Jump to content

blonduzx7r

Membru
  • Posts

    57
  • Joined

  • Last visited

Everything posted by blonduzx7r

  1. scuze baieti pentru pauza , dar eu am intrat in plin sezon turistic si stiti cum e..intai tre sa facem banuti, dupa care sa ii cheltuim pe ture moto Voi face o prezentare de 3 ore la MAN Motoraliul Anual National pe 18 August la Sovata si acolo mai aveti cateva motive sa veniti : vor fi si cei de la BMW Iasi cu cateva motoare pentru teste. Cred ca voi face o prezentare in Iulie la Bucuresti la Journey Pub unde sunteti bineveniti (daca stiti alta locatie potrivita pentru astfel de prezentari va rog sa ma anuntati ) Daca imi ies cartile la toamna ar trebui sa plec in America de Sud intr-o tura de 45.000 km pentru 5 luni...daca nu, voi fi suficient de frustrat ca nu au iesit si voi avea timp sa continui povestea si aici .
  2. Kapo @ cutiile alea erau destul de ieftine la vanzare acolo, dar nu pot sa iti zic pret la ele pentru ca eu le-am luat cu motoreta. De bune au fost foarte bune ca sunt din fier sau otel, am trantit bine motorul pe ele si nu au avut nici o indoitura dar erau si foarte grele ...sa nu mai zic ca si cam micute pentru cate car eu. Al doilea dezavantaj este ca nu aveau nimic cu ce sa le incui, in america nu prea vine nimeni sa iti fure din ele cat esti in hotel peste noapte...dar in Romania nu stiu ce sa zic. Una peste alta eu am fost tare multumit de ele. De cumarat din State nu cred ca se merita caci cu siguranta numai transportul ajunge vreo 100 dolari, mai adauga pretul lor de vreo 150 si mai adauga 20 % tva la noi si vama...ajungi la 300 dolari , bani cu care gasesti aici de aluminiu noi. Dimineata a venit si cum imi legam eu toate lucrurile pe motor observ ca roata spate e pana cu totul, lasata pe janta. INtre timp mai apare si politia rezervatiei sa ma intrebe ce e cu mine pe acolo. Le arat ca am pana si ii intreb unde este o vulcanizare, imi zic 2 locuri care erau foarte aproape si pleaca in treaba lor. Mai aveam putin spray de facut pene in tub, l-am bagat in roata si deja puteam circula. Am mers la vulcanizare, am unflat bine roata si am plecat sa vizitez canionul , pentru ca oricum trebuia sa ma intorc pe acelasi drum si planuiam fac pana la intoarcere. Ca o paranteza: in USA tare fain sunt gestionate parcurile nationale, au un loc de intrare unde platesti taxa de vizitare dar tot de acolo iei si cate brosuri cu tot ce poti sa faci in parc, care sunt carari de bicla, de treking, cati km etc (fara informatiile alea te plimbi ca vaca prin trifoi) iar pe langa asta este si asfalt sa intri cu masina, locuri de parcare unde lasi masina si mergi pe jos spre punctele de belvedere, cascade etc. De obicei parcurile (asfaltul pentru masina) au lungimi destul de mari : 20 - 50 km, in unele intri pe o parte si iesi prin alta sau sunt sub forma de bucla si iesi pe unde ai intrat. In acesta aveam de mers vreo 15 km pana la finele canionului si mi-am zis ca oricum tine roata pana la intoarcere. Cat am tot oprit sa fac fotografii si sa ajung la balcoanele de belvedere si pana in capatul parcului se scurse ceva timp si roata mea nu mai arata asa bine. La ultimul balcon din parc unde era si cea mai spectaculoasa belvedere intalnesc 2 fete, Claire care avea 23 de ani, din Seattle care isi cumparase o caravana oldies Ford, indoita bine in vreo 3 locuri si a plecat un an sa se plimbe prin USA- foarte tare. Mai era cu Claire o tipa ameridiana din Chinle care era un fel de ghid pentru 2 zile cu Claire. Am stat vreo jumate de ora acolo cu fetele la povesti si am ras ca nebunii...erau comice fetele rau, am luat numarul lui Claire...sa vedem in urmatoarele zile poate , poate ne intalnim pe undeva sa calatorim impreuna. Nu a fost sa fie din pacate deoarece ea venea din directia in care mergeam eu . Termin cu parere de rau discutia cu fetele si ma intorc la motor ....il gasesc cazut pe jos, roata se lasase cu totul si cum oricum el nu statea bine pe gheara.....a picat. De aici incetucu am facut cei 15 km pana la vulcanizare, 2 baieti bastinasi mi-au facut pana pentru 10 dolari si da-i gaz mai departe spre Utah. Drumul foarte fain dar pentru ca eu nu mergeam pe cele principale si pentru ca, cautam tot timpul cele mai mici eram foarte singur....ma simteam ca in Alaska doar ca era cald. Am mai intrat in 2 benzinarii unde nu era decat vanzatorul, iar benzinariile erau de fapt super marketul micii asezari pe care nu o vedeai....pentru ca erau doar cateva case aruncate pe dupa dealuri la km distanta ...asa cum stii USA din filmele western. Utah-ul este unul dintre cele mai spectaculoase state pentru aventurieri, este de fapt un platou inalt plin de canione, este unul dintre cele mai slab populate state din USA...dar pentru motociclistii adventure este o Mecca. Stiam din Romania un drum foarte celebru de vreo 40 km, in Utah(unde s-au si filmat multe filme): Valley of Gods si spre el ma indreptam acuma. Cred trecuse bine de ora pranzului cand ajungeam la intrare lui si ma bucuram ca nu este nici o bariera si nici o restrictie. Drumul de piatra, foarte spectaculos...un drum de ala pe care te bate Dumnezeu daca te grabesti si nu opresti din km in km sa il savurezi la maxim. Asa am facut si eu si in momentul in care ieseam de pe el si soarele se baga dupa niste culmi. Mai aveam in apropiere un punct fain de vazut Gooseneck National Monument doar ca la 10 km in alta directie decat cea pe care mergeam eu, dar nu puteam sa il ratez si in ideea sa punsi cortul undeva pe acolo. Am ajuns acolo cu o secunda inainte sa se intunece bine, am vazut , am facut ceva poze dar nu prea imi placea ca era foarte expus, se facuse foarte frig si batea si vantul foarte tare...nu prea bun de pus cortul. Am plecat mai departe spre un alt loc fain Natural Bridge National Monument...la vreo 80 km de unde eram, dar speram sa opresc undeva pe drum, mai ferit de vant sa pun cortul. Afara se intunecase bine, iar eu sunt ochelarist....daca ziua conduc linistit cu peste 100 la ora, noaptea nu am curajul sa depasesc 50 , deci drumul meu pana la monument devenise unul destul de lung. La un moment dat am urcat si un pas destul de abrupt...de fapt urcasem pe platoul Utah si vremea dintr-o data s-a schimbat..frig de zici ca era iarna si vantul sufla cu putere de trebui sa opresc din 20 in 20 km sa ma incalzesc, mai ales ca eu eram imbracat de vara. Intr-un final, destul de tarziu in noapte si inghetat bocna am ajuns in campingul de la Monument, totul era inchis, cateva rulote aruncate prin camping, nimeni pe cine sa intreb unde sa plateste... mi-am pus si eu cortul intr-un colt. » Post actualizat in 29 Mar 2016 13:54 » Post actualizat in 29 Mar 2016 13:55
  3. pai nu e ca si cum as cauta sa ma plimb cand e frig, dar cand calatoresti multe mii de km pe directia nord-sud nu ai cum sa nu dai si zone cu frig, zapada etc. Iar daca calatoreti cu lunile nu ai cum sa prevezi vremea asa cum ai putea sa o prevezi pentru o excursie de 5 zile...ideea e sa fii cat de cat pregatit. Una peste alta pentru ce e renumita Alaska?..pentru frig, pustietati, salbaticie si frumusetea peisajelor...asta trebuie sa simti si sa vezi acolo. Nici acuma nu a fost mare vitejie sa merg iar a merge vara in Alaska este ca si cum te-ai duce in Alpi vara, este plin de benzinarii, campinguri deschise, localuri cu mancare, plin de motociclisti, biciclisti, caravanisti, masinisti si nu iti trebuie nici un echipament special, doar motocicleta, un top case cu chiloti si foarte important un card cu bani. » Post actualizat in 25 Mar 2016 08:56 exact....prinzi si zile cand iti e frig pe motor , placut sau neplacut fiecare stabileste pentru el asta. Asta cu visul american e comica pentru ca am tot intrebat pe acolo care e treaba cu visul american si ce inseamna pentru ei si am aflat ca American Dream sa transformat in Living the Dream. Conceptul nu se refera la a calatori prin America ci la a face ce vrei ca sa fii fericit: unul traieste visul daca are o casa, masina si servici, altul traieste visul daca locuieste in buricul New Yorkului sau altul sa calatoreasca de nebun asa ca eu pot sa ii zic Living the Romanian biker dream in USA » Post actualizat in 25 Mar 2016 10:28 Multumesc baieti, dupa ce am pus cortul am facut o baie scurta in lac deoarece toata ziua fusese foarte cald si transpirasem bine, am mancat si cred ca pe la ora 9 deja ma bagam la somn. Nu am reusit sa dorm decat cateva ore pentru ca pe la 12 ma trezeste un zgomot de masina. 2 cupluri cu cu un pick up care tracta o barca s-au gandit sa vina langa mine. De la 12 si pana la 4 dimineata am auzit incontinuu : Fucking weed, Good sheet, Good stuff...evident se refereu la iarba pe care o fumau si tot pana la 4 dimineata s-au chinuit sa puna cortul si sa dea jos barca in lac. Am iesit sa vorbesc putin cu ei dar erau deja prea fumati si beti si nu prea eram pe aceeasi lungime de unda. Pana la urma si dimineata a venit, mi-am strans lucrusoarele si la drum spre Parcul National Petrified Forest. Drumul a fost in continuare de piatra, gol inca vreo 80 de km dupa care de la barajul Roosevelt a devenit de asfalt. Incepea sa imi placa USA pentru ca vedeam pe harta foarte multe drumuri forestiere (de piatra) pe langa cele de asfalt...si normal ca am gasit alt drum de piatra care sa ma scoata la Petrified Forest. Cum mergeam eu si ma bucuram de caldura, drum forestier simt senzatia de cauciuc moale pe spate.... opresc si vad ca roata e destul de dezumflta, hmm. nu e bine. Am mai mers asa ceva timp pana am ajuns la o gospodarie izolate prin padurile alea, am oprit si am intrebat de un compresor, noroc ca aveau, am umflat roata si am continuat drumul. Nu dupa foarte multi km observ ca din nou e moale...dar ciudat e ca nu se dezumfla cu totul...ajungea pan ala un anumit punct dupa care nu se mai dezumfla. In primul satuc pe care l-am intalnit in drum am oprit la un magazin de piese auto si am cumparat un spray de facut pene, poate ca e doar un por si rezolv asa. Am pus o jumate de spray in camera si parea ca functioneaza....doar ca acuma alta era problema...daca mergeam nu se dezumfla roata, dar cum opream isi dadea drumul. Intr-un final am ajuns si in oraselul de unde se intra in Petrified Forest oras mic turistic, toata lumea vindea lemn pietrificat. Am mers din nou la un service si am umflat roata bine pe spate in speranta ca va tine si in drum spre intrarea in parc am vazut pe marginea drumului niste lemn pietrificat, am oprit si am luat si eu cateva bucati pentru ca arata interesant. La intrarea in parc observ ca roata tot se dezumfla daca stau pe loc....asa ca nu trebuia sa stau prea mult pe loc. O paranteza: in America sunt foarte multe parcuri nationale amenajate foarte frumos si intrarea costa undeva in jur de 15-25 dolari de persoana...dar exista si niste abonamente anuale care sunt valabile si in Canada si in USA, care costa 90 de dolari si sunt foarte rentabile daca esti un plimbaret. La plecare Calin isi facuse un astfel de abonament, care de fapt arata ca un card cu o semnatura a cumparatorului pe el . La plecare l-am luat cu mine in ideea sa il folosesc. La intrare in parc ma intreaba la bariera cum platesc, eu ii zic ca am abonament, il dau se uita putin la el si imi cere permisul de conducere sa il verifice....m-am facut toate culorile, am dat permisul pentru ca nu stiam ce vrea sa verifice oricum. Imi da permisul si abonamentul inapoi, la care eu il intreb ce anume a verificat iar el imi zice ca a vrut sa vada daca semnatura corespunde. Ma uit si eu pe abonament si pe permis.....care sunt sansele ca semnatura mea de pe permis sa fie aproape identica cu a lui Calin ? El