chif

http://www.motomagia.ro/aventurierii-arctici-3-x-bogdan-in-alaska-2012/

http://www.motomagia.ro/aventurierii-arctici-3-x-bogdan-in-alaska-2012/

@Denali, nu l-am vazut dar o sa o fac, promit! Frumos!

N-am folosit decat ce ai scris tu mai sus "Data viitoare ajungem intr-un oras din secolul trecut si Gunnar este nevoit pentru prima data sa parcurca un drum neasfaltat mai serios (de lung)!"

Da, tura de mai sus a lui Dan si Demostene e dura. Kms aia in Ro inseamna mult! Am facut Iron Butt-ul acum o luna, 1650km in 19 ore (Vancouver-Hyder via Kamloops). A fost super misto dar as minti sa spun ca e usor

Super tare, de acum incepe distractia. Am un "feeling" ca sunteti in Dawson City si o luati pe Demspter spre Inuvik... V-am trimis pe privat vreo 2 sfaturi. Multa bafta si distractie, stiu ca o aveti din plin

Pe aici se campeaza doar in locurile amenajate (camping-uri). Nu poti pune cortul unde vrei, sunt terenuri private si nimeni nu face asta. Daca esti prin mijlocul muntilor si padurilor, in afara drumurilor, e logic ca pui unde vrei, nu-i bai, dar pt excursiile de "sosea", trebuie sa respecti asta. Ideea este, insa, ca sunt foarte multe camping-uri, la tot pasul, care au curent, dusuri, internet, etc. si sunt relativ ieftine ($15-25/site/noapte). Bafta in viitoarea ta excursie.

Ati pornit-o bine, drum bun! Referitor la benzina, este o mica confuzie la mijloc, in Europa se foloseste un sistem de masurare numit RON (Research Octane Number) si in State AKI (Anti-Knock Index). 100 RON = 92 AKI 98 RON = 91 AKI 95 RON = 89 AKI 91 RON = 87 AKI Asa ca nu te speria cand bagi de 89, este echivalentul 95 european

Io am pus berea la rece. Mai ramane ca ei sa puna frana

Multa bafta! Daca o sa ai nevoie de info, o mare parte a traseului de pe continentul nord american am facut-o si ti-as putea indica cateva locuri pe care nu trebuie sa le ratezi. Daca o sa ajungi prin Vancouver, dau o bere. Da un mesaj pe pm.

Funny

Reinvii un pic topicul, a fost lasat de izbeliste 3 ani... Miercuri 27 iunie, 03:00 am ora Vancouver-ului, plecam 2 motoare intr-o tura de 1650 km in 24h si o documentam la Ironbutt. Urmatoarele 3 zile mai facem 2500km dar alea-s altceva. Traseul e spre nord iar planul e ca prima noapte vrem sa o dormim in Hyder, Alaska. O sa dam probabil de stire daca totul a fost bine si daca am reusit. Doar vreo 400km sunt pe autostrada.

La Multi Ani si Casa de Piatra Ducule!!!

O sa inchei cu ultima parte din video si inca vreo 2 poze, mai decente. Restu-s cenzurate http://www.youtube.com/watch?v=7Do3pHh6-CI&feature=relmfu

partea a 2-a de fapt e asta, nuj ce are youtube-ul... nu merge embed... http://youtu.be/su23S_7JG4s Retur placut in Canada si sa nu uiti sa postezi Norkapp (visul meu)

Partea a 2-a din video: http://www.youtube.com/watch?v=su23S_7JG4s&list=UUo-1J6GbJGJywGQdka90Bog&index=1&feature=plcp O sa fie si a 3-a. Tofino a fost recent, cu o saptamana inainte de Oregon. Super tare. Am filmat doar, n-am oprit la poze.

