blonduzx7r

Nici nu am facut 10 km de la hostel, ca drumul de asfalt si pe alocuri de piatra (se lucreaza la asfaltare) a devenit de pamant. In cotul gurii mi-a aparut un zambet...off road, doar ca imediat mi-am dat seama ca am o problema- navigatia nu stia unde sunt, iar ca sa fie pachetul complet cat vedeai cu ochii in toate directiile erau urme de masina, cate o masina care gonea ca la Dakar, cu o trena mare de praf in spate, drumuri care veneau din toate directiile si mergeau in toate directiile...oare care e urma care duce la Dalanzadgadul meu oare? Am umblat in zig zag cativa km, Garminul imi zicea ba ca sunt pe pe drumul bun , ba ca sunt cu vaca, ba ma intoarceam inapoi la locul unde imi spunea ca e drumul bun...dar nu mai era, pana am oprit o masina sa intreb care e directia buna, doamnele din masina au zis sa merg in spatele lor deoarece merg in aceeasi directie. Zis si facut, am stat in praful lor cativa km pana am vazut ca GPS-ul gasise directia si parea ca stie unde mergem. Le-am depasit, le-am multumit cu 2 claxoane si hai sa ii dau jar sa arat si eu frumos cu trena mare de praf in spatele meu. Bucuria a fost de scurta durata pentru ca am ajuns din nou la asfalt. In primul oras Zuunmod din nou ma ratacesc(trebuie sa zic ca eu eram obisnuit cu navigatia de pe IGO cu ecran mare, frumos colorat, atentionari si reconfigurari...pe cand Garminul e varza, ecran mic, nu iti afiseaa harta decat foarte mica si drumurile dispar cand maresti harta sa te orientezi oricum pana la sfarsitul Mongoliei mele am invatat sa il folosesc), fac cateva rotocoale prin el si ma intalnesc din nou cu doamnele cu masina care ma adusesera pe drumul cel bun cu cativa km in urma, ele rad de mine si imi fac semn sa vin din nou in spatele lor. La un moment dat ma suna si Tseghee sa vada pe unde sunt si sa imi zica ca ma asteapta pana maxim la ora 15.00 in Dalanzadgad iar daca nu ajung ei pleaca spre Sevrey si nu vor mai avea semnal la telefon. Am ajuns iar pe drumul cel bun , am depasit doamnele si hai sa vedem ce ne mai rezerva ziua. Peisajele frumoase cu munti pe care le-am vazut de la granita cu Rusia si pana in Ulan Bator au disparut destul de repede iar locul lor a fost luat de desert. Desertul Gobi este al doilea ca marime dupa Sahara, nu are aspectul unui desert (adica cu nisip foarte mult, fara vegetatie si lipsit de precipitatii) iar multi cercetatori sustin ca este un semidesert. Vremea era frumoasa, chiar foarte cald, asfaltul era bun si drept cat vezi cu ochii, in stanga si in dreapta cate o turma de oi. Dupa vreo 300 km am ajuns in orasul Mandalgovi si ma uitam dupa un loc unde sa opresc sa imi dezmortesc fundul. Am vazut la iesirea din oras o statuie cu un cal si am oprit, la cativa zeci de metri erau parcate 2 masini iar intre ele erau cativa oameni asezati pe o patura...la pinknic. Cum am oprit motorul s-au ridicat 4 dintre ei, 2 femei si 2 barbati si au venit la mine sa faca fotografii cu maimuta alba si inalta. Erau beti bine, cu paharelul de votca in maini, femeile deasemenea bete si cand faceam poza ma prindeau de fund, barbatii nu m-au lasat pana nu am luat si eu un 50 de votca mongoleza, am facut vreme de un sfert de ora toate pozele din lume cu toti dintre ei si in toate pozitiile, cu telefoanele fiecaruia...oamenii erau pasnici, erau si foarte comici ca se impingeau si se certau care sa faca poza, cu care telefon etc. daca i-ar fi vazut Times New Roman ar fi zis ca sunt mongolezi dupa o luna de stat in Vaslui Odata scapat dintre vasluieni, am alimentat, eram si putin ametit de la rachiul pe care il servisem ( eu sunt un mare bautor de bere...dar taria nu e de mine ), am mai oprit la un mic lac plin de caluti in el sa iau o gustare de pranz, drumul era drept si neinteresant, caldura mare, intr-un cuvant (adica 2): plictiseala mare. Dupa alti vreo 100 de km depasesc o motoreta chinezeasca si opresc dupa vreo 3 km, ajunge si motoreta si opreste - un cuplu de francezi, la vreo 45-50 anisori, veniti cu avionul au inchiriat o motoreta de 300 cc sa se plimbe 2 saptamani prin Mongolia ...foarte tare. Am stat vreo 10 minute la povesti cu ei si ziceau ca mai mult de 60 km/h nu merge motoreta, au luat minimul de bagaje posibil pentru ca nu aveau unde sa le puna pe chestia aia mica si era foarte entuziasmati de nebunia pe care o traiau ...erau foarte simpatici si reuseau sa-mi transmita starea lor de bine. Ne-am despartit, fiecare in drumul lui, de fapt acelasi dar fiecare cu viteza lui de croaziera. Starea de plictiseala a revenit rapid, au inceput sa apara pe marginea drumului si animalele desertului, camilele, unele vii si unele moarte iar adata cu lasarea serii silueta orasului Dalanzadgad a aparut in zare. La intrarea in oras era un post de politie din acre iese un politist si imi face semn sa opresc. In mintea mea imediat sa declansat panica - nu am asigurare dar spre uimirea mea nu mi-au cerut decat pasaportul. Normal ca pasaportul era bagat in fundul topcase-ului, in husa de la laptop....asa ca ia Petrica si desface 10 minute, arata-l 2 secunde si baga si leaga alte 10 minute. In Dalanzadgad trebuia sa ma intalnesc cu Muatwa. In prima seara din Ulan Bator , printre beri si discutii am primit 2 numere de telefon: de la Tseghee numarul lui Muatwa , care era ghid turistic in zona si care stia cam tot ce misca si trebuia numaidecat sa il sun si al doilea numar era de la Anna- numarul unei prietene motocicliste - Olga din Barnaul/Rusia pe care trebuia sa o contactez si la care trebuia sa stau dupa ce ies din Mongolia.

nordkapp 2009

uite Titishor ca eram intr-un gand...tu ma certai ca nu scriu si eu scriam de zor Dimineata era frigut, soare cu dinti, peisajele nu erau prea diferite de cele de ieri iar eu din nou singur pe drumurile pustii si nesfarsite ale Canadei. Nu dupa multi km, mainile mi-au inghetat si am fost nevoit sa opresc sa ma incalzesc. Am bagat manusile intre toba si cilindru sa se incalzeasca, am facut un ceai sa umplu primusul, am luat o gustare si jar mai departe spre Watson Lake,Yukon vreo 600 de km. Nu dupa multi km am urcat un pas de munte in Stone Mountain si in varf am vazut de ce ma temeam mai tare.....in zare, nu foarte departe toti muntii erau acoperiti cu zapada proaspata. Am oprit sa admir peisajul si sa ma mai gandesc inca odata daca continui spre Alaska sau ma intorc acuma cat inca se mai poate, asa ca mi-am facut cateva calcule in cap: daca dupa ce ajung in Anchorage si nu ma mai pot intoarce pentru ca e zapada pe drum - las motorul acolo si ma intorc cu avionul in Calgary, fie incerc sa prind un ferryboat sau pescador din Valdez sau Homer spre Prince Rupert sau Vancouver ( cu tot cu motocicleta ) sau ma pornesc inapoi pe asfalt si daca ma prinde zapada stau la ocazie la mila camioanelor( asta era cea mai proasta varianta pentru ca nu circula mai nimeni pe acolo ). Cum cugetam eu asupra situatiei, vad in zare un camion care urca pasul. Cand a ajuns langa mine a oprit si m-a intrebat daca sunt bine si incotro ma duc, eu ii zic catre Alaska si il intreb cati km sunt pana la prima benzinarie, iar el imi zice ca vine din White Horse ( deci de la vreo 1000 km de unde eram acuma ) si nu vazuse inca zapada pe drum iar prima benzinarie este al cativa km pe stanga. Pornesc mai departe, imbarbatat de vorbele camionagiului iar dupa cativa km ajung la benzinaria de care zicea. Sa nu va inchipuiti ca benzinariile de pe Alaska Highway arata ca ale noastre, sunt niste pompe vechi si ruginite, curent nu au acolo si totul functioneaza pe generator. Intru inauntru, nu era nimeni, stau ce stau, fac putina galagie si apare un mosuc cu barba, ma imbie cu o cafea ( un pahar de 250 grame ) cat el se duce sa porneasca generatorul pentru pompa. Eu ii zic la mosuc ca mi-a pus cam multa cafea si as vrea una mica, la care el imi zice ca e o cafea mica iar daca as vrea o cafea mare sa iau din celalalte pahare...niste pahare de jumatate de kg. Cand gust cafeaua...gresit...avea gustul unei spalaturi de zat, dar macar era calda. Ulterior am aflat ca asa e cafeaua americana si mai ai si avantajul ca poti sa reumpli paharul fara sa platesti, iar in marea majoritate a benzinariilor cafeaua era moca (cel putin in nord). Beau cafeaua destul de repede si fug afara sa pun benzina, trag putin in spate tankbag-ul, deschid rezervorul si las cheia in buson si nu stiu cum naiba reusesc sa ma imping in tankbag-ul care cade peste buson, il inchide si se rupe cheia in buson....buna treaba Petrica, sa te vad acuma cum pui benzina Ma invart eu pe langa motor, mai aveam o cheie de rezerva dar nu stiam cum sa deschid busonul si cum sa scot bucata de cheie de acolo. Incerc cu un cutit sa invart busonul cu cheia inauntru si am vazut ca merge, pus benzina si la drum. Peisajele prin care treceam erau de neimaginat, parca natura isi batea joc de mintea mea. Cat vezi cu ochii in stanga si in dreapta numai paduri de conifere amestecate foarte des cu foioasele care acuma erau de un galben aprins, nici un sunet nu se auzea atunci cand opream motorul, daca ridicai ochii mai sus vedeai crestele muntilor, drumul cand trecea pe langa un lac sau urmarea cursul unei rau, caprioare si elani care pasteau pe marginea drumului si cand ma auzeau venind sareau in padure, castori care fac baraje de crengi pe marginea drumului si apa curge pe asfalt...parca nimic nu te pregateste de acasa pentru ce vezi si ce simti cand esti acolo. Dupa alti 200 km am intrat in Muncho Lake Provincial Park unde am gasit o benzinarie cu hostel. Am intrat inauntru si am vazut ca vanzatorul de acolo avea si un calculator in fata, ii cer o cafea de aia buna americana si il rog daca poate sa vada vremea pentru White Horse si Fairbanks pentru urmatoarele zile, la care el imi zice ca trebuie sa am rabdare ( conexiune prin satelit ) deoarece aici in nord nimic nu merge repede. Afara era parcat un avion de mici dimensiuni si il intreb pe vanzator al cui este avionul si unde aerodromul....la care el rade si imi zice ca este al lui si ca decoleaza de pe asfaltul pe care merg masinile. Am stat vreo 20 minute cat am baut cafeaua, pagina de interenet cu vremea nu se incarcase, atat a tinut si rabdarea mea , i-am multumit si la drum spre Watson Lake. Trebuie sa zic ca in ciuda faptului ca desi nu mi-a placut deloc motocicleta in prima zi...usor, usor intra la inima mea: mergea fara nici o problema, nu era zgomotoasa la 110 km /h, nu avea vibratii mai deloc si daac ignoram suspensia proasta , se comporta exemplar. Consuma multa benzina iar in fiecare dimineata trebuia sa ii completez cu cate 200 - 300 grame ulei...dar mergea bine si nu imi dadea emotii. Cu cat ma apropiam mai mult de granita cu Yukonul, parca tot mai singur eram iar zona devenea tot mai salbateca: renii, caprele de munte si bizonii nici macar nu se mai fereau de motocicleta si stateau pe mijlocul drumului...si te gandesti ca traficul este tot mai mic, oamenii sunt civilizati si nu ii pusca de cum ii vad...chiar daca toti poarta arma la ei. Spre seara am intrat in Yukon, iar primul oras este Watson Lake: Gateway to the Yukon. Oraselul foarte mic si cochet, Alaska Highway trece prin centru, am oprit la un Liquor Store si am cumparat o sticla de wiskey, ca doar suntem in America, la iesire am alimentat la o benzinarie ...dar nu fara probleme. Plecasem de acasa cu bani cash, dar pentru ca in Radauti si Iasi nu gasisem dolari Canadieni...luasem mai multi americani iar aproape peste tot in Canada sunt acceptati cei americani la aceeasi paritate ( chiar daca americanul acuma 2 ani era doar putin mai mare ca si canadianul ). Pana atunci platisem cash americani...dar babuta nationalista de la casa numai nu vroia sa imi accepte americanii, ca suntem in Canada si trebuie sa platim cu canadieni. Pana la urma a acceptam americanii contra unui mic comision. Dupa opririle de la Liquor Store si benzinarie incepea sa se intunece...asa ca am inceput sa ma uit dupa un camping pentru ca aveam nevoie de curent la acumulatori si ar fi mers si un dus. L-am gasit la 50 km mai in nord, deschis, cu internet si cu 25 dolari pe noapte de cort.... mult dar altul nu era. Eram singur in camping, am montat cortul, m-am bagat in spalatoria de haine unde era cald, acces la curent si internet, am deschis sticla de wiskey si hai sa vedem ce mai face lumea de acasa.