e are la fel initialele numelor cu C si cu P ...si semnatura zici ca e indigo ) tare m-am amuzat in sinea mea de situatie. Ma mai intreba rangerul daca am pietre din afara parcului la mine la care eu ii zic ca nu ( aveam lemn pietrificat dar nu pietre) ...nu prea am inteles motivul intrebarii dar urma sa il inteleg la iesire. Intr-un final am intrat in parcul lung de vreo 35 km , un drum de sfalt care trece prin cele mai frumoase locuri din parc, multi copaci pietrificati si treci si prin Painted Desert, dune de nisip solidificate si foarte frumos erodate si colorate de la mama natura. Nu prea puteam eu sa stau prea mult intr-un loc pentru ca roata se tot dezumfla si la un momet dat era deja foarte moale, am oprit un masina , avea un compresor mic, am umflat si tot asa pe graba spre iesire. La iesirea din parc obesrv o poarta de aia ca in aeroport prin care trebuia sa treci sa fii scanat sa nu fi luat lemn pietrificat din parc si acuma intelegeam si eu de ce am fost intrebat daca am pietre la mine.....deci eram infractor pentru ca nu as fi putut demonstra ca le am de dinafara pentru ca nu le declarasem...ce oare ma fac acuma ? Erau 2 masini la coada care trecea prin scaner, am observat un spatiu pe langa poarta, m-am bagat pe acolo cu un zambet pe buze si multumiri catre cel care scana, el rade la mine cu inteles ca e ok sa trec pe acolo si uite asa am scapat cu fata curata. Urmatorul punct unde vroiam sa ajung astazi era Cannyon de Chelly National Monument la cateva sute de km mai in nord. Spre seara am ajuns in oraselul Chinle, locul de intrare in Parc, care de altfel este si rezervatie de indieni navajo. Afara se racise destul de bine si pe ultima parte a traseului si plouase putin deci nu imi era prea confortabil, unde mai pun ca eram tot cu distractia cu pana, oprit umflat si mers mai departe. Am oprit la un supermarket sa cumpar niste bere dar spre surprinderea mea nu aveau bauturi alcoolice si nici nu era vreo un liquer store in oras ca intrebasem si aflasem ca este interzisa comercializarea alcoolului in rezervatii (cica sunt prea betivi ameridienii). Ciudat e ca am stat parcat vreo 10 minut elanga intrare si au venit la mine 3 omuleti beti care mi-au cerut bani...ca pe la noi cersatorii. Intr-un final am plecat dezamagit de la supermarket sa caut un loc de cort, oamenii m-au indrumat spre un camping de la marginea orasului. M-am invartit vreo jumatate de ora sa gasesc camping-ul...dar nu am gasit decat moteluri asa ca pana la urma am tras intr-un parc, am pus cortul. » Post actualizat in 25 Mar 2016 10:31
  4. Dimineata, cu creierele inca pline de aburii alcolului printre 2 oua prajite si niste lapte cu cereale pentru copii ma intreaba Calin daca nu ii dau si lui motocicleta vreo saptamana. Il intreb unde vrei sa pleci iar imi zice ca in Phoenix, la varu lui sa zboare cu parapanta. Ii zic ca i-o dau si il intreb cine ramane cu copii, la care el imi raspunde ca eu. Eu incerc sa ii explic ca nu am stat niciodata cu copiii, sunt antitalent total si plus ca imi creeaza (imi crea) un mic disconfort sa stau in preajma copiilor mici, unde mai pui ca singura mea modalitate de a aduce un copilas aproape de mine e asa cum momesti cu o felie de salam un caine sa vina la tine. El imi zice sa stau linistit pentru ca Maya si Chris desi au numai 3 ani jumate sunt copii cuminti si stiu ce au de facut. Sun la sora-mea care era tot la sonda sa vad ce parere are de ideea lui Calin iar ea imi zice ca e ok...copii sunt cuminti. Bun, ne uitam pe harta cati km sunt pana in Phoenix sa vedem ce trebuie la motor, vreo 2500 km dus si altii intors...deci uns chimb de cauciucuri si un schimb de ulei ar fi fost suficient. Il intreb pe Calin daca stie sa conduca motoare asa grel. iar el imi zice ca nu a mai condus decat de cateva ori Hondita lui de xr 250 . Ii zic sa iasa cu Kawaskiul asa gol o tura prin oras sa vada cum e. Se intoarce dupa o ora, imi zice ca l-a scapat de 2 ori pe jos la semafor pentru ca nu se astepta sa fie asa greu...dar in rest nu e nici o problema. Asadar i-am schimbat uleiul, pus cauciucuri de strad noi, refacut bagajele pentru lucrurile lui si a doua zi dimineata Calin a meu pleca spre Phoenix cu motocicleta si eu ramaneam pentru cel putin 10 zile cu 2 copii gemeni si impielitati de 3 ani jumate si un caine Pekinez. ce Mongolia, ce Alaska ce rafting de nivelul 5... aia a fost aventura vietii mele. NU vreau sa povestesc prea multe dar daca ati vazut filmul Big Daddy cu Adam Sandler...ala e mic copil fat ade ce am tras eu cu ai mei. Zic numai cateva : copii pierduti in supermarket, caine pierdut in oras, copii care cad in cap in supermarket de pe rafturi, copii dusi la gradinita in pantaloni scurti si tricou cand afara sunt minus 10 grade, copii care fura din magazine dulciuri, emailuri de la gradininta pe care o frecventau - copii au hainele murdare, ca nu au suficienta mancare...toate astea in spiritul liber in care mi s-a explicat: copii stiu ce haine sa poarte, manaca exact ce vor si cat vor...nu ami zic ca in Canada e acelasi sitem ca si in Norvegia: copilul in spatiul public este copilul Canadei si daca cuiva i se pare ca nu te porti cum trebuie cu el, poti fi reclamat si ai probleme grave. Dupa vreo 7 zile primesc telefon de la Calin ca a ajuns in Phoenix, motorul e ok si a functionat fara probleme. adua zi primesc un telefon nu tocmai placut tot de la Calin, ca e in spital. Cum a ajuns la andrei , varul lui , si-a spalat hainele si le-a pus la uscat afara, iar cand si-a luat o pereche de chiloti pe el de la uscat, inauntru era un paianjet Vaduva Neagra si la muscat de un testicol....si acuma era in spital la urgente. IMi mai zice ca s-a documentat pe net ca nu e mortala decat daca esti alergic, iar el pana acuma nu s-a manisfestat ciudat si mi-a zis ca va refuza tratamentul si va fugi din spital deoarece asigurarea lui Canadiana de sanatate nu functiona si in USA asa cum credea el de acasa. Zis si facut, a plecat din spital dupa ce luase o injectie de calmare si inca cateva pastile tot cu efect de calmant si-a rezervat bilet pentru a doua zi spre Calgary. Singura problema pentru mine era ca acuma motocicleta era la 2500 km de mine...si eu sunt ca si capitanul de vapor....daca nu il pot aduce acasa ma scufund odata cu el. Cum imi rodeam eu unghiile de suparare ca motorul ramane acolo imi vine minunata idee: cum ar fi sa ma duc sa il aduc eu acasa, in maxim 5 zile eram in Calgary. Ajunge si Calin acasa, il astept in aeroport, era cam palid, il dureau testicolele, oleaca cm moale si nu prea era sigur sa conduca...dar viu. Ajungem acasa, ii arat copii ca sunt vii si intregi: 2 ochi, 2 picioare, 2 maini etc, cainele bine sanatos si mai ales ca exista ( cainele ala a fugit de vreo 4 ori de acasa in 9 zile si tot trebuia sa il caut prin cartier ) si ii prezint si planul meu : sa iau un avion si sa aduc motorul acasa. Nu se impotriveste nimeni asa ca trec pe google maps la facut traseul...ca doar daca tot ajung acolo nu e nici o graba sa vin repede acasa si deci din 2500km se facusera deja 5000 km. Am fugit la supermarket sa imi fac plinul de conserve, supe, butelii de gaz si ce mai aveam nevoie, seara imi rezerv un bilet de avion pentru a doua zi eram din nou pompat de adrenalina pentru ce va urma. A doua zi cand sa ma urc in avion , vamesul USA ma intreaba de ce sunt imbracat in haine moto si am un tank bag in mana daca merg cu avionul, ii povestesc eu toata patania lui Calin, rade zgomotos si imi zice ca ceva asemanator a patit si el tot in Arizona si tot cu un paianjen Vaduva Neagra, imi pune stampila de intrare si de aici inca vreo 6 ore, o escala in Salt Lake City si aterizam in Phoenix. Am iesit afara unde trebuia sa vina Andrei sa am preia si sa ma duca acasa la el, la motocicleta. Am ieist din aeroport sa fac soc termic nu alta..eu veneam din Calgary de la minusuri iar aici erau vreo 25 de grade, palmieri...iar eu imbracat pana in gat cu haine de motor( hainele grele de moto , ca sa pun multe in bagajul de la cala). Ajunge si Andrei, ne recunoastem, ajungem acasa la el, vad si minunata curte cu paianjeni si cu piscina...el saracul deja chemase deratizarea dupa patania lui Calin...mai ales ca el avea si 2 fete mici si pana atunci nu patise niciodata asa ceva. Intru in garaj sa verific motocicleta, o pornesc, mergea impecabil iar dupa ce s-a mai inserat Andrei ma invita sa mergem pe niste munti, un parc natural din orasul Phoenix la o plimbare. Ne-am plimbat noi vreo 2 ore pe dealuri, dupa care am ajuns din nou acasa si de aici sa mergem sa imi cumpar un nou primus. Am uitat sa zic ca in momentul cand am primit bagajul la aeroport am observat ca rucsacul meu e borfait bine si odata ajuns la Andrei am deschis sa vad daca lipseste ceva....si imi lipsea primusul pe car eera montata o butelie de gaz. Ulterior am primit o scrisoare acasa precum fusese confiscata de politia de frontiera si trebuie sa le ofer si explicatii de ce am pus asa ceva in bagaj. Am ajuns si la un hipermarket Wallmart de unde am cumparat un nou primus, am luat si vreo 10 beri...sa am cu mine...ca cine stie unde voi innopta maine seara. Dupa masa de seara Andrei a scos cateva harti cu USA si pentru ca el e si fotograf fusese peste tot pe unde e fain de mers si deci era omul care imi putea spune tot ce am nevoie. Dragul de Andrei nu prea bea ( stiti voi cum e cand femeia zice ca bei prea multa bere in fiecare seara ) si acuma pentru ca avea musafiri doamna lui nu putea zice nimic si uite asa povestind despre ruta mea, am lins cele 10 beri ale mele plus cele 6 ale lui ( de alea de 330 ml ). Ruta stabilita, dimineata la prima ora urma sa ii dau jar prima data spre sud, granita cu Mexicul, in Parcul Natural Organ Pipe Cactus ....cactusi de aia mari pe care ii vazusem doar in filmele cu cowboy. Dimineata din nou trezit inaintea soarelui de emotiile plecarii, am asteptat sa se lumineze si la drum spre Sud. Temperatura era foarte ridicata, am plecat imbracat bine...obisuit de diminetile friguroase de Alaska, dar in scurta vreme am dat cam totul jos de pe mine, si mergeam doar in tricou. Drumul spre granita cu Mexicul, Sonoita foarte slab circulat pentru ca toata lumea trece in Mexic prin celebra vama Nogales, la vreo 80 km de Sonoita. Cum sa descriu zona- exact asa cum arat la televizor Arizona, plina de palmieri si cactusi, case albe cochete, munti golasi de culoare rosie. De cum am inceput sa ma apropii de granita au inceput sa apara si punctele de control militare care vaneaza traficantii de droguri si de oameni care nu aveau nici o treaba cu mine. Chiar foarte faini omuletii si puteam sa schimb o vorba cu ei. Odata intrat in parcul National Organ pipe Catus au aparut si drumurile off road care plecau spre munti, din cate ma inteles de la militari nu aveam voie sa intru pe ele pentru ca patruleaza politia de frontiera dupa traficanti...dar cica nici nu mi-ar face nimic daca ma prind. Asa ca pentru mine a sunat ca o invitatie sa intru pe ele....deci am intat pe primul drum de piatra care s-a inchis imediat, am luat urmatorul al rand care a fost de succes, ducea pana in munti, muște bifurcatii...era de treaba acolo. M-am plimbat asa vreo 2 ore printre cactusi imensi cat vezi cu ochii pana mi-am zis ca ar trebui sa ies si sa imi continui drumul. Am iesit chiar undeva aproape de granita ...la vreo 3 km si de acolo m-am intors vreo 10 pe acelasi drum pentru ca vazusem pe harta un drum tot mic care ducea spre Tucson, dar la jumatatea distantei se ramifica spre Phoenix iar de-a lungul lui vezi doar rezervatii de indieni si cactusi. Undeva pe la ora 17.00 intram din nou in Phoenix dupa vreo 500 km facuti si aveam de ales...sa ma duc iar la Andrei sa innoptez intre 4 pereti sau sa imi continui drumul spre Nord si sa pun cortul undeva frumos sa simt aerul si vantul de Arizona. Am trecut la vreo 200 m pe langa casa lui Andrei spre Apache Junction. Locul asta este acel loc pe care il vezi in multe filme americane, inclusiv barul, stancile...te simti ca pe platourile de filmare de la Hollywood...dar de fapt cred ca toata America a fost ca pe platourile de filmare. De aici era un drum principal cu asfalt , dar am gasit si unul mic, virajat, de piatra care ducea prin ceva canion si pe langa niste lacuri si se numea Apache Trail. Se pare ca am ales bine deoarece drumul a fost foarte spectaculos, cand urca in canion, cand cobora, aproape tot timpul aveam cate un lac pe langa drum...de vis. Spre seara deja cautam un loc de cort, dar nu prea aveai unde, odata ce ieseai de pe drum erau stanci mari sau vegetatie si nu aveai unde sa pui cortul. Deja se innoptase cand am vazut in stanga cu coada ochiului un mic drum ascuns care cobora spre lacul Apache Lake (toate aici se chemau cu Apache), am ajuns pe malul lacului, era un loc cu faleza de nisip , in fata lacul cu stanci ce ieseau din el...una peste alta nici nu era nimeni acolo fiind in extrasezon. » Post actualizat in 22 Mar 2016 09:15 » Post actualizat in 22 Mar 2016 09:16 » Post actualizat in 22 Mar 2016 09:18 » Post actualizat in 22 Mar 2016 09:20
