chif

Dempster Highway este un vis! De la ultimul petec de asfalt drumul o ia in nord pentru 736km, pana aproape de Oceanul Arctic latitudine-68. Peisajul e salbatic, nu exista civilizatie, doar pustietate, zone de munti, lacuri si vegetatie arctica. Cand e uscat, drumul e un vis, cand ploua, un calvar. Le-am avut pe amandoua, in doua zile. Am facut Dempster-ul dintr-o bucata pe fiecare sens. De obicei lumea se oprea la jumate si-l facea in 4 zile, dar noi n-am vrut sa irosim 2 zile. In plus, vremea nu se anunta buna si am incercat sa profitam de soare. Road chart-ul Pe undeva la jumatea drumului este primul stop, Eagle Plains, unde poti alimenta cu benzina, manca la restaurant sau dormi la hotel. Am intalnit aici 2 americani si un australian, cu KTM-uri 990A. Cand au aflat ce-i cu noi au zis "So you're the f... romanians! We were in a pub yesterday in Dawson and somebody asked me "Are you with the romanians?"" Hahaha. In Dawson inca ne bantuiau fantomele. KLR-ul n-a folosit rezerva de benzina si a ajuns aici cu 1 litru in rezervor. Mai incolo, in Inuvik, a ajuns doar cu 150 grame. Inainte de Eagle Plains am intalnit un neamt, Andreas Eller, care facea Dempster-ul singur...pe jos! Incredibil! Stiam de el de la alti motociciclisti, care l-au intalnit cu o zi in urma si ne-au zis ca singurul lucru de care are nevoie e ... bere! E photograf si o sa scoata la inceputul anului 2012 o editie care se cheama ARKTISCHES KANADA – ZU FUSS ZUM POLARMEER. I-am luat un box de bere si a fost super fericit de surpriza. Eagle Plains! http://www.youtube.com/watch?v=WLe4K2NNdJQ&feature=plcp&context=C3368575UDOEgsToPDskLPdDTYkZyMNANXa0CwiYBh

Frumoasa tura, daca aveai soare era si mai bine ... In postul urmator te apropii de mine... Astept

Frumos!

In Dawson City lumea nu e sanatoasa la cap! Soarele nu apune, toti petrec incontinuu iar noi am stat 4 nopti, 2 inainte si 2 dupa Dempster Hwy. Am campat pe un mal al raului Yukon, intr-un campground provincial. Ca sa ajungem in oras trebuia sa trecem cu bacul. Ne-am imprietenit f.repede cu multi de prin partea locului si am petrecut multe clipe super faine. Dawson este un oras f.vechi si pastreaza inca savoarea sec.XIX iar fantomele cautatorilor de aur sunt parca printre noi. Aici, totul e legat de aur. Inca se cauta, inca se gaseste, inca se extrage, inca imbogateste. A 2-a zi dupa ce am ajuns, am decis sa facem o tura de incalzire pe tura mica a celebrului bikers meeting Dust to Dawson (D2D), inainte de hopul final, Cercul Polar si Oceanul Arctic, pe urmele cowboy-lor din filmele Bonanza... (Upper&Lower Bonanza Creek - ca fapt divers, plin de ursi si plin de mine de aur). Olgivie Mountains in nord, pe care trebuia sa-i trecem a 2-a zi Dintr-un anumit motiv, absolut necunoscut, in Dawson am stat cel mai mult si avem cele mai putine poze Asigurarea este valabila pe toata North America, indiferent ca-i asigurare americana sau canadiana. Odata ce ai asigurare, nu-ti bati capul de nimic. La granita nici nu se pune problema sa-ti ceara cineva altceva decat id-ul tau (vehiculul, treaba ta). Exceptie face Mexicul, iti trebuie asigurare mexicana pe care o iei de pe net sau din granita.