Epava navei The Peter Iredale, scufundata in 1906 e foarte usor accesibila. Sand Dunes National Park, n-am prea facut poze din pacate: La vreo 80km de Mt St Helen Volcano. Din cauza vremii, n-am mai ajuns la vulcan. Loc pt data viitoare, pe soare. Partea 01 din video: http://youtu.be/w8Ccx7e2Bsg?hd=1

da, ce-i drept, mi s-a cam infierbantat gatul de la atata stanga dreapta. O trebuit multa bere si fireball pe urma... Alte poze de pe coasta: Simbolul coastei, the Haystack: Zicea ceva nenea de vreo 600 de cai pe vreo 1200 de kile, frumos raport Heceta lighthouse in spate: Doi lei de mare la odihna: S-or cam caacaat pescarusii: Erau 3 orci prin zona dar n-am reusit sa le vedem. S-o bagat la fund si n-o mai iesit degraba. Mai e un set de la Sand Dunes dar nu intra aici.

De ziua reginei Victoria canadienii nu muncesc. Mai exact, sarbatorile legale se dau luni, astfel ca week-end-ul devine ... long week-end. Prilej pt cetateni sa faca excursii un pic mai indepartate. La fel am facut si noi, Bogdan C. si Bogdan K. cu partenerele, bimmerele, precum si cu nevestele - Candice si Ana-Maria. Din Vancouver am planuit sa o luam in sud, pe coasta vestica a Americii, pana in Oregon. N-am decat pozele de pe un aparat, cum le obtin si pe alealalte o sa mai adaug. In plus, o sa mai pun si un link cu motajul video, dupa ce-l fac, sper curand. Din Vancouver am luat-o voiosi spre Seattle, unde am vrut sa cumparam niste echipament de ploaie, just in case. Nu am gasit nica interesant asa ca am decis sa luam macar o secure, sa ne incalzim la foc si sa facem un carnatz. Destul de comic... am intrat intr-un magazin, cu insigne si patchurile cu BMC pe spate, ne intampina o doamna si ne intreaba cu ce sa ne ajute. Noi... vrem o secure! Tipa ramane 2 secunde blocata si pufneste in ras. Se scuza si zice ca nici nu se putea potriveala mai buna si ne indruma la zona cu securi. Acolo, o intrebam pe alta doamna ce secure ne recomada. Ea de acolo pufneste in ras si zice ca depinde pt ce ne trebe, dar ea nu vrea sa stie nimic, sa nu-i spunem, ne indica pe cea mai scumpa si pleaca razand. In Seattle prindem rush hour si petrecem 2-3 ore mestecand in cutie, intre a 1-a si a 2-a. Zicem la doamne, ca asa ne petrecem noi excursiile pe 2 roti. Sunt naspa rau si daca s-ar putea, sa nu mai vina cu noi data viitoare... Nu a tinut Spre seara atingem din nou Pacificul si campam intr-un super loc, numit Cannon Beach. Foc, whisky, bere, carnatz si povesti pana tarziu in noapte. De la Cannon Beach am continuat sud pe celebra 101 spre Dunes City, unde ne-am propus sa campam. Nu stiu cate poze ma lasa sa pun fara reply. Traseul e cam naspa, numai curbe, oceanul pe o parte si de obicei munti pe cealalta. M-a franat, mai este...