  5. mianmar23 @ refuz sa iti mai raspund si sa duc acest topic in zona unde tu te simti cel mai confortabil si rog pe ceilalti sa il ignore. Spre deosebire de ultimele 2 dimineti cand m-am trezit in super ger sau cu zapada pe cort , astazi a fost o dimineata frumoasa...se vede ca deja coborasem bine in sud spre caldurica, numai ca soarele nu avea sa tina prea mult. Imediat ce am pornit la drum sa innourat si a inceput o burnita pacatoasa...cand ii mai dadea, cand se mai oprea...numai asa sa iti creeze discomfort. Din Prince George planul meu era sa cobor spre coasta in Vancouver si de acolo tot prin munti sa ajung acasa in Calgary, inca vreo 2000 km de toti pana acasa, deci vreo 5-6 zile de mers daca luam in considerare si o zi de pauza in Vancouver. Am oprit la o benzinarie in Prince George sa pun benzina si deasemenea sa aflu cum va fi vremea pentru urmatoarele zile pe ruta mea : ghinion, Vancouver oricum fiind un oras de coasta este mai ploios decat altele si acuma se anunta toata saptamana ploaie. Daca e ploaie inseamna ca si plafonul de nori e coborat iar daca plafonul e coborat inseamna ca nu se vad muntii pentru care eu ma plimb iar dupa ultimele 2 zile in care imi inghetasera toate si ma udase incontinu nu prea mai aveam nici o pofta de alte 5 zile de ploaie si fara sa vad nimic. Deci reconfigurarea traseului - 1000 km cu toate panzele sus pana in Calgary la caldurica. Drumul foarte frumos, dar deja cu mult trafic pe el....nu exagerat , dar dupa ce vii din nord unde vedeai 5 masini pe zi, conduci din reflex si nu te uiti decat la peisaje acuma era de condus atent, cu reguli de circulatie Din pacate norii erau destul de jos si nu am reusit sa fac cine stie ce fotografii si nici nu prea mai aveam chef de nimic. Cum mergeam eu asa concentrat spre casa, nu stiu ce calcule imi fac in minte cu benzina, e drept ca mergeam mai repede decat de obicei si a consumat mai mult , la vreo 70 km de Jasper raman fara benzina . Norocul meu ca s-a oprit intr-un varf de deal, am tras ambreiajul si sa mai merg asa cat se mai poate si cine stie ce apare dupa curba. Vorba aia prost sa fii ca norocul vine...dupa curba erau parcati niste lucratori la drumuri cu un camion Ford de ala de prin anii 70 si vreo 2 tipi care aveau niste barbi ca cei de la ZZ Top reparau ceva la camion. Ii intreb de camion, apoi de benzina, ei incep sa rada de pana prostului si imi zic ca normal ca au si ca imi dau. Povestim vreo 2 minute de camion, de Romania si imi scot o canistra de 20 de litri de benzina si sa o pun toata , le zic ca voi pune vreo 5 litri cat sa imi ajunga pana in Jasper, la care ei imi zic sa o pun toata ca oricum nu ma costa nimic si nici pe ei. Pun cu bun simt 10 litri, o aduc inapoi si imediat apare un pick up truck cu alti muncitori iar astia doi care imi dadusera benzina au inceput sa strige in gura mare aratand cu degetul spre un om care venea spre noi: This is the fucker that will pay for your gas !!! Ala era seful lor, era o distractie generala pe tema ca eu am pus benzina si o va plati seful lor...pentru ca nu vroiau sa ia bani de la mine...Dorei simpatici de Canada. Am parasit gasca de glumeti, am ajuns in Jasper, facut plinul si desi era seara am zis ca mai merg putin, sa intru in Parcul Natural Jasper s apun cortul in ceva loc frumos. Pana la urma am tot mers si de abia atunci mi-am dat seama ca nu poti sa pui cortul pe nicaieri pe marginea drumului, fie e padure deasa tare fie e stanca ...am mai mers destul de bine, se innoptase de acuma, se facuse si frig iar singurul loc unde as fi putut pune cortul era la Cascada Athabaska..undeva prin parcarea goala. Am tras acolo, gasit un loc cu iarba lanafa o masuta de picnic, deschis primusul sa fac o ciorbica la plic, am gasit si o sticla de wiskey cu 3 guri pe fundul sticlei, de care uitasem de ea si acuma mi-a iesit in cale...totul era foarte frumos doar ca imi dau seama de o problema...cascada aia huruia de nu auzeai nimic in jurul tau...urs, lup sau orice altceva. Oricum toate bears bang-urile erau intacte si maine ajungeam in Calgary, am zis sa le folosesc...sa sperii animalele dar si sa ma distrez putin. Noaptea a trecut fara incidente, dimineata din foarte frig, am strans totul inainte sa rasara soarele. Jasper National Park din nou nu s-a dezmintit si-a aratat ce are mai frumos iar pe la jumatatea drumului am mai oprit sa ma incalzesc la Ghetarul Columbia unde este si hotel cu cafenea si de acolo direct spre Calgary. Pe la ora 14.00 eu intram in Calgary, o caldura afara de nu iti venea sa crezi...soare si vreo 15 grade...parca numai sa imi faca in ciuda. Nu stiu cum reusesc si ajung intr-o zna noua a orasului si navogatia ma lasa balta si mai ratacesc inca o ora in oras. Ajung intr-un final si acasa dar nu era nimeni acasal, casa inchisa, asa ca m-am dezbracat in tricou te pui in poponeata in fata casei si astepti sa se intample ceva. Imi vine in minte sa incerc usile din curtea interioara..poate poate or fi uitat vreo una deschisa...si uite ca ma avut si noroc, am intrat in casa pun mana pe telefon sa vad unde sunt oamenii: sora la lucru la sonda inca vreo 3 saptamani si cumnatul cu copii urmau sa ajunga mai pe seara acasa (acuma este o parte mai boring din poveste ...dar e importanta in economia turei). Fac un dus repede, sar in masina si fug la Superstore sa iau 10 beri ca sa cinstesc cu Calin ( cumnatul ) cand va veni. Pana sa ajunga el acasa eu am lins vreo 2 beri, timp in care am reusit sa trag si o linie despre calatoria mea: toata pregateala mea pentru Alaska a fost buna, am ajuns unde mi-am propus in linii mari si m-am intors acasa bine. Daca vremea era frumoasa se puteau face mai multe drumuri de off road, as fi stat mai mult, o mai lungeam cu siguranta...dar asa e vremea in nord toamna tarziu...un risc pe care mi l-am asumat de la plecare. Daca mi-a placut? a fost extraordinar de frumos si pentru ca nu am vazut tot, Alaska, Yukon , BC sunt niste locuri in care voi reveni de cateva ori cu siguranta in viata asta. Imi fac si niste calcule asupra bugetului si imi dadea cu virgula ...adica cheltuisem exrem de putin...undeva in jurul a 1000 dolari, iar eu dupa sfaturile lui Loly imi alocasem mult mai mult pentru aceasta tura. Eu nu sunt persoana care sa imi cheltui banii in plus pe prostii sau in crasma...prefer sa ii cheltui in benzina pusa in rezervorul motocicletei dar nici nu sunt persoana care sa plec cu banii acasa daca au fost programati pentru ceva. Una peste alta situatia era cam asa: imi facusem ce imi propusesem doar ca facusem mult prea repede si cu bani prea putini, iar pana sa plec spre Romania mai aveam vreo 2 luni. Unde mai pun ca aveam sentimentul ala ca parca ceva nu se leaga, sentimentul ala care il ai cand pleci de acasa si simti ca ai uitat ceva sau ai uitat sa inchizi geamul si se apropie furtuna. Spre seara a ajuns si Calin cu nepoteii acasa cu o sticla de Jack Daniels...in aceeasi minte cu mine sa povestim si sa ne uitam la fotografii. De obicei cand te gandesti la 2 barbati intr-o noapte, 10 beri si o sticla de Jack iti zici ca nimic bun nu poate sa iasa din acea combinatie.....dar sa stiti ca la noi a iesit.
  6. ba cum sa nu ...dar e greu sa te organizezi asa repede, cu de toate si cu bani putini in cateva zile intr-un loc unde nu cunosti pe nimeni. Mainile sunt primele care ingheata si efectiv nu mai poti conduce. Anul asta in Mongolia am luat si primele 2 zile purtam cate una, pentru ca odata mainile bagate in ele simti ca sunt legate de ghidon si pana la urma frigul m-a facut sa ma obisnuiesc. In combinatie cu manerele incalzite mergi la multe minusuri ...in Mongolia am prins -11.5 cel mai scazut si nu aveam probleme cu mainile...dar aveam cu picioarele
  7. Gainuta aia e la fel si la noi ca aspect si la fel de proasta ( probabil ca sunt din aceeasi familie )...cand am vazut-o prima data prin Calimani ca nu se sperie de motor am zis ca e ranita, dar nu era ..se dadea cate un m mai incolo sa se fereasca de mine, dupa care am tot vazut multe de-a lungul timpului si toate sunt la fel iar cocosul ei e mai mare putin la noi si e foate rar la vedere. Tantica aia cu pusca a fost draguta, a vorbit frumos si ar fi avut acelasi rezultat si fara pusca la vedere dar inteleg perfect stilul american, problema era ca eu eram mai mult necajit ca trebuie sa strang iar 20 de minute toate prostiile , sa le leg pe motor si sa caut alt loc de cort sa le desfac Fotografia ta e extraordinara, la Dease Lake am prins vreme foarte aiurea dar chiar si asa nu pot sa zic ca a fost urat....de fapt toata tura asta din nord nu pot sa punctez o zi in care nu mi-a placut ....asa frig cum a fost si mai ninsoare si singur. Acuma cand ma uit pe Google Maps la drumurile de pe acolo imi dau seama cat de multe sunt de vazut , dar vara si de preferat cu inca un motociclist. Imi pare rau ca nu m-am dus pe Dawson Highway dar din Watson Lake, politia mi-a zis ca autostrada e inchisa din cauza zapezilor. Una peste alta eu am ramas indragostit iremediabil de Canada. » Post actualizat in 15 Mar 2016 17:42 si daca stai sa te gandesti mai bine eu nu faceam decat sa prezint o poveste doar pentru cei care vor sa afle cum a fost in America pentru un roman, asa cum a fost. Nu este un topic in care formam opinii, nu vindem motoare sau echipamente, asa cum nici nu cumparam....povestim si fiecare ia ce e bun si ce e rau iar daca nu ii convine nu mai citeste, nu isi iroseste timpul si isi vede de treburile lui zilnice. Daca tot ai bagat si cateva subtilitati tin sa iti spun ca e foarte greu sa te simti Rossi cand circuli pe o autostrada unde viteza legala este de 110 km/h si tu circuli cu acea viteza, la fel cum stii cu siguranta ca motocicleta si echipamentul pe care il porti nu te face neaparat motociclist si cu siguranta nu denota calitatea de om ( cea la care eu faceam referire in poveste ). Ai adus in discutie si despre respectatul legii cand esti sofer, eu tin sa marturisesc ca nu respect deloc regulile de circulatia si imi asum acest lucru dar banuiesc ca tu nu ai depasit niciodata pe dunga continua, mergi in localitate cu 50 km/h iar pana in acest moment nu ai trecut niciodata de 130 km/h in Romania...pentru ca altfel ai fi un ipocrit.
