papillion

Multumim pt aprecieri...certurile si problemele fac parte din tura, e normal sa fie asa, de aceea am si spus de ele, e foarte important cand se merge intr-o astfel de tura sa te duci cu oameni potriviti, trebuie calitate nu cantitate, probleme si situatii mai dificile sunt la tot pasul, frumusetea si amintirile le dau chiar momentele cand impreuna gasim solutii, astfel nu raman niste probleme ci niste amintintiri care le povestim toata iarna cand ne aducem aminte...

Felicitari Dacule, foarte frumoasa, sa ai parte de ea, multa bafta! Sa ne vedem pe drumuri...

Ziua 10 Dimineata. . . deschid ochii, ultima dimineata in cort si in tura asta, ma apuca asa o parere de rau. . . parca nu vreau sa se termine, mi-e dor de casa dar parca chiar sa se termine totul e prea dur. . . as mai vrea sa tina. . . Ne trezim, impachetam, avem un drum extrem de lung in fata, Alin si Maia sunt gata primii (normal), ne asteapta. In fata campingului Alin zice ca daca vreau sa o iau inainte mai repede, el sa ramana in urma ca eu sa ajung pana luni dimineata la job. Ii spun ca nu il las, poate dupa ce intram in tara o sa o iau inainte, pana atunci continuam in aceeasi echipa. . . zice sa o iau eu primul, mai bine nu, continuam tot asa, o sa stabileasca el viteza de mers. . . Si ne apucam de pedalat, si mergem si mergem. . . mie imi placea, era dus la extrem, inghiteam kilometrii, mai greu era pt pasagere ca incepeau sa aiba dureri prin diverse zone ale corpului. Am oprit sa alimentam si ne-am urcat repede pe motoare, vroiam sa ajungem acasa, mai ales ca o sa mergem pe un drum pe care l-am facut si anul trecut, Barcs. Pecs, Szeged si am zis ca o sa oprim sa mancam la restaurantul unde am oprit anul trecut si am cunoscuto pe Eliza, la Szigetvar, Ne-am apucat iar de inghit drumul, mergeam cat se poate de repede, mai erau 5 km pana la granita cu Croatia cand dintr-o masina de politie sare unul si ne face semn sa oprim. Nici nu l-am vazut, Alin nici el, oprim, zice ca l-a luat pe Alin cu radarul si ca trebuie sa plateasca 250 euro amenda sau 125 pe loc. Eu cu Ada stateam langa motoare, nu am stiut de la inceput de vaza, el cu Maia s-au dus la masina, cand a spus militianul de amenda Alin s-a strambat de numa, eu nestiind despre ce e vb am crezut ca io saltat carnetul, am inghetat. . . pana la urma asta a fost, trebuia sa plateasca 125 de euro sau 250 si ii vine acasa. Pana mea, ultima zi, de abia asteptam sa ajungem acasa, finantele erau pe sfarsite in ultimul hal, asta este, a platit si am plecat mai departe. Alin si Maia erau suparati rau, noi la fel, nu ne era totuna, erau bani, sa-i dai asa aiurea era pacat. . . spre surprinderea mea Alin mergea la fel de sustinut si de bine, ma asteptam ca viteza sa scada drastic dar nu a fost asa, mergeam chiar bine. Am mers, am trecut peste tot ca prin branza, mai ales ca stiam drumul, am trecut granita in Ungaria si am mers intins spre Sighetvar. Muream de foame dar nu opream. . . in fine, am ajuns, am fost la restaurant dar din pacate era inchis, cum si de ce habar nu aveam ca nu intelegeam ce scria, asta e, am dat o tura de oras se ne reamintim cum a fost, am incercat sa luam o pizza dar nu aveam forinti si am intrat intr-un supermarket sa ne luam ceva de mancare. Pana la urma dupa ce ne-am luat ceva de acolo am fost la o chestie de asta chinezeasca. Aici, nu stiu cum naiba am avut norocul asta, o tanti chinezoaica care vindea ne-a luat euro, ne-a dat mancare si ne-a dat rest in forinti plus ca ne-a pus mancare de numa. Nu ne intelegeam cu ea de nici o culoare, doar din gesturi. Avand cativa forinti am vrut sa imi iau un suc, m-am dus iar la tanti asta si din pacate nu aveam destui dar ea mi-a dat sucul, mi-a facut cinste ca sa zic asa. . . Dupa pauza asta i-am dat si mai tare prin Ungaria, deja oboseala isi facea simitita prezenta, eram cam rupti iar fetele erau si mai termintate de la aceeasi pozitie, unele parti ale corpului, ca de exemplu poponeata ne durea de numa. . . Am intrat in tara, parca eram ceva nerabdador dar . . . de indata ce am intrat a fost groaza. . . mizerie, gunoaia pe stanga si pe dreapta, interlopi dupa Nadlac Vama, cioroi ca re nu faceau nimic, stateau cu 3 kile de lant la gat din care un gram de aur, peisaje triste, cenusii. . . parca imi era dor de Austria, Muntenegru, Croatia. . . oare de ce m-am intors? Am oprit la Arad, am fost la Real sa manca ceva mai ieftin, nu prea mai aveam bani, am mancat, am baut ceva lichide, am sunat prietenii si am plecat spre casa. Nu mai aveam mult dar din pacate se intuneca, eram foarte obositi. Am mers pana s-a facut intuneric si totusi nu ne-am oprit, eram pe Valea Muresului, ne chinuiam sa fim concentrati, asa am ajuns pana la Deva unde am oprit la o benzinarie. Aici am oprit si ne-am sfatuit ce sa facem. Am hotarat ca e prea riscant avand in vedere oboseala si faptul ca e noapte sa tragem pana acasa, am facut de cand am plecat aproape 800 de kilopmetri, si cu masina erau multi apai cu motorul. Nu avea rost sa ne riscam, sa facem o prostie tocmai acum la final, era pacat de final. Cu toate ca eu trebuia sa fiu la job luni am zis ca asta e, o sa stau cu tel in tank-bag unde e harta si o sa ma uit tot timpul la el. Am zis ca e tarziu sa punem cortul, oricum eram ca zombie deja, ne dureau toate, am zis ca o sa cautam ceva cazare. Aici la benzinarie, in timp ce stateam si ne sfatuiam a venit un lucrator de la benzinarie si a intrat in vorba cu noi. A inceput direct, ca si el e motociclist, ca a mers cu 200 la ora, ca are un Zx doar ca a cazut cu el, in fine. . . cocalar de-a binelea. . . pe noi ne bufnea rasul, nu prea ne ardea de el dar eram prea obositi sa-i zicem ceva. . . stateam ca prostii si ne minunam de ‘ artistul “ asta, ne amuza asa, asta e Romania in care traim. . . pana la urma ma plictisesc de el, il intrerup direct in stilul caracteristic si ii spun ca venim direct din Slovenia, ca am facut 800 de km, suntem rupti si ca vrem o cazare mai ieftina. Raspunsul: stati aici in benzinarie pe iarba verde, puneti cortul ca vb eu cu seful, am o pila la el. Am fost pe jos, ne-am amuzat, ne-am urcat pe motoare si am plecat. Am iesit din Deva, stiam ca aici e cam scump cu cazarea si am plecat spre Simeria. Aici am gasit o pensiune ieftina, 60 de lei parca, apa calda, curat totul bun. Nu era cine stie ce dar in halul nostru de oboseala nu mai conta. Am lasat fetele si i-am spus lui Alin sa mergem sa luam niste beri ca suntem prea rupti si poate nu putem dormi. Cand am venit fetele povesteau cu niste polonezi veniti in concediu in Romania. Am intat si noi cu ei in vorba si i-am intrebat care e parerea lor cinstita despre Romania mai ales ca acum au venit prima data. Au inceput asa: mizerie si gropi. Cel putin gropile i-au inspaimantat mai ales ca au intrat in tara pe la Oradea si au venit pe Felix Campeni unde drumul era praf. Singurul lucru bun, ospitalitatea oamenilor de la tara, au avut nevoie de ceva la masina si a sarit tot satul sa-i ajute. Fetele au plecat la somn. Am sunat-o pe mama sa-i zic sa nu ma mai astepte cu mancare ca ajung doar maine, a ramas muta de uimire, nu intelegea cum de m-am oprit eu la 100 de km de casa, de obicei veneam din orice colt al tarii. I-am explicat ca nu vreau sa facem tocmai acum o prostie, e riscul prea mare. A inteles, s-a bucurat si so dus la somn. Am baut berile si ne-am dus si noi. Nu ma intrebati cand cum sau ce am mai facut, eram efectiv terminat, nu mai tin minte nimic, asa obosit nu am mai fost. . . somnul a venit ca o adevarata binefacere. . . maine o sa fim acasa. . . Ziua 11 Dimineata. . . nu am auzit ceasul, am fost varza si faza e ca ceasul meu de la telefon s-a modificat dupa ora Europei de Vest dar nu a revenit si inapoi, dupa aceea m-am prins. . . a venit Alin si mi-a dat desteptarea, ne-am dat jos din pat, am strans si am pus totul pe motor. A mers ca uns, Ada a pus mana, eram ca o echipa acum. . . era sfarsitul. . . am facut ultima poza cu motorul asa incarcat si cu TDM-ul si ne-am urcat pe motoare. Mi-am pus telefonul la indemana si am plecat. Normal ca nu am plecat prea departe si au sunat de la firma sa ma verifice, chiar directoarea de personal. Opresc, vorbesc la telefon, Alin s-a dus deja departe, i-am facut semn sa mearga, sa nu stea dupa mine ca il ajung. . . Am terminat de vorbit si am plecat dupa el, pe drumurile astea din Romania ma simteam stapan, parca le stiam, erau ale mele, atatea zile tot prin straini acum eram acasa. . . si i-am dat, depasiri frumoase, nu la risc dar frumoase, mers destul de tare, pacat ca se simtea greutatea. . . mers constant cu 170, nu imi venea sa cred. . . dupa ceva kilometri o las mai moale, merg mai lejer, nu am plesnito aseara, doar nu o sa o fac lata acum. . . l-am ajuns pe Alin si ne-am continuat drumul spre casa, totul a mers ca uns, ceva ne tragea parca. . . am intrat in Cisnadie, ACASA, parca imi era dor, se vede asa frumoasa de pe dealul Sibiului, muntii erau la locul lor. . . la intrare Alin opreste, ne despartim, imi spun ca anul asta trebuie sa scriu eu despre tura, nu am ce face, asta e, accept chiar daca stau prost cu timpul, ei se duc acasa si eu pornesc spre a mea. Nu inainte sa le spun ca la anul trebuie sa pregatim una si mai si, deja e traditie. . . Ajung unde stau eu, Ada se da jos sa imi deschida poarta, atunci am avut un sentiment de usurare, de eliberare, mi s-a luat ceva de pe inima, am adus-o acasa intreaga, cand am vazut ca se coboara si ca e finalul, ca nu mai are ce sa se intample parca m-am eliberat. . . am bagat VFR-ul in curte..am oprit motorul. . .l-am mangaiat, i-am multumit. . . m-am uitat in sus. . . mama, am ajuns. . . Mesaj completat http://picasaweb.google.com/cosmin.papillo...ncediuMoto2010#