La hostel tot nimeni, mi-am carat bagajele in camera, am vrut sa fac un dus dar nu era apa calda asa ca am deschis laptopul si televizorul sa aud galagie in camera si sa mai treaca timpul....doar , doar se va intampla ceva. La un moment dat ma uit jos la motor si mai vad unul parcat langa, un XJR 1300...nici nu il auzisem. Cobor jos sa socializez si o intalnesc pe Anna din Irkutsk, o femeie strasnica de vreo 90-100 kg, cu parul facut drede, care in ziua aia condusese 1000 km din Irkutsk pana in Ulan Bator si era doar ora 16.00 ( si mai zicea lumea ca eu conduc mult ). Era foarte comica situatia pentru ca Anna nu vorbea engleza dar intelegea 80 % din ce vorbeam eu in engleza si eu intelegeam 50 % din ce imi explica ea in rusa. I-am lipit cu banda carenele din spate de la XJR -ul ei. pentru pierduse un surub si se desfaceau, ea m-a invitat sa fac dus in camera ei deoarece la ea curgea apa calda. Cum vorbeam noi de zor de ne dureau mainile de la atita gesticulat au mai aparut 2 motociclete...erau baietii de la clubul de chopper Red Falcon din Ulan Bator. Am facut repede cunostinta, unul dintre ei, Tseghee, era seful clubului si vorbea bine engleza si venisera pentru Anna, care era o buna prietena a lor. Bucuros ca am cu cine vorbi, am trecut imediat la atac cu problemele mele: cartela sim, mecanic, informatii despre drumuri, zone etc. Cat vorbeam noi de zor au mai aparut vreo 3 chopper-isti, unii veneau altii plecau, 2 dintre ei vorbeau engleza, toti imi calareau motorul, mai o gluma, mai un misto...frumos - atmosfera de aia baieteasca de la garajul mecanicului din Romanica. Baietii foarte de ajutor, Mughi a mers cu mine sa imi cumpere o cartela SIM, sa o incarce si sa activeze internetul, Tseghee a vorbit cu mecanicul lor sa ma ajute maine cu discul de frana si schimbul de cauciucuri (am renuntat sa mai fac reglaj la supape pentru ca am observat ca se auzeau numai cand puneam benzina proasta...si bine am facut , pentru ca odata ajuns acasa m-am documentat si BMW F 800 nu are posibilitatea reglarii tachetilor, se schimba doar niste pastile ). Din discutiile lor am aflat ca Tseghee si Anna vor pleca a doua zi dimineata spre Dalanzadgad, in sudul Mongoliei in desertul Gobi...acolo unde trebuia sa plec si eu in 2 zile, vor lasa motoarele acolo si vor angaja un UAZ cu tot cu sofer, 3 zile, sa ii duca in zonele alea unde nu prea merge nimeni. Planul suna bine si pentru mine doar eu nu eram gata a doua zi. La un moment dat il intreb pe Tseghee de unde pot cumpara o asigurare la motocicleta iar el incepe sa rada si imi zice ca nu au asa ceva, la care eu intreb ce se intampla in caz de accident...cine plateste despagubirile ? Tsegheee le-a tradus si celorlati ce am zis eu si a starnit un ras golanesc general : daca se intampla un accident si cel vinovat nu recunoaste se ajunge la bataie si cei care castiga au dreptate...si cica eu sunt invitatul lor iar daca am vreo problema atata timp cat stau in Mongolia sa ii chem pe ei pentru ca ei se bat des si castiga tot timpul. Intre timp aparusera si niste beri in curtea hostelului, voie buna, cand la un moment dat apare un alt tip, Malboro, scoate pe ascuns un pistol si i-l da lui Tseghee, eu am observat si il intreb de ce are nevoie de pistol iar el imi zice ca Gobi este un loc periculos, mai ales noaptea, oamenii sunt mai rai ca in restul Mongoliei si tot timpul e bine sa ai ceva cu care sa te aperi...in mintea mea imi ziceam-bravo Petrica, ce prieteni faini ti-ai facut, batausi, infractori, pistolari si cu astia vrei sa mergi tu in Gobi Timpul a trecut si spre seara ramasesem doar cu Anna, Tseghee si Malboro in camera Annei....la beri evident . La un moment dat Malboro scoate din buzunar o punguta ca alea de jeleuri Haribo, cu bucatele de carne uscata, o desface si ma serveste, iau o bucatica, o mananc si mai iau una. Stiam cum e gustul de carne uscata pentru ca mancasem in Alaska, nu e foarte bun dar parca odata la 2 ani merge sa iei cate o bucatica. Il intreb pe Malboro ce fel de carne este iar el imi spune ca este de cal.....in secunda 2 am scuipat bucatica din gura si inceput sa horcai a vomita. Eu sunt un mare iubitor de cai, am antrenat vreo 7 ani cai la herghelia la Radauti, un an am antrenat in Anglia.....si calul pentru mine e nobil si sfant....in nici un caz nu il manaci. Evident ca baietii au inceput sa rada, mi-au explicat ca la ei calul se manaca si este o delicatesa. Pe la ora 23 baietii vroiau sa mai iasa in oras, eu am refuzat pentru ca oricum eram plin de bere si vroiam sa ma odihnesc, urmand ca adoua zi sa ne vedem dimineata. Pe la 2 noaptea ma trezesc speriat....se declasase alarma la motocicleta, ma uit pe geam si il vad pe Tseghee langa ea, oleaca beat, se chinuia sa o mute in garajul din spatele hostelului sa fie in siguranta, pentru ca acolo le bagasera si pe ale lor. A doua zi dimineata m-am vazut din nou cu Anna si Tseghee care in loc sa plece la 7 dimineata cum planificasera , au plecat la 11, urmand sa ne intalnim peste 2 zile in Gobi. Programul meu era sa vizitez putin orasul si sa imi pregatesc motocicleta, dar trebuia sa astept sa fiu contactat de Mughi, care era insarcinat Tseghee sa aiba grija de mine. Am iesit in oras, am vizitat ceva temblu mai vechi....ca de altfel nu ai ce vizita nimic in Ulan Bator, la un moment dat m-am intalnit posesori 2 motociclisti de Honda Transalp si BMW F 700 GS spalate si aranjate, zici ca erau scoase acuma de pe usa fabricii si ma gandeam ca voi scoate o gramada de informatii despre drumurile din Mongolia...gresit erau niste fraieruci care nu stiau nimic, l-au chemat pe seful lor sa imi explice , ala era un infumurat cu BMW 1200 GS si care se uita la mine de sus, pentru ca vezi doamne avea cilindree mai mare ca mine. Nu prea stiau nimic din Mongolia aia....numai au reusit sa ma enerveze si sa imi aduca in minte imaginea omului cu bani, care isi cumpara motocicleta adventure foarte scumpa si pe care o scoate duminica la asfalt...colac peste pupaza ca prostacul mai emite si pareri motociclistice... asa ca mai bine cu chopperistii mei. Pe la ora 17.00 ma suna Mughi si imi zice ca nu poate sa vina sa ma duca la mecanic dar trimite pe cineva din club sa ma ajute. Apare Ighii, un prospect al clubului cu un ditamai Intruder si impreuna cu el am plecat sa cumpar ulei si ce mai aveam eu nevoie. Am cautat ulei si nu am gasit pentru ca mai toate magazinele erau inchise de la ora 17.00, asa ca am plecat spre mecanicul clubului, undeva la periferia orasului. Acolo eram asteptati de alti 2 membri si mecanicul. Garajul era asa cam ca pe la noi, o curte mare cu multe motociclete a reparat, si o incinta unde baietii mai modificau motoare si aveau sculele. Era comic ca nimeni din gasca asta nu vorbea engleza, deci trebuia sa il sun pe Mughi, sa ii zic ce vreau si el sa le comunice la baieti Cat am schimbat cauciucurile manual, ceea ce a durat destul de mult si am reusit sa indreptam discul de frana trecuse de ora 21.00. baietii din nou nu au vrut sa imi ceara nici un ban pentru munca depusa. La poarta ii zic lui Ighii ca nu mai are rost sa ma duca la hostel pentru ca am gps-ul cu mine si ma descurc. Ighii a plecat in treaba lui si eu spre hostel...doar ca imediat ce am facut 100 m am observat ca telefonul pe care il foloseam ca GPS (cu internet si google maps) sa blocat, il inchid si cand sa il deschid imi dau seama ca eu nu stiam codul pin la cartela de mongolia care era in telefon. Foarte bine Petrica...iar ai facut o prostie....si da-i pe bajbaite noaptea prin Ulan Bator (oras de 1.500.000 locuitori...aproape ca Bucurestiul). Un tip cu o masina a vazut ca umblu cam dezlegat si m-a intrebat intr-o englezo-mongoleza daca poate sa ma ajute (cred) si i-am zis daca poate sa ma duca la piata Ghinghis Khan...normal ca ma dus la mama naibii in alta parte a orasului la Hotelul Ghinghis Khan si uite asa am ratacit cam o ora pana la hostel. Urmatoarea zi m-am trezit pe la 7 , pus bagajele pe motor, plinul de benzina si jar spre Gobi, Dalanzadgad - 600 km de asfalt dupa spusele lui Tseghee.