  8. Multumesc baieti !! @chif: la cat de multi radauteni am fost pe acolo unii ar zice ca asta e ultima fita de Radauti - sa iti faci concediul in Alaska Dimineata racoare rau...dar nu asa...cea mai rece noapte de cand plecasem de acasa...nasul meu de meterolog zice minus 10 cu siguranta, un cm de bruma pe motor, spray-ul de lant nu avea deloc presiune desi era nou si cu emotii primul lucru a fost sa incerc sa pornesc motorul - toata lumea zicea ca KLR-urile pornesc greu tare la rece. Bateria de abia a dat motorul odata peste cap si a rupt uleiul, dupa care a inceput sa se invarta mai repede si...a pornit....scotea abur ca o locomotiva dar mergea. Ca o paranteza: referitor la consumul de ulei al motocicletei- desi stiam ca papa ulei, nu ma asteptam la asa mult. Am plecat din Calgary cu uleiul nou in motor si cu un bidon de 5 litri in side case ca sa am de completat si sa schimb uleiul in Anchorage dupa vreo 4000 km...cand am vrut sa schimb uleiul am vazut ca in bidonul de ulei mai aveam 2,5 litri din 5...hmm...ce rost mai avea sa schimb daca eu in fiecare zi completasem 2-300 grame...uleiul era improspatat zilnic. Pana acasa in Calgary am terminat tot uleiul. Butelia de gaz de la primus de abia avea si ea presiune, dar s-a aprins si am pus la clocotit un ceai sa ma incalzesc si sa am si pentu drum. Cat ceaiul se facea am luat toate hainele pe mine plus costumul de ploaie, am strans cortul care era mai mult casant decat moale, am baut un ceai si am pornit la drum spre Watson Lake...vreo 450 km. Dupa primiii 40 de km am fost nevoit sa opresc pentru ca nu imi mai simteam mainile, afara era si ceata si mi se punea un fel de bruma pe viziera si nu prea vedeam sa conduc...tare aiurea mai era. Am bagat manusile repede intre cilindru si carburator sa se incalzeasca, am pus un ceai fierbinte, cu mainile pe capacul de la ambreiaj, canuta de ceai pe pedala de frana sa stea si ea langa caldurica si stai si astepti sa ti se dezghete mainile. Dupa alti cativa km vremea a inceput sa se mai deschida si sa apara soarele iar odata cu el a iinceput sa se mai si incalzeasca. La un moment dat vad un semn spre o cascada si spre care pleca o poteca suficicent de lata cat sa incapa si un motor, m-am nagat pe ea si dupa cateva sute de m am ajuns la ea. Cascada nu era foarte spectaculoasa dar pe langa ea erau o gasca de cocosi si gainuse de munte care nici nu se sfiau d eprezenta mea acolo...se invarteau pe langa si pe sub motor de parca era acolo de cand lumea. Drumul pana in Watson Lake nu foarte captivant, mergi mult prin paduri. De acolo planul meu era sa nu o iau pe unde am venit, ci sa cobor pe autostrada 37 spre Prince Ruper, drum care trece numai printre munti. la intrare in orasel vad un motociclist super echipat care o lua pe drumul pe care trebuia sa o iau si eu, doar ca eu mai aveam de luat ceva paine de la un magazin din oras. Ne salutam si fiecare in treaba lui, mi-am luat painea, am facut plinul si hai sa vedem si partea asta de Canada. Imediat dupa ce fac la dreapta pe autostrada 37 apare si semnul cu atentie: Check your gas! Next service 235 km! ..buuun probabil ca e plin de orase in zona asta imi zic ) Pentru astazi imi propusesem sa ajung pana in zona lacului si localitatii Dease Lake si mai aveam vreo 250 km pana acolo dar drumul permitea sa mergi destul de tare, era drept, foarte multa padure uscata pe margine, peisajele nu excelau dar in schimb multa fauna : elani si caprite pe marginea drumului care pana reuseam sa opresc, sa scot aparatul si sa le pozez erau plecate de mult in padure. Nu dupa mult timp il ajung cu pe baiatul BMW de 1200 si stau in spatele lui ...poate poate opreste sa stam la povesti. Tinea 90 km/h constant.....si dupa vreo 20 km de stat spatele lui ma cam enervasem: odata c anu oprea sa stam de vorba si mai ales pentru ca avea ditamai motocicleta si mergea cu 90 pe cand eu cu micul meu Kawa tineam lejer 110-120 km/h...si trecea ziua pe langa mine cu viteza lui. Am vazut ca nu are intentie sa opreasca desi il si blitasem de cateva ori, il depasesc si ii fac papa din mers. Eu mai opream sa mai fac o fotografie si el ma ajungea si am depasea, porneam si eu si il depaseam din nou...uite asa ne-am jucat noi de cateva ori pana il prind eu pe el oprit langa o exploatare de lemne unde el cauta pe cineva...in gandul meu imi ziceam...te-am prins fraiere si acuma nu mai poti fugi si trebuie sa vorbesti cu mine ...doar eu eram nevorbit de ceva vreme. Bostan il chema si era din Slovenia, dar de curand cetatean cadian stabilit in White Horse, dar de la inceput am observat ca ma lua cu un aer de superioritate ( vezi doamne ca eu nu sunt pe BMW 1200 ca si el ) ... eu ziceam ca e rece afara si mi-au cam inghetat mainile , el zicea ca el e pregatit fizic si de la minus 10 grade porneste manerele incalzite pe prima treapta doar( dar el aveam si protectii textile peste handguarduri care ii veneau pana la cot ). Uite asa ma foit vreo 2 minute pana mi-a pus capac si am zis sa il incing si eu putin asa ca l-am intrebat de ce si-a luat o motocicleta asa mare daca el e incepator, la care el imi raspunde destul de incurcat ca nu e incepator si ca are 100.000 km facuti cu ea, la care eu imi cer scuze si ii zic ca asa mi-a lasat impresia pentru ca desi mergea cu 90 la ora, reducea la 70-80 la ora si frana de 3 ori si isi aranja tot de atatea ori motocicleta pe curba, intr-o curba cu vizibilitate de 1km pe care oricine cu minime instincte de sofer nu ar apasa deloc frana si o iei lejer cu 110 la ora. I-am mai bagat vreo 2 subtilitati pana a vazut ca si-a gasit nasul si a plecat in aceeasi directie....l-am ajuns, am asteptat o curba si l-am depasit in mare stil cu Kawa urecheat bine la 140 la ora...numai asa ca sa vada ca piesa din spatele coarnelor e mult mai importanta decat emblema de pe rezervor si fumurile de arian. Spre seara incepuse sa lapoviteze din nou , am ajuns intr-un final in Dease Lake si am cautat un motel...dar din pacate in mica localitate de 300 de oamnei era un singur motel care era inchis. Vazusem destul de multe animale in acea zona si vazusem in 2 randuri si ursi destul de apoape de orasel si nu prea aveam chef sa stau izolat, dar am avut noroc caci am gasit chiar la iesirea din orasel o parcare de tir, aproape de primele case si orecum safe. Am parcat, mi-am facut rutina de seara printre fulgi de lapovita, am intins cortul, mai aveam ceva wiskey intr-o sticla, supica cea de toate serile si somnic bun. Dimineata m-am trezit din nou cu motorul acoperit cu zapada, pe drum era o zloata de zapada amestecata cu pietris dat de cei de la dezapeziri, vremea foarte inchisa cu plafonul de nori lasat pe varfurilor copacilor. Fara nici un chef strangi totul ud pe motocicleta, te intorci in oras si mai faci un plin si te dai la facut km ...pentru ca vremea nu poate sa se faca decat mai rea in perioad asta a anului. Nimic deosebit in aceasta zi: motorul mergea brici asa cum a mers de la plecare, toata ziua a fost mohorata si cu ploaie macaneasca, am mai oprit in 2 locuri sa mai beau cate o cafea si sa pun benzina, mai iei cate o gustare pe marginea drumului si uite asa au mai trecut vreo 6-700 km iar spre seara ajungeam in zona Fraser Lake. vremea se facuse mai frumoasa, adica nu mai ploua si se mai incalzise, intrasem in ceva zona de depresiune plina de lacuri si nu doream decat sa imi pun cortul pe malul unui lac. Am ochit un lac micut la cateva sute de m de asfalt cu un mic hidroavion usor parcat in apa, unde m-am si apucat sa montez cortul....cand am terminat de montat cortul apare o tantica cu o masina si cu o pusca in mana si ma roaga zambitoare sa parasesc acel teren pentru ca este proprietate privata, am incercat sa ii explic ca nu ii fur nimc, nu ii fac mizerie...if is private is private ! marea ospitalitate Canadiana. Am strans cortul ofuscat, leaga iar toate pe motor si hai sa gasim alt loc de lort. Dupa alti 10 -20 km , deja se innoptase am zarit alt mic lac, am mers tiptil cu farul stins pana aproape de mal unde am vazut ca era amenajat turistic, cu vatra de foc, cu lemne puse deoparte pentru foc..deci e legal si nu e privat. Din nou intins cortul, am facut un foculet sa imi fac niste frigarui, niste wiskey mai era si ziua cea mohorata se transformase intr-o seara foarte frumoasa.
  9. pai eu tocmai de asta am inceput sa scriu pe acest forum...sa vada lumea ca nu e mare sfaraiala sa calatoresti departe si toate problemele sunt rezolvabile Kapo lasa prostiile ca nu iti ajunge viata si urcate pe aprilia ta si da-i jar Nu am mai intrat in oras pentru ca as fi pierdut timp prin trafic iar astazi imi doream sa ajung inapoi in Tok si mai aveam 500 km. Pe vreme ce ma departam de coasta ceata disparea si puteam sa vad din nou frumoasele peisaje. Am gasit un alt drum pe car esa il urmez pana in Tok , sa nu fie acealsi ca la venit si bine am facut deoarece din nou Alaska imi prezenta frumusetile ei: ghetari, paduri , stanci lacuri , rauri si salbaticia ei. Singurele masini pe care le-am intalnit pe drum au fost doar cateva convoaie militare, de fapt in Alaska am vazut foarte multe miscari de trupe ..la fel ca si in Rusia....baietii astia nu stau degeaba niciodata. Spre seara am ajuns in Tok, eram cam inghetat pentru ca dimineata si seara oricum temperaturile erau cu minus si mi-am zis ca voi sta din nou la hotel sa am incalzesc bine pentru ca urmatoarele zile pana in Calgary nu voi mai prinde hotel. Am intrat, doamnele ma recunosteau , am luat aceeasi camera ...dar surpriza ca nu mergea internetul, asa ca ma duc in cateva sute de m mai incolo sa intreb la alt hotel daca le merge netul...succes, m-am mutat cu totul acolo. Cat mi-am dat jos bagajele, cat am bat un wiskey se innoptase de-a binelea si mie parca imi era sa mai beau o bere. Am iesit din camera imbracat sumar deoarece liquer storul era la numai 200 m de mine. Mi-am luat bericica si inapoi la camera dar surpriza usa se blocase si eu nu aveam cheie. Sistem de ala american de clanta ...cu bila invarti intr-o parte sa se deschida, dar se blocheaza automat si tot timpul trebuie sa ai cheie la tine. Na...ce fac, ma duc spre eceptie dar era inchis, ma duc la un barulet de langa sa intreb daca nu e acolo omul de la receptie si aflu ca pe timpul notpii e inchisa receptia si hotelul...si eu ce ma fac ? Oamenii au dat din umeri si eu am plecat sa rezolv situatia....am mai orbecait pe afara vreo 15 minute si am mai intrebat pe unul-altul cum as putea sa intru dar toata lumea dadea din umeri. Foarte bine, intru eu cumva in camera- varific geamurile daca nu cumva se pot deschide, dar nu se putea, ma imping de 2 ori in usa sa vad cat e de rezistenta si de unde ar ceda daca o sparg...era foarte subreda,, asa ca toate hotelurile americanilor de pe marginea drumului, facute din carton. Am scos levierele din trusa de scule de sub scut, le-am fortat pe amandoua intre usa si toc, am tras odata zdravan si pampam...eram din nou la caldurica. Dimineata tot frig si mai si ningea. Am strans repejor bagajele am predat cheia si am plecat repejor sa nu ma puna la plata pentru problemele cu usa. Drumul pe care mergeam astazi era tot pe Alaska Highway dar la venit nu vazusem nimic pentru ca a fosta vremea aia inchisa cu ceata, ninsoare si lapovita iar acuma vremea era perfecta. In White Horse trebuia sa sun la o gagica, Claire, la care trebuia sa stau pentru ca aveam numarul ei de la Loly si stia ca vin. Astazi trebuia sa fac vreo 650 km si distanta asta este una usor de facut pe drumurile din Alaska, nu e nimeni pe acolo, nici macar politie, asfaltul e bun...deci jar. Am mai oprit sa ma mai incalzesc cu un ceai din termos, am mai pus ceva benzina, mai iei o gustare din traista, mai opresti sa faci cate o fotografie si te minuni de cat de frumos poate fi. Granita cu Canada am trecut-o foarte repede...asa ca si cum treci pe la unguri. am mai oprit la un magazin sa cumpar niste magnetei pentru prietenii de acasa si niste stickere de lipit pe motocicleta...sa imi aduc aminte de frigurile de aici si de cat de singur te poti simti prin Alaska. Pe la vremea amiezii pe cand treceam prin Parcul National Kluane, care este un lac foarte mare inconjurat de creste albe imi revad campingul unde dormisem la venit si parca as fi vrut sa ma opresc sa dorm tot acolo pentru ca era o zi asa de frumoasa, campingul era chiar pe malul lacului...de vis, dar imi zic ca mai bine ii mai dau sa ajung la Claire...sa mai povestesc si eu cu cineva. Spre seara, de fapt se innoptase de-a binelea ajung in White Horse capitala Yukonului, un orasel cu vreo 28.000 locuitori, putin mai mare ca Radautiul meu, caut un telefon public sa o sun pe Claire, dar nimic la capatul celalat de fir, casuta vocala, am mai sta vreo un sfert de ora pe o bordura si mai incerc de cateva ori dar tot nimic. No...am vazut-o si pe Claire imi zic si acuma unde sa imi pun cortul...nu mai bine ramaneam la campingul meu ? Am luat-o spre iesirea din oras, am vazut o starduta de pamant care facea la dreapta iar pe o parte a ei erau case pe cealalta era padure, numai bine daca pun cortul acolo pentru ca nu vine ursul de frica oamenilor. Am montat cortul, mi-am facut o supica la plic si o conserva de pate si cam aasta a fost si ziua de astazi. » Post actualizat in 10 Mar 2016 07:59