Ziua 9 Austria. . . Alpi. . . Grossglockner. . . muream de nerabdare. . . o etapa importanta a acestei calatorii era aceasta, aceste locuri. . . sper sa nu mai ploua, deschid ochii, Ada inca doarme, ma uit pe geam. . . innorat, totul cenusiu. Speram sa fie ok, din pacate nu era chiar asa, asta e, ne-am dat jos din pat, am mes la micul dejun, am basculat tot, ne-am luat costumele de ploaie pe noi si ne-am dus sa scoatem motoarele din garaj si sa o luam din loc. Am plecat, era ud, destul de frig. . . injuram in gand vremea asta, speram sa fie mai fain. . . Am ajuns la Zeel Am See, Kaprun, am dat o tura sa vedem ce si cum si am plecat spre Grossglockner, nu ne mai ardea de mai nimic pe vremea asta, am gasit pana la urma drumul, am urcat pe ploaie pana sus la statia de taxare, frigul era patrunzator aici sus. Vorbim cu nenea de la bilete, zice ca ploua de numa sus pe varf si hotaram sa ne intoarcem. Eram debusolat complet, asta a fost o etapa importanta pt mine, sa nu pot sa o vad a fost o lovitura destul de puternica, toti ceilalti sunt dezamagiti, pana mea. . . daca acum nu merge o sa vin altadata si tot o sa urc. . . cu gandul asta am plecat de aici. Pe cand am vizitat Zel am See, intr-o benzinarie am dat de niste nemti, cel mai mult au fost socati de side-case-urile lui Alin, se uitau si se minunau de numa. Eu am intrat cu ei in vorba cu engleza mea de balta si mi-au spus cam pe unde putem trece muntii fara sa platim si sa tinem directia Roamania. Vroiam sa mergem pe la Barcs, Pecs, prin Ungaria, pe unde am venit anul trecut mai ales ca acolo la un restaurant data trecuta ne-am facut o cunostiinta, o fata foarte faina si vroiam sa vedem daca o gasim. Am mers, trebuia sa ajungem la Klagenfurt dar asta dupa ce treceam de Villach, nu stiu cum naiba facem dar gresim locul unde sa facem la drepta, am facut putin inainte siobserv ca ne duceam exact spre locul unde se putea trece prin munti dar cu trenul. Vad semnul, il vede si Ada, imi zice si ea ca nu crede ca e directia buna dar ii spun ca e ok asa, nu ii spun lui Alin ca e interesant sa vad si cum e sa mergi cu motorul pe tren. Nu trece mult timp si se prinde si Alin ca nu e drumul bun si opreste sa vedem ce facem. Hotaram sa continuam, spre placerea mea. Ajungem la statia de imbarcare in tren, platim, 18 euro cred si asteptam . Tot timpul cat am asteptat Alina a dat din gura: cum o sa stam noi langa motoare pe tren, cum le tinem, oare le leaga, noi unde stam, o sa fie in siguranta? Ne-a tocat de numa, noi zambeam pe sub mustata, ne amuza situatia. Eu ii dau asigurari ca totul o sa fie bine, bla bla bla. . . Faza cea mai tare a fost urmatoarea, ne urcam cu motoarele in tren, le leaga nenea aia pe acolo de ghidon, mergem in vagonul de pasageri, radem, glumim, facem poze pana ajungem la destintie. Aici, iau motorul si cand il dau jos din tren observ ca acceleratia nu mai revenea, se accelera si statea in acelasi loc, se tura de numa, trebuia sa imping eu acceleratia inapoi. Atat ia trebuit lui Alin, a inceput, ca a avut dreptate, ca trebuia sa le legam noi, etc etc. . . .in fine, pana la urma am rezolvat, cum a legat cu chinga de acceleratia s-a deplasat putin, am impins mansonul inapoi si era ca nou. Am plecat spre Villach alaturi de un peisaj superb, prin munti, de fapt tot timpul peisajul a fost unul extraordinar, Alpii sunt deosebiti. Am ajuns pana la urma la Villach, problema era ca nu gaseam iesirea din orasul asta nenorocit, am umblat prin el de numa. Sa mergem la un supermarket, era inchis. Sa intram la un parc de distractii si un festival organizat la ei acolo, scump de numa, nu ne-am indurat. Sa gasim ceva de mancare, totul numai la restaurante de alea de fite, ne-am mai si pierdut pe acolo, ne-am enervat de numa, pana la urma gasim oarecum o directie, o luam intr-acolo, mergem ce mergem dar parca nu era drumul bun. Hotaram sa oprim, sa vedem ce si cum, sa ne sfatuim. Daca tot ne-am oprit, observam in stanga noastra o livada frumoasa de meri, ne era o foame de numa, zic sa luam amsa si sa ne hotaram dupa pe unde mergem, poate cu stomacul plin gandim mai bine. Ne punem noi sa mancam fain frumos, pe iarba, romaneste, desfacem mrindele si basculam fara sa ne uitam ca in stanga si in dreapta noasta se uitau vecinii ca nu stiau ce naiba facem noi acolo. Pana la urma si-au dat seama ca mancam si na. . . ne-au lasat in pace, ce sa ne faca? In timp ce ne ocupam sa ne punem stomacele la cale de sus de pe drum veneau intr-una motoare. O nebunie ce era, deja nu mai suportam. Ne cam gandeam noi ca e gresit drumul unde vrem sa o luam dar tentatia atator motoare ca veneau dintr-acolo si-a spus cuvantul, am hotarat sa mergem pe acolo, unde om ajunge om ajunge, asta e. . . Am strans rapid si am plecat, Alin a luat-o in fata, eu dupa el, dupa cativa km dintr-o data un indicator cu rampa deosebit de periculoasa, l-am vazut dar am zis ca au pus si astia semnul asa la o rampa mica, cand colo cel mai abrupt drum din viata mea. . . nu imi venea sa cred, am crezut ca ma rost cu motorul asa era de inclinat, m-am protapit pe ghidon si i-am spus Adei sa vina cat mai in fata, incercam sa tin greutatea pe fata sa nu ma ridic intr-o roata. De abia am trecut, cu jumatate de gura radeam, imi placea actiunea si adrenalina data de situatie iar cu cealalta injuram, chiar nu vroiam sa ma vad pe jos. Am trecut de partea dificila, am ajuns in varful dealului, am vazut ca vine granita cu Slovenia, am trecut de ea ca prin branza si am luat-o la vale. Problema era ca, pe cat de abrupt era rampa asa era si panta, o vale de numa numa. . . Coboram, coboram si dintr-o data se deschide un peisaj superb, in fata noastra erau niste munti extraordinari. . . nu mai puteam de bucurie, iar totul era amplificat si de faptul ca ne-am pierdut oarcum. Alin a oprit, probabil sa admire, eu fiind panata mare si luat asa din scurt, plus greutatea motorului nu am reusit sa opresc si am oprit in alta parcare. Eram in extaz, peisajul era de vis, ma bucuram ca ne-am urmat instinctele, era plin de motoare pe acolo, ce mai. . . foarte tare. A venit si Alin, am continuat drumul pana in prima benzinarie. Aici am alimentat si am pornit GPS-ul, deja aveam harta Sloveniei, stiam unde suntem, zicea ca suntem cam la 1300 si ceva de km de casa. Parca dorul de casa ne rodea, eu luni trebuia sa fiu la lucru, ma ardea palma sa- dau gaz. Asta am si facut, am plecat mai departe, in timp ce strabateam tara asta frumoasa se deschide in dreapta noastra o priveliste de numa. Oprim sa facem poze pe dreapta, iau aparatul foto si trec strada sa le fac o poza. In timp ce ma pegateam sa pozez, vine o masina, vede ca sunt gata sa fac poza si oprete efectiv sa imi dea mie voie sa fac poza fara sa o strice. Si asta in timp ce avea alte masini in spate. Am ramas uimit, am facut repede poza si i-am multumit. Dupa ce au trecut masinaile am zis sa le mai fac una ca era pacat de priveliste, ma concentrez sa incadrez bine totul cand vine alta masina, se opreste in dreptul meu, deschide geamul si spune sa-I fac si lui poza si zambeste. . . era o gluma efectiv, rade el, rad si eu pleaca tipul dar am ramas uimit cat de veseli si ok sunt oamenii. Dupa acest episod si dupa scurta pauza am inceput sa devoram kilometrii, dorul de casa parca ne impingea de la spate, am mers pana la Lublijana fara oprire. Am oprit la o benzinarie, am alimentat, ne-am uns lanturile, am facut un burn-out far sa vreau si am plecat mai departe. Deja se intunca, am facut destul de multi km astazi dar parca nu doream sa ne oprim, am zis ca macar sa ajungem la Maribor si vedem acolo ce facem. . . si am mers, am mers pana al ajuns la 15 km de Maribor, am gasit un camping frumos, curat, am glumit cu tanti aia de la receptie, am bagat cate un dus, o bere si ne-am pus la somn, eram rupti rupti. Mai aveam cam 900 de km pana acasa, era sambata spre duminica, asta insemna ca maine trebuia sa-i facem pe toti ca luni sa fiu la job. . . trista treaba. . . ne-am lungit in Alpi datorita vremii, am sperat sa se indrepte. . . asta este, riscurile meseriei. . .

Felicitari, foarte faina tura... la mai multe, capul sus, speranta moare ultima, sper sa ajungi in India...