Va multumesc ..pacat ca nu prea e timp de scris Dimineata urmatoare batea vantul foarte tare, bordul motocicletei arata 2 grade cu plus si mai si era o ploaie mocaneasca de nu iti vine sa scoti un caine afara din casa ....dar eu eram asa de bucuros: vedem pe lumina Baikalul si pentru ca mai erau doar vreo 600 km pana la granita cu Mongolia si vreo 900 pana in Ulan Bator stiam ca astazi voi ajunge cel putin in Mongolia. M-am imbracat bine din cort,am strans tot cortul de pe dinauntru spre afara ca sa nu ud sacul de dormit si restul lucrurilor si pana am mai legat bagajele eram iarasi tot ud si cu mainile inghetate. Speram ca se va face vreme mai cu cat ma voi apropia de Mongolia, iar Laura care era meteologul meu de servici imi zicea ca in Ulan Bator sunt 20 grade. Dupa vreo 150 de km de ploaie mocaneasca, ceata si frig vremea a inceput sa se deschida, mai aparea cate o raza de soare, peisajul era foarte frumos, paduri de foioase amestecate cu conifere, lacuri si mlastini, foarte putine masini mai apareau pe drum...asa cum iti inchipui Siberia. In partea asta a Rusiei localitatile sunt mai indepartate una de alta iar satucele de printre ele de-a lungul soselei unde ar trebui sa mai existe cate un peco nu prea mai exista iar calculele mele de dinainte de Irkutsc unde alimentasem ultima oare au fost gresite...ca am ramas fara benzina. Nici o problema , bag canistra de rezerva dar viteza mea de croaziera a scazut la vreo 80-90 km/h ca sa fiu sigur ca pot face 100 km. BMW-urile de 800 sunt catalogate ca fiind foarte bune si din punctul de vedere al consumului, adica 4,4-4,5 l la suta cu o viteza de 90 km /h ...dar sa fim seriosi-cine merge cu un motor asa capabil cu 90? asa ca daca mergi tare si esti incarcat la maxim ia peste 6 l la suta de km , iar rezervorul este destul de mic 16 l...deci autonomia este mica, de vreo 250 km ( sau cel putin asa consuma al meu ). Spre amiaza deja eram in Ulan Ude. ultima localitate importanta din Rusia pana in Mongolia, vremea se facuse frumoasa, padurile au inceput sa dispara iar peisajele incepeau sa fie de stepa, mai aride si cu miros de Mongolia. La iesire din Ulan Ude este intersectia de drumuri parca de capatai pentru un motociclist: unul coboara spre frumoasa Mongolia iar celalat urca mai spre nord in inima Siberei spre Magadan inca 5000 km dus si inca 5000 km intors pana in punctul ala. Dupa cei peste 7000 km condusi prin Rusia trebuie sa recunosc ca eram cam plictisit de Rusia si imi ziceam ca ma bucur ca nu mi-am propus sa merg la Magadan ( asta era unul din planurile mele-intai la Magadan si dupa Mongolia, dar pentru ca obtinusem viza de 30 zile cu 2 intrari era imposibil de facut ). Inca 200 km pana la ieisre din Rusia pe care i-am facut foarte repede, canduceam deja ca dement cu un ras continuu pe fata, Iesirea din Rusia a fost fara probleme si foarte repede iar la intrare in Mongolia era coada, dar m-am bagat in fata si imediat m-au lasat sa intru . Am parcat motorul si am inceput sa alerg dintr-o parte in alta pe la persoanele de pe acolo si ghisee sa imi completez toate formularele. Nimeni din vama aia nu vorbea engleza...ii intrebam : Do you speak english?, ei ziceau: Yes, la care eu continuam discutia normal dar ei nu mai raspundeau...nu stiau decat Yes si No ...asa a fost toata excursia. Vama de acolo e o debandata totala, nimeni nu prea stie ce are de facut, aveau cateva calculatoare cred ca montate recent dar isi cam prindeau urechile in ele, toata cladirea era in renovarare, unii spargeau betoane, altii lucrau la calculator. La un moment dat aud claxoane disperate afara...un camion nu putea intra de mine, asa ca ma duc repede la motor sa il mut, mai ales ca eu cam terminasem treaba pe acolo. Motorul era parcat inainte de baltoaca aia imputita cu chimicale prin care trebuie sa treci sa ti se dezinfecteze rotile sa nu bagi virusi in tara, dau jar sa fac loc aud o pocnitura in spate...casca mea care statea pe top case era in baltoaca cu chimicale. Tiristul rade, eu zambesc ....dar nu era rasul meu si ma duc inauntru sa termin formalitatile de intrare. La un moment dat intreb o tantica de acolo de unde cumpar o asigurare de Mongolia pentru motocicleta, imi zice ca nu se cumpara, mai intreb vreo 2 persoane din vama si primesc acelasi raspuns si imi zic sa merg fara grija. Ma duc la bancomat sa scot si niste bani mongolezi-tugriki. Paritatea monedei lor fata de USD este 1 USD=2000 Tugriki, imi fac toate calculele si scot vreo 100.000 tugriki (50 usd) sa am pana in Ulan Bator unde ma reorganizez cu toate. Am desfacut si toati buretii din casca si i-am spalat . Intrarea in Mongolia e asa cum trebuie sa fie: nimic dupa bariera, cateva vaci pe marginea drumului, o chestie de fier ruginita pe care probabil scrie in Mongoleza - Bine ati venit....si ceva mizerie pe marginea drumului. Discul frana fata scotea acelasi zgomot ca si la plecare si imi rosese toata placuta de frana, motorul imi scotea sunet metalic cateodata, dar din momentul ala toate grijile mele au disparut, eram in Mongolia, eram in grafic cu planul turei si a vizelor, nu mai eram grabit sa ajung nicaieri, vremea era splendida iar in fata mea numai pustietate cat vezi cu ochii. » Post actualizat in 01 Feb 2016 14:10 De la intrare in Mongolia pana in Ulan Bator sunt 350 de km de asfalt bun...deci cam 3 ore in stilul meu de mers asa ca ma apuc de mers. Era in jurul orei 5 seara si imediat se inopta si mi-am dat seama ca azi nu voi ajunge in Ulan Bator., iar dupa vreo 50 de km am inceput sa caut un loc de cort...orinde ma uitam era un munte golas sau un deal cu iarba fara nici o denivelare de parca ma chema - lasa asfaltul si hai ma odata si incearca Mongolia. Nu am rezistat tentatiei si am trecut santul din stanga al asfaltului, unde era sa iau si o tranta pentru ca inca nu eram obisnuit cu greutatea motocicletei pe off road si am luat directia unde vezi cu ochii. Am urcat cateva coline, mai intersectam cate o urma de masina sau cate o poteca de animale , oriunde ma uitam era un loc frumos de cort ....mult mai frumos decat toate marginile de drum unde dormisem in Rusia. Am mers asa vreo jumatate de ora....doar, doar sa simt iarba sub roti, dupa care am ales un varf de deal unde sa fac tabara pentru noapte. Am inceput sa montez cortul, vantul adia usor, era o liniste infernala iar frigul imi ingheta mainile...stateam pe iarba si pentru prima data de la plecarea de acasa scoteam si ma holbam la hartile Mongoliei. Te uiti la harta, la GPS, te uiti in jur la minunatele peisaje si nu iti vine sa crezi unde esti...pana frigul si intunericul te baga in cort si simti ca azi nu prea ai mancat nimic, deschizi o conserva de fasole, tai cu ceapa, o incalzesti la primus si te simti in fata celui mai mai bun meniu si in cel mai luxos restaurant. Odata bagat in sacul de dormit la caldurica, oboseala din ultimele 9 zile se resimte in toti muschii si incheieturile, ochii se inchid cu frontala aprinsa si cred ca stiti cu totii sentimentul ala inainte de culcare, cand urmatoarea dimineata urmeaza sa plecati intr-o tura frumoasa , numai la asta te gandesti si astepti sa se lumineze odata sa se intample frumosul. Dis de dimineata, soarele de abia incepea sa faca ochi cand eu eram deja treaz. cerul era complet senin, se vedea pe alocuri cate o mare alpina, cortul si motocicleta erau acoperite cu un strat de bruma, ...deci iarasi racorica cea de toate zilele. Am strans repede totul si la drum pentru ca astazi era o zi destul de plina - sa gasesc hostelul, persoane cu informatii bune pentru Mongolia, service la motor pentru discul frana, ulei, cauciucuri, cartela SIM etc. DRumul pana in Ulan Bator nu este cel mai reprezentativ pentru Mongolia dar iti face un intro. E asfalt foarte bun si poti merge foarte tare...dar de ce sa mergi tare daca de abia ai intrat si savurezi fiecare bucatica de peisaj pe care nu il vezi decat acolo. Pentru ca e asfalt foarte bun trec si cateva masini, nu foarte bune sau noi, cele mai multe de fabricatie ruseasca sau de prin partea asiatica: Coreea, Japonia si China. Pe langa faptul ca masinile merg foarte tare pe acel asfalt ( cred ca ii prinde adrenalina pentru ca in rest numai pe drumuri de pamant ) sunt si foarte multe animale pe langa si pe drum. Mie mi sa parut ca soseaua arata ca un carnagiu: mizerii pe marginea drumului (pet-uri, conserve, pungi, sticle de la votca si carpe), foarte multe animale moarte lovite de masinile care merg foarte tare, masini rasturnate pe drum drept, acele animale moarte erau mancate de cainii localnicilor. Cainii lor sunt foarte mari, cam ca ciobanestii nostri carpatini, numai ca de culoare negru sau maro....si i-am vazut pe tot teritoriul Mongoliei iar din cate am inteles sunt rase omologate mongoloide. Eu dormisem sus pe munte la caldurica dar imediat ce coborasem in vale pe drum temperaturile coborasera mult (inversiunile termince) si aratau cand -3 cand 0 grade, depinde cum urcam sau coboram cate o vale. Dupa cativa km de mers pe asfalt, mai ceata marii alpine , mai se vedea soarele, mai opresti sa iti incalzesti mainile, apare o bariera. Ii trezesc pe baietii din cambuza ( eram primul care trecea pe acolo in acea dimineata ) si imi zic ca trebuie sa le platesc taxa de drum...ceva similar cu rovinieta noastra ai taxa de asfalt dar nu ai asfalt. Am platit fara sa ma tiganesc, pentru ca nu era foarte mult. Dupa vreo 200 km temperatura crescuse binisor, localitatile si catunele se indesisera binisor, plin de iurte pe marginea drumului care erau un fel de chiscuri cu cafea si alte cele, oriunde te uitai vedeai iurte albe pe dealuri. turme de cai, vaci, oi, capre, oameni calare pe cai car ele manau sau doar mergea sau veneau de undeva, oameni pe motociclete de 300 cm chinezesti. Ulterior aveam sa vad ca motocicletele chinezesti sunt omniprezente pe tot cuprinsul tarii. Una peste alta era altceva decat ma asteptam dar era frumos. La un moment dat vad in dreapta mea niste iaci, nu mai vazusem iaci niciodata...decat pe Discovery, asa ca am iesit de pe drum sa ma apropii de ei, putin mai incolo trecea un om calare care se uita la mine cum ma minun si fac fotografii la iacii lui , iar putin mai in spate era o iurta cu foarte multa activitate in jurul ei,multi caini, copii, vreo 2 calareti, 2 motocicleta parcate langa. M-am apropiat timid de iurta, dar stateam la distanta sa nu deranjez si faceam fotografii, ei se uitau la mine demult si ma analizau cum umblu dezlegat in sus si-n jos pe pamantul lor, cel mai probabil. La un moment dat ma striga si imi fac semne sa vin la ei, nu m-am gandit de doua ori si jar la ei in fata iurtei. E ciudat sentimentul cand vrei sa fii binevoitor si sa spui ceva dragut si sa nu stii limba nici tu si nici ei...asa ca am inceput jocul Mim. M-am dat jos de pe motocicleta si imediat unul dintre barbati a sarit zambitor in locul meu....numai ca era cam mic de statura si nu ajungea cu picioarele jos bine, celalat radea si imi oferea calul pe car eil avea langa el in schimbul motocicletei, femeia din pragul iurtei ma invita in iurta sa beai un ceai...se pare ca ceai e un cuvant international, Copilasii se invarteau si ei pe langa mine, vrea 7 caini de aia negri se invarteau si ei la fel....nu stiu cum sa zic dar ma sinteam foarte bine si toata frica mea de Mongolia si oamenii ei nomazi si salbateci a disparut. Am mai pus un copilasi pe motocicleta si cum ma uitam eu in jur sa vad cum traiesc acesti oameni in iurta , am observat si un panou solar si o antena prin satelit...ulterior mi-am seama ca mai toate iurtele aveau la fel, oamenii aveai mai toti telefoane mobile , multe dintre ele smartphon.iar caii din Mongolia folositi pentru transport incep sa fie inlocuiti cu motoretele chinezesti sau Uaz-uri rusesti. Dupa vreo jumatate de ora in compania oamenilor am plecat mai departe spre Ulan Bator. Pe drum am mai intalnit la un moment dat 2 australienicare veneau din Australia si mergeau spre Normadia, iar momentan veneau dinspre China...dar nu cu orice fel de bicilete: stateau pe spate si pedalau cu mainile. Pe la ora 12 ajungeam si eu in Ulan Bator, facusem 7800 km in 9 zile jumatate ( imi doream sa jung in 7 zile minim-maxim 10 ). Ma asteptam ca orasul sa fie cu multe iurte, fara asfalt, trafic putin dar surpriza: drumuri cu 2-3 benzi pe sens, bulevarde,un trafic infernal si se claxoneaza continuu, semafoare, cladiri moderne, multe hoteluri, supermarketuri, politie peste tot, la intrare cateva fabrici mari industriale, reclame peste tot...wtf mi-am zis...arata ca un oras corect. Conduceam cu mare grija si incet, mai mult pe banda destinata autobuzelor deaorece se conduce foarte prost, mai toate masinile sunt rotunjite pe la colturi, nimeni nu respecta nici o regula de circulatie (nu ca eu as respecta) si plus ca eu eram cu ochii numai dupa hostelul ieftin pe care mi-l recomandase polonezul Andreas....5 km dupa intrarea in Ulan Bator pe partea dreapta. Am ajuns pana aproape de centru si nu gasisem hostelul, asa ca ma intorc, caci chiar doream sa il gasesc pentru ca acolo vin motociclisti asa cum imi zicea polonul iar eu aveam mare nevoie de cativa motociclisti pentru informatii si service la motor. La intoarcere il vad si parchez in curte. Nu era nimeni la receptie si nimeni cazat , dar tarifele erau afisate si era doar o singura camera cu 10 USD. M-am frecat putin pe acolo printre usi sa fac galagie, am reusit sa rup o clanta la intrare si pana la urma a aparut proprietarul. Aceeasi intrebare: Do you speak english, Yes si dupa nu mai stia nici un cavnt in engleza. Din semne imi dau seama ca va suna o receptionera de-a lui, care nu era la servici dar venea dupa ora 17.00 si voi vorbi cu ea la telefon. Am mai stat vreo jumatate de ora sa o gaseasca la telefon, sa imi explice ea care e treaba, ca acea camera de 10 USD nu o pot da, dar mai au altele la 20 USD, eu nu si nu ca o vreau pe aia si pana la urma am negociat la 15 USD camera de 20 pentru 2 nopti. Buna treaba mi-am zis, pentru ca hostelul era foarte dragut, curat, dus , internet, tv, cu mic dejun inclus si aproape de centrul orasului. Odata rezolvata treaba cu cazarea, am plecat asa cu tot cu bagaje spre centrul orasului sa gasesc ceva simbolic pentru Mongolia sa fac o fotografie pentru sufletelul meu si pe care sa o pun pe facebook....sa stie toti prietenii si gurile rele ca bucovineanul a ajuns bine sanatos si motocicleta merge impecabil. Surprinzator din nou ...ajung in centrul orasului si nu gasesc nimic vechi, traditional, impunator care sa aminteasca de cel mai mare imperiu din lume ...doar cativa zgarie nori din sticla si totul foarte modern. La un moment dat vad Piata Cinghis Khan, Ghinghis Han sau cum vreti sa ii ziceti fiecare si in capatul ei o cladire mare cu domnul Ghinghis asezat intr-un sezlong...asta era locul meu mi-am zis. Dar cum sa ajung acolo....ca e o ditamai pietonala de cateva sute de m unde era evident ca nu ai ce cauta cu masina sau motor, politie peste tot si 2 militari statea si pazeau sezlongul cu domnul. Am facut o ramaneasca mica si am intors intr-o intersectie mare, politia se uita la mine dar nu zicea nimic si am parcat pe pietonala in margine. Am scos repede harta sa dau impresia ca am parcat acolo pentru ca sunt ratacit iar acuma ma ghidez si am inceput sa analizez cum ajung in fata sezlongului fara sa intru la puscarie sau sa dau vreo amenda. Cum statea eu asa in soare, era asa de cald-peste 20 grade si eu incotosmanat cu toate hainele pe mine asa cum plecasem de dimineat ape frig, se apropie de mine o tipa draguta, studenta , care vorbea bine engleza si ma intreaba daca ma poate ajuta, de unde sunt si ulterior ma invita la o cafea. Pana sa ii raspund mai vin la mine 2 tipi foarte faini si bine imbracati, scotieni si ma intreaba de unde vin, imi strang mana pentru curaj si imi zic ca ei nu s-ar porni la asa o tura singuri, mai ales ca ei sunt proprietaru KTM 950 si 1190, dupa care urmeaza o normala despre discutie fiabilitatea BMW vs puterea KTM in contextul turelor foarte mari de anduranta....si ziceau ca lor ca le-ar fi frica cu KTM la asa o tura. Cat discutam noi despre motoare, gagica care ma invitase la cafea plecase, pleaca si scotienii mei la treaba lor...asa ca din nou singur si cu problema pe masa - cum fac fotografie cu sezlongul ? Imi iau inima in dinti, imi pregatesc trepiedul pe camera, camera la indemana si jar printre pietoni cat mai aproape de sezlog. Politia se uita la mine, soldatii de langa sezlong deasemenea sa vada ce intentii am. Am oprit motorul in dreptul sezlongului iar in momentul acela unul dintre soldati a inceput sa strige la mine ceva si sa vina spre mine, panicat ma uit in jur si vad ochii unei tipe cu trasaturi caucaziene atintiti pe mine si care intelegea perfect situatia fara sa ii zic nimic, ii arunc aparatul de la vreo 5 m, soldatul venea grabit spre mine gesticuland, fata imi face repede 2 fotografii razand, soldatul deja era langa mine si imi explica sa ies, eu ii multumesc in engleza fetei iar ea imi raspunde in rusa Am tras din nou motorul pe margine am mai sta vreo 5 minute sa ma minun de minunatul Ulan Bator dupa care am plecat la hostel.