  10. De la Flaming Cliffs arata pe harta o scurtatura care ma ducea spre Mandal Ovoo si nu mai intram prin Bulgan, am setat navigatia si hai sa mai vedem ceva din Mongolia. Cred ca am mers vreo 40 de km cand imi dau seama ca directia mea nu este buna, ma uit pe gps si observ ca din 35 km pana in Mandal Ovoo facusem deja vreo 40 km si mai aveam vreo 70 km, iar pana acuma mersesem doar spre sud pe cand eu trebuia sa merg spre nord. Resetez navigatia si ii mai dau vreo 30 de km ...ca sa fiu sigur ca am facut macar 100 de km in directia gresita. Recunosc ca drumul era de vis, drum de pamant batucit, cate 2-3 urme de masina una langa alta, mult praf si puteam sa merg cu 100 km/h fara probleme, de asta nici nu m-am ofticat prea tare ca mergeam aiurea, pana la urma eu vroiam sa vad Mongolia nu sa o tranzitez La un moment dat vad o iurta in departare, ma duc spre ea sa obtin indicatii spre Bulgan, pentru ca nu mai aveam incredere in navigatie. Am intrebat omuletul de acolo si mi-a aratat cu mana directia de urmat si mi-a mai zis ca la un moment dat voi da pe directia aia de o linie de inalta tensiune si sa merg pe sub ea , ca ma va scoate in Bulgan. L-am ascultat si imediat am dat de linia de curent si tot cu 90-100 la ora da-i jar spre Bulgan. Am ajuns intr-un sfarsit in orasul prin care trecusem dimineata, am alimentat pentru ca benzina o consumasem cu cele 200 km de rataceala si din nou la iesirea din oras opresc sa iau directia buna spre Mandal Ovoo. La iesire vreo 5 drumuri care plecau in tate directiile, dar gasesc un om care imi arata care e directia si care e drumul bun din cele 5. Afara era innourat dar placut, vreo 15 grade, numai bun de mers cu motorul....numai ca drumul incepuse se se faca din nou prost spre foarte prost , asemanator cu cel dinspre Sevrei....multe damburi, portiuni lungi cu nisip afanat,...asa ca da-i cu viteza 1 si 2 ....nu foarte placut daca ma gandesc ce fain ii dadusem dimineata. Daca drumul nu era foarte bun, macar peisajul era foarte frumos iar daca ieri seara si dimineata peisajul fusese unul de stepa de acuma intrasem iar in desert. Tot singur cu camilele pana la un moment dat cand drumul incet incet dispare , navigatia imi zicea ca sunt pe drum dar eu eram pe smocuri de ciulini, mai mult de atat imi arata ca trec si prin intersectii. Am oprit si am orbecait inca o ora pe loc sa gasesc un drum in directia buna...dar nimic. Am hotarat sa merg dupa navigatie si am mers vreo 15 km pe nisip cu ciulini, la un moment dat navigatia imi arata ca urmeaza o curba la 90 grade , o fac si urmaresc navigatia mai departe....nu vreti sa stiti cat de tampit te simti cand esti in mijlocul desertului si nu e nici o urma masina sau animal si tu asculti un GPS care iti spune sa faci la dreapta la un unghi de 90 grade....dar alta solutie nu aveam. Dupa vreo alti 5 km apare o urma de masina foarte mica si navigatia sa aliniat cu ea...am rasuflat usurat pentru ca deja mergeam pe unde au mai trecut oameni. Vantul se intetise , au cazut si vreo 2 stropi de ploaie, dar erau bineveniti la cat praf aveam pe mine iar la un moment dat la intrare in Mandal Ovoo imi dau seama ca pierdusem bucata de harta pentru urmatoarele 2 zile. De acasa am impartit harta in 6, am printat bucatile pe A4 si le-am plasticat, sa nu se ude in caz ca ploua...si cea cu centrul mongoliei nu mai era, probabil alunecase din tank bag de la atatea vibratii si drumuri proaste. Nu e bine imi zic, pe navigatie nu ma puteam baza, am mai scos o harta din bagaj...dar nu era decat cu reteaua de drumuri, doar cele majore si doar cateva orase, dar suficient sa iei cateva directii. Am mai mers asa orbecaind pana spre seara, peisajul se schimba din nou, din desert urcam spre munti, am lasat si ultimele dune de nisip in spate, am trecut si primul curs de apa iar cand s-a innoptat de-a binelea am oprit si am pus cortul. Inainte sa adorm am schimbat in 5 minute si uleiul in motor acolo in camp...sa mai scap de 3 kg din bagaj. Dimneata deja era mai racoare decat ieri si era si ceata. Am strans totul si am pornit la drum, cu gandul sa ajung astazi in Bayankhongor, centrul Mongoliei. Am orbecait mai departe pe acele drumuri, mai te uiti pe harta, mai pe GPS si pana la urma, pe la ora 12 facusem vreo 150-200 km si am reusit sa ajung in Arvaikheer. Nu era intentia mea sa ajung acolo...dar atat am reusit cu harta cea proasta. De acolo e asfalt pana in Bayankhongor pentru ca e drumul central al Mongoliei, cel mai tranzitat de motociclisti si legatura din vest si UlanBator. Am pus de toti banii cash care ii mai aveam benzinuca cea de toate zilele si inca 200 km de asfalt pana in Bayankhongor. Bucuros ca am ajuns la asfalt, nu de alta dar deja imi faceam griji cu alimentarea, mersesem destul de mult numai subturat si nu stii ce calitate are benzina de acolo si vroiam sa merg cu el turat cativa km sa se mai curete sistemul de alimentare de eventualele mizerii. Mi-am setat mana in acceleratie la 150 km/h , asfaltul era bun, drumul gol si relativ drept, ama oprit doar odata sa manac ceva de prin bagaje ...nici nu stiu cand am ajuns in Bayankhongor. Cand am ajuns era asa de frumos afara, desi dimineata fusese foarte frig si imi inghetasera toate, acuma era cald, soare de nu puteai sa conduci...era o zi superba pentru mine pentru ca era si prima cand nu ma ratacisem (e drept ca nu ajunsesem in oras pe ruta pe care mi-am dorit-o ...dar macar mersesem mai ocolit dar aproape bine), facusem si km buni pana pe la ora doua spre trei amiaza, ma luase si o lene de aia ca dupa masa de pranz cand stai putin in pat. Oraselul este destul de mic, dar are si banci, cateva hoteluri, magazine, scoli...forfotea de trafic, copii in uniforme care veneau de la scoala. Era deja a 4-a zi de cand tot mergeam singur pe carari neumblate si imi doream sa socializez cu cineva, sa zic cuiva ca sunt din Radauti si ma bucur nespus de Mongolia lor si am inceput sa caut o camera la un hotel si sa vad de aici ce traseu urmez mai departe. Am scos niste bani de la un bankomat ca eram pe zero si cu gandul setat sa raman peste noapte in oras....dar nu a fost sa fie , am intrebat la vreo 3 hoteluri daca au camera libera si toti mi-au zis ca e inchis, nu am inteles de ce nu au vrut sa ma primeasca, dar au reusit sa ma enerveze si sa nu mai vreau sa stau in oras. M-am pus cu fundul pe o bordura, m-am conectat cu telefonul la internet sa vad incotro o mai apuc de aici, am gasit ceva drumuri spre Otgon, zona turistica si unde este ceva ghetar pe la 4000 m altitudine. Pentru ca si legumele si fructele se terminasera din coburi am mai tras la magazin sa realimentez, aveau si bere Baltika si nu m-am putut abtine sa nu iau vreo 8 cutii...asa de bucurie ca totul mergea bine in aceasta excursie Dupa ce am iesit din oras, am intrat din nou pe drum de pamant cu iarba, dar asa cum ziceam ma freca o lene de nu puteam conduce si deci ce am facut? am oprit, mi-am dat geaca jos sa ma fac comod, am desfacut o bere si m-am intins pe iarba sa nu fac nimic...uite asa de dragul de a sta. Din pacate nu am avut noroc sa stau singur pentru ca imediat ce am desfacut bera a aparut langa mine de nicaieri o motoreta chinezeasca cu 2 domni pe ea care erau destul de beti si doreau o tigara de la mine. Le zic ca nu fumez, ei incep sa rada...cum sa nu fumezi ? dar le zic ca ii pot servi cu o bere...ca doar aveam chef sa zic cuiva ca sunt din Radauti:) Bucurosi din cale afara de berica, am discutat din maini tot ce se putea discuta despre politica, educatie, sistem medical etc. si cand baietii se incinsesera mai tare si de acuma ma invitau la ei acasa sa mi bem ceva tare...nu prostie de asta la cutie, i-am refuzat politicos si hai sa mai merg putin pe ziua de astazi.
  11. foarte frumos Sergiu si spor cu America de Sud sa auzim poveste si de acolo
  12. Deja era destul de tarziu si mai aveam vreo 250 km pana in Anchorage...dar pe autostrada i-am facut destul de repede. Autostrada dintre Fairbanks si Anchorage este foarte circulata asa ca nimic de remarcat, mers frumos ca si ceilalti participanti la trafic. Cred ca pe la ora 15.00 ajungeam si eu in celebrul Anchorage...dar am fost destul de dezamagit deoarece ma asteptam la un oras mai altfel decat ce vazusem pana acuma, nu a fost sa fie: este un oras pe stilul american, un centru (downtown) cu cateva cladiri de sticla iar in rest cartiere de case. Ce mi-a placut a fost ca la intrarea in oras pe stanga si pe dreapta erau 2 parcari imense cu sute de avione mici...probabil ca acolo le tin baietii si tot de acolo decoleaza cand vor sa cumpere o painita Dupa ce am facut cateva ture de oras si am vazut ca nu e de mine am decis sa cobor tot in acea zi mai spre sud ..spre Peninsula Kenay si orasul Homer. De cand ma apropiasem de Anchorage temperaturile incepusera sa fie chiar prietenoase....deoarece e oras de coasta si este sub influenta oceanului, la fel ca toata coasta. numai ce am iesit din oras ca dupa vreo 50 km a inceput sa ploua....dar ploaie de aia barbateasca de intra apa peste tot cu tot cu costum de ploaie. Cred ca m-a plouat vreo 2 ore pana cand a inceput sa se insereze si eu am inceput sa caut loc de dormit. As fi stat la ceva hotel pentru ca eram ud bine si imi era si frig, am oprit la vreo 2 campinguri sa intreb daca ofera cazare si au zis ca nu...dupa ce se uitau indelung la cat de murdar sunt. In Portage am intrebat ultima oara de cazare si tot nu m-au primit asa ca am iesit de pe autostrada si am deviat spre Withier...poate poate or fi oameni mai prietenosi daca nu sunt la strada principala. Nu am mai gasit nimic si deja incepeam sa caut alte variante de dormit: camping parasit sau cort...dar numai cort nu as fi vrut. Am gasit vreo 2 proprietati parasite care aveau bariera...dar era asa bine pusa ca nu puteam sa trec cu motorul pe langa bariera. Am mai dat o ultima incercare intr-o curte si surpriza: era o curte de la ceva firma de salvatori montai si navali- am batut la usa si nu a raspuns nimeni, am mai vazut cateva camere video montate prin curte...dar nimeni sa ma intrebe de sanatate. cat ma foiam eu prin curte ...doar doar va aparea cineva am inceput sa deschid usile la containarele si halele de prin curte...erau pline toate cu snowmobile, atv, barci cu motor de interventie si pline de echipamente de interventie. Vazand ca oricum nu vine nimeni sa intrebe nimic desi eram evident in fata camereleor video, m-am hotarat sa aleg un container unde voi dormi, zis si facut am tras in fata unuia, descarcat partial motorul , intins pe jos salteluta si sacul de dormit, m-am schimbat in haine uscate si cu ochii in harta sa vedem cum ne intoarcem inapoi in Calgary: cu vaporul pana in Prince Rupert sau pe roti ? Noaptea nu a fost prea buna, toata noaptea a plouat si se auzea in tabla containerului, in container era plin de soareci care faceau zgomot si ma gandeam ca imi rod echipamentul moto pus la uscat peste tot, iar dimineata nu era una mai buna...ploua in continuare si era ceata. Am pus repede pe motor bagajele. nimeni inca nu venise acolo, le-am multumit in gand de cazare si cu gandul sa ajung in Whittier in port sa aflu cum e mersul vapoarelor in Alaska. Ajuns acolo am gasit pe cineva sa imi explice mersul vapoarelor si mi-am dat seama ca totul e foarte complicat si scump cu vaporul. Trebuia sa schimb vreo 3 vapoare, costa peste 1000 dolari si peste o saptamana sa ajung in Prince Rupert pe apa....asa ca am renuntat la idee. Ma interesez cum e vremea in urmatoarele zile pe traseul de intoarcere si se prezenta exact asa cum am venit, rece dar fara zapada, in schimb in peninsula Kenai spre Homer ceata si ploaie...influenta oceanului...deci cu siguranta un NU mare pentru mine. Odata ce aceste informatii au fost adunate nu a mai fost deloc greu sa iau o decizie: eu am venit sa vad si sa simt Alaska pe motocicleta, nu cu vaporul si in nici un caz sa platesc asa multi bani de frica zapezii ce ar cadea pe drumul de intoarcere, peninsula Kenai vazuta pe ploaie si ceata e ca si cum nici macar nu ai fost acolo, asa ca am intors motorul si cu toate panzele sus spre Calgary pe roti. Cu cat ma apropiam de Anchorage vremea a inceput sa se deschida, ceata disparea, ploaia se oprise si incepea sa fie din nou frumos. Am oprit la intrare in oras unde am vazut scrisul mare cu orasul, plin de gauri facute de gloante, probabil tineri care se intorceau noaptea de la discoteca, am incercat sa fac o fotografie dar nu prea imi iesea dar am fost norocos ca o o doamna dintr-o asina a vazut ca ma cam chinui si a oprit sa ma ajute.