Ziua 8 Ne trezim de dimineata, primul lucru toti la geam. . . trist,era intunecat, nu mai ploua dar oricum. . . Ne-am hotarat sa plecam, am scos mobrele din garaj, am pus totul sus si gata de drum. Astazi vroiam sa vedem ceva, eram in Alpi, vroiam sa ajungem in inima lor, la Zel am See, Kaprun prin zona aceea. Sa vizitam cat putem, sa mergem pe Grossglockner si asa mai departe. Am purces la drum, era ud pe jos si frig, am inceput sa urcam in munti, vedeam prin ochiuri de ceata risipita ce peisaj superb era in jurul nostru dar noi nu vedeam nimic de cand am plecat de la Longarone, eram debusolati complet. Dintr-o data insa parea ca se insenineaza, au inceput sa se vada ceva peisaje, psihicul nostru urca si el. . . hello mama. . . incepea sa fie bine, pe masura ce inaintam se facea tot mai frumos, inspre Cortina d’Ampezzo era superb, eu eram extaziat, imi placea la nebunie. . . am oprit cu Ada sa facem ceva poze, au iesit unele ditre cele mai frumoase din toata excursia, am plecat mai departe, am oprit la o benzinarie si am gasit si abtibilde sa lipesc, am tras tare si i-am ajuns pe Alin si Maia, ne asteptau in Cortina, la o cafenea. Opresc, eram tot o gluma, am zis ca aici oprim sa ne bem cafeaua, am comandat si am savurat-o cu muntii in spatele nostru. Am facut niste poze reusite aici. Toti eram veseli. Am plecat mai departe, am hotarat sa trecem de Lienz inspre Mittersill, sa vizitam Zel am See si Kaprun si sa coboram pe Grossglockner. Din pacate planul nostru a fost umbrit din nou din cauza vremii. In drum spre Mittersill a inceput iar sa ploua, urat, nu mai vedeam nimic, am hotarat sa cautam cazare. Faza tare a fost ca desi Ada stia foarte bine engleza nu reusea sa se inteleaga cu proprietarii pensiunilor nici cum, acestia nu stiau o boaba engleza. Ma duceam eu si in limbajul semenelor am reusit sa ma inteleg cu ei, ieseam afara si le spuneam ce am aflat. Radeau Alin si Maia de numa, astea au fost episoadele placute, chiar daca era urat afara. Am tot cautat cazare, Ada si Maia au luat-o pe jos si intrau din pensiune in pensiue iar eu cu Alin veneam in urma cu motoarele. La un moment dat s-a petrecut un episod amuzant, ele au oprit la un han, acesta era total ocupat de niste francezi iar proprietarul lipsea. Fetele incercau sa se inteleaga cu acestia, nu reuseau si ma cobor eu de pe motor. Ma duc la ei, nu intelegeam nici eu mare lucru dar na. . . am vazut cu unul din francezi are un polar Quechua, exact firma ce aveam si eu in picioare. Ma duc la el ii zic numele firmei, arat spre polarul lui, zic iar numele firmei si arat spre papaucii mei. . . atat a trebuit, au izbucnit toti intr-un ras, inclusiv fetele noastre, toti au fost pe jos. . . Intr-un final am gasit o pensiune, avea un restaurant jos foarte fain si sus camere. Totul la milimetru, curat, frumos. Noi eram oricum uzi, de abia asteptam sa facem un dus. Am bagat motoarele in garaj, da, si asta avea garaj si ne-am dus in camerele noastre. Am hotarat sa facem un dus, sa papam si dupa aceeam mai pe seara sa dam o tura prin oras si sa mergem sa ne luam ceva de mancare. Buuuuuuuuuuuun, m-am asezat pe pat, povesteam cu Ada si o intreb asa din senin daca a luat tankbag-ul, la care ea: pai ce nu l-ai luat tu? Iar m-am enervat si in acelasi timp ma gandeam ca in el aveam hartile, gps-ul, telefoanele, aparatul foto, nu era prea bine daca il pierdeam. Ma duc repede pe balcon sa ma uit, el era afara in ploaie, singur singurel mancal-ar tata pe el. M-am dus repede jos si l-am recuperat. Am terminat cu asta si am zis sa facem cate un dus, Ada era prima ca deobicei, eu asteptam linistit si ma uitam la tv, erau webcam-uri de pe principalele drumuri si varfuri din Austria, din pacate peste tot ploua. Cand colo, vine Ada precipitata, in prosopul de baia si uda si imi spune ca nu a putut sa faca baie ca e prea ferbinte si ca nu e robinet de unde sa dea mai rece. Rad eu bine de ea, ea ma asigura ca nu este si sa nici eu nu o sa pot face baie, ma schimb, imi iau prosopul si ma duc linistit sa fac baie increzator. Norma ca fac baie, ma simt bine si vin razand cu gura pana la urechi. Ada cand ma vede se precipita iar toata, eu radeam de ea de numa. Am ras de nu am mai putut, ea s-a suparat asa formal, fapt ce ma amuza si mai tare si dupa aceea i-am explicat cum se face baie. Inaintea cabinei de dus era un buton de unde se putea regla temperatura la apa, aceasta se regla ininte de a intra, din cabina nu putea-i. De aia ea nu a mai putut face nimic. Si acum mai rad de ea pe tema asta, mi-a inseninat ziua... Dupa toate astea am mancat impreuna pe terasa chiar daca era cam frig, aveam o priveliste faina asupra muntelui din fata noastra, au venit si Alin si Maia si am plecat in oras, sa dam o raita si sa luam mancare. Orasul destul de frumos, curat, tipic austriac, nimic de spus, cam prea rece pt mine, am gasit ceva magazine cu haine sport, Maia si-a luat niste adidasi, Ada a gasit niste suprapantaloni foare faini, m-am bucurat cand i-a luat ca ea de obicei ia numai haine " fancy" iar cele de munte nu se prea integreaza in categoria asta. Oraselul era frumos, era ceva miscare in el, doar ca toata lumea cu care interactionam, se vedea de la o posta ca suntem din alta parte, si le ziceam ca vrem sa mergem sus pe munte ziceau ca suntem nebuni, ca e zapada, ca nu putem trece, bla bla bla. . . noi probabil nu vroiam sa acceptam asa ceva in sufletele noastre, am venit pana aici pt Grossglokner si sa nu-l urcam? Am facut cumparaturile si in drum spre pensiune am vazut o frizerie. Le-am spus ca vreau sa ma tund, Alin si Maia au venit cu mine si stateam in fata frizeriei sa am hotarasc sau nu daca sa ma tund. Eram nehotarat, imi era greu sa renunt la parul lung, m-am chinuit atata timp cu el asa lung, acum sa-l tai parca nu dadea bine.. dar si asa parca nu mai mergea, prea imi cadea. . . a venit si Ada, Alin si Maia au zis ca pleaca spre pensiune, pana la urma am zis ca ma duc si ma tund. Aici a fost un intreg show. . . era crunt pt mine sa imi tai parul, pe de-o parte zicceam ca este cazul,pt ca imi cade si asa dar pe de alta parte ma durea sufeltul. . . reprezenta foarte mult pt mine. Noroc ca frizerita era detreaba, tanara si a inteles imediat ca are de-a face cu un nebun si a ras si ea. Ea zicea sa ma tund mai scurt, ca imi sta bine, eu plangeam, ma tanguiam si suspinam aproape la fiecare taietura din parul meu si vroiam mai lung parul. . . Nu pot sa va explic cat de comic a fost totul, a fost jale, pana la urma m-am tuns, am platit o caruta de bani, 15 euro si am plecat spre pensiune. . . Spre mirarea mea, care ma asteptam la niste mistouri de alea serioase la astia chiar le-au placut, cica ma face s aarat mai bine, mai tanar, bla bla bla. . .era foarte ciudat sa am atatia ani parul luni, sa ma definiesc efectiv prin asta, si la job toata lumea ma cunostea drept "baiatul cu coada" si acum sa am parul scurt. . . Dupa ce s-au minunat astia de parul meu, Ada s-a dus in camera la somn, eu am mai stat cu Alin sa udam putin noau mea freza si am plecat asa batraneste spre camera mea cu sperante ca maine va fi o zi frumoasa. . . o sa iasa soarele si pe strada noastra. . .

Ziua 7 Stiti privirea in sus de aseara cand am vazut ca era senin? Dimineata nu mai era. . . M-am trezit, vorbeam cu Ada si parca auzeam ceva ca da a ploaie. . . am scos capul si era jale. . . tot cerul era cenusiu. . . nu mai erau nori de care sa fugi. . . totul era cenusiu si dadea sa inceapa sa picure. O grabesc pe Ada, Alin si Mai ies si ei, tragem cateva injuraturi si ne punem rapid de strans totul, in 2 timpi si 3 miscari a fost totul gata, timp record cred. . . si am tasnit spre munti. Alin era in fata ghid, si-a luat un atlas cu Europa si era mai bun. . . a identificat directia si am plecat, la prima benzinarie am oprit, am facut o romaneasca si aici, era putina linie continua dar na. . . si benzina era putina in rezervoarele noastre. Am alimentat, nu am gasit abtibild cu Italia si printr-o romaneasca am plecat mai departe. Mergeam spre nord, inspre munti, spre Dolomiti, peisajul era din ce in ce mai frumos, pacat ca nu puteam vedea ca erau norii prea jos si se si lasa ceata. Colac peste pupaza a inceput sa ploua asa usor, ploaie rece, mocaneasca, am oprit, am luat echipamentele de ploaie, al meu i l-am dat Adei si eu mi-am luat ceva compus din 2 piese. Mai tarziu aveam sa aflu ca panatlonii nu erau buni de nimic, m-am udat de numa, incepand de la ooooo in jos. . . Am mers cat am mers pe ploaie, Alin se decide sa mergem pe autostrada ca e mai rapid si oricum nu vedem nimc, peisaje sau ceva si e si mai sigur pe ploaie, eu ma bucur ca a acceptat pt ca pe ud iar se simtea greutatea mare a mobrei, imi era teama sa ma inclin cu ea. Am luat directia autostrada, luam primul sens giratoriu de la intrarea pe autostrada si . . . dracia dracu il vad pe Alin cum cade cu motorul in fata mea pe partea stanga, ies scantei si el se invarte cu Maia si cu motorul de vreoe 2 ori pe asfaltul ud. Am inghetat pe moment, am strans mana pe ghidon si am incercat sa opresc cat pot de repede sa fug la ei. Partea proasta a fost ca eu fiind aplecat, Ada nu vedea chiar totul si deodata ii vede pe cei 2 rotindu-se pe asfalt, asa din neant. Eu vazand toata faza parca a fost mai ok, a fost un soc, normal, dar pe ea a luat-o si mai prin surprindere, mai ales ca era prima cazatura pe care a vazut-o. S-a speriat de numa. Reusesc sa opresc, alergam spre ei, sa vad daca totul e ok, eu la Alin, Ada la Maia, totul era bine, Maia speriata ca nu stia ce s-a intamplat, Alin suparat de numa si cu genunchiul belit plus pantalonul de ploaie. Ne uitam repede la motor, la prima vedere era ok, sidecasurile din fata si spate i-au protejat pe ei si motorul, era putin zgariat, a pornit de la prima cheie. Mai facem ceva verificari, si la motor si la oase si ne hotaram sa plecam. . . eu eram grabit sa-i urc pe motor cand si-au mai revenit ca sa nu prinda Maia frica sau ceva si sa zica ca nu se mai urca pe motor, era trist sa vina cu autobuzul de acolo. . . Plecam, uracam pe autostrada si mergem incetisor pe ploaie, fiecare cu gandurile lui. . . Se termina autostrada si Alin opreste sa alimentam, eram de rasul lumii, Ada speriata pt ca era primul ei accident vazut pe viu, ii tot povesteam eu ca e periculos si asa dar pana nu vezi cu ochii tai parca nu crezi, eu ud pana la piele prin pantalonii fantoma care nu au tinut la apa dar ce-i mai tari erau Alin si Maia. Maia avea costumul de ploaie fara o maneca, de la accidentul cu zdrentele zburand pe autostrada si Alin si-a belit cracul la genunchi. . . eram ca Lolec si Bolec. . . am ras cat am putut dar adevarul era ca e trisat situatia. Ei au cazut, afara ploua, era frig , nu vedem nimic, eram in munti unde trebuiau sa fie peisaje extraordinare si nu vedem nimic, ce mai.. eram cu psihicul la pamant. . . Intram in benzinarie, platim, cautam abtibild, nu gasim, il cert o leaca pe Alin pt ca la intarea in tara i-am zis sa isi ia genunchierele si nu avrut, acum a cazut exact pe genunchi, nu era ceva grav, dar daca le avea acum era si mai bine, in fine, plecam. . . Am ajuns pe ploaie in Austria, vremea era cumplita, nu vedeam nimic, muream de ciuda, am hotarat sa cautam ceva cazare, era prea frig si ud pt cort, am umblat peste tot si nu gaseam, ori prea scumpa ori nu erau locuri, debusolant. . . era tot mai frig, se lasa seara, pana la urma gasim o pensiune, scumpa, dar ce naiba sa facem, ne-a dat gata cu garajul pentru moto, am luat camera de 4 si sus am fost. Am descarcat, eu si cu Alin am plecat in oras la supermarket sa luam de-ale gurii. Am luat si bere iar Alin a luat pt Maia un fel de lichior, foarte bun. Am venit inapoi inghetati, fetele au facut deja dus, ne-am bagat si noi, acum am fost putin stupefiat cat de mult poate sa imi cada parul , pana mea. . . am iesit, am intins masa, am mancat, am desfacut berile, Maia a inceput lichiorul, atmosfera nu era cea mai vioaie dar oricum ma asteptam sa fie mai rau din partea lor. . . ei s-au pus in pat, eu am zis ca infrunt vremea rece, ploaia s-a oprit, ma duc sa vizitez oraselul asta. . . Am plecat, singur, Ada era in pat, cam pustiu, nu era pe gustul meu, m-am dus pe centru, putine chestii deschise, am zis sa intru undeva sa vad cum e, a inceput ploaia. . . aoleu cat mai aveam pana la pensiune. . . am luat-o la fuga, se uitau toti la mine ciudat, eu fugeam sa ajung. . . in camera astia dormeau, m-am schimbat si eu si m-am pus in pat, camera avea un pat mare si 2 mici, in patul mare dormeau insurateii, in celelalte noi. . . Pana mea de vreme. . . A fost cea mai urata zi, Alin a cazut, a plouat intr-una, frig, nu am vazut nimic, jaleeeeeee. . . muream de ciuda, peste toate astea m-am pus si singur la somn, Ada dormea in celalalt pat, era cam frig cum m-a prins ploaia. . . am atipit cu greu, sper ca maine sa fie mai soare, bine ca Alin si Maia erau ok. . . mergem inainte. . .

Poze putine pe ploaie. . .