Dimineata erau -3 grade, motorul scotea abur dens si iti zice ca e frig de numa. Am strans bagajele si sa vedem ce ne rezerva aceasta zi. Eram in Siberia, asfaltul era bun,vremea buna, traficul sporadic si acopeream km buni. Pana in Irkutsk mai aveam vreo 1800 km si speram sa-i fac in 2 zile iar pana in Ulan Bator 3 zile. ...dar nu mi-a iesit. Dupa prima jumatate a zilei vremea sa stricat si a inceput o ploaie de aia mocaneasca, mai dadeam si de ceata, temperatura era de 3-4 grade ....foarte frumos. Dupa vreo 2 ore de mers asa cu 130 km/h isi intra apa peste tot...cu tot echipamentul tau smecher. Am plecat de acasa cu echipament dintre cele mai bune: geaca Heingerike Tuareg, costum ploaie Heingerike smecher rau iar restul hainelor fiind de montaniard din cele mai bune firme...nici un Goretex si nici mama cusaturilor lipite nu tine la 130 km/ora ...in 2 ore esti ciuciulete. Mi-am luat de acasa si aparatori de alea pentru frig (puff-uri sau nu stiu cum le zice), pe care le tragi peste handguarduri...a trecut apa si prin ele. Ud tot, cu frigul in oase si cu ploaie continua spre ora 4 dupa amiaza mi-am zis ca astazi voi dormi la hotel si imediat am inceput sa caut hoteluri pe marginea drumului. In Rusia este plin de hoteluri pe marginea drumului in special sa deserveasca soferii de camioane...care v-am zis ca sunt foarte multi. Unele au conditii mai bune iar altele arata si miroase ca intru-un spital de nebuni (paturi de alea din fier ciobite si ruginite la toate colturile, saltele vechi comuniste cu dungi si cu scobitura pe mijloc acolo unde sa dormit mai mult , miros de mancare de cantina, fara internet si tv). Toate aceste hoteluri au si restaurante de genul plimba tava cu mancare gatita foarte ieftina. Am inceput sa caut un hotel cu conditii mai bune pentru ca de cand plecasem de acasa mi se murdarisera ceva haine, aveam nevoie si de curent sa mai incarc acumulatori, imi era dor si de Laura si abia asteptam sa fac un Skype. Opresc la cateva hoteluri de nebuni dar nu imi placeau conditiile, fie nu aveau internet, fie nu aveau masina de spalat, fie era prea mizerie si frig, pentru ca logica mea era una simpla: daca tot voi sta la hotel ...vreau sa ma bucur din plin confortul unui pat la caldurica, un dus etc. Pana la urma gasesc un hotel pe gustul meu: aveau masina de spalat, dus, cald de numa, jos un restaurant cu plimba tava foarte curat, m-au lasat sa imi parchez motorul undeva ferit si char mi-au dat o camera cu vizibilitate la el....toate astea pentru 700 ruble adica 10 dolari....deci moca. Cum stateam eu in camera, beam o bere pe internet cu prietenii de acasa, prin camera erau aruncate haine si ciorapi uzi la uscat, vreo 2 cutii de bere pe jos, pe mica masa era plin de mancare, primus, cauciucuri de motor, conserve defacute, un miros de ceapa..pentru ca mancasem cu ceapa , ( cam asa cum arata o camera de camin de baieti in primul an de studiu) cand apare doamna de la receptie care era si vanzatoare la plimba tava cu inca un domn si imi zice ca acel domn va dormi in aceeasi camera. Am fost surprins de asta pentru ca nu mi se explicase ca voi mai fi cu cineva in camera. Sa explic putin: in aceste hoteluri sunt niste camere mici cu 2 paturi single pentru soferi de camioane si de fapt costa 700 ruble patul si nu camera, deci 1400 ruble camera incare poti avea noroc sa nu mai vina nimeni si sa platesti 700 ruble pe toata camera. Am discutat cu ei ...evident numai prin semne, soferul se cam distra de situatie si era clar ca nici nu ar vrea sa stea in camera aia, tantica era si ea foarte calma si mai facea si haz de mine ca nu stiu rusa...pana la urma ne-am distrat cu totii eu am ramas singur in camera cu 700 ruble. Dimineata urmatoare ma trezesc cu greu, ca doar dormeam la caldurica dupa atatea nopti in cort si aud nesuferitul sunet de ploaie care cade pe acoperis....nu e bine imi zic in mintea mea. Ma ridic sa am uit pe geam....trist....aceiasi vreme ca ieri, minunata ploaia mocaneasca. Deschid laptopul sa vad prognoza...trist din nou pentru ca se anunta toata ziua la fel in zona aceia. In ziua precedenta facusem doar 500 km ...jumatate din cat imi propusesem de acasa si nu prea imi convenea situatia dar mi-am zis nu am incotro...asa ca m-am pus din nou in pat la caldurica si somnic. M-am trezit mai tarziu, am facut bagajele, puse pe motor, imbracat bine si mai departe prin ploaie. NImic de remarcat in acea zi: frig, umezeala, ploaie continua, doar 5 grade afara....iar pe la 5 seara eram din nou ud pana la piele si infrigurat dupa vreo 600 km si am zis ca trag din nou la un hotel. Dupa 2-3 incercari de hotel nereusite am gasit unul foarte bun, tot cu 700 ruble. Am uitat sa zic ca la un moment dat am auzit o bataie ciudata de supape in motor, atunci cand il acceleram brusc si mi-am zis ca trebuie sa desfac si capacul la chiuloasa dupa ce ajung in Ulan Bator, dar nu ma ingrijoram prea tare pentru ca e o treaba destul de simpla iar in cel mai rau caz poti merge mult si bine cu acea bataie. Dimineata urmatoare din nou ploaie, era a 3-a zi si deja eram cam necajit de asta, m-am pus la drum si in vreo ora ploaia s-a oprit iar vremea parea ca se indreapta, mai prindeam cate o aversa, mai putin soare, una peste alta eram bine si faceam km iar astazi speram sa ajung la Lacul Baikal. Dupa amiaza tarziu trec si de Irkutsk si mai aveam foarte putin pana la Baikal, doar ca se lasa seara si trebuia sa gasesc repede un loc de campare....pentru ca asta fusese unul dintre visele mele : sa dorm cu cortul pe malul celui mai mare lac din lume - Baikalul. Soseaua urmeaza forma lacului, dar nu pe mal chiar..la unul 2 km de mal iar intre sosea si lac existalocalitati si linia ferata a transiberianului. Cand ma vazut cum sta treaba mi-am dat seama ca va fi greu sa gasesc un loc frumos de pus cortul si mai ales sa ajung cu motorul pe malul lacului. M-am chinuit vreo ora sa gasesc o cale sa ajung la lac, ba treceam de sat si dadeam de lini transiberianului fara trecere, ba dadeam de proprietati private care nu ma lasau trec ...dar pana la urma gasesc o proprietate privata, care momentan era inchisa, dar avea un paznic, pe care l-am mituit cu 200 ruble sa ma lasa sa intru si sa imi pun cortul pe mal cu promisiunea ca plec dimineata la prima ora sa nu ii fac probleme. Dupa atatea zile de condus, frig si ploaie, trebuie sa recunosc ca tare frumos era sentimentul de a fi cu cortul pe malul lacului Baikal, in inima Siberiei, la 7000 km de casa, motocicleta functiona perfect, toate pregatirile si calculele mele de acasa au fost corecte. Erau numai vreo 4 grade afara, ploaia se oprise, nu era nici macar o adiere de vant iar lacul arata ca o oglinda. Desi imi inghetau mainile pe bagaje cand le dadeam jos, nu cred ca am avut vreodata o placere mai mare sa intind cortul. Am deschis din prima o bere Baltika foarte rece...ca doar si ea statuse toata ziua la frig in cuburi si am inceput sa desfac bagaje si sa intind cortul la lumina frontalei. Dupa ce am intins cortul, m-am bagat in cort sa ma schimb de hainele ude si nu cred ca exista senzatie mai frumoasa decat sa iei un ciorap uscat si gros in picioare dupa ce toata ziua ai stat murat si in frig...si pana sa ma termin de schimbat se deschide si a doua bere Cat timp tot foiesti prin jurul cortului si a motocicletei, cauti de mancare prin cobi, mai pui la incarcat un telefon mai trece o ora si ti se face foame. Am scos primusul, am pus o conserva de fasole Bucegi la incalzit, mai tai o rosie si o ceapa si astepti sa se incalzeasca conserva si uite ca se termina si a doua bere iar tu esti deja ametit. Am mancat conserva de fasole , am mai facut si o supa la plic pe post de ceai sa ma mai incalzesc, deoarece temperatura scazuse spre 1 grad...si te bucuri de moment - tu satul si oleaca ametit, cu motocicleta si cortul pe malul Baikalului in Siberia si mai aveam vreo 950 km pana in Ulan Bator. Am mai deschis o bere, oboseala incepuse sa isi faca simtita prezenta si m-am bagat in cort, sac si haine groase de somn. Era foarte frig asa ca am aprins primusul in cort sa se incalzeasca si in 15 minute ma chinuiam sa tin ochii deschisi. Opresc primusul si am adormit bustean. Pe la 2 noaptea ma trezesc de frig, galagie si pentru ca trebuia sa merg la baie...ca doar bausem 3 beri inainte de culcare. Afara batea un vant de imi scosese cuiele la cort, valurile Baikalului vuiau de imi era frica sa nu dea peste mine si in 5 minute cat am stat sa remontez cortul si sa imi fac treburile eram inghetat sloi...enjoy the Siberia. Am intrat in cort, am pornit din nou primusul sa ma incalzesc si in 15 minute am facut o toropeala in cort de nu puteam sa tin ochii deschisi.

e asa de util si comod cricul central la o motocicleta si niciodata nu l-am pus ca si accesoriu, in sensul sa dau bani pe el cred ca imi place sa ma chinui sa ung lantul si sa caut pietre sau alte chestii sa pun sub motor in caz de avarie la roata spate:) » Post actualizat in 25 Jan 2016 09:37 Multumesc Pasquinel, dar ai reusit sa ma inhibi...acuma ca stiu ca citeste si poetul nostru din Dornesti incerc sa mai scriu ceva deseara...dar stii tu ca tare mult timp dureaza ordonatul ideilor in cap si nu scrisul

) am stat ceva prin Calgary si stiu mentalitatea oamenilor de acolo: sunt cam satui de iernile lungisi friguroase, dar nu ar pleca niciodata de acolo...asa ca aplica alta reteta si cumpara proprietati in Mexic, Florida, California si merg de cate ori au ocazia acolo sau daca nu au suficienti banuti de proprietati isi fac toate concediile acolo la caldurica » Post actualizat in 22 Jan 2016 17:26 hai sa ii mai dam cativa km!!! Noaptea a fost destul de frigut si am dormit si putin stresat. Toti cei cu care vorbisem si ii intrebasem despre pericolele principale spre Alaska si stiau ca voi dormi la cort imi ziceau sa am mare grija la ursi, pentru ca e plin de ei si sa imi cumpar bear spray si bears bangers. Bears spray este un spray cu piper cu un jet de cativa m si pe care il tineam tot timpul in tankbag iar bears bangers sunt niste capse luminoase si care pocnesc foarte tare (la fel ca un foc de arma) pe care le infiletezi pe un dispozitiv care arata ca si un pix si de care trebuie sa tragi un tragaci sa loveasca capsa. Seara inainte de culcare, mi le asezam langa cap si mi-am facut o ordine pe care am incercat sa o memorez toata tura: bear bangers primul ( in caz ca il auzeam pe langa cort si sa il sperii ), bears spray al doilea ( in caz ca trage deja de cort ) si un briceag al treilea ( in caz ca deja ma mananca ) cred ca singura care ar fi functionat ar fi fost bears banger-ul si ultimele 2 variante erau doar amageala pentru psihicul meu. Era o dimineata foarte frumoasa de toamna, putina racoare iar soarele de abia ce rasarise, am impachetat tot pe motor, am facut un ceai fierbinte si am umplut termosul iar planul era sa ajung pana in apropiere de Fort St. John, vreo 5-600 km mai in nord... dar planurile de acasa nu se potrivesc tot timpul cu cele din targ. M-am pus la drum printre sonde petroliere ascunse prin paduri, iti dadeai seama ca sunt acolo deoarece aveau cosurile inalte care stau aprinse tot timpul si aratau ca niste lumanari prin imensitatea padurilor, multe tir-uri care transportau utilaje agabaritice pentru exploatarile de petrol din nordul Albertei, peisajele erau cu totul diferite de cele de ieri dar practic vedeam cum reusesc canadienii sa isi explaoteze cele mai importante resurse (petrolul si lemnul ) fara ca mediul sa aiba de suferit. Dupa vreo 50 km cel mai mare cosmar al meu in zone izolate se intampla: pana roata spate...si cred ca stie orice motociclist ce usor este sa dejantezi roata spate singur. Am vazut la vreo 300 m mai in fata , la finalul dealului pe care il urcam, un mic drum forestier...care logic ar fi trebuit sa duca la o sonda, cel putin asa vazusem ca se face accesul la sonde si punct ochit-punct lovit, imediat in dreapta era si o sonda, cu bariera, cu utilaje...exact ce aveam eu nevoie de ajutor umar pentru dejantat. Am ajuns pana aproape de bariera, am tras pe dreapta sa ma apuc de pana, ma uit la roata si vad ca deja se dejantase de la cele cateva sute de m pe caie i-am facut pe pana. Bun imi zic in mintea mea si am inceput sa caut ceva stanca, scanduri sa pun pe sub motor, sa pot da roata jos si vad ca vine un nenica de la bariera care ma intreaba ce fac acolo, ii explic ca am facut pana iar el imi explica ca acela este un drum privat si trec utilaje grele si nu am voie sa stau pe el. In mintea mea eram foarte nervos si imi ziceam ca poate asta e ospitalilatea canadiana: te vad la ananghie si in loc sa te ajute, te scot afara de pe proprietate dar totusi imi fac curaj si il intreb daca as iesi in lateralul drumului 1 m ar fi ok iar el cu zambetul pe buze imi zice ca e foarte ok. M-am bucurat caci nu pareau foarte primitori, nu erau nici rai si stiam ca daca voi avea probleme cu pana, montare, umflat roata trebuie sa ma ajute. Am tras motorul mai in afara drumului, cauta lemne, da bagajele jos, da roata jos, scoate camera, pune alta camera , pune cauciucul ...dar nu reuseam sa sar cauciucul pe janta cu pompa mea mica de bicicleta asa ca apelez la canadieni. Mi-au dat un mic compresor, treaba a fost rezolvata si jar la drum. Pierdusem vreo 2 ore cu pana si vroiam sa le recuperez asa ca am inceput sa merg mai repede, peisajele erau foarte frumoase dar nu se schimbau, paduri de conifere amestecare cu foioase ingalbenite, o autostrada nesfarsita cu o singura banda pe sens, un asfalt impecabil si foarte, foarte putin trafic ( o masina la 20 minute ).... mai opream sa imi dezmortesc fundul, o gura de ceai fierbinte din termos sa imi incalzesc inima. Dupa ceva km am ajuns in orasul Grand Praire unde am inceput sa ma uit dupa un magazin de motoare sa cumpar o noua camera ( sa am o rezerva buna ) , am gasit un dealer Honda de unde am cumparat camera si cu toate panzele sus spre Fort St, John. Din Grand Prairie mai aveam vreo 130 km pana in Dawson Creek, British Columbia, unde este si inceputul faimoasei Alaska Highway. Ca o paranteza: Alaska Highway are o lungime de 2400 km din Dawson Creek pana in Fairbanks iar in trecut era una dintre cele mai grele sosele din lume, atat datorita faptului ca era un drum de pamant, a conditiilor aprige din timpul iernii , cat si a faptului ca localitatile care existau de-a lungul ei erau foarte mici si la distante foarte mari iar a o traversa pe intreaga lungime numai prin salbaticie era o adevarata provocare pentru om si masina. Astazi soseaua este cu un asfalt foarte bun, o banda pe sens iar in timpul verii este destul de traficata de turisti, exista benzinarii la fiecare 80-100 km, cateva hoteluri sezoniere, dar de la sfarsitul lui august - situatia se schimba deoarece multe benzinarii sezoniere sunt inchise, traficul e spre zero...vreo 10 masini pe zi, iar in Yukon vreo 3 masini pe zi....simti toata salbaticia din plin. Pe la amiaza am intrat si in British Columbia - The Best Place on Earth asa cum se autointituleaza si imediat in Dawson Creek, trecut prin centrul orasului dar nimic de remarcat , am mai facut o mica oprire de cumparaturi si din acest punct mai aveam 2400 km pana in Fairbanks. Se facuse deja seara si mai aveam vreo 70 km pana in Fort St. John ,drumul era pe alocuri de pamant, pe alocuri cu asfalt, se circula pe un singur sens si era semaforizat pe anumite portiuni. Pe o astfel de portiune simt din nou binecunoscuta miscare a motocicletei cand este pe pana, ma uit la roata si imi vine sa innebunesc...a doua pana in 500 km, e aproape noapte, esti singur, e frig si esti sunt in mijlocul nicaierului. Nici nu va inchipuiti ce tare te darama psihic o astfel de situatie....stai 5 minute (daca as fi fumat, sigur fumam 3 tigari deodata) si analizezi situatia: minim 2-3 ore sa schimb fac pana daca reusesc sa o dejantez...dar cu ce o sa sar cauciucul pe janta? Continui sa mai merg foarte incet pe pana sa nu distrug cauciucul...poate, poate dau de cineva si oricum numai asa il puteam dejanta....dar se pare ca am avut noroc si dupa un km, dupa o curba imi apar pe dreapta cateva utilaje oprite, care probabil lucrau la drum pe timpul zilei si un nenic care se invartea pe acolo. Ii povestesc problema mea, el pune aceeasi intrebare - incotro merg, eu zic spre Alaska, el zice ca sunt nebun....la cat de necajit eram de situatie era ca o lovitura peste un picior rupt. Si ca pachetul sa fie complet il intreb daca as putea sa pun un cort pe acolo pe langa drum iar el imi zice ca nu e nici o problema dar sa am grija ca in fiecare dimineata se invart 1-2 ursi printre utilaje si cauta de mancare iar ei trebuie sa porneasca un utilaj si sa claxoneze sa ii sperie, cel mai probabil vin si noaptea doar ca nu ii vad. Bravo Petrica ...sa te vad ce naiba faci acuma, mi-am zis. De plecat nu aveam cum, de facut pana nici o sansa, asa ca aleg sa dorm acolo cu cortul, in mijlocul utilajelor, pozitionez motorul mai in drumul intrarii spre utilaje, sa nu cumva sa intre vreun sofer noaptea si sa dea peste mine cu masina...si enjoy The Best Place on Earth - British Columbia. Ca sa nu pierd si maine jumatate de zi si oricum imi era frica sa dorm din cauza ursilor, deschid sticluta de wiskey si la lumina frontalei incep sa savurez momentul de a face o pana noaptea, singur. Aceleasi miscari pe care le facusem de dimineata, cauta ceva sa suspenzi motorul, da roata jos, munceste sa dai jos cauciucul cu 2 leviere mici, mai iei o gura de wiskey, te gandesti sa te intorci inapoi in Calgary si sa cobori spre Mexic, mai tresari cand auzi o miscare mica in padure...si uite asa se face 12 noaptea si incepi sa fii prea obosit sa iti mai pese de ursi. Noaptea am dormit ca iepurele sau mai bine zis nu am dormit de grija ursilor, cu mana pe bears banger si tresarind la fiecare adiere de vand , scoti afara capul din cort, strigi putin sa sperii animalul din mintea ta si intri inapoi. Dimineata a venit ca o binecuvantare, eram demult in picioare cand se mijea de ziua. Pe lumina am observat ca , camera avea acelasi loc gaurit , caut in cauciuc dar nu gasesc nimic...deci un cauciuc de ala care aparent nu are nimic dar in cateva sute de km roade camera pana o sparge. Norocul meu ca luasem inca un set cu mine ( in caz ca ma prinde zapada ) si decid sa pun celalat cauciuc. Zis si facut iar pana sa termin, numai bine ca au ajuns si muncitorii de pe utilaje, aveau un compresor, umflat roata, au ras de mine ca am scapat de urs si mai departe spre nord. Mai sarace fotografiile in peisaje de data asta