  13. probabil ar fi fost cea mai ciudata tura motociclistica in care omul cara motorul in spate si as fi castigat multe premii neinventate inca )
  14. nu vreau sa arunc o imagine rea asupra Mongoliei, pentru ca acuma cand ma gandesc retrospectiv nu cred ca am fost vreo data intr-o situatie reala de pericol, doar ca atunci cand esti singur paranoia functioneaza altfel. E drept ca in 2 persoane pe motor e alta situatia...iar daca sunt 2 motociclete nu cred ca mai exista vreo un pericol. Cat despre motocicleta nu pot sa zic decat ca am pregatit-o de acasa la maximul posibil: am pus totul nou pe ea din consumabile, motorul era relativ nout ( 30.000 km )- tocmai ca motocicleta sa fie ultima mea problema
  15. Multumesc baieti Dimineata m-am trezit tarziu si cu dureri de cap de la liqueorul de 60 grade super dulce, acumulatorii la camera ii incarcasem, hainele se uscasera si afara era placut, rece dar senin. De cu seara dupa indelungi negocieri cu mine am stabilit ca nu voi merge la Prudhoe Bay, ci mai degraba ma invart pe langa Anchorage. Aseara pe harta vazusem un drum mic care trecea de la est la vest prin Denali,Denali Highway vreo 260 km si ma gandeam sa apuc pe el....numai ca pana la intrarea pe el mai aveam alte 300 km. Peisajele erau de vis, creste cu zapada, mai vedeai cu coada ochiului cate un elan in liziera padurii, lacuri si rauri. Dupa cativa zeci de km imi inghetasera mainile bocna, afara erau temperaturi cu minus cu siguranta si am vazut undeva in stanga o cabanuta care parea ca ar fi si magazin, asa ca am intrat sa m aincalzesc. Inauntru era o batranica inalta si slabuta, nu foarte vorvareata dar primitoare. M-a serivit cu o cafea, cat imi beam cafeau ma tot invarteam prin magazin observ rezenmate de tocul de la usa 2 pusti. O intreb ce face cu ele, la care ea imi raspunde destul de nervoasa ca o enerveaza veveritele...cica vin cu sutele la ea pe veranda si le impusca. imi mai povesteste dumneaei si de faptul ca trec multi ursi pe la ea, dar acuma mai rar ca au inceput sa hiberneze, mi-a mai zis ca populatia de elani se miscoreaza dramatic din cauza branconierilor si mi-a mai zis ca stie de Romania ca doar Nadia Comaneci era romanca. Incalzit si pus la punct cu toate problemele doamnei , am vrut sa platesc cafeaua dar nu a vrut sa ia bani si am plecat mai departe spre Denali. Asfaltul era bun, cateva masini cred ca am vazut tot drumul si am putut sa merg bine iar spre dupa amiaza ajungeam in Paxon, un foarte mic orasel, intrarea in Denali. La intrare era un fel de cabana turistica, cu mancare dar acre acuma nu functiona, dar erau inauntru pe 2 sezlonguri 2 batranei. Ii intreb daca drumul e deschis, iar ei imi zic ca ieri a venit o masina din vest...deci e deschis, dar oficial guvernul il declara inchis. Ii mai intreb daca am voie sa intru pe acel drum iar ei imi raspund ca nu e ilegal sa intru dar o fac pe cont propriu pentru ca guvernul nu ma va scoate de acolo in caz ca am probleme si sus in munti s-ar putea sa fie deja zapada de la ultima nisoare. Erau simpatici omuletii...ca de altfel toti omuletii pe care ii intalnisem pe tot drumul. Am plecat de la ei si putin mai incolo am intalnit si un indicator de avertizare:Travel beyond this point not recomended, If you must use this road : expect extreme cold/heavy snow, carry cold weather survival gear, tell someone where you are going! Mi-am zis ca incerc, daca nu se poate, asta e, ma intorc inapoi si iau in alta directie. Chiar imediat cum am intrat pe drumul cu pricina, ma intersectez cu un pickup de Trooper, cu o doamna politista la volan, dau binete, zic ca ma indrept spre vest, ea zice ca drumul e ok numai sa am grija la wild life. Vreo 5 km au fost de asfalt iar restul de 255 km de pamant, primii km de pamant si singurii din Alaska pentru mine. Eram bucuros din cale afara, de Denali am auzit numai la facultate si pe Discovery iar acuma eu eram acolo, inhalam Denali si batuceam drumul din Denali. Nu ma mai grabeam nicaieri, drumul desi de pamant permitea sa mergi cu 90-100 km /ora fara probleme...dar de ce si unde sa te grabesti? daca ma prinde noaptea trag imediat in lateral si pun cortul. Am facut destul de multe opriri pentru ca oricum era destul de frig, astazi oricum nu mai ieseam pe asfalt asa ca am inceput sa mai iau si cate un incalzitor. De fiecare data cand opream, mai aparea si cate un ren pe langa mine, vedeam urma proaspete de urs si de lup pe praful drumului si o liniste mormatala in jurul meu. Spre seara ma apropiam destul de bine de finishul drumului de pamant si urma sa intru in strada principala dintre Fairbanks si Anchorage, nu prea imi venea sa ies, asa ca am inceput sa caut unde sa pun cortul acolo in Denali. Am gasit vreo 2 cabane de vanatoare inchise, dar nu m-a lasat inima sa le sparg si nu dupa mult timp am gasit si una mai darapanata, cu usa intredeschisa...perfect pentru mine - nu te manaca ursul si lupul. Am incropit ceva caldut de mancare la primus, mai iei un incalzitor si uite asa se face noaptea si te ia somnul. A doua zi dimineata mi-am intrat din nou in ritm: trezit gospodareste inaintea soarelui, impachetat tot pe motor si spre Denali National Park , partea vestica..a.dica aia care e foarte turistica si intri doar cu autobuzele lor pana destul de aproape de McKinley, cel mai inalt varf din America de Nord. Dimineata din nou destul de frig, sub zero grade, dar frumos pentru ca cerul era senin. Am alimentat in Cantwell si imediat eram la intrarea in parc in Denali de Vest. Parcul era inchis complet, cu bariera, dar erau niste lucratori la drumuri care dirijau circulatia pe un sens celor care lucrau la drum. Ma pun si eu acolo si vine domnita care dirija si imi zice ca parcul e inchis si nu am voie...la acer eu o intreb daca ea are autoritatea sa ma opreasca in acest punct sau ea doar dirijeaza circulatia, la care ea imi raspunde ca nu are dreptul sa ma orpeasca dar este obligata sa anunte Trooperii ca cineva a intrat in parc fara autorizatie......la care eu rad si ii zic asta nu ma va opri sa intru si imi asum riscurile, deoarece ala e un drum care se inchide in munti si trebuie sa te intorci inapoi...daca anunta trooperii, ar fi ajuns la mine oricum dupa ce vedeam tot ce puteam sa vad. Razand imi zice ca va anunta Trooperii si sa am grija ca mai sus e zapada iar eu razand ii multumesc de grija si ne vedem imediat cand ma intorc. Imediat dupa vreo 15 km deja incepuse sa apara gheata si zapada pe jos si nu prea imi convenea pentru ca trecusem deja de ultima bariera unde in timpul sezonului trebuie sa lasi masina si sa te urci in autobuzele parcului...si de aici ar fi trebuit sa fie cel mai fain. Am mai facut vreo 15 km mai pe zapada, gheata, mai pe asfalt si drumul se transformausor in drum de zapada inghetata. Am trantit motorul de cateva ori, i-am dat bagajele jos si le-am ascuns in lateral dupa o stanca si am incercat mai departe. Nu am reusit sa ajung prea departe dar suficient cat sa vad McKinley aproape de mine si m-am hotarat sa fac cale intoarsa. Am legat din nou bagajele pe motor, am ajuns inapoi la doamna cu dirijatul...trecusera vreo 3-4 ore, ea razand m-a intrebat cati km am reusit sa merg, ii zic ca vreo 30, eu o intreb daca a anuntat Trooperii iar ea imi zice ca am pus problema prea simpatic si era convinsa ca nu ma duc la distrus natura sau sa creez probleme si nu a anuntat pe nimeni. Ii multumesc si la drum spre Anchorage. » Post actualizat in 01 Mar 2016 09:53
  16. hai sa povestesc is mai departe. Cum ziceam ca incepusem sa inaintez foarte greu datorita drumului, la un moment dat am vazut niste copii spre adolescenti, care alergau spre mine si ma gandeam ca vor sa ma salute...dar de unde atat bucurie ca au inceput sa arunce cu pietre in mine...foarte frumos, poate de asta zicea Tseghee ca in Gobi e lumea rea. Am mai mers putin dupa care incepuse sa nu mai imi placa calatoria, era cald, pesisajul destul de plictisitor, copii care arunca pietre in tine, mergeam doar cu prima viteza si ma scutura de numa asa ca imi vin in minte amintirile pe care le experimentasem in Death Valley- Nevada, unde am tras la greu sa trec de portiunile cu nisip....oare asta cautam si aici? Sa te dai pe nisip e frumos sa fii fara bagaje, cu inca cativa prieteni care sa te ridice de jos sau cand ramai infundat ...in nici un caz sa fii singur cu o tona de bagaje pe motor, plus ca mai aveam inca vreo 120 de km pana la dune..deci toata ziua mi-ar fi luat numai sa ajung acolo. Am reconfigurat traseul, ma intorc inapoi si caut sa ajung tot astazi la Flaming Cliffs, cum zic mongolii ..micul lor Grand Cannion. Drumul la fel de prost si inapoi, aceeasi copii care arunca pietre in tine, de data asta m-au vazut de mai departe si acuma erau deja in drum asezati provocator in mijloc, tin apasat claxonul si de departe am inceput sa ii dau gaz barbatesc sa vada ca si eu pot fi la fel de prost ca si ei, au sarit in lateral, au aruncat iar traditionalele pietre si aventura continua. Dupa alte cateva ore am ajuns din nou in Bayandalai unde am alimentat si mai departe prin muntii Buruun Sayhany Nuruu spre Flaming Cliffs. Deja se lasa pe inserat, pana acuma fusese o zi buna, eram tot in desert, dar din nou intre munti. Am intrat prin alt canion pe o fosta albie de rau, nisip pe drum dar era frumos. Am mai mers cativa zeci de km asa si drumul a disparut, dar navigatia imi zicea ca sunt pe calea cea buna. Am mers o bucata in zig zag, poate dau de drum si am ajuns la o iurta. Am oprit sa intreb pe unde e localitatea Bulgan, cea mai apropiata de Flaming Cliffs si mosucul mi-a arata cu mana directia...mi-a explicat foarte clar cateva directii in care sa nu o iau ci exact unde arata el cu mana, ulterior aveam sa descopar ca e foarte important in ce directie e indreptata mana, deoarece apar asa de multe drumuri incat trebuie sa ajungi la cel care trebuie. Dupa alti cativa km de mers fara drum a aparut si un drum, am mai trecut cateva albii secate de rau, am lasat muntii in spate si din nou desert....vedeai cat pot sa iti vada ochii. Deja se inserase si imi era clar ca nu voi ajunge in Bulgan in acea seara, dar ma gandeam sa ii mai dau chiar daca se intuneca , sa ajung cat mai aproape. Cum mergeam eu asa imi dau seama ca am un far de motoreta in spatele meu la vreo 2 km, care nu se apropia nici departa, nu se apropia nici daca opream, hmmm nu e bine, am oprit dupa cativa km sa vad daca sunt urmarit, apare langa mine se opreste, avea o figura nu foarte prietenoasa, nu a zis nimic ci doar statea si se uita la mine. La inceput am incercat sa socializez, sa zambesc, dar el nu reactiona la nimic, a stat asa 5 minute si se uita la mine cum foiesc harta si navigatia...deja incepeam sa ma simt incomfortabil si asteptam sa plece el inainte dar se pare ca el avea alte planuri....am strans harta putin stresat si am facut ce stiu mai bine - pornit cu acceleratia la blana, derapaj controlat sa scot cat mai mult praf iar in mintea mea ma gandeam numai la : hai sa te vad fraiere daca te mai tii dupa mine. Am continuat asa vreo 15 km, nu il mai vedeam in spate, deja era noapte, am iesit brusc de pe drum in dreapta si am mai mers inca vreo 2 km, am stins farul si am asteptat sa treaca si urmaritorul. A aparut si el dupa cateva minute, a trecut de locul unde facusem eu dreapta...deci nu vazuse urma mea si m-am mai linistit. Afara erau vreo 20 grade, recunosc eram putin cu frica in san dupa cele petrecute astazi ( poate era doar paranoia din mine ) si am decis a nu mai pun cortul, e mai sigur in caz ca apare cineva sa sari pe moto si sa ii dai gaz decat sa ai toate lucrurile in cort si sa pleci ...am intins doar salteluta si sacul langa motor, nu am mai facut nici un traseu pentru a doua zi ca sa nu fac lumina si sa fiu vazut de alti oameni. Noaptea a fost frumoasa, pana s aadorm vedeam pana la cativa zeci de km in toate directiile, mai vedeam cate un far de masina sau motoreta in departare si ma stresam, dar in rest doar eu, adierea vantului si Gobi. Dimineata din nou m-am trezit inaintea soarelui si pana sa apara si dumnealui numai bine ca am strans sacul si salteluta, am luat o gustare si am pornit la drum. Mai aveam vreo 20 km pana in Bulgan, am ajuns, am alimentat din nou (avand in vedere ca nu prea am avut program fix si ma cam rataceam m-am gandit sa pun benzina ori de cate ori vad o benzinarie...chiar daca pun numai 4 litri...mai bine sa am decat sa ii duc dorul), iar di Bulgan mai aveam vreo 35 km pana la Flaming Cliffs. Ziua era una foarte placuta, vreo 15 grade, era inourat, drumurile de pamant foarte faine..de alea care te imbie sa ii dai jar, reuseam sa merg constant cu 90 km/h cu o trena mare de praf in spate, un vis pentru orice motociclist. Stiti ca la inceput am zis ca nu sunt genul de motociclist care opresc in camp, pe marginea asfaltului langa sant si ma uit la cat de frumos e motorul.....acuma ma uitam si era frumos: eram singur pe zeci de km, eram in Mongolia in Gobi, motocicleta era incarcata la maxim, pregatita de adventure, plina de praf iar in mintea mea eram asa cum trebuie sa arate un aventurier- murdar, foarte increzator, putin speriat de necunoscut dar si foarte nerabdator sa ajunga catre acel necunoscut pe calea cea mai grea. Destul de repede am ajuns si la Faming Cliffs, foarte frumoase si nu ma asteptam sa vad asa ceva in Mongolia, dar de fapt multe au fost altfel decat ma asteptam in aceasta nebunie de tura. Am facut cateva fotografii de deasupra si am observat niste urme de 4x4 jos pe sub stanci, nu m-am abtinut, am cautat pe unde intrasera, am gasit si am coborat pe la baza peretilor, am mai facut cateva fotografii si am cautat o alta iesire, pentru ca pe unde coborasem era destul de abrupt si nisip...nu cred ca as fi urcat usor inapoi....dar am gasit o alta cale mai prietenoasa. Cam atat vroiam sa vad in aceasta zona de Mongolie iar traseul meu de aici era pe o ruta directa catre inima Mongoliei : Muntii Hangayn Nuruu cu varfuri la peste 4000 m.