Ziua 7 Stiti privirea in sus de aseara cand am vazut ca era senin? Dimineata nu mai era. . . M-am trezit, vorbeam cu Ada si parca auzeam ceva ca da a ploaie. . . am scos capul si era jale. . . tot cerul era cenusiu. . . nu mai erau nori de care sa fugi. . . totul era cenusiu si dadea sa inceapa sa picure. O grabesc pe Ada, Alin si Mai ies si ei, tragem cateva injuraturi si ne punem rapid de strans totul, in 2 timpi si 3 miscari a fost totul gata, timp record cred. . . si am tasnit spre munti. Alin era in fata ghid, si-a luat un atlas cu Europa si era mai bun. . . a identificat directia si am plecat, la prima benzinarie am oprit, am facut o romaneasca si aici, era putina linie continua dar na. . . si benzina era putina in rezervoarele noastre. Am alimentat, nu am gasit abtibild cu Italia si printr-o romaneasca am plecat mai departe. Mergeam spre nord, inspre munti, spre Dolomiti, peisajul era din ce in ce mai frumos, pacat ca nu puteam vedea ca erau norii prea jos si se si lasa ceata. Colac peste pupaza a inceput sa ploua asa usor, ploaie rece, mocaneasca, am oprit, am luat echipamentele de ploaie, al meu i l-am dat Adei si eu mi-am luat ceva compus din 2 piese. Mai tarziu aveam sa aflu ca panatlonii nu erau buni de nimic, m-am udat de numa, incepand de la ooooo in jos. . . Am mers cat am mers pe ploaie, Alin se decide sa mergem pe autostrada ca e mai rapid si oricum nu vedem nimc, peisaje sau ceva si e si mai sigur pe ploaie, eu ma bucur ca a acceptat pt ca pe ud iar se simtea greutatea mare a mobrei, imi era teama sa ma inclin cu ea. Am luat directia autostrada, luam primul sens giratoriu de la intrarea pe autostrada si . . . dracia dracu il vad pe Alin cum cade cu motorul in fata mea pe partea stanga, ies scantei si el se invarte cu Maia si cu motorul de vreoe 2 ori pe asfaltul ud. Am inghetat pe moment, am strans mana pe ghidon si am incercat sa opresc cat pot de repede sa fug la ei. Partea proasta a fost ca eu fiind aplecat, Ada nu vedea chiar totul si deodata ii vede pe cei 2 rotindu-se pe asfalt, asa din neant. Eu vazand toata faza parca a fost mai ok, a fost un soc, normal, dar pe ea a luat-o si mai prin surprindere, mai ales ca era prima cazatura pe care a vazut-o. S-a speriat de numa. Reusesc sa opresc, alergam spre ei, sa vad daca totul e ok, eu la Alin, Ada la Maia, totul era bine, Maia speriata ca nu stia ce s-a intamplat, Alin suparat de numa si cu genunchiul belit plus pantalonul de ploaie. Ne uitam repede la motor, la prima vedere era ok, sidecasurile din fata si spate i-au protejat pe ei si motorul, era putin zgariat, a pornit de la prima cheie. Mai facem ceva verificari, si la motor si la oase si ne hotaram sa plecam. . . eu eram grabit sa-i urc pe motor cand si-au mai revenit ca sa nu prinda Maia frica sau ceva si sa zica ca nu se mai urca pe motor, era trist sa vina cu autobuzul de acolo. . . Plecam, uracam pe autostrada si mergem incetisor pe ploaie, fiecare cu gandurile lui. . . Se termina autostrada si Alin opreste sa alimentam, eram de rasul lumii, Ada speriata pt ca era primul ei accident vazut pe viu, ii tot povesteam eu ca e periculos si asa dar pana nu vezi cu ochii tai parca nu crezi, eu ud pana la piele prin pantalonii fantoma care nu au tinut la apa dar ce-i mai tari erau Alin si Maia. Maia avea costumul de ploaie fara o maneca, de la accidentul cu zdrentele zburand pe autostrada si Alin si-a belit cracul la genunchi. . . eram ca Lolec si Bolec. . . am ras cat am putut dar adevarul era ca e trisat situatia. Ei au cazut, afara ploua, era frig , nu vedem nimic, eram in munti unde trebuiau sa fie peisaje extraordinare si nu vedem nimic, ce mai.. eram cu psihicul la pamant. . . Intram in benzinarie, platim, cautam abtibild, nu gasim, il cert o leaca pe Alin pt ca la intarea in tara i-am zis sa isi ia genunchierele si nu avrut, acum a cazut exact pe genunchi, nu era ceva grav, dar daca le avea acum era si mai bine, in fine, plecam. . . Am ajuns pe ploaie in Austria, vremea era cumplita, nu vedeam nimic, muream de ciuda, am hotarat sa cautam ceva cazare, era prea frig si ud pt cort, am umblat peste tot si nu gaseam, ori prea scumpa ori nu erau locuri, debusolant. . . era tot mai frig, se lasa seara, pana la urma gasim o pensiune, scumpa, dar ce naiba sa facem, ne-a dat gata cu garajul pentru moto, am luat camera de 4 si sus am fost. Am descarcat, eu si cu Alin am plecat in oras la supermarket sa luam de-ale gurii. Am luat si bere iar Alin a luat pt Maia un fel de lichior, foarte bun. Am venit inapoi inghetati, fetele au facut deja dus, ne-am bagat si noi, acum am fost putin stupefiat cat de mult poate sa imi cada parul , pana mea. . . am iesit, am intins masa, am mancat, am desfacut berile, Maia a inceput lichiorul, atmosfera nu era cea mai vioaie dar oricum ma asteptam sa fie mai rau din partea lor. . . ei s-au pus in pat, eu am zis ca infrunt vremea rece, ploaia s-a oprit, ma duc sa vizitez oraselul asta. . . Am plecat, singur, Ada era in pat, cam pustiu, nu era pe gustul meu, m-am dus pe centru, putine chestii deschise, am zis sa intru undeva sa vad cum e, a inceput ploaia. . . aoleu cat mai aveam pana la pensiune. . . am luat-o la fuga, se uitau toti la mine ciudat, eu fugeam sa ajung. . . in camera astia dormeau, m-am schimbat si eu si m-am pus in pat, camera avea un pat mare si 2 mici, in patul mare dormeau insurateii, in celelalte noi. . . Pana mea de vreme. . . A fost cea mai urata zi, Alin a cazut, a plouat intr-una, frig, nu am vazut nimic, jaleeeeeee. . . muream de ciuda, peste toate astea m-am pus si singur la somn, Ada dormea in celalalt pat, era cam frig cum m-a prins ploaia. . . am atipit cu greu, sper ca maine sa fie mai soare, bine ca Alin si Maia erau ok. . . mergem inainte. . .

Ziua 5 Dimineata, soare afara, se auzea marea, Ada la fel nu avea chef sa se tezeasca, adevarul e ca nici eu. . . dar se facea prea cald in cort, nu suport caldura. . . ma trezesc, imi iau geaca de motor si ma duc pe plaja, imi intind geaca la umbra sub un pom fain si . . . somn. Mi-a prins bine, briza ma mangaia usor, intr-un final a venit si Alin si Maia urmata de Ada,. . . am gasit un loc de plaja foarte foarte fain si am zis sa stam putin la paja si la baie. Locul era minunat, campingul, acum il puteam vedea ca noaptea nu ne-am dat seama, era unul micut dar foarte ingrijit, retras, oameni extrem de civilizati, o bijuterie. . . plaja era curata curata, marea era. . . fara cuvinte. . . m-am bagat in apa pana la gat si imi vedeam degetele de la picioare. . . era ceva de vis. . . Am avut parte si de o surpriza placuta, Ada, stiind ca imi place cafeaua dimineata s-a dus si ne-a adus cafea in cesti de la barul local, evident foarte scumpe dar a meritat. Eram cu Alin in apa, si o vad pe Ada in costum de baie, pe plaja cu 2 cafele in mana, venea si mai si zambea. . . ce putea sa fie mai frumos? Asa da dimineata. . . Am bagat plaja, balacit in apa, plaja, iar apa, pana ne-am plictisit si am hotarat sa o luam din loc. . . am strans totul si am plecat, abia acum vedeam prin ce salbaticie am trecut, nu imi venea sa cred. . . insula era superba. . . Am luat-o pe drumul pe care am venit pana in oras, aici cam jale, totul era blocat, o circulatie de numa. . . insula era plina de turisti si noi eram si foarte lati, nu puteam sa ne strecuram asa usor. . . neavand ce face ne-am apucat de „ romanisme ”, depasiri pe linie continua, depasiri de coloane, orice ca sa ajungem mai in fata, era ok ca soferii de masini ne tolerau, chiar ne faceau semn sa trecem mai in fata. Am mers asa pana la sursa ambuteiajului. . . podul de care v-am zis cand am trecut pe insula, toata lumea trebuia sa treaca pe acel pod. . . tot mergand in coloana Alin observa ca nu-i mai porneste termocupla si incepe sa se incinga motorul, plus ca nu-i mai merg proeiectoarele montate suplimentar. . . mai trage asa de motor pana intr-o benzinarie unde oprim sa vedem ce e. . . Maia deja s-a facut albastra la fata, credea ca iar e grav, mai ales cu patania din tara cand s-a stricat. Am incercat sa o inveselesc si pana la urma nu a mai fost nevoie ca a inveselit-o Alin, era vorba de o siguranta arsa, o nimica toata. Alarma falsa. . . Am hotarat sa mancam acolo in benzinarie, am vrut sa trag motorul de unde l-am lasat intr-un loc unde puteam sa-l vad, Ada si-a lasat casca ei cumparata cu 2 saptamani in urma special pt tura asta pe oglinda de la motor, cum am pus-o si eu dealtfel. Eu nu am stiu cum a pus-o si cand sa pornesc cade casca ei exact pe viziera si se zgarie. . . nu trebuie sa va mai zic ce nervi, draci, certuri au fost. . . a fost nashpa faza. . . ce puteam sa fac? Asta este. . . am mancat asa suparati si ne-am asezat la drum. Vroiam sa ajungem si la parcul national Plitvice dar ne-am dat seama ca daca vroiam sa ajungem in Venetia nu aveam timp, asa ca ne-am urcat pe autostrada si am mers direct spre Rijeka, in nordul Croatiei. . . eu eram fericit ca astfel putem merge mai repede si facem km mai multi plus ca viteza e mult mai mare si partea asta de tara am mai vazut-o data trecuta . . . am urcat si Alin a luat-o in fata sa dicteze el viteza, mergea cam cu 140-150 cand deodata vad ceva zburand prin aer, ma feresc oarecum, Ada se sperie, a crezut ca Maia a cazut de pe motor. . . cand colo ce era. . . sidecasul din fata dreapta s-a deschis de la viteza si tot ce era in el si-a luat zborul, salteaua, hainele de ploaie, izmenele, chilotii ( asta asa la gluma), tot ce era in el. . . ii fac semn disperat, opreste si el pana la urma si fug cu Ada si Maia sa recuperam ce mai era de recuperat pe autostrada plina de masini. . . romani de-a binelea. . . am recuperat cam totul dar din pacate salteaua era sparta, hainele de ploaia rupte iar haina Maiei avea maneca smulsa. . . asta este, am zis, bine ca nu a fost mai rau. . . Alin scoate o banda de lipit si da efectiv peste sidecasuri sa nu se mai deschida, eu am incuiat si le-am verificat pe ale mele si. . . pe aici ti-e drumul. . . Am ajuns in Rijeka, noi il stiam oarcum din prima tura, normal ca eu cand am intrat in el am dat o tura prin centru, ne-am invartit pe acolo fara directie spre disperarea Adei care tampea cand vedea ca ma invart fara tinta, nu suporta lucurul asta. . . mie imi placea de numa. . . Am alimentat, am luat abtibild cu Croatia si am plecat spre (cuvant urat). . . drumul a fost extraordinar. . . eu am ramas in spate cu Ada sa se imbrace ca se facea frig iar Alin a luat-o in fata. . . am ramas singur cu Ada si am avut ocazia sa-i dau putin pe coaja la motor. . . deja m-am impacat cu greutatea si am reusit sa imi fac putin inima sa se umple de placere si adrenalina. . . nu am mers la limita, normal, dar cat de cat sa simti asa ca traiesti si sa-ti tii respiratia. . . a fot fain, niste curbe foarte frumos desenate, deschise, nu se inchideau pe la jumate sau duble ca la noi in tara, asfaltul perfect, ce mai, o nebunie. . . de acolo am ajuns la un tunel, am