"Era o tipă grasă la coadă la McDonald's. Se vedea că ducea o luptă în interior pentru că știa că nu e bine să mai bage în ea junk-food, dar totodată ”o, Doamne, ce poftă-mi e”. Era ca o fată de la școala catolică foarte excitată care își dorea enorm să se lase prădată de un falus, deși știa că Iisus o vede. Mai avea un pic și începea să plângă doar pentru a-și înghiți lacrimile și să se sature, dar să nu mănânce porcăriile alea. Colanții strâmți de pe picioarele ei crăpau de nervi pentru că erau la o distanță de un sos de maioneză ca să se rupă. Ficatul ei sângera colesterol și fruntea-i începuse să transpire. La un moment dat, cum stăteam în spatele ei și observam lupta dintre bine și rău care avea loc în mintea ei, mi-a venit o idee de care nu sunt tocmai mândru, dar mi s-a părut amuzant. Am mers la ea, dorindu-mi să-i testez voința și i-am zis: -Scuză-mă, eu sunt destul de grăbit și stau deja de zece minute la coadă. Lasă-mă, te rog, pe mine în fața ta și îți cumpăr trei hamburgeri A izbucnitt în plâns și m-a făcut să mă simt prost. Am luat-o de mână și i-am spus: -Hei, nu fi tristă. Îmi cer scuze dacă am greșit cu ceva sau te-am făcut să te simți aiurea. Îți cumpăr patru hamburgeri."