Mai avem un pic si suntem acolo ) Nuj care vrea sa fie negrul ) Asta e ultimul episod: http://www.youtube.com/watch?v=D0PbVGvyAqA&feature=plcp&context=C429b3feVDvjVQa1PpcFPTk5IeezQTLnanxTM0x9Nb0qS94O3d6pY%3D Pana sa intram in Alaska sud (din nou) am batut 2 zile. Pune cortul, strange cortul, scoate Fireball-ul, nu mai e Fireball, scapa motorul, ridica motorul a devenit rutina. Semn pt noi: DĂŠjà vu, Bear Glacier: Ne-am intors in Hyder. Ne-a fost foarte dor de locul asta si am avut ceva de terminat. Trebuia sa ne hyder-izam si sa avem si dovada. Urmand procedura de intiere la barul local, ne-au fost date instructiunile de rigoare, ni s-a pus in carca toata raspunderea pt ce va urma (suntem totusi in America), ni s-a pus in pahare bautura secreta si... ca niste buni romani, am supravietuit fara sa clipim. Intrucat totul este pastrat in mare secret, nu vom strica surpriza celor care, poate odata, vor ajunge aici. Ne-am intalnit cu un simpatic doctor stomatolog, care a venit din Brazilia sa faca aproape acelasi lucru ca si noi. Numele? Claudio. Eram deja 2 Claudiu, cu el 3. Jocul numelor in excursia asta a inceput sa fie foarte amuzant. Cetateanul s-a hyder-izat total, s-a initiat si in Fireball si am petrecut o noapte pe cinste. A 2-a zi saracul cica a suferit rau, dupa cum am aflat ulterior. Asta a fost blogul lui http://viagemrosenba.blogspot.ca/2011/06/alaska.html Am plecat cu o imensa parere de rau. Alaska e un loc care trebuie vazut macar o data in viata! Ne apropiem de sudul British Columbiei, dupa alte 2 zile de ride. Doi Bogdani ajung acasa, al 3-lea mai bate 2500km pana in Denver. Se faceau niste lucrari pe drum, asa ca asteptam cuminti la coada. Un lucrator care dirija traficul statea in fata noastra si ne povestea una alta. In spatele lui, vedem cum un urs cum isi da drumul pe o vale si aterizeaza in cateva secunde la cativa metri de el (si de noi). Ne priveste dar se pare ca nu aratam prea bine asa ca-si vede de drum, spre casele oamenilor. Nu am apucat sa-l pozam First nations intre copaci Cam asta a fost. Ca fapt divers, in Tok (Alaska), am stat in acelasi motel, in aceeasi camera, unde au stat in 2004 si Ewan McGregor si Charley Boorman cand au inconjurat lumea in Long Way Round.

Ajunsi in Liard Hotsprings, am decis ca tre sa ne fierbem oasele vreo doua zile in apele foarte fierbinti care bulbuceau din burtile pamantului. Nu vroiam sa se sfarseasca vacanta, si mai aveam doar un pic peste 2000km pana acasa. In prima seara ne-am scos rezervele de Fireball si bere si le-am impartit cu niste foarte simpaticii vecini, cu care am petrecut de altfel toata seara (Clinton, Gary si Rita). Pe la 2am de fapt, eram inca in "piscina" naturala, cu berele reci in mana. A 2-a zi ei si-au continuat drumul iar noi, in lipsa de racoritoare, am intrat in panica. Nu va speriati, ne mutam doar locul de cort... Chipmunk Am decis ca Bogdan C. merita sa bata 300km pana la prima asezare umana sa faca plinul. Noi i-am pastrat obiecte de valoare in camping, sa fim siguri ca se intoarce. Si s-a intors dupa 5 ore, cu o sete nebuna... Aproape ca si-a dat foc la motor. Morala, sa nu te joci niciodata cu ciorapii langa canistra de benzina. Rangerul a aparut in cateva minute cu extinctor si a ucis saracul foc. BC agriculture. Campground-ul. Hotsprings si imprejurimi: Mai jos era punctul cel mai fierbinte. Ca dovada de rezistenta, trebuia sa pui cu mana o pietricica pe pietrele mai mari. Noi n-am putut. La doar 3-4 m de izvor, fierbeai oua... Locul asta este tot timpul verde. Nu uitati ca suntem in nordul Canadei, iar iarna, -40C e normal. Aici insa, vegetatia este luxurianta si nu-mi pot imagina cum e sa fii iarna acolo... Oricum, moose-ul, elk-ul vine sa pasca, asta-i sigur. Imi imaginez ca si lupul stie asta... Dupa doua nopti super faine, am luat-o inspre sud ca sa intram din nou, in ... Alaska. Postul viitor. Nu ma lasa mai multe poze aici.