  17. mai greu cu scrisul baieti, cineva trebuie sa si munceasca sa faca banuti pentru America de Sud dar mai scriu ceva azi mihai.sandu, asa cum zicea si titishor, o intorci invers si o ridici. Eu am crash bar-uri de la heavy duties putin modificate si nu julesc nici un plastic, plus ca am si sidecase-urile si nu cade cu totul jos. Kapo di cAprillia: cu lantul am tot patit-o si eu, se uza mult prea repede si tot timpul ma lasa la 15.000 km. La Nordkapp mi s-a rupt exact acolo, eram in extrasezon, nu era nimeni pe acolo, doar eu si renii. De vreo ceva vreme am inceput sa il ingrijesc mai bine, la tenere-ul de dinaintea Bmw-ului mi-am confectionat un scottoiler si nu am mai avut probleme, lantul tot timpul era uns, puneam cel mai ieftin ulei dar dezavantajul e ca motorul e tot timpul murdar cu ulei. La BMW nu pot pune scotoiler pentru ca uleiul ar curge direct pe catalizatorul de la toba de esapament si mi-ar fi frica sa nu iau foc...ca de mirosit a ars oricum miroase si cand dau cu spray. Dar il ingrijesc obsesiv: la fiecare 200 km opresc si il ung , cu spray sau cu ulei. In mongolia si in Tajikistan unde am mers 80 % numai prin praf nu l-am uns deloc pentru ca numai imi tinea praful adunat pe lant. Am consumat in tura vreo 1 litru de ulei si 5 spayuri de lant, iar daca vezi cum arata lantul acuma nu ii dai 25.000 km. Am mai avut un lant de rezerva dar nu a fost nevoie sa il folosesc.
  18. Salut Chif, aveam in plan sa trec si prin Vacouver dar nu s-au aliniat astrele si aveam in plan sa te contactez in caz ca ajung sigur, dar nu a fost sa fie. Anul trecut in iarna. am fost din nou in Canada si iar am vrut sa merg in Vacouver cateva zile si i-am ma gandeam sa te contactez...dar am mers in nord in Parcul Mount Robson. Anul asta aveam in plan sa vin iar in Canada dar banii i-am cheltuit in tura din Mongolia. Anul asta sigur voi veni in Canada prin octombrie si poate ne vedem » Post actualizat in 17 Feb 2016 09:11 Noaptea a fost una linistita, fara ursi sau alte zgomote. Ma uit pe geam...vremea tot urata, ceata, vant si ningea domol, cu siguranta nu i-ar fi venit la nimeni sa porneasca al drum , dar eram in Alaska si vremea putea sa devina doar mai rea, in nici un caz mai buna. Mai tare decat frigul si umezeala ma necajea faptul ca era si ceata si nu vedeam peisajele....dar nu le putem avea pe toate. Am luat toate hainele pe mine, mi-am facut un ceai fierbinte si am umplut termosul si am pornit la drum fara nici un chef. Trebuie sa recunosc ca tare urata mi-a fost ziua aia caci si acuma cand scriu imi provoaca o stare de neplacere. Drumul era ud, imediat dupa ce am plecat a inceput sa ninga mai tare, pe drum se facuse o zloata de zapada uda, pe poduri era gheata, vremea foarte inchisa cu plafonul de nori coborat peste varfurile padurii, nu circula nimeni nimeni. Am oprit la un moment dat sa beau o gura de ceai fierbinte sa ma incalzesc iar cat steam eu si vizionam harta sa vad ce drumuri sa mai apuc si care voi avea noroc sa fie deschise, apare un tir langa mine, opreste si ma intreaba daca sunt bine si imi zice ca mai in nord este zapada mai multa pe drum...exact ce imi trebuia mie. Am mai facut cativa km am oprit din nou sa alimentez, loc unde am baut si o cafea. Erau vreo cativa clienti in acea cafenea si mai toti se uitau cu mila la mine ..nu aratam prea bine cu toate hainele pe mine, ud si murdar de la mazga de pe drum. Dupa alti 150 de km ajungeam in Beaver Creek, localitatea de granita intre Yukon si Alaska. Am mai baut o cafea ( eu nu sunt bautor de cafea dar cafeaua e asa de slaba in america de zici ca bei ceai de cafea ) si acolo si cu inima stransa mai departe ...intram in Alaska. Frontiera Canadei este nesemnificativa, de fapt nici nu m-au intrebat nimic : de unde vin si unde ma duc, dupa care urmeaza 30 de km de macadam -no mans land-dupa care ajungi la granita cu SUA. Tot o granita mica...2 vagoane puse unul langa altul cu geamuri, vamesul imi ia pasapotul si actele de la motor, se uita cu atentie la pasaport si ma intreaba foarte serios daca stiu unde sunt...in mintea mea au aparut tot felul de ganduri : probleme cu viza, nu ma lasa sa intru cu motorul pentru ca e Alaska ( in Alaska de la 1 octombrie este declarat sezonul de iarna si foarte multe drumuri se inchid oficial, Dawson Highway care pleaca din White Horse si pe care vroiam sa vin eu era deja inchisa de 3 zile ), dar desi stresat de intrebarea lui ii raspund pe acelasi ton pe care m-a intrebat: credeti ca am calatorit 15.000 de km din Romania, cu ochii in harta si nu stiu unde sunt ?, iar el incepe sa rada si ma intreaba daca nu cumva am gresit statul si nu cumva cautam California unde e cald si frumos, am inceput si eu sa rad, mi-a luat amprentele, mi-a pus stampila de intrare, mi-a zis si el sa am grija sa nu stau mult prin Alaska ca de acuma poate sa ninga metri de zapada in orice moment si voi ramane blocat. Am plecat mai departe pana in primul satuc, Northway Junction, am oprit sa ma incalzesc putin si sa imi revizuiesc ruta. Cand imi faceam planurile din Romania intentionam sa urc pana la extremitatea nordica din Alaska : Prudhoe Bay si extremitatea nordica Canadiana la Inuvik, din ce am mai vorbit cu Loly si ce mai citisem pe forumuri am inteles ca nu ai ce sa vezi pe drumurile alea-teren drept si dezolant si mergi doar ca sa ai de unde veni. Eu am mai avut o experienta de genul cu Nordkapp-ul : am intrat in Norvegia prin Kristiansand si am urcat spre nord numai pe extremitatile fiordurilor, am schimbat o caruta de feriboturi, am facut drumuri de alea mici mici, virajate printre fiorduri...o nebunie de peisaje. E drept ca am cheltuit si foarte multi bani pe feriboturi iar dupa vreo 3 zile de Norvegia eram cam in acelasi loc, desi condusesem vreo 1200 km. De prin Trodheim am iesit de pe fiorduri pentru ca erau prea costisitoare feriboturile iar spre Nordkapp nu imi convenea deloc faptul ca am condus pana acolo...mai bine stateam in fiorduri si mergeam pe loc. NU mai zic ca exact la Nordkapp mi s-a rupt lantul la motor , era in extrasezon, nimeni pe acolo, cu lantul rupt in mana , plin de ulei pe maini, vreo cativa reni pasteau pe langa mine iar eu stateam la ocazie ...doar doar va veni o masina de la Polul Nord sa ma duca pana in prima localitate sa repar lantul....dar aia e alta poveste. Sa revin la povestea de aici, m-am incalzit bine si am plecat mai departe pana in Tok, primul orasel din Alaska si unde trebuia sa iau decizii cu privire la ruta pe care o voi urma. La intrarea in oras, vad parcate 2 KTM-uri in fata unui local, opresc si eu sa ma salut cu baietii. Era un cuplu de englezi, plecati de vreo un an prin lume, cu ceva sponsorizari de la KTM , testau ceva piese pentru 690 care se strica incontinuu. Am povestit putin, imi ziceai si ei sa nu ma duc spre Prudhoe Bay, pentru ca e pierdere de timp. Ulterior am aflat de ai ca au ajuns in Canada in Calgary, unul dintre KTM-uri iar a crapat, au lasat motoarele , iar cat le sunt reparate mobrele s-au dus pana acasa in UK ...trebuie sa recunosc ca eu nu inteleg ce aventura e aia cand pleci de acasa cu buzunarele pline de bani, fara cort la tine, dormi numai la hotel, mananci numai la restaurant, iti faci traseul pe cele mai circulate rute tocmai ca sa ai acces la hoteluri ...iar in caz ca iti crapa motorul, plangi acasa ca s-a stricat jucaria si te sui in primul avion spre casa care costa doar 1000 de euro.... sa dormi mai bine. Cat ma invarteam eu prin Tok infrigurat si ma gandeam ce sa fac si pe unde sa o apuc, am vazut un Liquor Store ( pentru cei care nu stiu: Liquor Store sunt singurele magazine de unde poti sa cumperi bauturi alcoolice in Canada, SUA, Norvegia, Suedia si alte state ) si mi-am adus aminte ca ieri fusese ziua mea, si o petrecusem singur intr-un caping parasit , asa ca m-am hotarat sa imi fac un cadou - o noapte la hotel cu internet si o sticle de tarie...si mai vedem maine pe unde mai mergem. Zis si facut, luat camera la un hotel de 80 dolari, de ala american facut din carton, o sticla de liquor canadian de 60 grade care se numea The black sheep of the Canadian liquoer si am incins o petrecere pe facebook cu prietenii de acasa.
  19. Adixgl: ursii toti bine sanatosi. M-am intersectat cu ei doar de 2 ori, ziua , din mers de pe motocicleta. O data in British Columbia, la intoarcere mi-a iesit in drum o ursoaica cu 2 pui si mai odata un urs in Sequoia National Park , in California Lumea de acasa era bine toata, numai ca putin suparata pe mine, mai ales sora si Laura, pentru ca de cand plecasem nu mai dadusem nici un semn de viata, nu puteam fi contactat deoarece roaming-ul nu functiona, asa ca mi-am luat portia de cearta. Mai aveam eu un telefon prin satelit dar numai la sunat acasa nu ma gandeam eu cand de abia fugisem de acolo in nebunia asta de peisaje. Cel mai bine a fost ca lumea care ma tot necajea inainte de plecare , ca nu voi ajunge...acuma erau si ei toti bucurosi de fotografiile pe care le postam pe facebook si ma incurajau sa ii dau tare....ca doar de cate ori ajunge un radautean in Alaska. Seara mi-am dat seama ca oricum sunt singur in camping si nu deranjez pe nimeni daca dorm in saplatorie asa ca mi-am adus slateluta si sacul de dormit , m-am intins pe jos rezemat de o masina de spalat si era ca acasa in pat: caldut si bine, nu ma manca nici un urs in seara aia, eram pe facebook cu prietenii, pe skype cu Laura si familia, motocicleta mergem impecabil si eram la 2 zile de granita cu Alaska. Singurul lucru care m aingrijora era vremea- se anunta destul de frig - lapovita si ninsori pentru urmatoarele 2 zile...hmmm nu suna bine deloc. Noaptea am dormit ca un copil si a trecut foarte repede deoarece oricum ma culcasem pe la 4 iar dimineata surpriza: afara era foarte frig, ceata, cativa fulgi razleti. Am iesit in drum sa vad cum arata asfaltul...ghinion, era polei. Mi-am facut cateva calcule in minte: poleiul apare noaptea si dimineata atunci cand traficul este minim, acuma era ora 11.00 iar el inca se depunea pentru ca traficul era zero, pe de alta parte vremea se mai ameliora de maine asa ca am hotarat sa mai stau o zi in camping, era caldut si bine in spalatoria mea,mancare mai era, niste wiskey mai aveam sia veam atatea de vorbit cu prietenii Ziua a trecut repede, am iesit de cateva ori la receptie...doar,doar va mai veni cineva pe acolo sa mai povestesc si eu dar nu am avut noroc. A doua zi dimineata ma trezesc devreme hotarat sa fac azi km buni sa mai recuperez si din ziua pierduta de ieri. Afara nu era foarte prietenos, nu mai era polei, dar era o zloata pe drum si inca curgea o lapovita din cer....dar pe net imi arata ca dupa ce ies din zona Watson Lake se face mai frumos. Am pornit la drum, imbracata cu aproape toate hainele pe mine si speram astazi sa fac vreo 800 km sa ajung la Beaver Creek oraselul care e la granita cu Alaska. Dupa vreo 50 km de mers incetucu prin zloata aia, mi-au cam inghetat urechile asa ca am oprit la o cafenea de pe marginea drumului sa beau o zoaie de cafea americana. Acolo mai erau cativa omuleti care locuiau prin zona, am stat putin la povesti, unul din ei comandase oua prajite- preferatele mele asa ca mi sa facut pofta si am comandat si eu . Satul si incalzit am pornit mai departe. Dupa inca vreo cativa km ceata a disparut, vremea a inceput sa se deschida iar the Mighty Yukon a inceput sa mi se arate: foarte multa padure, amestecata cu munti inalti cu varfurile acoperite de zapada proaspata si foarte multe lacuri. Am mai oprit in Teslin la o benzinarie sa alimentez si sa mai beau o zoaie de cafea sa ma incalzesc....si cat imi sorbeam cafeluta imi vine in minte ca eu nu am platit la camping pentru a doua noapte...hmmm nu e bine, dar ma gandeam ca voi plati la intoarcere deoarece tronsonul de drum era unul pe care trebuia sa il fac si la intoarcere. Desi era frig drumul era frumos, am mai oprit la un moment dat sa iau o gustare pe marginea drumului, imediat dupa am ajuns si in White Horse, capitala Yukonului, un orasel de 24.000 locuitori, nimic de remarcat, am oprit doar sa alimentez si sa mai cumpar cate ceva. De la Haines Junction vremea a inceput sa fie din nou mizerabila : ceata, vant si lapovita. Nu prea imi convenea situatia deoarece intram in Parcul National Kluane Lake, un sanctuar al biodiversitatii nordice si in conditiile astea as fi mers prin el fara sa vad nimic. Oricum imi era frig si vroiam sa opresc...doar ca parca nu as fi vrut sa stau la cort in acea seara, hainele imi erau ude, cel mai probabil ca ajunsese si la sacul de dormit umezeala....si imi vine in minte ce mi-a zis Loly la un moment dat: bai Petrica, daca prinzi vreme nasoala nu te mai chinui sa pui cortul si sa te manace ursii, vezi ca sunt campinguri abandonate sau inchise pe perioada extrasezonului, mergi acolo, spargi o usa si dormi ca boss-ul. Bun sfat, am cautat un camping parasit, dar aveam si pretentii sa fie pe malul lacului, l-am gasit, m-am uita in jur sa nu treaca vreo masina sau sa fie oameni (oricum nu erau...dar frica cand faci o infractiune se transforma in paranoia), trag un picior intr-o usa de aia de carton american si dintr-o data perspectiva era frumoasa: 4 pereti, o mocheta pe jos, fara pat sau alte accesorii...dar eram ferit de vant, ursi si intemperii. In 20 de minute eram schimbat cu haine uscate, restul imprastiate peste tot sa se mai usuce, facut patutul - salteluta , sacul si accesoriile bearspray si bears bangers, am deschis o conserva de fasole si am pus-o la incalzit pe primus, am mai aruncat o rosie taiata acolo si cateva felii de salam uscat, o ceapa rosie pe langa si cam asa arata e seara reusita a unui romans in Yukon pe malul lacului Kluane.