nu ma intrerupi si orice intrebare e binevenita:) rolul unei suspensii este sa amortizeze denivelarile din teren...adica atunci cand treci peste o denivelare sa se comprime si sa revina usor la loc si astfel manevrabilitatea motocicletei nu e compromisa. Atunci cand ea revine sus si coboara din nou si mai face asa de cateva ori fara sa mai fie denivelari inseamna ca ai o suspensie proasta. Mai mult de asta, atunci cand incerci sa faci manevre bruste ( de evitare sau depasiri rapide ) motocicleta trebuie sa ramana rigida si sa isi pastreze trasa pe care o imprimi iar daca ai o suspensie proasta , apar niste miscari de stanga - dreapta ale motocicletei care trebuie controlate din ghidon.....o munca destul de serioasa pe drumuri off road. Daca motocicleta e si incarcata tare de ture lungi aceste miscari de sus/jos si dreapta /stanga sunt mult amplificate si de extragreutate.....si tre sa tii tare de ghidon si sa faci mici corectii. La asta se mai adauga si faptul si ca pierde din garda de la sol si ca la denivelarile mari o auzi cum troncane pentru ca ajunge la capatul ei. Toate astea le avea Kawa asta desi era relativ nou si cu putini km. Tenereul 660 este o motocicleta extraordinara la mai toate capitolele inclusiv suspensie...mai putin motorul care e prea slabut iar despre BMW nu pot sa zic nimic de rau - se simte ca e putin slaba suspensia fata doar in conditii de folosire hard pe off road-uri, dar nu simti nici un inconvenient daca mergi normal pe off road sau on road. » Post actualizat in 22 Jan 2016 10:15 treaba e foarte clara din punctul meu de vedere: daca iti place plaja, caldura, surfing etc . cu siguranta Canada va fi o tara de tot rahatul pentru ca nu vei gasi intelege nimic din ea si vei prefera Florida, daca esti un om care ii place sa stea mai mult la televizor si pe internet cu siguranta nu va conta ca esti in Canada sau oriunde in lume atata timp cat ai acces la tv si internet, daca iti place viata de noapte si petrecerile si vei ajunge in Montreal, care este unul dintre cele mai efervescente orase din lume din punctul asta de vedere cu siguranta vei spune ca , Canada e cea mai tare dar tu nu ai vazut nimic din ea in afara de cluburile din Montreal, daca esti un frustrat si un inadaptat social cu siguranta vei avea probleme de integrare intr-o societate atat de libera si open mind cum este Canada si vei spune ca e o tara urata cu oameni rai ... iar daca iti place muntele si stii sa ii folosesti raurile, lacurile, partiile de ski etc. si nu te deranjeaza ca e mai rece decat in Florida atunci Canada va o mecca pentru tine » Post actualizat in 22 Jan 2016 10:25 iar partea cu : daca ar putea, in secunda 2 s-ar intoarce in Romania...este comica Nu te tine nimeni cu forta acolo. Daca nu iti place iti cumperi un bilet de avion, iti iei familia si vii inapoi in minunata Romanie si traiesti fericit pana la adanci batranete

dada...numai ca alea ar fi fost mult mai bine incadrate astea sunt fotografii de motociclist facute cu o sapuniera care numai ea stie de cate ori a cazut de pe motor si de cate ori a plouat peste ea pentru ca uitam sa inchid buzunarul de la tankbag » Post actualizat in 22 Jan 2016 09:29 multumesc. Sa stii ca va veni si povestea ta, cu siguranta mai frumoasa pentru ca vei fi in ea

Multumesc baieti de aprecieri si mai continui si aici putin:) dimineata din nou putina racoare dar nu chiar 0 grade si am dormit putin mai mult decat de obicei, soarele se trezise inaintea mea...cred ca era si efectul berii Baltika de 8 sau 9 grade..pana ieri incercasem doar cea albastra de 5 grade. Imi fac rutina cu pusul bagajelor pe motor, deja stiu exact locul fiecaruia si ordinea in care sa le pun, totul merge foarte repede, pornesc motorul si cat timp el se incalzeste putin, ma uit pe harta, GPS, ma uit la ora si imi stabilesc cam cat pot sa merg. Am observat ca tot timpul imi fac kilometrajul propus destul de greu in conditiile in care conduc constant si repede dar uitasem un mic aspect: mergeam contra fusului orar....si cu viteza cu care mergeam faceam cam 1 fus orar pe zi si normal ca ziua e mai scurta. Am calculat eu cam cat ar fi ora in acea zona si mi-am reglat ceasul din bordul motocicletei si din nou la drum. Dupa cativa km facuti mi se aprinde un bec de atentionare in bord si pentru ca mai, patisem stiam ca este ars un bec de faza . Am oprit si am vazut ca este faza scurta, nu m-am stresat prea tare pentru ca oricum eu nu conduc noaptea si in caz de sunt nevoit sa conduc, mai aveam faza lunga si proiectoarele. Dar cum mergeam asa pe plictisitoarele drumuri rusesti si te gandesti la orice, parca ma rodea ca s-a ars si ma mai gandeam ca poate voi avea nevoie in Mongolia si acolo nu voi gasi bec H7....asa ca mai bine ar fi sa caut in Rusia. Intre timp am mai oprit sa mai cumpar ceva paine proaspata, niste iaurt ca doar trebuie sa manaci si lactate, am prins si o aversa de ploaie si am inceput sa urc Uralii. Ma asteptam sa fie putin mai spectaculos sa treci Uralii...nu a fost sa fie, cateva serpentine molcome, o mare ingramadeala de Kamazuri si tiruri care mergeau cu 10 la ora, numai dunga continua si eu depasind intr-o veselie ...singurul lucru de care ma bucuram era ca ii dau jar la motor cu a doua si a treia si ca intrasem in paduri. Am trecut Uralii dupa vreo 80-100 km de mers in stilul asta dar ma rodea gandul sa gasesc un bec de faza. Iarasi nimic notabil in acea zi , am reusit sa fac iar vreo 800 km , ma apropiasem de Kurgan, am gasit seara un loc frumos de cort si aceeasi poveste, campat, mancat, bere , somn, 2 minute de vorbit cu Laura de pe telefonul prin satelit. In acea noapte din nou am dormit prea bine si m-am trezit dupa soare, deja ma enervasem pentru ca nu mai eram deloc stresat de tura si pierd timpul in locuri care nu imi ofera nimic. Imi fac rutina cu bagajele, incalzit motorul, harta, GPS si jar la drum. Tot treceam prin orasele , satuce mai mici si incercam sa gasesc un magazin de piese auto dar nu reuseam deloc sa il depistez pana la un moment dat cand am vazut la o iesire, firma Scania care arata ca un magazin mare de piese. Ghinion, pentru ca trecusem de el , semnalizez dreapta sa ies pe marginea drumului sa intorc, dar cand am iesit am intrat intr-un noroi de ala cleios de iti opreste roata imediat si nu mai zic ca intrase jumate din cauciuc. Rusii au un prost sistem de a face drumuri pentru ca pe langa asfaltul ala cu o singura banda pe sens pun pamant de ala cleios la acelasi nivel cu asfaltul si iti creiaza senzatia ca e ceva solid ( cand e uscat e solid dar cand e ud e moala ca naiba si acuma era ud ). Daca esti cu masina nu e nici o problema dar cu motorul e vai de tine. Reusesc sa tin motorul sa nu cada desi picioarel imi fugeau in toate partile, traficul era la maxim pentru ca eram la iesire din oras pe artera principala si era dimineata si am inceput sa incerc sa ies pe aceiasi directie de mers si sa intorc mai incolo. Si am inceput sa patinez, motorul nici nu se misca, am inceput sa imping si cu picioarele. Am inceput sa iesim cu viteza unui melc (si nu glumesc cand zic melc), am scos roata fata din nori si am pus-o pe asfalt si vad un camion care venea incet din dreapta , dar imi zic ca la cat de incet vine isi da seama ca am probleme sa ies ...el venea iar eu tot ieseam. Prostul a inceput sa ma claxoneze ca un bou desi era evident ca nu am ce face, eu reusesc sa pun si spatele pe asfalt...dar ghinion pentru ca era plin cu noroi si nu avea aderenta, el tot venea si claxona eu incercam sa nu scap motrul pe jos in fata lui sa dea peste mine(toate astea se intamplau cu viteza melcului), el a inceput sa se bage in depasirea mea desi de pe contrasens veneau alte camioane . De frica sa nu cad sub rotile lui pentru ca era la un milimetru de mine aleg varianta sa ma bag iar in noroi numai ca de data asta nu am reusit sa tin motorul pe roti si am cazut..pe stanga evident. O masina mica care era in spatele camionului vazuse toate faza, a oprit imediat sa vada daca sunt bine si sa ma ajute sa ridic motorul. Cu greu am reusit sa il ridicam in 2 persoane pentru ca de abia stateai in picioare pe noroiul ala, dar victoria a fost de scurta durata pentru ca il scapam pe partea cealalta Am ras amandoi, l-am ridicat din nou , i-am multumit si fiecare pe drumul lui. Am intors, am gasit becul, mai departe fara alte incidente si cred ca in ziua aceeia am reusit sa fac iarasi 1000 km si eram in planul meu, vremea tinea cu mine, trecusem de Omsk ma apropiam de Novosibirsk. peisajul incepea sa arate tot mai frumos, padurea frumos colorata in galben, asfaltul tot mai liber iar Siberia incepea sa arate asa cum mi-o imaginam.....si foarte mult cu Yukonul. Din nou am gasit un loc frumos de cort pe marginea unui mic lac si putin mai departe de drum si mi-am facut rutina de seara: cort, o supa la primus, un pateu, berica Baltika, harta si vise pentru urmatoarea parte a traseului Fotografiile sunt saracacioase dar asa am vazut eu Rusia....promit ca o sa imi iau revansa dupa ce intru in Mongolia si scuzele mele pentru litere mancate, dezacorduri si alte gresele de punctuatie sau ortografie dar sa stiti ca e foarte greu sa te exprimi in scris mai ales cand ai si o minte asa incurcata ca a mea

