarziu de tot si maine…aventuri. Mai aveam de facut cca 50 de km prin grohotis pana la asphalt. Cu ceilalti luasem legatura prin sms si terminasera offul pe intuneric aproape si se cazasera la un camping inainte de Rreshen.
×
×
  • Create New...