Dempster-ul ud e iadul! E greu sa tii o masina pe drum, darmite un motor. Acea substanta, calcium chloride (facuta sa protejeze permafrostul si sa previna totusi inghetul) e ca o gheata uda. E incredibil de alunecoasa! Pe drumul de retur, de la Eagle Plains in jos, a inceput sa ploua. Norii se mutau din loc in loc, lasand in urma un drum de calvar pt noi. Pe putinele portiuni uscate trageam sa recuperam timp. Cand dadeam iar de ud, 30km/h parea mult prea periculos. Era tarziu si soarele nu avea puterea sa lumineze prin nori, asa ca era intuneric, iar din cand in cand cate un urs traversa agale drumul. A durat parca o eternitate pana am dat de asfalt, undeva la 2 dimineata. Benzina era pe gata iar singura benzinarie, inchisa la ora aia. Am continuat pana in Dawson si ne-am apucat de Fireball. A 2-a zi am spalat motoarele si ne-am apucat de petrecut. Era solstitiul si toata lumea se aduna pe un munte din apropiere, la concerte. Asta am planuit si noi, insa vremea s-a schimbat din nou, a plouat rau, soarele nu era de vazut si sarbatorit asa ca am ramas in camping peste "noapte". Peste vreo 2-3 zile urma sa aiba loc celebra intrunire moto D2D Dust-to-Dawson. Eram inscrisi, prin ADV Rider si ne doream sa participam. Asta insemna insa inca 4-5 zile sa nu ne miscam din camping, ceea ce nu era tare interesant. Ne-am hotarat sa o luam din loc inspre Liard Hotsprings, un loc de care am auzit ca e bestial, si care era la doar 2 zile distanta. Urcat pe motoare si plecat, nu fara pareri de rau, la vale. Ziar local, intr-un catun, undeva, pe drum. Forest of signs: Liard Hotsprings si Alaska reloaded in postul urmator

Frumos pe acolo!

Parasim Eagle Planes dupa ce am avut parte de o masa copioasa. Ne indreptam spre nord, stiind ca in curand ne vom indeplini visul, sa "atingem" Cercul Polar. Vantul batea nebun si mergeam aplecati pe o parte, intr-un unghi periculos. Acelasi vant ne-a urmarit multi kms, pana in NW Territories. 19:00 hrs - 19 iunie 2011. Cercul Polar! Oprim, facem cateva poze si ne bucuram ca niste copii. E greu de descris ce era in sufletul nostru, dar ne simteam stapanii lumii! Pana la capatul drumului mai aveam 270km. Era seara dar stiam ca soarele nu va apune, asa ca-i dam bataie spre Fort McPherson, sperand sa alimentam. Nu am avut noroc, singura benzinarie fiind inchisa. Vantul o luase razna, la fel si noi. Ne uitam unii la altii si strigam in casti cat ne tineau plamanii: Hoooooly Fuuuuuck, Yuhuuuuuuu si radeam ca nebunii Hahahahahhaaaaa Muriiiiim, bag p.....laaaaaaa Inainte sa trecem raurile Peel si MacKenzie vantul ne lasa in pace si le trecem linistiti. 01:40 am - ajungem in Inuvik, pe un frig crancen. Suntem terminati, intr-o stare high, parca am fi fumat iarba dar fericiti, am reusit! 68 degrees north! (asta e si adresa blogului unde am descris excursia mai in amanunt) Cautam o benzinarie, alimentam, sa ne luam de o grija. Pe urma gasim un camping si ne apucam de baut. Cum o sa vedeti in video de mai jos, eram varza! A 2-a zi dimineata, dupa doar 3 ore de somn, ne indreptam spre visitors' center, sa ne luam certificatele care atestau faptul ca am ajuns acolo, pe moto. Bem o cafea, mancam o gogoasa si o luam inapoi. Mai jos, undeva in dreapta vedeti Inuvik: Penultimul episod: http://www.youtube.com/watch?v=Q0t0fxL-cyM&feature=plcp&context=C325c813UDOEgsToPDskLIL_-Ryh7O-72-eRj2S_N9 Pe drumul de intoarcere, ne astepta o surpriza...