trecut muntii in partea cealalta mai ales ca in urma noastra erau niste nori amenintatori si ceva rafale de ploaie, am intrat oarecum pe ploaie si am iesit pe soare. . . Drumul pana la (cuvant urat) a mers ca uns, se lucra la autostrada, aveau drum cu 2 benzi si faceau din el autostrada. Munceau de nebunii la ea. . . noi am mers ca nebunii toata ziua. Alin mergea de rupea in fata, 140 pe drumuri normale, nu imi venea sa cred, astfel am ajuns inainte sa se intunece la (cuvant urat). Km erau cam 560, am mers foarte bine. . . In (cuvant urat) am dat de un motociclist pe un Harley care se tine dupa noi dinainte de intrarea in oras si care nu ne-a putut depasi datorita mersului mai rapid a lui Alin, la semafor am intrat in vb cu el, a ramas uimit cand i-am zis de unde venim si ne-a recomandat un camping chiar in capatul Peninsulei Istria. Am ajuns in statiune, superba, plin de oameni, totul era relax, calm, am gasit campingul care era cel mai frumos de pana acum. . . dotari peste dotari, curatenie, foarte foarte mare, restaurante, cabanute, o nebunie de camping. . . lui Ada ia placut foarte mult, era iar vesela, m-a ajutat la motor si cort, radeam, glumeam, viata buna. . . Am instalat salteaua si ma intindeam cu Ada pe ea cand vine Alin si imi zice ca a facut o prostie mare, ies din cort, Maia era plecata la dus, ma gandeam ce drac de prostie putea sa faca? Si-a incuiat cheile sub saua de la motor. . . am ramas perplex. . . am mai auzit sa iti incui cheile in masina. . . dar in motor, mi se parea imposibil.. dupa elementul surpriza am inceput sa rad de numa. . . nu imi venea sa cred ca e posibil asa ceva. . . dar prb era grava aceasta fiind singura cheie. Ne-am invartit pe langa el si Alin a zis ca singura solutie e sa rupa saua si sa mearga asa cu ea, nu avea ce face. . . cat timp ma tot zgaiam pe langa motor, Alin a fortat incuietoarea si a reusit cumva sa dea putin saua la o parte si sa scoata cheile. . . totul s-a terminat cu bine. . . nu inainte sa mai bagam o portie de ras si cand a venit Maia si a povestit ce a facut. . . Am iesit seara in statiune, ne-am plimbat si am mers sa mancam la restaurant, am ales unul, ne-am asezat dar chelnerul ala parca nu venea nici cum plus ca erau niste preturi de ne-am speriat. . . nu stiam cum sa o taiem mai repede, ne era cam rusine dar pana la urma ne-am ridicat si am plecat. Facem cativa pasi si ma verific de cheile de la motor, gest deja reflex prin tura, cand colo? Nu erau. . . ma gandeam ca le-am lasat in motor, cum fac deobicei, ma intorc rapid unde am parcat motorul si le caut ca disperatul. . .intr-un final imi face Ada semn ca sunt la ea, mi-au cazut mie pe scaun cand ne-am ridicat de la masa, atat mi-a trebuit, iar am inghitit o ploaie de mistouri. . . Mai departe am facut poze, ne-am mai plimbat prin statiune si tarziu ne-am dus la corturile noastre. . . a fost o seara faina, nu am fost excesiv de obosit, Ada era vesela. . . a fost bine. . . inca o zi faina s-a incheiat. . . Mesaj completat Ziua 6 Cea mai faina dimineata... soarele a iesit usor... Ada era langa mine... eram odihnit... am dormit foarte bine, din pacate soarele incingea cortul, am decis sa scot salteaua afara si sa ne mai taraim pe ea ceva timp... Alin si Maia s-au trezit si ei, din pacate accidentul de pe autostrada a lasat urme, au dormit pe izoprene, salteaua fiind sparta... nu a fost la fel de comod, noi in schimb am dormit beton, mai bine ca acasa. Alin a scos si el salteaua si a incercat sa o repare dar avea prea multe gauri. Am decis ca asta sa fie o zi de odihna oarecum, sa stam putin la plaja, mai ales ca totul era asa fain aici. Ne-am schimbat si am plecat spre un restaurant sa ne bem cafeaua si sa luam micul dejun, langa plaja... am facut calcul cati bani mai aveam, nu era tocmai pe roz, am decis sa o lasam mai moale cu cheltuielile, ne-am inteles cat de cat cu chelnarita, ceva glume, ceva poze, era o dimineata superba... direct la plaja... aici am stat la soare, Alin a facut baie, erau unii care se dadeau cu o placa si cu un fel de parapanta pe aici, le-am facut poze si am atipit o leaca pe plaja... Cand ne-am saturat de zacut, am mers sa strangem catrafusele si am plecat cu directia VENETIA. Drumurile erau din nou foarte bune, totul mergea perfect, aveam chef de motor, Ada statea foarte bine pe motor, Alin merge la fel de numa... totul anunta o zi faina... am pedalat cat am putut, am trecut prin Slovenia, am trecut in Italia si de acolo am hotarat sa mergem numai pe drumurile secundare sa nu mai platim autostrada... timp aveam, si astfel mai si vedem ceva din Italia. Tara foarte frumoasa, au de toate astia, si munti, si ape, si mare, si insule plus tot felul de vestigii istoice si monumente antropice de iti taie respiratia... italienii in schimb nu imi plac... Am colindat prin Italia, am gresit de cateva ori drumul, am mers pana ne-a razbit foamea... am vazut un Aldi in timp ce mergeam si am hotarat sa oprim, sa luam ceva de mancare si normal, ca romanii am oprit sa mancam langa parcarea magazinului pe iarba, un loc linistit... se uitau italienii la noi dar noi nu aveam nici o treaba, mancam linistiti si fericiti ca era o zi faina si ne mergea din plin... Dupa ce am bagat in noi ca spartii, mai ales ca Maia a luat un borcan de gem foarte bun si foarte ieftin, conditie imperios necesara in excursia asta, sa fie si ieftin, am plecat mai departe, spre Treviso. Ajunsi aici a fost putin cam jale, GPS-ul nu avea harta Italiei, si trebuia sa ne descurcam cu harta doar, lucru relativ ok pe drumurile nationale dar in oras... era mai dificil. Am luat-o inainte si am bajbait prin oras, dupa indicatoare, directii, cum puteam si noi... Traficul era infernal, cel mai mult insa ma enervau scuteristii care treceau pe langa noi din toate directiile, ma disperau de numa, se bagau la semafor in fata, ne depaseau pe stanga, pe dreapta, pe unde puteau.. eu muream de cald, de abia asteaptam sa ies din orasul asta... ce imi placea insa e ca totusi prin centru era un oras frumos, mai vedeam un monument, o chestie... lucru care o cam enerva iar pe Ada ca mergeam asa fara directie dar a fost ok, mi-a placut de ea... Am reusit sa nimerim iesirea si ne-am apucat sa pedalam spre Venetia, am ajuns acolo si eu, furat de spiritul meu turistic am trecut direct podul si m-am dus pe insula, eram nerabdator sa o vad, am oprit intr-o parcare si vroaiam deja sa vizitez pe acolo cand m-am lovit de refuzul categoric al colegilor, astia de abia asteptau sa gasim un camping sa ne odihnim si dupa aceea sa vizitam... Nu am avut ce face, am facut ca ei, eram putin iritat deja, ne-am intors de pe insula ca aici erau scumpe campingurile si am luat-o dupa Alin, eu vroaiam sa merg mai repede, eram cu capul in nori, Alin se ia dupa un indicator cu nu stiu ce camping, l-am vazut si eu dar nu stiu la ce naiba ma gandeam si am uitat sa fac dreapta dupa Alin, am trecut. Ada normal ca se impacienteaza, incepea sa bombane, eu ma enrevez de-a binelea, nu era o chestie grava, a trebuit sa ma intorc ca era cu sens unic, si am intrat si eu dupa Alin dupa un timp... Normal ca si astia s-au luat de mine si asa am ajuns sa fiu putin nervos... Am intrat in camping, i-am zis lu Ada sa ia o harta cu Venetia de la receptie, (era gratuita), am pus-o in tankbag si ne-am dus sa punem corturile. Aici era relativ ok, am gasit ceva spatiu pe iarba, langa dusuri, Ada m-a ajutat, m-am calmat, incepea sa fie bine, de abia asteptam sa vizitez Venetia, cred ca toti ardeam de nerabdare. Am intis cortul, am umflat salteaua, Alin si Maia saracii au pus izoprenele si m-am intins cu Ada pe saltea... o binemeritata pauza... Din pacate nu a durat prea mult si Ada, femeie cum e, a hotarat ca nu e ceva ok cu aspectul meu fizic si s-a hotarat sa ma schimbe...ceea ce a si facut... Dupa ce am facut dus, ne-am odihnit putin am plecat sa vizitam Venetia, am lasat motoarele in parcare si tocmai am vazut ca am lasat tank bag-ul la camping, si ca harta era in el... asta este, mergem pe intuitia mea fenomenala... Venetia ne-a impresionat din prima, apa, casele, gondolele, totul era frumos, nu credeam ca o sa ajungem si pe aici. Alin se tot pupa cu Maia, Maia era vesela vesela, Ada la fel, ma tot lua in brate, era o atmosfera tare destinsa si placuta, ca de un adevarat concediu... Am facut poze, ne-am luat suveniruri si am inceput sa ne plimbam. Am luat-o pe jos, sa ne plimbam pe stradute, cum imi placea mie, de abia asteptam sa ne pierdem... fapt ce s-a si intamplat, normal... pana la urma ne-am dat seama unde suntem dar era dificil de urmat o directie anuma deoarce canalele opreau trecerea si trebuia sa gasesti podul peste care sa treci... care era la mam dracului si de acolo iar trebuia sa gasesti drumul. Au facut astia mistouri de mine de m-au indoit, eu le spuneam ca o sa le prezint un tur al Venetiei de nu au vazut in viata lor, mai ales ca am terminat cam 2 facultati de geografie, ceea ce s-a si intamplat, le-am prezentat un tur de nu au mai vazut... deoarce ne-am pierdut de numa, pe la ora 2 noaptea cred ca am reusit sa ajungem la parcarea principala... dar nu s-a suparat nimeni, radeam intr-una, faceam glume, era buna dispozitie... O alta faza tare a fost cu Alin, care zicea ca o sa o duca pe Bubu, adica pe Maia cu gondola “ indiferent de pret . Eu radeam ca stiam ca e scump si nu o sa o duca, pana la urma merge el si intreaba un gondolier de ala si ii spune acesta ca 100 de euro il costa cam 30 de minute parca, normal ca renunta pana la urma Alin si noi radeam de numa.... Noaptea tarziu am plecat spre camping, am zis sa oprim pe drum undeva sa alimentam, eram pe rosu amandoi... Surpriza care a fost? Nu am gasit o benzinarie deschisa nici cum. Deja ma vedeam cum imping motorul prin Venetia la 3 noaptea, Ada parca turba si ea in spate, o simteam cum se agita dar de data asta in tacere... am sperat sa mai am benzina macar pana la camping. Am ajuns pana la urma acolo, mers asa finut, "la consum" , am reusit sa deschidem poarta pana la urma, ca era inchisa si habar nu aveam cum sa o deschidem, tarziu am vazut ce si cum, am ras iar de noi, am impins motoarele langa corturi sa nu facem galagie, Ada si Maia s-au bagat in corturi la somn, eu am ramas cu Alin sa mai bem o bere. Am avut noroc ca cel care avea un restaurant acolo a deschis chiar atunci sa isi ia nu stiu ce angajate de acolo ceva banuiesc, ca altfel nu imi explic cum de era deschis la ora aia. Am luat berile, ne-am pus la o masa afara si le-am savurat bucurosi... eram mandrii de noi ca am ajuns pana aici, eram fericiti ca totul era bine, vremea a tinut cu noi, totul era cum nu se poate mai bine... ne-am felicitat amandoi si am pornit spre corturi unde fetele dormeau demult, erau frante saracele, si de la motor si de la mersul pe jos... m-am schimbat, m-am uitat odata in sus, era senin . . . am inchis cortul si m-am cuibarit langa Ada care era calda... s-a incheiat inca o zi faina...

