mama lu' Adi

Acesti minunati oameni saraci dar mai bogati decat multi, locuiesc la 25 de km de Buc, in satul numit Gulia. Probabil ca multi dintre voi au auzit de acest loc unde terenurile au fost la mare cautare si f multi sateni s-au imbogatit de pe urma vanzarii acestora. Din pacate ei nu se numara printre cei avuti. Spun ca sunt "bogati" pentru ca si atunci cand au foarte putin, stiu sa imparta cu ceilalti care nu au deloc, pretuiesc familia si bucuriile marunte care pe noi nu ne mai impresioneaza de mult. Noi i-am cunoscut anul trecut prin vara, cand aveam nevoie de cineva care sa ne ajute cu o fundatie de gard. L-am cunoscut initial pe capul familiei care are un handicap dar ne-a dovedit ca munceste cat doi si la cateva zile i-am cunoscut si baietelul:). Ne-am atasat imediat de ei si de atunci ii ajutam cum putem. Locuiesc trei persoane intr-o camera de pamant, patul pe care dormeau nu mai avea arcuri deloc, hainele ( putine la numar) le tineau intr-un dulap de bucatarie si abia aveau dupa ce bea apa. Am reusit sa le ducem o canapea, un sifonier si un dulap, un aragaz, o masina de spalat cu storcator, plapuma, paturi, lenjerii de pat, prosoape, haine pentru tot neamul, jucarii si mancare. De Sf Valentin ( cand l-am sarbatorit pe baietel ) pe langa jucarii si hainute am luat un tort si am aflat cu stupoare ca era primul lui tort:(. Am reusit sa-i ajutam sa treaca cu bine peste iarna grea (singurul venit fiind salariul ei 650 ron), el a gasit saptamana trecuta ceva de lucru prin sat si stiu ca le va fi mult mai usor acum dar daca aveti un obiect care va prisoseste, stiu ca-l vor primi cu mare bucurie. Computerul nu ar fi fost deloc o problema, gicu4you (sotul meu) contribuind si el la actiunea din iarna. Din pacate nu au unde sa puna un calculator pentru ca spatiul lor este foarte limitat. Astazi am gasit o tricicleta pentru maimutzica mica si blonda care este o nepoata de-a lor, nu are tata, mama-sa pleaca dar nu se stie cand vine si este crescuta de fratele mai mare ( clasa a III-a). Sambata, cand ne-a vazut, a intrebat " carne? mancam carne?" Problema este ca in aceeasi curte cu ei mai stau parintii lui, si doua surori care la randul lor au copii si cand ne ducem acolo, in cateva minute apar toti si fiecare cauta cu privirea ceva ce poate am adus si pentru ei. Cei care ar dori sa-i ajute dar nu au cu se sa se deplaseze, ma pot contacta.

imi cer scuze pentru dublarea unei poze Mesaj completat in incercarea de a scoate una dintre poze, am reusit sa tai textul in care va intrebam daca va prisoseste ceva ce i-ar putea bucura pe acesti copii amarati

lume multa, locatie superba, organizare nota 10, motocicleta mea cea mai frumoasa si daca va intrebati care este, Copilu' a incercat-o la mersul incet

le vreau eu. mai e valabil?

Este foarte emotionant acest post si sper, ca motociclista si mama de fiu motociclist, sa nu postez niciodata la rubrica accidente. Mi-am nascut fiul pe motocicleta, mi-am incurajat fiul sa merga pe motocicleta in ciuda faptului ca toti prietenii ma faceau nebuna, am mers alaturi de el, si desi conduce foarte bine, uneori nu e constient de cat de fragila este viata. Ma rog de fiecare data sa-l aiba Dumnezeu in grija si il exasperez cand sunt langa el (ai mers prea tare, ai luat curba prea strans, te apropii prea mult, pune-ti geaca, manusile, lasa-ti viziera, inchide-ti cizmele,...). Nu exista durere mai mare decat aceea de a-ti pierde copilul si nici nu vreau sa ma gandesc la asta. Viata mea s-ar sfarsi in acel moment. Sunt convinsa ca atunci cand iti bate ceasul, nu poti face nimic. Nu pot decat sa ma rog ca acel ceas sa bata cat mai tarziu. Se spune ca nimic nu-i intamplator. Dumnezeu are planuri doar de el stiute si viata noastra are un traseu bine stabilit inca inainte de a ne naste. Viata e un joc iar noi simpli jucatori. Jocul si regulile lui sunt stabilite de EL.

R.I.P. sunt necesare pozele si voi stiti asta

Iar pasagerul, Equilibrium, este prietenul fiului meu. Tatal sau merge pe doua roti cam de pe vremea cand parintii celor ce au format acum o comunitate a motocilistilor nici nu-si imaginau ca vor fi parinti. In ceea ce priveste casca da, ar fi trebuit sa si-o lege dar, sa fim seriosi, nu asta-i motivul pt care acum este in spital. La cap rana este superficiala. Bazinul insa, e grav si... din cat il cunosc eu, nu cred ca soferita, colega ta de birou, va scapa usor. Fiul a scapat cu o luxatie a gleznei si cu un mare hematom la sold. Maine vom afla mai multe despre starea D-lui Stefanescu. Motorul este la mine-n curte si arata jalnic. Multumesc acelui minunat domn care a fost deosebit de amabil si s-a oferit sa o urce in papucul sau. Cat despre cea care conducea masina...Dumnezeu are grija.