Merci Zappy. Ajunsi in Tok la miezul noptii. Punem corturile. Ora 1 dimineata, dupa cum se vede ) Am vrut sa ne apucam sa schimbam gumele dar ne-am razgandit. A doiua zi dimineata un chipmunk zgomotos ne trezeste si ne sugereaza sa schimbam gumele ca-s varza. Ne asteptau 2000km de offroad, asa ca i-am dat dreptate. Ce parea o chestie simpla s-a transformat intr-un cosmar. Gumele de spate numai nu vroiau sa intre pe janta. Ne-am plictisit si am gasit un shop Can-Am, unde, cu scule, totul a durat minute si $20. Am plecat spre Top-of-the-World-Highway. Dupa nici 40km, in plina pustietate si pe o ploaie enervanta, KLR-ul s-a gandit ca-i vremea de o pana, pe spate! S-o schimb, no way! Compresor, aer la maxim si cu toata viteza inapoi in Tok. Shimbat rapid pe urma un super alaskan burger cu carne de moose, doua surori super frumoase care visau la feti-frumosi care sa le rapeasca din Tok, niste fireball si ne-am decis ca e un semn si ca mai trebuie sa stam o noapte. La motel, ca doar ploua ràu... A doua zi am luat-o calare spre Dawson. Renumitul Chicken Alaska, old brother town. Legile naturii in toate directiile Top-of-the-world, looking north... Cea mai nordica frontiera terestra a USA Intram in Yukon Unii au de povestit mai mult cu vamesele DĂŠjà vu? Ne apropiem de Dawson City, in urmatorul post. Nu stiu cate imagini permite acest preafrumos site intr-un singur topic, dar cu siguranta sunt foarte putine.

= Din Denver Bogdan D a bagat vreo 17000km si noi din Vancouver am bagat vreo 12000km. Bani, habar n-am... au fost pregatirile care au fost destul. Excursia in sine cred ca vreo 3000. = La sud de Anchorage se intinde Kenai Peninsula si Kenai Fjords National Park. Am vrut sa stam o noapte in Homer de care am auzit ca e super fain. Din cauza ploii si a faptului ca a doua zi la 10am trebuia musai sa fim inapoi in Anchorage, am ales un alt loc, mai apropiat - Seward. Kenai Peninsula este spectaculoasa, salbatica, plina de ghetari, munti si drumuri perfecte pt doua roti. Seward este o mica asezare pe malul Pacificului, de asemenea inconjurata de munti si ghetari. Am petrecut seara intr-un bar, muzica rock live, bere etc Atmosfera era ca in Romania anilor '90. Super fain. http://www.youtube.com/watch?v=GWWRRQN0Nb0&feature=plcp&context=C303caeaUDOEgsToPDskIuTB_grGgJzuNFKVurIKgF Din Anchorage aveam doua optiuni, sa continuam nord spre Fairbanks si, pe faimoasa Dalton Hwy, spre Prudhoe Bay, la Oceanul Arctic sau sa o luam est spre Dawson City (Canada) si de acolo sa urcam nord pe si mai faimoasa Dempster Hwy spre Inuvik, la acelasi ocean. Prin ambele trasee atingeam si treceam de Cercul Arctic. Noi am fi vrut sa le facem pe amandoua dar ar fi durat cu vreo 4 zile mai mult si n-am avut cum. Am decis sa mergem est spre Dawson, pe Top-of-the-World-Highway. Am ajuns in Tok (AK) seara tarziu si am decis sa dormim si a 2-a zi sa schimbam gumele. Astea pe care le aveam erau gata si de acum ne asteptau 2000km de offroad. Ceea ce trebuia sa fie o chestie relativ usoara s-a transformat intr-un cosmar. Gumele de spate noi erau super tari si nu le-am putut instala singuri, cu toate ca ne-am chinuit de numa Am renuntat si am gasit un service Can-Am unde le-am pus. Am pornit victoriosi spre Dawson, intr-o pustietate absoluta si pe o ploaie enervanta. Dupa numai 40km... KLR-ul face pana. Sa ma chinui din nou? Nici gand! Bag compresorul, aer la maxim si da-i toti 3 inapoi in Tok. Am rezolvat problema la acelasi service dar ne-am decis sa bagam inca o seara in Tok. Un super alaskan burger, doua surori super frumoase, un fireball care ne-a uns la suflet si iaca a mai trecut o noapte. A doua zi eram pe drum. http://www.youtube.com/watch?v=eBRRvtvGYSc&list=UUo-1J6GbJGJywGQdka90Bog&index=5&feature=plcp Not fun: Tantari? Noooo Nu mai pot posta ca-mi lipeste posturile si cica-s prea multe poze. Stupid. Imi trebuie un reply intre posturi. Merci.