Multumit intr-adevar tuturor... Incerc sefu dar e greu cu timpul asta, dar e o placere sa imi aduc aminte de atatea chestii faine... Mesaj completat Ziua 4 Mhhhh. . . dimineata. . . cam crunt, eram obositi, nu vroiam sa ies din cort dar, ca si diminetile care au urmat, Alin mi-a dat desteptarea. . . pana la urma am iesit din cort, ne-am spalat si am mers pe plaja, am vrut sa facem baie dar ne-am razgandit, am zis ca e mai bine sa o luam din loc, de aici urma sa mergem tot pe malul marii, o sa ne saturam de mare. Am stat pe plaja, am facut poze, ne-am trezit cat de cat. . . Alin s-a dus cu Maia la cort, eu cu Ada am dar o tura prin statiune, sa cumpere Ada magnet, ne-am plimbat, am dat o tura de Buljarica. . . am ajuns la corturi, iar m-a ajutat Ada la cort, bagaje, motor, totul a mers ca uns. . . asa da viata. . . Am oprit in primul oras sa luam ceva de mancare, Ada a luat mai mult dulce, ei au intrat toti ma magazin eu am stat ca retardu afara ma motoare ca nu stiam inca cum se mananca Muntenegru asta. . . Alin si Maia au luat-o in fata, eu vroiam sa facem poze, sa oprim, dar ziceam sa nu ne pierdem. . . Ada si ea vroia sa facem poze, am mers inaite pana am ajuns la Kotor, unde era cetatea, nu am mai rezista si am oprit, am facut ceva poze, Ada si-a luat un magnet si am plecat mai departe sa-i ajung pe Alin si Maia. Golful era superb iar muntele se termina direc in mare, cel mai impresionant era cum au facut astia cetatea sus pe munte pe o panta foarte abrupta, tare chestia. . . In timp ce goneam in stanga era tot mai superb, am ajuns iar la un golf fain, am oprit ca trebuia sa fac neaparat poze, am vrut sa facem poze asa cu echipamentul dar Ada a zis ca decat sa faca cu echipament pe ea mai bine nu face. Avea si ea dreptate, eu eram stresat sa nu-i fac pe astia sa astepte dar mo enervat si tonul ei de a spune ceva.. . . eu fiind un tip coleric si neavand rabdare cu tot felul de fite si figuri am zis sa plecam si gata. Normal ca ne-am certat ca prostii. Pana la urma i-am ajuns pe astia si era sa cad din picioare cand am vazut ce face Alin. A gasit un golf superb, si a intrat efectiv imbracat in apa sa faca baia, m-a apucat rasul, merita imortalizat momentul. Atunci mi-a zis Maia ca ei nu mai aveau baterie la aparat, ne-a spus de aseara sa facem noi poze, daca stiam nu ma mai grabeam atata. . . In continuare am mers pe tarmul Marii Adriatice, peisajul era de vis, aveam impresia ca visez, doar in filme mai vezi asa ceva, senzatia era amplificata si de faptul ca eram cu motorul, era ceva si ca era-i cu o fata care te strangea in brate. . . pacat ca eram suparati. . . Am mers foarte fain, problema a fost doar ca nu gaseam abtibild cu Muntenegru, am uitat sa zic, prin toate tarile in care treceam puneam cate un abtibild pe sidecasuri, Alin punea pe ambele, simetric, eu am hotarat sa pun pe cel din dreapta toate tarile prin care treceam si pe cel din stanga cele care mi-au placut foarte mult. Abtibildele astea o sa ne cauzeze mari batai de cap ca nu am gasit pretutindeni dar a fost ceva frumos sa tot cautam. . . Am gasit pana la urma, am trecut granita in Bosnia si Hertegovina, am trecut ca prin branza dar am zis sa oprim sa bem un suc si sa alimentam si la ei, am luat ce ne trebuia pt sidecasuri, am pus pe un TDM-ist care avea un model mai nou sa ne faca o poza la toti si am incercat un suc de la ie, un fel de sicola ceva, avea gust de plastelina, era oribil. Mai bine nu dadeam banii, am hotarat sa mergem mai departe. . . Am trecut in Croatia, si am mers direct spre Dubrovnik, am oprit undeva inaintea orasului de unde aveam o priveliste foarte faina sa facem ceva poze. Alin vroai sa faca niste poze de hi5 si ia zis lu Maia sa-l pozeze, si tura trecuta a mai avut incercari de astea si cand il vdeam intram si eu in cadru si imi aratam chilotii. . . de data asta doar am sarit prin fata lui . . . Am ajuns si in Dubrovnik, am parcat motoarele, am luat castile cu noi in rest am lasat totul pe motor, am sperat sa nu ramanem fara. . . asta e . . . am riscat. . . Am vizitat Dubrovnikul, un loc foarte foarte fain, din pacate eu eram suparat cu Ada, Alin cu Maia se taraiau dupa noi si erau suparati si ei ca ne tot certam. Am dat o tura fain prin oras, am facut poze, ne-am pierdut oarecum pe stradute cum imi place mie si am plecat mai departe. Vroaim sa ajungem la Split. Am iesit din oras si am luat-o spre Split, oras mare pe tarmul Adriaticii. . . pe drumul de coasta, care normal ca era superb, am zis sa ma impac cu Ada, cu vantul in plete. . . pe atunci mai aveam. . . , cu Ada lipita de mine, curbele superbe, marea la fel, soarele sus pe cer, cerul albastru albastru. . . a fost ceva foarte fain, rar mai prinzi in viata asemenea momente. . . eram din nou veseli si bucurosi. Am ajuns in Split, deja se acumulase oboseala, am cautat un camping, am gasit unul dar era fenomenal de scump, mai scump ca si hotelul din Serbia, am hotarat sa mergem mai departe. Am iesit din Split si am ajuns in periferii, era deja noapte, am tot cautat camping. . . nimic. . . parca a intrat in pamant. I-am lasat pe Alin si Maia si am dat o tura cu Ada sa intrebam niste tineri, ne-au spus ca nu mai este in zona aceea ci doar intr-o alta parte la vrea-o 20 de km. Neavand ce face, ne-am intors la drunul principal si am plecat in aceea directie. Am orbecait, ba cu indicatiile celor de acolo, ba dupa GPS, ba dupa indicatoare. . . in timpul acesta am vazut un Aldi, am hotarat sa oprim, sa ne luam sa mancam, sa nu mai desfacem bagajul si am intrat in parcare. Era aproape ora de inchidere, am intrat si am luat ce na trebuia, incepeam sa ne incazim, am incaracat totul si am plecat mai departe. Am tot mers inainte, am trecut un pod si am ajuns pe o insula, foarte foarte faina, plina de turisti, lumini la tot pasul, era nebunie. . . eram in al 9 lea cer, faptul ca am dat de ea din greseala facea sa fie totul mult mai fain. Am incercat sa gasim cazare, din pacate totul era plin, asa ceva nu mai vazusem, era o nebunie totala. . . insula era superba, dar chiar asa plin?. . . Am plecat spre un camping, ne-am dus dupa indicatiile date de un receptioner, cu chiu cu vai, noaptea, am ajuns. . . eram iar veseli, ne gandeam ca o sa ne odihnim in sfarsit, cand colo. . . cea mai mare surpriza, efactiv campingul era plin. Imaginati-va ca era efectiv plin, cum mama naibii sa intelegi asa ceva. . . un camping imens, cu locuri de pus cortul sa fie plin ochi. . . am ramas muti de uimire. . . deja ma vedeam ca inoptez pe afara pe langa motor si asta e, eram debusolati toti cand administratorul ne-a spus ca mai exista un camping da departe in insula. No, asta este, nimic e bun? Ne-a dar tipul indicatiile si am purces la drum, noapte, am gresit o intersectie, mi-am dat seama, ne-am intors, am mers pana am iesit din oras, era pustiu, nu mai stiam incotro sa o iau. . . la un moment dat Ada zice ca ininte si la stanga, ii fac semn lui Alin si facem stanga pe un drum de piatra si nisip, neasfaltat, am mers. . . si am mers. . . m-am plictisit deja, imi puneam intrebari tampite in cap cand deodata, am dat ascuns intr-o padurice de camping. Am intrat, am oprit motoarele sa nu trezim lumea, nu prea vedeam mare lucru ca era noapte, am vb cu receptionera, ne-a arata unde sa punem corturile, ne-a dat chei de la toaleta si a plecat. Deja eram iar veseli, am desfacut cu Alin o bere, am pus cortul, totul s-a terminat cu bine. Ceva incoveniente pe la Maia si pretul campingului sau ceva de genul , nu mai stiu exact, au trecut, nu era ceva serios. Faza cea mai tare a fost la Maia, care in valtoarea mistolui de mine ca m-am facut comod, ca umblu cu Ada si poate de aia, a zis ca nu mai pun salteaua (si-au luat si ei saltea ca si noi) ca dorm pe izoprene. Le-am sugerat sa puna salteaua, pana la urma m-au ascultat si mi-au dat dreptate in alta zi, o sa vedeti. . . Dupa instalare, am facut cate un dus, aveam alta stare de spirit, dupa atat umblet si cautare dupa cazari eram extenuati. Neavand nimic pregatit de acasa a trebuit sa facem totul dupa ureche. . . cateodata iasa bine. . . cateodata nu. . . asta e frumusetea. Seara s-a incheiat totusi foarte frumos, am luat masa toti, langa corturi, se auzea marea, noi am inceput sa radem, probabil si de la a 2 bere plus ca repeziti cum am fost in supermarket Alin si Maia au luat paine dulce, nu se putea manca iar noi am luat ceva ce trebuia facut in cuptoru cu microunde sau ceva de genul, era efectiv un aluat. . . radeam ca prostii si mancam. . . ne mai strica dispoozitia mirosul de peste de la conservele Adei care o sa ne urmareasca pe tot parcursul calatoriei. . . dar gustul era bun. . . De la atata ras, am facut fara sa ne dam seama galagie, cineva a venit sa ne atraga atentia, noi iar am izbucnit in ras, dar, am inteles, ne-am conformat si am plecat pe la corturile noastre. . . Am dormit din nou neintors. . . salteaua face toti banii. . .