Iti dau eu o cheie de Simson daca nu ai gasit deja.

Yes. Scoti filtrul si desfaci suportul acestuia (care este prins in doua suruburi de 10). In spatele lui vei gasi doua furtune pe care le scoti cu grija. Apoi vei putea sa-i reglezi aerul.

Surubul de care zici tu era chiar sub carb, adica statea cu capul in jos? Bingo!

La mine era cu cap drept, se afla sub carburator, (intre cilindrii) si se putea manevra doar cu o surubelnita f scurta. Incearca-l pe ala si vezi daca se schimba ceva. Ideea este ca nu-ti poti da seama de rezultat decat dupa ce-i montezi filtrul. bafta!

la mine era in partea de jos a carburatorului. nu-l vezi dar il dibuiesti daca pipai.

am si eu cateva

Pe fesul tau? Ba, da' ce motor ai! Cat baga? Sa-l stapanesti sanatos si sa te bucuri din plin de el! Da' unde ai gasit-o asa frumoasa, laptoasa si devreme acasa? Si schimba poza din avatar.

am poftit si eu la sora geamana

Multam. Da, am avut parte de bucuria aplauzelor din plin. Cu riscul de a parea eu indiscreta, te-as intreba de ce banuiai si dupa ce se vede? Avem cunostinte comune? S-o stapanesti sanatoasa si sa te bucuri de ea!

din pacate a murit luna trecuta la varsta de 10 ani, din pricina unei ciroze hepatice umede. a fost un adevarat prieten. il mai am pe Miki

Awo Simsonul l-am vazut la editia Smaeb 2005, a ajuns pe maini bune. a fost prima iesire dupa restaurare. era al meu inca. Mi se pare ca aveti multe de povestit despre cum era motociclismul pe atunci, pe cine cunosteati, unde va intalneati. pai sa stii ca nu sunt prea multe de povestit. pe vremea aceea, cine avea motocicleta era amarat. ne intalneam in targ, unde fiecare spera sa gaseasca piese rezerva pt fierul lui. sigur ca faceam schimburi de nr de tel, dar nu ale noastre, ci ale mecanicilor sau electricienilor pe care-i cunostea fiecare. intalniri nu imi dadeam pentru ca nici nu aveam cu cine. marea majoritate erau persoane in varsta, eu aveam 21 de ani, ma priveau cu scepticism si uneori se citea in privirea lor ca locul femeii nu este pe doua roti. ieseam la plimbare de cele mai multe ori singura sau cu cel ce in prezent este ex-sotul meu. Am senzatia ca nu veti lasa motocicletele niciodata si peste multi ani daca cele 2 roti vor deveni dificil de stapanit, veti regasi placerea mersului cu atas. da, si mersul cu atas are frumusetea lui desi solo e mult mai bine.

multumesc. la acea vreme, eram dansatoare de folclor. de fapt asta este profesia mea de baza ( de la 9 ani la 27), pe langa cea de coregraf. am avut marele noroc sa fiu talentata si sa prind un loc (opt ani) intr-o trupa de exceptie care reprezenta Romania peste hotare.

te-ai prins, nebunaticule! am postat de acasa deoarece la slujba n-am timp nici sa mor, da' s-a luat copilu' de mine ca nu ma bag in seama p-aci pa forum si iaca...

ehe....ce vremuri. nu se gasea decat un model de casca integrala si care chiar nu conta ce nr e caci tot nu te proteja. cand mi-am cumparat o integrala de la unguri, eram tare ingamfata. ce daca era cu trei nr mai mare. imi bagam parul sub ea si imi venea perfect . piele? aveam, dar luata din Franta ca la noi... protectii? nu stiam de asa ceva. iarna ma imbracam cu un combinezon de ski si aveam niste incaltari meseriase care nu derapau si care erau punctul forte in ceea ce priveste echipamentul. vara, blugi lungi sau scurti, functie de temperatura. cazaturi? accidente? invidie din partea conservarilor ca te bagi in fata lor la semafor? nici vorba de asa ceva. ba mai mult, majoritatea imi cedau trecerea. sigur ca erau si replici de genul " de ce nu stai fa la cratita?" sau "sa-ti dau o varza" sau "ce fa, n-ai ce calari?" dar aveam un repertoriu atat de bogat incat le inchideam gura imediat. nu ma laud cu mersul pe o roata si nici cu atingerea cine stie ce viteze si sincer nici nu-mi doresc asta pentru ca oricum viata-i scurta. de ce sa o scurtez si eu? pentru mine, mersul pe doua roti (ca si pescuitul) inseamna relaxare. lasa berea ca-ti deregleaza ochiu' de pozar. te astept maine la musaca