Multumesc baieti si sincer sper ca excursiile si amanuntele pe care le ofer aici sa va motiveze sa vreti sa calatoriti de nebuni ....nu numai decat in Mongolia sau Alaska, dar intai sa iesiti pe aici pe la noi pe langa Romania si vor veni si calatoriile mari candva...cel putin asa a fost la mine Hai sa vedem pe unde ramasem..plecam din Calgary si azi vin si cu poze frumoase Vremea era foarte frumoasa, soare dar cam rece pentru ca era deja 23 septembrie dar nu conta si ma sinteam foarte bine. De cand cumparasem motorul nu facusem decat cateva probe cu el , pe aproape si de abia acuma era incarcat si l-am vazut la drum si pot sa zic ca era dezastru - nu cred ca am vazut suspensii mai proaste, mergeam ca si cu barca si vobla, motorul slab din cale afara....nici nu puteam sa sper la un demaraj mai hotarat si din ce m-am documentat pe forumuri fugitiv....toti ziceau ca si consuma foarte mult ulei. Incercam sa il compar cu Tenereul meu minunat din Romania si numai sange rau mi-am facut, dar asta a fost singura varianta pe care mi-am permis-o. Asa incarcat cum era nici nu statea pe gheara pentru ca se lasa din suspensii si trebuia tot timpul sa caut o gaura sau sa urc roata fata pe o bordura. Dupa primii 30 km raman fara benzina pe autostrada de iesire din Calgary si am avut noroc ca mai aveam numai vreo 300 m pana la un peco. Am impins motorul pana acolo , am pus benzina, au intrat vreo 24 litri parca si ma gandeam ca macar atat e bun la motorul asta...probabil consuma vreo 5 litri si voi avea autonomie mare. Planul de acasa fusese sa incerc sa merg pe cea mai spectaculoasa ruta si sa ajung cat mai repede in Alaska ca sa nu ma prinda ninsoarea la dus si sa vin mai incet la intors...pentru ca parte din drum trebuie sa vii pe acelasi drum asa ca ma indreptam spre unele dintre cele mai spectaculoase parcuri nationale din Canada, patrimonii Unesco : Banff si Jasper national park . Dupa 80 km de Calgary, pe care i-am facut foarte repede pentru ca e autostrada, de prin Kananaskis drumul intra in Stancosii Canadieni....nu pot sa explic ce trairi poti sa ai cand vezi imensitatile alea de munti numai stanca, padurile de la baza conifere amestecate cu foioasele care erau toate colorate in galben pentru ca era toamna, varfurile crestelor erau acoperite cu zapada...ma opream din 5 in 5 km sa ma uit ca un copil tamp. Recunosc ca era si destul de frig si aveam un termos cu ceai din care mai luam cate o gura. Pe vreme ce mergeam peisajul care deja era la maximul de frumusete din ce imi imaginam eu despre Canada devenea tot mai frumos si mai frumos iar din oraselul Banff intram oficial in Parcul National Banff si evident ca si traficul devenise foarte mic spre deloc...ceea ce ma bucura de numa. De acolo intri pe renumita sosea : Icefield Highway (autostrada ghetarilor), deoarece urca la o altitudine mare ,e greu de intretinut si iarna e foarte capricioasa, e presarata peste tot de ghetari mai mici sau mai mari, de lacuri glaciare iar distanta dintre cele 2 orasele turistice ( Banff si Jasper ) de la extremitatile ei, este de 300 km. Daca ma intrebati pe mine as zice 300 km de minuni ale naturii . Incercam sa conduc motocicleta si numai nu imi iesea ...opream din km in km sa mai fac cate o fotografie...ca parca arata mai bine din unghiul asta si tot asa am continuat o bucata buna de drum- bagi a 1-a , schimbi 3 viteze si iar opresti pe loc motorul, scoate aparatul cu mainile inghetate, mai fa cateva foto si iar. La un moment dat ma dau jos de pe motor sa mai fac o fotografie si nu am pus motorul pe asfalt drept si evident ca nenorocita a cazut ...sa vedem cum il mai ridic. Am incercat sa il ridic de cateva ori si de acuma singura varianta era sa dau bagajele jos de pe el...cand apare cavaleria, opreste o singura masina care trecea pe acolo, se coboara 3 babute prietenoase care m-au ajutat sa ridic motocicleta, am mai stat la taclale cateva minute : de unde esti si unde pleci , eu le zic Alaska, ele se mira si zic : In this time of the year...you are crazzy!!!!! O mica paranteza: trebuie sa mai zic si ca tot drumul pe unde opream - peco, cafea, foto , mancare etc. toata lumea, in stilul prietenesc americam ma intrebau unde merg si completau imediat ..catre sud nu ? iar eu le ziceam ca spre nord, iar ei - unde spre nord? eu ziceam - Alaska, ei foarte mirati ziceau -You will not make it!!! Recunosc ca ma ingrijora tare ce imi ziceau localnicii si iar ma intrebam - o-i fi eu prostul satului si nu ascult ce zic altii care stiu mai bine ca mine ??? Din momentul in care am zis ca plec in Alaska am inceput sa vorbesc cu un prieten - motociclism de al meu (Loly care fusese si el meteorolog pe Rarau) care emigrase din Romania cu ceva vreme in urma si mai fusese in Alaska cu motorul de vreo 3 ori ...dar vara. Cu cateva zile inainte sa plec statea in telefon cu mine si incerca sa ma convinga ca nu e o idee buna sa mergi acolo asa tarziu ca e risc de zapada mare, el fusese vara si avusese si zile friguroase rau...ideea lui era sa ma duc in sud unde e cald, spre Mexic...dar eu incapatanat nu stiam decat Alaska si Alaska. Alte probleme care imi semnala Loly erau ca nu voi gasi benzina pe traseu pentru ca distantele sunt foarte mari si nu exista orase iar singurele puncte de alimentare cu benzina ( un fel de cafenele cu mancare sau ceva campinguri ) sunt inchise de prin august deoarece sezonul turistic se incheie. Cu cat urcam mai in nord cu atat si ziua se micsora. Oricum o dadeam numai bine nu imi suna in minte...in cel mai rau caz am zis ca daca se strica asa tare vremea ma intorc cu coada intre picioare si asta e. Dar sa continuam excursia cu peisajele tot mai frumoase, mai aparea cate o caprioara pe marginea drumului, mai cativa caribu, mai cate un indicator cu ai grija ca sunt ursi in zona, exact asa cum iti imaginezi Canada: o lume vasta si frumoasa in care oamenii traiesc in comuniune cu natura si cu animalele. Dintre cele mai cunoscute obirective turistice amintesc doar cascada Athabaska si Ghetarul Columbia. Pe la ora 16.00 am ajuns la finele Autostrazii Ghetarilor in micutul oras turistic Jasper. Trebuie sa zic ca aceste 2 orasele Banff si Jasper sunt niste perle ale turismului , strajuiesc cele mai frumoase parcuri nationale din tara, toate casutele sunt facute din lemn si piatra cu foarte bun gust, in afara de centrul oraselelor care mai aglomerat ...restul caselor sunt aruncate prin padure si printre ele traiesc , cerbi, caprioare, caribu, cocosi si gaine de munte, vulpite si toate animalele posibile....nu am vazut carnivore dar sunt convins ca si ele sunt , doar ca mai ascunse. Inainte sa ajung in Jasper trecusem deja pe rezerva la rezervor ..ceea ce nu imi suna bine deloc pentru ca facusem vreo 380 km de la ultima alimentare si cand am alimentat cu benzina si am vazut cu stupoare ca pusesem vreo 23 litri...ceea ce imi rezulta un consum de 6 litri la suta...deloc bine pentru un motor de 650 cc si in conditiile in care nu il fortasem. Din Jasper aveam 2 variante spre nord: prin Prince George si in continuare prin Stancosi sau sa ies in preerie prin Grande Prairie si mi-am zis ca as vrea sa vad si cum arata preeria Canadiana...mai ales ca acolo sigur nu voi avea prea multe de vazut si mai fac km pretiosi. Am mai continuat vreo 200 km prin ceva zone fara nimic de vazut, dar era mai cald decat in Stancosi si oricum consideram ca am vazut prea multe pentru o zi Spre seara gasesc un fel de camping (canadienii le zic provincial park), opresc acolo motorul si observ putin mai incolo dupa niste copacei o rulota parcata cu o familie de batranei. Ma duc la ei sa ii intreb daca e legal sa campez acolo sau daca trebuie sa platesc ceva cuiva...la care batranelul merge in rulota, scoate o pusca si imi zice razand ca daca cineva vreodata o sa imi ceara bani pentru campare in Provincial Park sa il impusc, eu ii zic razand ca nu am pusca si el imi zice ca vine el si il impusca. Mi-a explicat dupa, ca acele locuri sunt amenajate special de statul canadian pentru calatori ca si noi. Va zic si cum arata asa ceva: sunt indicate pe marginea drumului ca Provincial Park dar nu au statut de camping, nu sunt pazite, nu au gard, nu au curent si nici toaleta dar au locuri delimitate cu gard viu, pentru rulote sau corturi, fiecare loc delimitat avand si o masa de lemn cu banci si o vatra de foc...pentru mine era exact ce vroiam. Am pus cortul, am facut si un foculet pentru ca am gasit niste lemne, manaci o ciorbica la plic facuta la primus, deschid o sticla de wiskey, cu mintea data peste cap de ce zi minunata avusesem si cu ochii in harta mi-am petrecut seara pana am adormit...desi era cam frigut. » Post actualizat in 20 Jan 2016 18:45 salut frankone, am profitat la maxim de situatie: adica l-am cumparat tarziu in toamna ( cu 20.000 km si arata ca si nou ) cand preturile sunt mici, si l-am vandut devreme in primavara cand preturile sunt mari (cu 42.000 km si arata la fel ca si nou). Dupa ce am terminat excursia am mai stat 2 zile sa il pun la punct estetic, i-am vopsit rezervorul si aripile, crash bar care aratau mai zgariate si curatat cu alchool si benzina toate incheieturile, rotile, pus cauciucuri noi....ca imi scot banii inapoi. L-am vandut in 3 zile dupa ce l-am scos la vanzare si l-a cumparat o familie de canadieni care plecau in America de Sud care mai luasera unul la fel pentru ca vroiau sa aibe piese de pe unul pe altul in caz ca se strica. » Post actualizat in 20 Jan 2016 18:47 am uitat sa iti zic si pretul : tot cu 4300 canadieni

multumesc. motoreta a fost 4300 canadieni...deci vreo 3000 euro

Daca tot ramasesm la ideea ca voi cumpara motocicleta acolo am inceput si cautarile pe websit-uri din Canada ...numai ca ei nu au auzit de modele fiabile ca si : Transalp, Africa Twin, xt si tenere. Singurele modele pe care le vand Japonezii acolo sunt kawasaki Klr si Versys, Suzuky dr 650 si Vstrom. De cele europene KTM si BMW nici nu ma puteam apropia din cauza pretului, asa ca ma uitam la cele mai proaste motoare pentru adventure: KLR si DR 650. Am luat bilet de avion , mi-am incheiat sezonul tursitic in Romania, am facut un bagaj mare cu echipamente moto, camere de rezerva,costum de ploaie, tankbag,, trusa de scule si tot ce iti mai vine in minte numai sa mai scazi costurile acolo cu alte pregatiri ale motocicletei, Am ajuns in Calgary dupa vreo 24 de ore de zi continua si evident ca acolo era doar ora 12 ...deci zi. Sora ma astepta in aeroport, ma duce acasa sa vad casa, catelul si frumosul Calgary iar eu nu stiam decat sa ii zic sa mergem la dealerii moto din oras sa vad motoare, preturi etc. pentru ca in 2 zile vreau sa ii dau spre Alaska iar iarna bate la usa. NU am reusit sa facem mare lucru in acea zi, eu mai trebuia sa ma obisnuiesc si cu fusul orar. Urmatoarea zi am inceput de dimineata cautarea motocicletei si pana la urma am ales sa cumpar un Kawasaki KLR 650 pentru ca erau multe la vanzare si aveai de unde alege mai ales ca mai citisem pe forumurile americane ca nu merg ele prea tare dar nici nu se strica. Am trecut pe la vreo 2 dealeri sa le vad motoarele si cand le spuneam ca vreau sa merg in Alaska imi ziceau nici sa nu ma gandesc sa merg acolo la sfarsitul lui septembrie cu motocicleta pentru ca nu ma voi intoarce pe roti. Ma enervau opiniile lor mai ales ca ii intrebam pe ei daca au fost si imi ziceau ca nu....pai cum poti sa emiti o parere despre un lucru/situatie pe care nu il cunosti. De la dealeri am trecut la privati de motoare, dintre care vreo 2 nu erau pregatite, pretul cam mare si deja trecusera 3 zile de cand eram in Canada si eu inca nu aveam motocicleta. A 4-a zi in sfarsit dau de anuntul potrivit in Canmore la 100 km de Calgary: Kawasaki KLR din 2008, cu 20.000 km la bord, cu sidecase si topcase, crashbar, manere incalzite,scut mare, trusa de scule sub scut, bricheta, parbriz inaltat si un set de cauciucuri de rezerva de off road...exact ce cautam eu si avea si un pret bun. Tipul zicea ca o pregatise de tura in Alaska dar nu a avut curajul sa se porneasca singur si o vinde acuma sa isi ia altceva mai mare. Ajung la motocicleta, motocicleta nu pornea pentru ca bateria era praf, avea si kitul de lant praf, dar dupa ce am facut o tura cu el mi-am dat seama ca e o motocicleta buna. Am negociat kitul de lant si bateria , am pus motorul pe remorca si repede cu ea in Calgary. Urmatoarea zi am umblat ca nebunul sa gasesc kit de lant, ulei, filtre, baterie cateva scule care iti trebuie musai cand schimbi un lant inchis era deja a cincea zi dar treaba mergea si in maxim 2 zile puteam sa plec. Am inmatriculat motocicleta pe sora mea pentru ca pe mine ca si turist nu aveam nici o sansa, mici probleme la facutul asigurarii si sa ma treaca pe mine ca utilizator deoarece pe permisul de conducere romanesc-european nu scrie decat in romana si canadienii au zis ca ei nu pot sa valideze un document pe care nu il pot citi...logic. Pana la urma am reusit sa ma asigur pe motor ca utilizator telefonic , fara sa vada permisul ...deci eram in semi in regula. Fug repede la Superstore sa imi cumpar conservaraie si supe la plic sa imi ajunga pana cel putin in Anchorage ...pentru ca toata lumea zicea ca distantele sunt mari in nordul Canadei si Alaska. S-au mai dus asa inca vreo 2 zile cu pregatelile si de toate vreo 7-8 de cand ajunsesem in Canada dar eram bucuros in pragul plecarii ... era ora 2 noaptea cand avea toate bagajele pe ea iar dimineata la prima ora puteam sa plec si Alaska era la doar 4000 km distanta

multumesc baieti, voi pune si poze ...ca am asa multe poze . Dar momentan am incercat sa expun logistica si sper sa am timp sa ii dau si la drum astazi..in scris evident