Prietene, sa te vad pe tine prin locurile alea daca poti sa iti retii zambetul de pe fata... a stai, am uitat ca tu ai iesit o singura data dintre blocurile din Bucuresti si atunci tot cu mine... E greu cu postatul pozelor pe forum, mai multe poze aici: http://picasaweb.google.ro/cosmin.papillon/ConcediuMoto2010#

Ziua 3 Ne trezim de dimineata, coboram la micul dejun, zambitori, veseli, avem 3 micuri dejun, al 4-lea trebuie platit, hotaram sa impartim la 4 cel care trebuie platit, intre timp bem cafeaua si ne uitam la ziare pe sarba, nu intelegeam nimic dar ne uitam la poze ca erau fete dezbracate pe acolo  Cand stateam si savuram cafeaua la micul dejun, in timp ce imi facea Ada inspectia de dimineata observa ceva la gatul meu. . . se uita mai indeaproape si observa ca eu de la ploaia si mizeria de ieri mai aveam ditamai pata de mizerie pe gat. . . nu stiu cum naiba am trecut eu prin dusul de seara dar asta nu s-a dus. . . eu le-am zis sa nu ma lase singur la dus  . . . atat le-a trebuit, au bagat astia in frunte cu alin un misto de mine de nu m-am vazut, m-au creierit de cap. . . a trebuit neaparat sa ma duc sa ma spal mai “ excesiv” asa. . . Jos, langa restaurant, dam de 2 scutere din Rusia si de 3 insi care au venit pe ele tocmai de acolo, ii felicitam si facem ceva poze cu ei, mancam ce avem la micul dejun si ne pregatim de plecare… Ada ma ajuta din nou la bagaj, strang magaoaia in spate si dupa aceea Alin ma roaga sa il ajut sa unga lantul. Alin si Maia, poate de aceea nu zic atat de multe chestii personale despre ei, se intelegeau bine tot timpul, eu la fel ii cunosteam foarte bine si cam stiam ce vor si asa, de aceea totul mergea destul de ok, nu erau mari discutii, de aceea e asa liniste. . . Nimic nu se compara cu motorul dimineata, asa rece cum e el, il iei usor pana se incalzeste, aveam toti zambete pe fete si de abia asteptam sa plecam mai departe. Am luat-o la picior ca sa zic asa, directia Muntenegru… Alin a luat-o din nou in fata, chiar daca eu aveam GPS-ul am stabilit sa mearga el in fata sa stabileasca viteza, sa nu zica ca merg iar prea repede, a fost mai bine asa, in afara de o singura faza, o sa vedeti voi cand. . . Dupa ce traversam toata Serbia ajungem intr-un final la granita cu Muntenegru undeva in munti. Aici eram mai stresati asa ca nu prea stiam ce si cum si nici nu ne intelegeam nici cum cu vamesii, nu au auzit de engleza., Alin si Maia trec primii fara probleme, urmam noi. . . Aici s-a petrecut o faza amuzanta, in timp ce Ada s-a dat jos de pe motor si s-a dus la vames sa dea buletinele, in dreapta erau niste vamesi, inarmati pana in dinti si mai impopotonati asa, erau mai sefi… eu ma uitam la ei, ei la mine… imi face unul din ei semn sa turez motorul… eu ma conformez… trag de gaz si urla frumos motorul meu 4 cilindrii in V, un sunet de toata frumusetea… Ada, sare direct cu gura sa stau linistit ca o doare capul, normal ca uita de ton si ca femeie ce e, urla de-a binelea la mine, eu, pregatit sa ma enervez, ma abtin deoarce vamesii vazand scena se prapadeau de ras… imi fac semn sa mai turez odata, eu… suparat si pe tonul ei trag de gaz iar motorul urla ca un lup plin de basi, un sunet gutural, frumos… Ada urla si ea dar pe niste sunete inalte de te raneau pe ureche , eu zambeam fericit ca “i-am aratat eu” iar vamesii erau pe jos de ras cand vedeau spectacolul. Am trecut de vamesi in pana sa ajung la Alin si la Maia care au trecut mai repede am mai tras odata de gaz spre disperarea Adei care era gata sa urle din nou dar s-a abtinut… a fost tare amuzanta faza. La granita vamesii ne-au dat un pliant cu ceva drumuri pe la ei, indemnuri sa reducem viteza, bla bla dar am apreciat gestul, macar ei fac ceva, plus ca au cam asfaltat drumurile, asa ca am pornit prin Muntenegru spre capitala lor, Podgorita. De la inceput am fost placuti impresionati de tara asta, numai munti si serpentine, eram toti bucurosi si incercam pe cat posibil sa prindem cu retina cat mai mult. Tara e superba, munti, vai, defilee, chei, ape limpezi si verzi/albastre, o nebunie. . . Am mers ca prin branza, am oprit la benzinarie sa alimentam si i-am dat mai departe, la un moment dat am trecut de un tunel si parca am iesit in rai, peisajul era de vis. . . numai serpentine, stanci , o nebunie. . . eram uimiti, faceam poze la greu de pe motor si mergeam in coloana, stateam in paralel si nu mai incetam sa ne felicitam ca am luat-o pe aici. Cred ca asta a fost singurul dezavantaj, faptul ca aveam drumuri inguste si era coloana de masini, era si duminica si normal ca oamenii mergeau in stanga, in dreapta. . . Am ajuns intr-un final in Podgorita, am oprit intr-o parcare, eram cu zamabetul pe buze dar obositi, am bagat ceva km si astazi, am hotarat totusi sa mergem pe centru la ei sa vedem cum e. . . am bagat motoarele asa incarcate pe centrul la ei care era cu restrtictie pana la 18 seara si ne-am asezat la o terasa mai „fancy” care am gasit-o. Aici aveau de toate, de la inghetata la mancare, in spate era un mall cu alte restaurante si magazine, era frumos, toaletele curate ce mai. . . totul era bine. Ne am asezat si am comandat sa mancam ceva, cel mai ciudata a fost la mine, am comandat kebab si mi-au adus 4 pute de carne, ca niste carnati umplute cu branza si ceva prin ele. Erau bune dar cam sarate. Astia radeau de mine iar. Oricum nu am putut sa mananc tot iar Ada si-a comandat pizza dar nici ea nu a putut manca tot. Astfel am luat la pachet si pe dimineata aveam ce sa mancam. Era ora 5 cand am plecat din Podgorita, am hotarat sa nu ramanem pe acolo ci sa-i dam cat putem de mult spre mare, la golful Kotor. Peisajul era parca si mai frumos, apa verde, verde, am oprit cu Ada sa facem ceva poze, era prea frumos. . . am pedalat asa pana seara. Am trecut pe langa un lac pe dreapta si pe stanga, batea luna asa fain pe luciul apei, Ada ma stranfea in brate ca era frig, era frumos. . . am ajuns la un tunel, am trecut prin el, 8 euro a costat si am trecut de ultimii munti inspre mare, se simtea briza marii. . . eu eram cu GPS-ul inainte, am hotarat sa opresc inainte cu cativa km de litoral sa caut o cazare ieftina, sa dormim. Alin si Maia au inceput sa faca mistouri de mine, ca m-am obisnuit in hotel de 4 stele, ca sunt comod, ca din cauza Adei, ca ea e mai comoda, dar adevarul era ca m-am decis singur sa opresc pt ca am sperat sa gasesc ceva ieftin langa mare, sa nu mai desfac dracia aia de rucsac din spate ca ma omora. . . Am oprit in fata unui magazin intr-un sat, am luat ceva apa si m-am dus cu Ada sa vedem niste camere de dormit. Din pacate m-am inselat, preturile erau destul de mari, le-am spus lui Alin si Maiei si am hotarat sa plecam mai departe. Intr-un tarziu si printr-un peisaj sublim am ajuns pe tarmul marii, noaptea pe la 12, am gasit un camping si ne-am apucat sa montam corturile. Aici, ca prin minune, pe Maia a apucat-o rasul, asa din senin, radea de nu se mai oprea. . . Alin o tot ruga sa il ajute la cort dar ea radea intr-una fapt ce l-a scos pe Alin din minti, au inceput sa se certe oarecum. . . noi ne amuzam si eram fericiti ca puneam cortul intr-o locatie asa oarecum exotica. . . Muntenegru . . . doar visam sa ajung aici pana acum. Singura patanie care ne-a trezit la realitate a fost faptul ca am pus motorul pe cricul central, si dintr-o data s-a aplecat usor usor sa cada, Ada a incercat sa-l tina dar nu a reusit acesta cazand la paman. Eu am inghet cand l-am vazut pe jos dar din fericire nu a avut absolut nimic, nici macar o zgarietura, Ada a mai atenuat cazatura. Ca prin minune Ada (ce o sa-si dea ochii peste cap acum) a pus umarul la treaba, m-a ajutat sa pun motorul, sa dau jos rucsacul, sa montez cortul, totul mergea bine. . . afara era senin, cald, l-am luat pe Alin si Ada, maia dormea deja, ne-am luat 2 beri de la statia de benzina ca era totul inchis si ne-am dus pe malul marii. . . am baut berile, fiecare se gandea la ceva probabil, Alin la Maia, eu ce fain era acolo deoarce luna batea puternic si se vedea muntele cum se afunda in mare si ca sunt prietenii in coltul asta de lume, Ada la. . . nu stiu la ce se gandea. . . dar se gandea la ceva. . . oricum. . . a fost o seara faina, una din serile care rar se mai repeta, departe de casa, munte, mare, prieteni, motoare, bere, stele . . . totul era unde trebuia sa fie. . . in afara de. . . faptul ca dupa asta m-a tarat Ada sa ne spalam pe dinti fapt ce a mai umbrit din romantismul gandit de mine dar na. . . a fost mai bine asa. . . ne-am dus la cort unde salteaua facea sa ma simt ca la un hotel de 5 stele, foarte foarte confortabil. . . a fost o seara faina. . .

Asa zic si eu... prietene, imi place semnatura ta, foarte faina, m-a facut sa zambesc intr-o zi grea... Vine si continuarea... Mesaj completat Ziua 2 Am deschis ochii… era dimineata tare… eram stresat sa nu se trezeasca Alin si sa stea dupa mine sau ceva, mi-am adus aminte ca i-am spus sa vina el sa ma trezeasca, m-am linistit… Ada dormea, era cam rupta saraca… m-am cuibarit langa ea, afara se auzea Dunarea, m-am gandit ca sunt sanse mari sa reparam motorul… am mai tras un pui de somn. . . Il aud pe Alin, ma trezesc si eu imediat, bate la usa, ma imbrac si ies, Ada doarme, sunt buimac inca, mergem la proprietarul pensiunii sa il intrebam de ceva sevice-uri prin Orsova sa putem repara motorul, ne da ceva indicatii iar intre timp ne aduce 2 cafele… au mers ca unse… plecam cu ambele motoare, eu in fata Alin dupa mine, inca mai tinea improvizatia facuta de el. Noroc ca stiam cat de cat Orsova, nu eram prima data aici, am gasit relativ usor primul service. E sambata, nici macar nu a venit la program, fac rost de nr celui de la service de la vulcanizarea de langa, vb cu omul la telefon si zice ca nu poate sa ne ajute, incepusem sa ma gandesc ca exista si posibilitatea sa nu rezolvam problema, mi-am alungat repede aceste ganduri si ne-am hotarat sa mergem la urmatorul service. L-am gasit cu chiu cu vai, era un baiat tanar dar parea serios. Mi-am scos aparatul sa fac poze sa imortalizez momentul, ma gandeam ca o sa trecem peste asta si sa ne aducem aminte. Mare dreptate am avut. Eu deja eram vesel, tot saream pe Alin, ii puneam piedica, el era mai serios putin dar totusi ok, avand in vedere ca motorul lui era stricat si noi eram langa granita. Daca eram in locul lui eram nervos de numa. Tipul se uita la motor, cauta o piulita care sa se potriveasca in locul celei stricate, nu gaseste, ne zice ca avem nevoie de un strungar dar stie el unul, ne da indicatiile necesare si am pornit cu Alin spre el. Ajungem la locul indicat de mecanic, strungarul era un nene in varsta, pensionat, a lucrat zeci de ani la uzina din localitate si acum la pensie, si-a cumparat strungul pe care a lucrat atatia ani si mai face una alta pentru oamenii din zona… se uita, zice ca nu poate sa o faca exact la fel pentru ca pasul filetului e diferit dar ca daca suntem de acord poate sa o faca sa mearga, Alin trebuia sa ia decizia asta. Alin e de acord, nenea strungar vine de cateva