  20. Dalanzadgad-ul este un mic orasel cu 14.000 locuitori la vreo 100 km de granita cu China, capitala regiunii Omnogovi, in care gasesti un supermarket si cateva magazine mici in casele oamenilor, vreo cateva hoteluri, un sediu de politie , o banca, cred ca au si spital si cam atat. Am oprit in centru, am scos niste bani cash de la bankomat si l-am sunat pe Muatwa, stia ca trebuie sa ajung pentru ca il anuntase Tseeghe. 5 minute cat l-am asteptat pe Muatwa, am asistat si la o mica bataie intre 2 betivani care in furia bataliei se tot apropiau de mine si a trebuit sa ma duc mai incolo sa nu fiu si eu victima colaterala. A ajuns si ghidul meu, am scos harta sa il descos de tot ce stie de starea drumurilor, puncte de interes, timpi de parcurgere a drumurilor dupa care am plecat cu el sa cautam un chiosc cu suveniruri, pentru ca de acasa toti prietenasii strigau la mine sa le aduc ceva din Mongolia. Nu era nimic deschis pentru ca era duminica seara ( cred ca asta era si motivul pentru care toata lumea era beata ) dar Muatwa era omul care deschide toate usile. A sunat o prietena care avea un magazin de suveniruri, a venit tanti si ne-a deschis, am cumparat magnetei si brelocuri pentru prieteni, am mers la un alt magazin sa isi ia Petrica niste berici si niste apa sa aiba pe seara, dupa care Muatwa m-a ivitat sa stau la el peste noapte, l-am refuzat politicos pentru ca eu abia asteptam sa imi pun cortul pe undeva prin Gobi, dar am mers la el sa beau un ceai. I-am cunoscut sotia, am baut ceaiul si am plecat spre munti. Dupa vreo 20 km incepuse sa se innopteze de-a binelea, asfaltul se terminase si se facuse din nou drum de pamant, asa ca am iesit in lateral cativa km intr-o vaiuga departe de orice semn de civilizatie. Am intins cortul, am deschis berea, era foarte cald , nu era nici o adiere de vant si o liniste de mormant....era prima seara de cand plecasem,, cand puteam sa stau in tricou seara. Cu harta si cu GPS-ul in fata, am inceput sa fac trasee si rute pentru urmatoarele zile si uite asa cu zambetul pe buze s-au mai dus vreo 3 beri pana am picat de somn. Dimineata m-am trezit destul de tarziu, deoarece noaptea a fost foarte cald si liniste. Soarele era sus pe cer, mi-am strans casa si catrafustele si am plecat spre prima mea tinta din Gobi - Canionul Yull Am. Am iesit la drumul principal si cauta drumul spre canion. Eram in zona lui dar erau multe urme pe pamant care duceau in multe directii si am inceput sa le incerc. Dupa vreo 2 ore facusem vreo 80 km si eram in acelasi loc nervos si frustrat....cum naiba ajung la canionul vietii !!! La un moment dat am vazut niste oameni care lucrau la drum si i-am intrebat unde e canionul dar nu stiau, au mai trecut 2 masini pe acolo nici ei nu stiau.....la un moment dat intreb un batranel pe o motoreta pe care il intalnisem de vreo 3 ori in plimbarea mea de dute-vino in cautarea canionului. Il intreb daca stie unde e canionul, la care imi zice ca stie...dar face semnul ala frumos cu degetele....stie dar costa. Si asa eram nervos, acuma m-am enervat si mai tare- bine ba Petrica: cu 2 harti, 2 GPS-uri si cu o tona de experianta de munte ajungi sa dai bani sa gasesti un canion care e probabil la 10 - 15 km de tine. Nu i-am dat bani si am plecat din nou la facut km pe loc in cautarea canionului. La un moment dat ma gandesc sa intru in GPS la puncte de interes turistic din zona si am vazut ca imi arata un camping la vreo 5 km : German Camp situat la o altitudine de peste 2000 m...asa ca jar spre camping unde speram sa gasesc vorbitori de engleza sa ma indrume. Nici drumul pana acolo nu a fost simplu pentru ca dupa ce GPS-ul m-a bagat pe o veche albie de rau care numai drum nu era si m-a lasat balta, dar macar ma apropiasem de camping, doar ca nu eram pe drum. Am intrat prin alt canion si la un moment dat am vazut ceva sus pe creasta, am gasit si o urma veche de masina. probabil un alt drum necirculat si pana la urma am ajuns la camping. Acolo nu era nici un turist, dar erau proprietarii care munceau de zor sa stranga iurtele turistice, pentru ca sezonul se terminase. Am aflat ca pretul sa dormi intr-o iurta turistica este de 80 dolari cu mic dejun inclus, am aflat unde este canionul Yull Am si in jumatate de ora ajungeam la intrarea in canion. Evident ca la intrare era o bariera, dupa bariera vreo 10 caluti inseuati, vreo cateva tarabe la care se vindeau podoabe de maini si cate alte lucrui mici facute de mana precum si o parcare mare cu cateva masini , dintre care o masina atragea atentia- o imensitate de camion european preparat off road. Am vazut miscare pe langa masina si m-am indreptat spre ea: era o familie de elvetieni, cu 2 copii, plecati pentru un an in concediu prin lume iar de aici urmau sa se uneasca cu un covoi si sa treaca in China. Masina cica avea 6000 cc, consuma 30 L/100 km si mergea maxim cu 80 km/h....cool nu ? Am lasat elvetienii in treaba lor si hai sa vedem cum vizitez eu canionul. Intreb pe tantica de acolo care avea una dintre tarabe cu chestii si care era responsabila cu taxa de intrare in parc daca pot sa intru cu motocicleta. Ea imi zice ca nu am voie cu motorul dar pot sa iau un ghid sa ma duca calare, suna bine si nici nu costa mult vreo 8000 de tugriki asta insemna vreo 5 dolari, sau vreo 5000 tugriki daca iau un cal si ma duc fara ghid. Ideea imi suradea, mai ales ca eu sunt indragostit de cai si fac trasee calare cu turisti prin Bucovina, dar ce fac cu motocicleta o ora cat ar fi durat traseul....nu puteam sa las toata agoniseala mea de-o viata nesupravegheata...mai ales ca din momentul in care ajunsesem toti tinerii care vindeau la tarabele de acolo erau calare pe motorul meu, apasau toate butoanele si borfaiau toate bagajele. Ca sa o imbunez pe doamna, cumpar si o bratara de la taraba ei...dar ea o tinea pe a ei - nu si nu. Pana la urma reusesc sa o induplec: i-am platit pretul unui cal, doar ca nu luam calul dar mergeam cu motcileta mea, cu rugamintea sa ii dau banii pe ascuns si sa nu le zic celorlati vanzatori de deal-ul nostru si sa intru fara sa ma uit la ei pe langa bariera ....zis si facut - gaz in canion. Canionul nu era unul mare dar foarte spectaculos...vreo 4 km pana la capatul lui unde se infunda si trebuia sa te intorci, vreo 2 portiuni mai tehnice unde trebuia sa intri si sa iesi din parau in panta si o turma de iaci care pastea pe acolo. Normal ca nu putea sa fie ceva simplu...in locul unde se tremina canionul pentru motocicleta, am pus motocicleta pe gheara sa o las si sa merg pe jos inca putin, fac 10 m si aud o trosnitura...motorul meu era cu rotile in sus. Buna treaba, am incercat sa il ridic dar nici o sansa deoarece cazuse in vale si era cu coarnele in jos si rotile sus....asa ca hai sa dau toate bagajele jos sa o usurez. M-am mai distrat asa vreo 20 de minute, am transpirat bine dar situatia a fost rezolvata. Dupa ce am iesit din canion urmatorul punct de interes era Sevrei, un satuc la vreo 200 km in vestul Dalanzadgad-ului unde cica se afla niste dune mari de nisip. Prima parte a drumului a fost ok, drum de pamant amestecat cu pietris si puteam sa tin un 50 km/h constant iar din loc in loc mai aparea cate o portiune de nisip fin unde motorul iti fugea in toate partile si mergeam cu picioarel pe jos ca o tarantula. Dupa vreo 40 de km situatia a inceput sa se schimbe, pe drum apareau niste denivelari...cam ca cele de rezonanta care sunt facute pe asfalt din vopsea cand te apropii de o intersectie...doar ca mult mai proeminente, si nu puteai sa mergi cu viteza a doua sau a treia pentru ca motorul intra in rezonanta si toate dranganeau pe el de ziceai ca se dezmembreaza. Viteza mea de croaziera de 40-50 km/h se reduse la 10-20 km/h...hmmm. Am incercat varianta cu viteza mare care functina bine...80 la ora si nu simti nimic dar problema erau portiunile de nisip afanat care le vezi doar dupa ce esti deja pe ele si unde era sa imi iau vreo doua trante de toata frumusetea. Imi fac niste calcule in minte...Mongolia este o tara unde cea mai mica cazatura, cea mai mica problema pe care o ai se rezolva in zile, Mongolia nu are serviciu de ambulanta-de fapt are dar sunt niste UAZ-uri rusesti care de abia merg pe acolo, nu ai semnal la telefon sa anunti, nu circula lumea pe drumurile alea ca sa te gaseasca in caz de accident grav..cea mai buna scapare pe care o ai este sa fii cu mare bagare de seama la cum conduci ...pentru ca eu eram cel mai rapid mijloc de transport din Gobi. Nu stiu daca stie cineva de pe la noi accidentul de anul trecut al unui englez , care ajunsese in Mongolia cu tura organizata, erau vreo 10 motociclisti cu super asigurari de viata iar unul cazuse la o faza asemanatoare cu ce am zis eu mai sus, a avut multiple fracturi interne si a murit pentru ca nu au putut sa il scoata la timp din salbaticie...desi erau 10 motociclisti cu super bani, super telefoane prin satelit, super asigurari care acopereau si elicopter de salvare (dar de unde sa scoti elicopter), super logistica englezeasca nu au reusit timp de vreo 2 zile sa il duca la un spital sa il salveze.
  21. ) dada, il am de vreo cativa ani si numai nu pot sa scap de el. E foarte incapator , are o gramada de buzunare mari, e waterproof, are bretele ca sa il pui in spate si cel mai important se potriveste pe toate modelele de rezervor ...adica sta la fel de prost pe toate dar nu cade
  22. dada, cauciucurile le-am schimbat in Ulan Bator. Am plecat de acasa cu 2 seturi de cauciucuri noi, unul pe roti de strada si unul de off road pentru zonele mai grele. Planul era sa le schimb odata in Mongolia in Ulan Bator, sa fac Mongolia cu gume de off road, sa pun din nou cele de strada la iesire din Mongolia, sa le pun iar pe cele de off road in Bishkek sa fac Pamirul. dupa care sa le arunc pe cele de off road si sa pun cele de strada sa matina pana acasa. Asa am facut si nu am avut probleme:)
×
×
  • Create New...