nu e prea de treaba forumul asta...am scris o ora la povestea asta si cand am dat post a disparut tot si nici nu pot recupera dar hai ca o iau de la capat Cum a aparut si ideea asta: America de Nord este foarte frumoasa si era pe lista mea de facut cu motorul, asa ca acuma 2 ani am zis sa incerc sa o fac. Ar trebui sa fie greu sa incerci sa ajungi acolo sa te dai cu motocicleta dar se pare ca nu a fost...a trebuit doar sa vreau. Zic din capul locului ca am o sora in Calgary, Canada care ma tot batea la cap sa vin pe la ea sa o vizitez...dar stiti cum suntem noi romanasii mai timorati si ni se pare ca america e de neatins, in primul rand din cauza vizelor greu de obtinut si din cauza oceanului care trebuie trecut cu motocicleta. Ma gandeam ce as face eu in Canada cateva luni si imi vine ideea frumoasa: as putea sa ma plimb cu motocicleta....si astfel am inceput sa rumeg ideea , sa ma uit pe harti si pana la urma imi zic ca macar trebuie sa incerc sa obtin viza. Gata eram hotarat ca asta vreau si am inceput sa ma pun pe treaba: primesc o invitatie de la sora, fac un dosar serios pentru ambasada, o programare si eram in fata unui canadian la ghiseul ambasadei Canadei. Interviul a fost unul foarte sumar, vreo 3 intrebari, din care una e de ce vreau sa merg si pe ce perioada vreau viza. Cer pentru 3 luni si ma anunta ca voi primi pasaportul prin curierat cu sau fara viza. Normal sunt vreo 10 zile lucratoare pana il primesti iar eu deja il primisem dupa 4-5...ceva nu era in regula. Deschid plicul nerabdator ...nici nu ma asteptam sa nu o primesc dar surpriza nu era nici o viza in pasaport. Imi sun nervos sora sa ii zic ca nu am primit viza, ea si mai nervoasa ca mine si impreuna hotarati sa nu lasam lucrurile asa . Era ora 14.00 , inchid telefonul, il pun pe silent si ma bag la somn...asa nervos nu fusesem demult. Pe la ora 16.00 ma trezesc si ma uit la telefon si vad 2 apeluri cu prefix de bucuresti nepreluate, sun evident inapoi si imi raspunde un robot de la ambasada Canadei. Inchid crezand ca sigur au sunat sa vada daca documentul a ajun in siguranta la mine. In 3 secunde suna din noi telefonul , era de la ambasada si o doamna ma intreba daca a juns pasaportul, eu zic da, ea incepe sa isi ceara scuze pentru ca a aparut o problema si trebuie sa le trimit pasaportul inapoi pentru ca luasem viza dar cineva de acolo a uitat sa o lipeasca pe pasaport si acuma o vazusera pe un birou. In mintea mea era o nebunie fara margini...acuma 2 ore eram daramat iar toate visele mele de Canada ramaneau vis si dintr-o data deveneau realitate. Trimit pasaportul inapoi , il primesc si ma uit sa vad viza cu ochii mei si din nou surpriza- cerusem viza pentru 3 luni si primisem pe 7 ani, adica pana imi expira pasaportul si deci tot raul e spre bine. Din momentul acesta motociclitul meu devenea foarte fezabil si deci merita sa ii dau inainte. Evident ca orice motociclist m-am reintors la harta si Google Maps sa vad unde ma voi plimba pe acolo si toate privirile imi fugeau pe harta spre Alaska, dar Alaska tine si viza de SUA e greu de obtinut....hmmm ce de rahat e ca suntem romani si ne lovim de aceste lucruri. Au mai trecut cateva zile tot cu gandul la Alaska si imi iau inima in dinti si imi zic ca trebuie sa aplic si de viza SUA...nu sunt asa mari cheltuielile si macar sa stiu ca am incercat. Zis si facut, inca un super dosar tradus, o programare de viza, cateva chitante platite pe la CEC si din nou eram la interviu in fata unui american. Interviul a fost compus din vreo 4 intrebari si a durat vreo 2 minute:el- de ce vrei sa mergi in State, eu- vreau sa calatoresc cu motocicleta in Alaska, el- ai mai fost , eu- nu,el- pentru ce perioada vrei viza, eu-17 zile/ A urmat o tacere in care el tot faceape monitor si eu am incercat sa ii explic sa am luat deja o viza de Canada, el imi zice sec ca a vazut-o dupa care imi spune ca am luat viza si ca voi primi pasaportul in 10 zile. NU imi venea sa cred si il mai intreb odata si el imi zice si mai sictirit ca am luat viza. Ies de acolo putin zapacit de bucurie...deci intre mine si Alaska nu mai erau decat chestii logistice pe care le pot rezolva foarte usor. Ajung acasa , trec cele 10 zile, primesc pasaportul, deschid nerabdator cu emotii sa nu am o surpiza ca si la viza Canadei si da o noua surpriza : primisem viza dar nu pe 17 zile ci pe 10 ani ...pasaportul imi expira in 7 si eu am viza pe 10...deci Dumnezeu exista si e radautean:) Din momentul asta treaba devenea serioasa deoarece intram la cheltuielile mari, transport motocicleta, bilet de avion, logistica....dar deja munceam pentru un vis frumos care se realiza. Pe atunci conduceam o Yamaha Tenere din 2008, bagasem in ea in cativa ani vreo 80.000 km si ma gandeam cum duc mobra acolo. Dupa multe telefoane la firme de transport romanesti, europene si americane ieseau niste preturi de 2800 euro dus/ intors cu avionul pana in Calgary, sau 1000 euro dus/intors cu vaporul in vreo 45 zile si cu multe alte complicatii ....si pana la urma am renuntat la idee pentru ca motocicleta mea valora cred ca vreo 4000 euro . Singura varianta era sa cumpar motocicleta de acolo si sa o vand dupa ce termin cu ea.

Avand in vedere ca lumea isi doreste sa afle cum decurg aventurile astea cu motocicleta , care sunt costurile si care sunt pregatirile mai deschid inca un topic si voi povesti cum poti sa ajungi din Radauti si sa vezi toata America, Canada si Alaska. Au trecut 2 ani de al acea tura si sper sa imi aduc aminte toate detaliile ...dar sigur a fost foarte frumos.

Gata ..am ajuns in mama Rusie si de aici mai sunt 6500 km pana la granita Mongola. Imi planificasem sa ajung in Ulan Bator in 10 zile...dar daca s-ar fi putut as fi tras sa ajung si mai repede. Am rasuflat usurat ca am reusit sa intru in Rusia fara probleme si primele mele prioritati erau sa gasesc un magazin de telefonie mobila sa cumpar o cartela SIM si sa activez internetul , sa am o legatura cu Laura, sa mai belesc ochii pe facebook si a doua problema era sa gasesc un bancomat si sa scot ruble ...ca doar aveam de petrecut vreo 9 zile in Rusia. Vremea era asa cum e si Rusia: mai mohorata,ploioasa si cat am stat in vama plouase continuu...omuletii de acolo radeau de mine ca aveam pe mine costumul de ploaie si stiti cu totii ce frumos arati astfel imbracat. Pana in Kursk , primul oras major de pe ruta mea aveam 180 de km, benzina aveam in motocicleta, ploaia se oprise dupa vreo jumate de ora si i-am dat sustinut pana acolo. De obicei incerc sa evit orasele si sa nu pierd timp in trafic dar acuma am intrat pe zona centrala....si pentru ca aveam nevoie de bani si SIM dar si pentru ca eram curios cum arata un oras rusesc. Trebuie sa zic ca asfaltul a fost bun pana acolo, benzinarii peste tot pe marginea drumului, drumurile marcate cu vopsea, indicatoare cu directii si km pe ele si se circula ca la noi in romania....chiar mi s-a parut civilizat. Pana la plecare vorbisem cu Adrian - baiatul care a fost acuma 2 ani la Magadan, Mongolia vreo 6 luni si cu Ama care fusese anul trecut cu un ARO pana la Magadan si cu Mihai care era in tura lui prin Europa cu familia in atas si toate informatiile despre Rusia erau bune: mancare ieftina, benzina ieftina, asfalt bun,roaming-ul functiona pe cartela Orange, rusii oameni ca lumea si ma bucuram ca se adevereau. Am vazut din mers un bancomat la intrarea unui supermarket, am tras imediat acolo, am parcat langa un Ij (eu sunt unul dintre marii fani ai IJ-urilor...au fost primele mele motociclete si am avut 3 ), am scos cateva mii de ruble sa am pentru vreo 5-6 zile de benzina si neprevazut , am intrat si pana in supermarket..ca doara doara o sa gasesc si un ghiseu unde se vand cartele SIM. Am avut noroc ca am gasit si cartela SIM acolo, l-am facut cu greu pe vanzator sa inteleaga ce vreau , si sa imi activeze si internetul pe cartela. El imi tot explica ca nu poate sa imi dea cartela fara un buletin rusesc , eu ii ziceam sa faca fara si pana la urma a trecut cartela pe datele mamei lui: punct ochit si punct lovit - aveam tot ce vroiam . Am continuat prin centrul orasului dar nimic de remarcat: orasele arata frumusel si aranjate pe zona centrala dar pana acolo de obicei e un calvar, mai ai gauri in asfalt, te mai strange un rus cu masina de bordura, te mai claxoneaza, te mai si saluta si te intreaba din mers de unde esti si unde mergi...dar hey....asta inseamna Rusia si asta e experienta ruseasca. Pana sa ies din oras, vremea se facuse frumoasa, eu aveam internet si putea sa vorbesc cu Laura, aveam bani rusesti, GPS-ul mergea bine, motorul perfect (desi zgomotul de la discul pe fata era acolo si discul era fierbinte tot timpul dar nu ma ingrijora pentru ca era rezolvabil in jumate de ora cu sculele pe care le caram cu mine)...ma simteam in al noualea cer si gustam din plin Rusia. Urmatorul oras prin care am intrat in centru a fost Voronej si la fel ca si Kursk: frumusel si curat in zona centrala si destul de necajit la periferii. Nu prea am facut fotografii pentru ca nu aveam la ce: stepa si ogoare asa ca am condus inca vreo 600 km pana se facuse seara pana in apropierea orasului Saratov, am tras pe marginea drumului in spatele unor copaci, mai ferit de ochii lumii, am intins cortul, am deschis o bere Baltika, am luat o gustare si cu ochii in harta calculezi km si zile pana in Mongolia. » Post actualizat in 19 Jan 2016 16:49 Noaptea nu a fost prea buna si dimineata ma trezesc de frig odata cu primele semne ale diminetii. Bag cheia in contact sa vad cate grade sunt afara:bordul arata 0 grade. Ma asteptam sa fie frig in tura asta si aveam echipament bun cu mine...dar parca ma asteptam sa intru mai tare spre Siberia si sa simt frigul. Eu tot timpul sunt optimist si mi-am zis - daca vroiam sa fie cald si simplu mergeam la all inclusive in Ibiza dar am ales Rusia si Mongolia toamna...asa ca asta e !!! si oricum e mai bine sa ma bucur de situatie decat sa imi fac griji Am luat o gustare, am strans lucrurile pe motocicleta numai bine incepuse si soarele sa apara, am pornit manerele incalzite, m-am imbracat mai bine si la drum. Imi propusesem sa fac in acea zi 1000 km si nimic nu parea sa ma opreasca mai ales ca si vremea era buna- doar putin racoare. Pe marginea drumului in Rusia sunt tot felul de babute care vand produse de pe acasa: muraturi, cartofi, varza, ciuperci la borcan , fructe etc....cam asa ca pe la noi. Eu sunt foarte pofticios de felul meu si mananc multe fructe si ma tot gandeam sa iau niste fructe locale . Am observat la un moment dat 3 babute care vindeau niste mere rosii asa de frumoase incat nu m-am mai abtinut, am intors motorul direct la ele. Toata aveau cate un mar in mana si un cutit cu care taiau sa gust marfa si toate erau asa de aromate si bune incat nu conta de la care din ele cumpar. Imi fac alegerea si am inceput sa pun mana pe cateva mere. Mare mi-a fost surprinderea cand babuta mi-a dat peste mana si ridic privirea la ea nedumerit si sa inteleg ce a declansat lovitura: avea 2 galeti de mere si imi zicea ca nu am voie sa aleg si daca vreau sa cumpar trebuie sa iau amandoua galeti pentru suma de 200 ruble (aproape 3 dolari). Incerc sa ii explic prin semne ca nu am unde sa pun 2 galeti de mere pe motocicleta si ca vreau doar 4 mere...dar ea nu si nu ori toate ori niciunul. Incepusem sa ma si enervez de cat de proasta era baba si am dat sa plec...si vad ca ma striga o alta babuta din cele 3 , care prinsese ideea ca nu am unde sa pun atatea mere si venea spre mine cu 4 mere. O intreb cat costa si ea imi spune ca nu vrea bani .... iar eu evident ca scot din portofel 200 de ruble si inssit sa ia banii....sub privirile ciudoase si nelamurite ale celeilate babe Drumul pana in Samara nu a fost foarte placut, deoarece e foarte aglomerat, asfaltul se schimba foarte des din bucatele de autostrada in drumuri in lucru, ba se ingusteaza in drumuri cu o singura banda pe sens, ba devine valurit foarte tare...dar BMW-utul se tinea bine si reuseam sa tin acul kilometrajului la peste 100 km/h constant. Iarasi nimic de fotografiat, vreme buna, opresti sa pui benzina si se mai aciueaza cate un pisic sau catelas de tine, mai iei 2 guri de mancare, mai faci niste depasiri riscante, mai depasesti pe dunga continua si te bucuri ca nu te-a vazut politia si uite asa Mongolia vine spre tine Trebuie sa mai fac cateva precizari - in Rusia benzina este foarte ieftina, undeva in jurul a 2-2,3 lei, marea majoritate a masinilor chiar si camioanele merg pe benzina ...si e plin de camioane : 50 % Kamazul lor si alte cateva chinezarii, 25 % europene si 25 % americane. Partea proasta nu e ca sunt multe, ci ca circula legal si nu depasesc pe dunga continua iar multe din Kamazuri sunt niste rable si merg foarte incet, mai mult de atat au desenat pe asfalt dunga continua parca in batjocura si in zonele cu km de vizibilitate . Am depasit in Rusia mai mult decat in orice tara si la un moment dat imi faceam griji ca voi arde releul de semnalizare pentru ca il tineam numai pe on. Pe langa toate vedeam tot timpul camioane, masini rasturnate pe marginea drumului si nu ma simteam prea in siguranta. Cu cat ma indreptam spre est cu atat parca si numarul de camioane mai scadea, ceea ce era numai de bine pentru mine. Dupa ce am trecut si de orasul Samara parca si peisajul devenea mai frumos, mai aparea cate o padurice, nu mai era asa de aglomerat si am intalnit si singurul motociciclist : Andreas. Baiatul era din Polonia, student in Sankt Peterburg venea din Mongolia si abia astepta sa ajunga in Samara sa bea o votca cu niste motociclisti si sa isi mai repare cate ceva pe la motor pentru ca arata jalnic. Conducea un dr 650, destul de farmat, tot ce avea pe el era legat cu sirma pentru ca luase multe trante in Mongolia, nu pornea decat impins, era murdar tot de praful mongolez dar radia de fericire si imi zicea ca Mongolia a fost foarte exotica. Am mai povestit vreo 10 minute, mi-a zis sa caut un anumit hostel in Ulan Bator pentru ca acolo vin motociclisti, dupa care l-am impins sa porneasca si fiecare in drumul lui - el spre Samara si eu putin mai stresat decat inainte sa il intalnesc ... spre Mongolia. 2 ganduri rulau in mintea mea: daca el cu motorul ala care e mult mai usor a cazut de asa multe ori incat arata ca dupa razboi, cum naiba voi trece eu cu al meu care e mult mai incarcat si cu siguranta mai greu. Nu mai zic ca el avea peste 2 m inaltime si peste 100 kg. Al doilea gand care ma imbarbata era ca omul era asa de fericit si inspira asa mult entuziasm incat ma facea sa cred ca o sa imi placa sa iau trantele alea prin Mongolia. ...ce bine ar fi sa ies si eu tot asa ciufulit si motorul tot spart dar pe roti si asa de bucuros ca Andreas. Pana pe seara am reusit sa imi fac 1000 de km si am tras iarasi intr-un camp mai ferit de pe langa drum, am pus cortul , manaci ceva, deschizi o bere Baltika si din nou cu ochii in harta, GPS, putin mai optimist pentru ca facusem deja vreo 2800 km si mai aveam vreo 4000 de km.

eu sunt tare multumit de GS. L-am cumparat anul trecut in luna mai cu 5000 km in bord si acuma are 55.000 si nu a facut nici cea mai mica problema, o singura data i-am schmbat bujiile inainte sa plec in Mongolia si am schimbat uleiul la fiecare 5000 km. Numai in tura asta am schimbat la interval de 7000 km ...dar eu fac un exces de zel cu schimbul de ulei, cartea recomanda la 10.000 km. E comic ca eu sunt norocos si cam fac pene de cauciuc...dar in tura asta nu am avut nici macar o pana si am ros 2 seturi de cauciucuri, pe care le-am tot schimbat intre ele si am bagat pe off road mult tare de fapt nu i-am facut nimic pana la 30.000 km cand am schimbat la el kit lant, toti rulmentii de la roti si filtru de aer. Motorul nu bate, nu consuma ulei, nu supureaza, telescoapele nu au nici cea mai mica problema.