ori, masoara, incearca piesa, iar mai rectifica la ea pana ce o face sa fie buna. Eu eram fericit nevoie mare, glumeam cu muncitorii strungarului, acesta isi mai ridica un etaj la casa si statea pe sus cu muncitorii, majoritatea necalificati si un singur mester. Va dati seama ca au oprit astia lucrul cand au vazut 2 motoare ca vin inspre ei si s-au cocotat peste balustrada aia sa vada ce si cum. M-au intampinat cu o ploaie de intrebari: - Cat prinde? Merge tare? Cat are pe ceas? Cati cai are? Atatia?. . . . Aoleu, dublu cat Dacia mea. . . eu ma prapadeam pe acolo, erau intrebarile tipice a celor neinitiati, imi placea la nebunie sa glumesc cu ei. . . Mai faceam poze pe acolo, am facut si cu strungarul, saream pe Alin, ce mai , eram in al 9 lea cer, Alin la fel, ne bateam pe umar si ne ziceam ca o sa fie o tura faina… la final i-am spus lu nenea ca si tata e strungar, a ramas uimit, i-am spus unde a lucrat tata in Sibiu, a zis ca stia, erau inteprinderi vestite in acele vremuri si ne-a dar nr lui de tel sa il sunam cand ne intoarcem din tura sa-i spunem daca a fost ok. Nu ne-a luat nici un ban pe piesa, am ramas muti, mai exista oameni de treaba in tara asta. Ne-a mai si dat recomandari ce sa facem si mai ales ce sa nu facem prin Serbia, ce mai. . . foarte de treaba omul. . . Plecam de acolo fericiti, nu inainte sa trag de 2 ori de gaz sa ii speriu pe muncitori care radeau si se uitau ca la OZN-uri. . . Ne-am intors la mecanic, ne-a pus o solutie sa tina mai bine acolo, i-a dat pasta lui Alin, ne-a dat si el nr de tel si ne-a indicat unde sa oprim sa mancam in Serbia, eu fiind nerabdator si fericit ca s-a rezolvat prb am spus ca nu mai stau nici sa mananc in Romania. Alin ia dat 50 de lei baiatului pt deranj, eu am sunat-o pe Maia, i-am spus sa impacheteze, sa o trezeasca pe Ada, sa plateasca si sa ne astepte ca noi venim si plecam direct. Cat timp Alin si mecanicul strangeau la piesa aia eu m-am apucat sa dau telefoane pe acasa, sa le spun ca suntem bine, la prieteni sa le spun ca am ajuns ok la Orsova si ca plecam peste granita, mai rarut cu telefoanele si tot asa. . . ma tot gandeam in timpul asta ce fain ar fi fost daca venea si Tudor, prietenul nostru si Mihai, varul meu din Bucuresti, Ricardo daca mai avea motor, Alinutza ar fi putut veni cu choperelul ei, ar fi fost fain sa mergem asa in gasca. . . pana mea. . . Tudor nu o prea suporta pe Ada, si mai era obsedat si cu Slovacia aia, Alinutza era la faza no tengo dinero iar desteptul de varu-meu si-a facut acordeon motorul in Bucuresti dupa ce am bagat cu el cateva ture faine. Chiar, trebuie sa va povestesc de Mishu, ca e fenomen si asta: el este varul meu din Bucuresti de. . . cand m-am nascut banuiesc, habar nu aveam unul de celalalt, ne salutam doar cand dadeam unul de celalalt asa intamplator pe la rude si atat. In 2007 am facut prima mea iesire cu motorul la mare, am mers cu Ricardo, vecinul si prietenul meu care avea sa-si ia ulterior GSXR 600, si am oprit o noapte la Bucuresti, sa nu fac din prima Sibiu-Constanta. Nu l-am mai vazut de cativa ani pe Mishu iar cand ne-am vazut, a dat mana cu mine si so dus in camera lui sa stea pe calculator. Se uita Ricardo la mine, eu ii fac semn ca asa e asta, nebun, obsedat de calculatoare si jocuri, ce sa-i ceri. . . Se duce tusica-mea pe la el, banuiesc ca ii spune sa vina sa stea de vb cu noi, ca na. . . e varul meu si nu ne-am mai vazut de atata timp, asta vine. . . ne intreaba ce facem, sta 2 secunde si pleaca iar la nu stiu ce joc online pe calculator. Era clar, pt mine asta era dus, sa stea la calculatorul lui. . . Peste un timp insa primesc mesaj pe forum, de la unul Mihai din Bucuresti, ca e varu-meu si cica si-a luat motor. Eu am zis ca o nebunit tocilaru, cum naiba sa-si ia fitosu asta care nu a dormit in viata lui la mai putin de 3 stele la hotel. . . motor! Pana la urm s-a dovedit a fi adevarat, am fost in Bucuresti, am inceput sa vorbim, mi-am dat seama ca e ok, l-am invitat asa din politete pe la Sibiu si ce sa vezi? Asta chiar a venit, singur la primul lui drum lung. Statea tot neamul cu inima impietrita sa vada daca ajunge nebunu la Sibiu. Va dati seama ce era in capul lor nu? Ca nebunul asta de Cosmin de la Sibiu, l-a stricat pe Mihai cu motoarele si muntii lui, ca ii pune viata in pericol, ca moare naibii desteptul neamului si cate si mai cate. A avut asa acuraj sa vina, a ajuns cu bine, am dat atunci o raita prin munti, prin Trascau, chei, pesteri, viata buna, ceva ture cu motorul, stranduri, i-a placut de numa la retard, si asa ne-am imprietenit. . . de aia ziceam ca ar fi fost fain sa vina si el, mai ales ca promisese cat de cat dar na. . . nemaiavand motor, gasindu-si o prietena cu care se si casatoreste, stand asa sub papuc  , nu a mai venit. . . asa ca am dat telefoane pe la cam toti sa le spun ca iesim din tara si. . . ciao auguri. . . asta era gasca, Alin Maia, eu si Ada. . . salut ardeal. . . Eram bine dispusi si eu si Alin, am luat fetele care ciripeau vesele acum, am facut ceva poze de inceput de drum si …pe cai ca filmam. . . am mai facut cateva poze pe malul Dunarii si direct la Portile de Fier. Aici a mers relativ repede, la sarbi am stat putin, cat timp am asteptat mi-am dat geaca jos ca era o caldura insuportabila mai ales ca prin Serbia trebuia sa respectam vitezele ca am inteles ca e jale la ei, poti sa faci si inchisoare. Am trecut de vama cu buletinele si am luat-o incet, incet prin Sebia, cu 80 la ora. Cald, Serbia nu e cine stie ce ca si tara, ma plictiseam ingrozitor, Ada la fel, si-a ridicat picioarele, le-a pus peste ale mele iar cu spatele statea rezamata de rucsacul din spate… parca era in fotoliu, mai mai sa o ia somnul… ne-am mai jucat in mers, am lasat-o sa conduca mobra din spate, mergeam de la stanga la dreapta si invers iar Alin si Maia ziceau ca sunt nebun, ca nu stiu sa merg cu motorul, nu stiau ce faceam eu. Am ajuns intr-un final la locul unde banuiam ca trebuia sa manacam, am comandat pe engleza ceva mancare, ca meniul era tot in sarba si dupa ce ne-am mai tras sufletul am plecat mai departe. Am mers, am mers, am mers, m-am plictisit de numa, am oprit intr-un orasel sa luam un suc, am baut, ceva poze si mai departe, la un moment dat am dat de unii cu dubele care mergeau mai tare, l-am convins pe Alin sa mergem dupa ei si astfel, tinandu-ne de ei am inceput sa mergem si noi mai cu viteza… La un moment dat am intrat pe un defileu, un fel de Valea Oltului dar mai lata, a fost frumos, asfaltul foarte bun, ceva cetati in ruine pe dealuri, am dat si de 2 vitezisti cu GSXR-uri care mergeau unul dupa altul la milimetru si parca dansau asa, se leganau de pe stanga la dreapata, aveau si mobrele si echipamentele aproape la fel, cred ca erau gay. . . ne-am salutat, ei au luat-o mai repede… noi incetisor asa si facand poze de pe motor… am bagat km de ne-am plictisit… am oprit sa alimentam, deoarece am intrat intr-un orasel de-al lor. Ne-am intalnit aici cu unii care au venit cu niste BMW-uri din germania cred si mergeau nu stiu unde, la mama naibii, au socializat astia cu ei dar eu eram la toaleta. . . Aici in oras imi indica GPS-ul ceva dar astia au schimbat sensurile, eram cu ochii benoclati pe GPS, nu puteam sa mai si semnalizez tot timpul dar mergeam incet. Alin statea mai la distanta sa vada pe unde o iau, stanga sau dreapta, iar eu il tot ziceam sa stea langa mine sa nu ne pierdem. Cu un ochi la GPS, cu unul la drum si cu inca unul in oglinzi am reusit sa ajungem spre marginea orasului unde se lucra la drum si nu puteam trece iar GPS-ul nu stia ce sa faca. La fel si noi. Am incercat sa ne intelegem cu ceva sarbi dar nu aveam cu cine, cand a venit un tip cu un Pegaso si a spus sa mergem dupa el… ne-am conformat, ce aveam de pierdut? Am mers, am mers, asta mergea ca nebunul pe stradute inguste, incepeam sa cred ca asta ne duce aiurea, am inceput sa glumesc, sau nu, cu Ada ca asta ne duce si ne taie si ne ingroapa pe undeva, am mers in total peste 20 de km, mergea tare prin oraselul ala si pe niste strazi de zici ca erau special facute pt mobre, asa erau de inguste, in fine, se opreste tipul si ne spune mai mult prin semn ca acolo trebuie sa facem stanga dupa care tinem tot inainte si e bine. I-am multumit sefului si am luat-o la picior ca sa zic asa, batraneste cu mobrele. Gps-ul a gasit pana la urma drumul, ne-a urcat prin niste sate uitate de lume ca iar se lucra la drum, radeam ca prostii ca zicceam ca aici ramanem, pierduti pt totdeauna in Serbia. Am mers pana s-a facut noapte, a inceput sa ploua, era deja frig ne-am hotarat sa cautam ceva cazare si sa nu desfacem corturile. Alin si Maia tot opresc, ne tot enervam ca tot opream, mergeam, nici noi nu stiam ce facem, eram obositi pana cand zice Alin ca mai mergem cativa km si undeva pe stanga ar trebui sa fie o chestie ok, ca a vb Maia cu unii cand au oprit pe acolo. Si asa a fost, am oprit la un fel de han ca la noi, cu restaurant jos si camere sus. Trimitem fetele sa vb, noi stam uzi la o poveste, ca ce lunga a fost ziua, bine ca a fost ok, si alte cele, fetele stateau, stateau, parlamentau… am zis ca daca nu gasim locuri aici e trist, e deja tarziu, nu mai aveam chef de mers, ploua usor… pana la urma s-au descurcat fetele, am intrat toti 4 intr-o camera de 2, ei au dormit in pat iar eu cu Ada pe saltea. Inainte de a urca normal ca am bagat motoarele inauntru, sub ceva acoperit, Maia statea sa-l ajute pe Alin sa dea jos bagajele de pe motor, Ada era dusa, nu venea nici cum. Am asteptat sa ma ajute, am asteptat, nimic… pana la urma m-am apucat singur, a venit intr-un tarziu, fara chef sa ajute sau ceva… am bagat asa o cearta, mai mult preventiv asa ca vroiam sa inteleaga ca in momentul in care oprim undeva prima data punem motorul, il asiguram, dam bagajele jos, punem cortul, facem tot ce trebuie sa fie ok iar dupa aceea fiecare poate sa faca ce vrea. Atat ii spuneam, iar dimineata la fel, strangem impreuna chestiile, le punem pe motor, le asiguram si dupa aceea putem sa povestim cand totul e gata. Mare grija cu cine mergeti, sunt tari straine, trebuie pe cineva care sa puna umarul. Pana la urma a fost ok, am reusit sa ma inteelg cu ea si celelalte zile am semanat si noi ca o echipa, bine. . . nu ne-am ridicat la nivelul Maiei si Alin care de atatia ani se cunosc si care strangeau cortul si puneau totul pe motor de zici ca asta au facut toata viata. De fiecare data ne intreceau si trebuiau sa astepte dupa noi, cateodata se mai suparau, cateodata ne asteptau, cateodata ne enervam noi ca parca ne stresau. . . dar totul a fost ok, ne-am inteles. . . Am ajuns sus, am facut cate un dus cald care ne-a pus pe picioare, am coborat, am mancat la restaurant. Cam greu de inteles cu chelnarii dar a fot ok, am incercat berile lor locale, am degustat fiecare din berea celuilalt cu Alin si am plecat la somn. Am dormit iar dusi, doar ca…putin cam suparat…e nashpa sa te pui suparat in pat, incercati sa nu faceti asta, dispar toate lucrurile bune ale zilei…plus ca. . . inghetati de frig…