Multumesc baieti. Pentru ca mi se adreseaza de multe ori intrebarea cum de asa repede, voi incerca sa explic stilul meu de a conduce si cum imi pregatesc turele. Sunt genul de om care merge cu cortul. cu primusul si cu o desaga de conserve si supe instant dupa el tot timpul. La inceputurile plimbarilor mele era modul cel mai ieftin de a calatori si neavand prea multi bani era singurul mod...dupa care lucrurile s-au mai schimbat dar stilul de cortist si mancat din traista a ramas. Am terminat o facultate de geografie la Iasi, un master in meteorologie la Cluj si am lucrat ca si meteorolog timp de 11 ani la 2 statii de munte-Rarau si Calimani iar in urma cu 2 ani am renuntat la meteorologie si mi-am facut o firma de tursim de aventura (rafting, canoe, escalatada, calarie etc.)...din care reusesc sa imi finantez excursiile iar de aici va las pe voi sa trageti concluziile. Acuma cativa ani mi-am propus sa vad lumea pe motocicleta si pana acum m-am descurcat bine si am reusit sa vad emisfera nordica (atat cat am putut) si urmeaza frumoasele lumi din emisfera sudica. Nu am posibilitatea sa imi iau un an liber si sa plec de nebun sa vad lumea...dar am tot facut compromisuri si am reusit sa imi aloc in fiecare an 1-2 luni pentru vazut lumea. Cand zic compromisuri ma refer la acele parti nasoale: certuri cu sotia, certuri cu familia, renunti la contracte , iti dai demisia de la servici de draci pentru ca seful nu iti mai acorda 3 zile libere cand tu esti in Stockholm venind de la Nordkapp cu motocicleta si mai ai 24 de ore sa ajungi la tura pe munte....iar anul asta am facut-o de tot rahatul si dupa ce ne-am casatorit am plecat in 2 luni de miere singur in Mongolia (nu de egoist...dar nu a vrut sa vina nici in ruptul capului pentru ca ar fi prea periculos). Fac aceste calatorii pentru a vedea lumea si aici ma refer la locurile alea frumoase pe care le-a facut natura - chei, munti, vai, canioane,rauri, mari si lacuri, drumurile alea proaste de pamant care de obicei te duc in cele mai izolate si frumoase locuri si de obicei esti singur acolo iar daca dai si de un om pe acolo cu siuranta e nebun ca si tine. Nu imi place sa vizitez orase, nu inteleg nimic din ele si nu am nici o traire speciala ...iar daca in Europa mai avem catedrale, cetati, cladiri vechi la care se vede cat de mult au muncit oamenii si parca te duc cu mintea in acele vremuri in SUA si Canada un centru cu zarie nori facuti recent si restul cartiere de case care nu iti inspira decat bunastarea lor. De Rusia nu vreau sa zic nimic Obisnuiesc sa merg fara nici un plan concret de acasa...adica am un master plan cu tarile pe care vreau sa le vad dar dumurile efective si locurile le stabilesc odata intrat in acea tara din informatiile de la localnici . Pentru ca de obicei caut drumurile de pamant si zonele in care nu prea merge lumea si de cele mai multe ori nu sunt nici hoteluri, 90-95 % din noptile petrecute sunt la cort. De cele mai multe ori nu ajung unde imi propun, fie mai faci o pana, fie gasesti un loc pe drum unde vrei sa stai mai mult, fie mai trag cate o rataceala de cateva ore si multe alte motive si de aceea e esential sa am totul cu mine : cort, apa, mancare, primus, sac bun de dormit si un telefon prin satelit. De ce am facut asa multi km in asa scurt timp in tura din Mongolia? Pregatirea efectiva a excursiei in acea zona a lumii este conditionata de vize: timpii de asteptare a fiecarei vize, date de intrare si iesire, durata vizelor si numarul de intrari in fiecare tara .Intentionam sa ma intind mai mult in tura, undeva la vreo 3 luni dar viza de Rusia mi-a dat totul peste cap. Ordinea in care am inceput sa aplic pentru vize a fost Kazahstan si Kirghistan pentru ca acele erau erau cele mai importante, fara ele nu ai cum sa ajungi in Pamir pe ruta pe eu o stabilisem Rusia -Mongolia-Rusia-Kazahstan-Kirgistan-Tajikistan etc.Timp de astepare pentri aceste 2 vize este de 5 zile, iar viza de kirgastan o iei tot de la ambasada Kazahtanului Urmatoarea a fost viza de Azerbaijan: ai un timp de asteptare de 10 zile lucratoare si cel mai important este sa ai deja viza din tara din care intri in Azerbaijan...in cazul meu era Kazahstanul. Initial vroiam sa trec prin Uzbekistan si Turkmenistan dar timpul de asteptare pentru Turkmenistan era de 3 saptamani iar pentru Uzbekistan trebuia sa merg la Viena, Kiev sau Istambul unde exista consulat sau ambasada uzbeka. Deci am plecat cu un plan de acasa astfel :Rusia -Mongolia-Rusia-Kazahstan-Kirgistan-Takikistan-Kirgistan-Kazahstan (Aktau)-trec cu feribotul in Azerbaijan-Georgia-Turcia-Bulgaria - Romania. Avand deja cele 3 vize...urma sa mai aplic si de cea de Rusia. Pe sit scrie ca ar fi o viza de 2 luni cu 3 intrari si pe care eu ma bazam ca am 60 de zile in care sa fac Rusia - Mongolia- Rusia -Kazahstan in 60 de zile...vreo 13.000 km pe care ai timp suficient la dispozitie sa ii faci lejer. Cand am sunat la firma care intermediaza viza de Rusia (nu se merge la ambasada si doar prin aceasta firma se poate accesa viza) aflu ca acea viza nu exista si ca pot s aimi ofere decat o viza de 30 zile cu 3 intrari..si dintr-o data planurile mele au fost ruinate. Am sunat disperat la Stantour sa vad daca nu au ei vreo varianta mai buna si pe langa faptul ca cereau vreo 400 dolari mai avea si un timp de asteptare de 4 luni ...era ceva viza culturala sau mai era o varianta de viza de afaceri . M-am reasezat pe Google maps la calculat km si sa vad daca reusesc sa fac asa multi km in asa putin timp...mai ales ca e Mongolia la mijloc cu drumurile ei sparte. Nu aveam planuri sa vizitez nimic in Rusia, singurul loc unde as fi stat vreo 3 zile ar fi fost Baikalul....si poate sa intru putin pe drumurile alea frumoase sparte din Siberia....dar nu a fost sa fie. Nu sunt genul de motociclist care opresc din 50 in 50 de km pe marginea santului sa imi admir motocicleta sau sa fumez o tigara...daca nu e nici o zona frumoasa ii dau jar cate 100-150 km fara oprire. Pentru ca dorm la cort opresc doar cu 20 de minute inainte de a se face intuneric si adorm odata cu gainile pentru ca nu am cu cine sa povestesc sau alte distractii. Pentru ca ma culc odata cu gainile ma si trezesc odata cu ele...adica inaintea rasaritului soarelui, strang cortul, leg totul pe motor si astept sa se lumineze sa nu pierd nimic din peisajele care ar putea fi pe drum. Nu opresc nici la restaurante sa manac...pentru ca tot timpul am la mine legume, fructe, conserve de toate felurile si imi place mult sa manac pe cobul motocicletei sau in fund pe marginea drumului si nici nu pierd asa mult timp cu mancatul. Imi place sa conduc repede: nu respect niciodata regulile de circulatie -depasesc pe dunga continua, nu respect vitezele si imi iau si amenzi pentru asta...dar nu ma deranjeaza. Ca si idee in zone unde nu e nimic de vazut nu las motocicleta sub 100 la ora in localitate si cu 130-150 frecvent in afara ei. Rusia are exact drumurile de care am scris mai sus: drepte, lungi, asfalt relativ bun si fara nimic de vazut pana prin Krasnoyarsk..stepa-campuri unde fac agricultura si iar stepa . Mai mult de atat aveam si stresul cu viza scurta de Rusia si trebuia sa fac in jurul a 13.000 km in 28 de zile, pentru ca avand si complicatia din ultima zi cu viza de Mongolia am mai intarziat 2 zile cu plecarea. Si singurul meu gand era ca fiecare moment petrecut pe marginea drumului in pragmatica Rusie era un moment pierdut in salbateca si frumoasa Mongolie. Ma mai intreba lumea de ce plec asa tarziu in acele zone cand oricum te astepti sa pice zapada si sa fie foarte frig, asa ca voi incerca sa explic pe scurt: am o firma de aventura care functioneaza exclusiv vara pana in septembrie si nu ma pot rupe de acolo...pentru ca asa imi finantez excursiile. In fiecare an spre sfarsitul sezonului incerc sa imi fac un plan unde sa merg....iar in zonele astea frumoase de pe pamant din emisfera nordica incepe sa fie frig de prin octombrie si singurile mele optiuni de a vedea si lumea asta erau: sa merg sa le vad in toamna cu riscurile aferente sau sa nu le vad niciodata. Sper ca am reusit sa explic putin logica pe care merg si revin mai tarziu cu poveste

Plecarea a fost unul dintre cele mai grele momente si m-am simtit ca si cum ai fugi de acasa sa mergi la furat: oameni care nu inteleg de m-as duce intr-o astfel de calatorie singur, de ce acuma...la numai 2 luni dupa ce m-am casatorit, de ce nu o iau si pe Laura cu mine si nu in ultimul rand Laura care cu lacrimi in ochi ma ruga sa am grija de mine.... Trebuie sa dau o corectie deoarece sit-ul nu ma lasa sa corectez: plecarea a fost pe 9 septembrie. Locuiesc in nordul romaniei, Radauti si pana la granita cu Ukraina am 20 km. Dupa primii 5 km a inceput sa se auda un zgomot ciudat la frana fata, verific si observ ca discul de frana dreapta, care fusese lovit in accident era putin deformat, atingea etrierul si era incalzit (dupa accident reparasem motocicleta dar nu mai iesisem la drumuri lungi) . Ca sa nu mai pierd inca o zi intorcandu-ma in Radauti, reparand discul am decis sa continui asa si sa il anulez cu totul daca se agraveaza. Asa cum am mers atata timp pe XT-uri si tenere-uri cu un disc...putea sa mearga si BMW-ul cu cu un singur disc. Granita dintre Romania si Ukraina am trecut-o fara probleme ..dar stiam ca nu va fi usor in Ukraina. Trebuie sa mentionez ca eu mai facusem vreo cateva excursii cu motocicleta in Ukraina, de est la vest si de nord la sud, Carpatii Ukraineni, Cernobil, Transnistria, Crimeea si de fiecare data am avut probleme cu politia corupta sau vamesii corupti iar in Transnistria si cu armata corupta. Mai mult de atat pot spune ca nu e nimic de vazut , drumuri proaste, nemarcate, fara semne de circulatie, indicatoare si tot timpul esti vanat de politie....asa ca daca va ganditi la o excursie , mai bine nu o faceti.Am obiceiul de a face top-uri cu zone in care merg iar Ungaria detinea locul 1 pentru cea mai urata tara si neprietenoasa tara. Dupa mai multe ture in Ukraina am decis ca Ukraina va intra pe locul 1 ....ca pana la finele acestei ture sa decid ca Uzbekistanul este cea mai neprietenoasa tara. Dupa 30 km facuti in Ukraina, depasesc pe linie continua un camion care mergea foarte incet si imediat aud sirenele politiei in spatele meu. Opresc, ma invita in masina lor, imi cer actele si imi explica ca trebuie sa imi opreasca permisul de conducere deoarece am depasit pe linie continua sau sa le platesc o amenda de 200 USD. Evident ca eu faceam pe prostul ca nu inteleg si vreau sa plec....dar se pare ca ei stiuau cum sa ma faca sa inteleg: au sunat un coleg de al lor care vorbea romaneste, mi-au dat telefonul sa vorbesc cu el in romaneste si sa imi explice ce am gresit si care sunt consecintele . Ma pregatisem pentru aceste situatii de acasa: schimbasem dolari in bancnote mici de 5 si 10...pentru a da cate 10 la fiecare oprire de politie, dar uitasem un amanunt- sa nu ii tin impreuna la vedere in portofel. M-am tiganit cu el vreo jumate de ora, de cate ori venea o masina de pe contrasens el imi lua mana in care aveam banii si o baga sub bord....sa nu vada careva spaga . In mintea mea rula cel mai nasol film: sa imi ia domnii permisul si astfel excursia mea de peste 20.000 km sa se transforme in una de 40 km. Pana la urma mi-a luat toti banii din portofel ...adica 80 de dolari. Frumos nu : 80 dolari la prima politie....dar am invatat o lectie : sa nu tin banii impreuna Am pornit din nou, 10 km am mers legal dupa care mi-am reluat stilul caracteristic: incalcatul tuturor regulilor de circulatie. Nu am mai avut alte probleme in acea zi si am reusit sa parcurg 900 km pana la lasarea serii. Am gasit un loc bun de pus cortul intr-o padure pe marginea drumului, dar fiind destul de cald am pus doar prelata legata de motocicleta, am deschis nelipsita bere de seara si am adormit cu ochii in harta. Urmatoarea zi m-am trezit la 8.00 dimineata, in 15 minute am impachetat tot si am pornit spre Rusia...inca 100 km. Granita dintre Ukraina si Rusia este putin militarizata dar nimic serios. La iesire din Ukraina erau cateva chiscuri cu asigurari si o doamna foarte draguta ma servit cu cafea si mi-a facut o asigurare de Rusia pentru 30 zile cu 27 dolari si evident ca am fost nevoit sa dau nelipsitul cadou baietilor de la vama...si le-am dat in batjocura 1 USD, mentionadu-le ca restul de 80 care ii avusem cash i-am dat pe traseu colegilor lor . In vama Rusa am stat 2 ore sa completez de 5 ori formularul de declaratie vamala pentru ca era scris in rusa. Avand in vedere ca tineam pe toata lumea in spatele meu....vamesul nervos s-a hotarat sa ma ajute, dar nu inainte sa imi zica ca sunt prost pentru ca nu stiu sa completez un simplu formular...in rusa. In timpul asta toata lumea se uita la motocicleta si imi adresau cele 3 intrebari pe care le-am auzit toata excursia: de unde esti, unde mergi si cat costa motocicleta- germanski balsoi mecanic. » Post actualizat in 15 Jan 2016 16:42 multumesc. Username-ul e de acuma mult timp cand incercam sa cumpar un far la ZX7. Dar am incheiat de mult timp socotelile cu speed-urile, numai ca minunatii de admini au zis ca nu pot sa imi schimbe userul decat dupa 500 de postari ...asa ca tre sa ma apuc sa povestesc pe motociclism

l-ai pastrat si pe ala din Alaska

a fost greu...dar nu am avut incotro )

Multumesc Razvan..sa vad daca imi iese

multumesc! este greu sa gasesti prieteni care au timp liber in acelasi timp cu tine, disponibilitate, finante etc....asa ca singur O intrebare: cum pot pune fotografii care sa para in format mai mare? ca am pus aia cu traseul mai sus si e mica.