Multumim. Klr-ul si-a facut treaba onorabil, insa daca as fi mers cu motor de acelasi calibru ar fi fost mai bine. La urcat dealuri lungi, incarcat cum eram, nu puteam face mai mult de 110-115 si asta se simte pe distante lungi. Am intalnit insa tipi doar cu klr-uri, care tineau viteza de croaziera pe la 100-110 si erau super fericiti. Tineti cont ca asta in conditiile unui motor super incarcat si cu vanturi/dealuri. Am intalnit un american care si-a pus un pinion mai mic pe spate si a castigat 500 de ture la aceeasi viteza. Si el era super multumit. Dupa ce ne-am intors, am bat big bore kit-ul de 685 pe el si am vandut-o unui prieten. Se simte diferenta si sper sa se bucure de extra puterea de acum. Am fost super multumit de Kenda. De departe e cel mai bun raport pret/calitate/profil de pe piata, cel putin aici. Un set costa undeva de $120 si duce multi kms, on so offroad. Am facut B+ loop cu ele si n-am avut nicio problema. Daca faci numai sosea, poate ca nu-i cel mai bun profil. In Canada insa ... nu asa se pune problema...

Calatoria spre Anchorage a fost super tare. E filmat ceva in clipul din postul anterior. Am alternat zone de padure cu pasuri prin zone de munti inalti, ghetari si pe urma iar padure. Ploaia ne-a urmarit ràu dar am facut slalom printre nori si am scapat. Benzinarii relativ rare. Am gasit un belgian de peste 70 de ani care facea Anchorage - Los Angeles(?) parca, pe bicicleta. Nebunie, credeam ca noi suntem smecheri... Anchorage e centrul cel mai important al Alaskài. Multe pub-uri, magazine si avioane militare. Ne-au disperat, parca eram in razboi cu rusii, cred ca zburau si submarinele. Am gasit si reprezentanta BMW unde Bogdan C si-a schimbat un fork seal, Bogdan D bocancii, etc. Nu am vrut sa pierdem mult timp in civilizatie, asa ca abia am asteptat sa terminam si sa plecam. Mai jos poze inspre Anchorage. In postul urmator Seward & Kenai Peninsula Lucky Strike fàrà filtru! Fuck! Starbucks coffee holder:

Drumul dintre Whitehorse si Skagway este o nebunie. N-am putut face multe poze si nici n-am filmat ca s-a terminat bateria de la camera, bineinteles... Traseul e de 180km si trece prin Whitepass, un loc mirific, plin de f.mici lacuri, munti, zapada. Exista si un tren (din ala de acu 100 de ani) care face Skagway-Whitepass si care-ti da un sentiment western veritabil. Oraselul Skagway este un fel de Vama Veche in westul salbatic, undeva la capatul lumii. Cladirile cu arhitectura veche, vasele de croaziera imense in port, elicopterele care duc turistii spre ghetari, turistii care inghit strazile in cautare de suveniruri, tineri care vin pt catarare, hiking, distractie. Noapte nu exista, hotelurile sunt full, distractia la maxim. Ne-am lipit de niste hikeri si am stat la povesti in jurul focului o buna parte din seara. Ca fapt divers, ca sa nu deranjeze lumea din jur, la ora 11pm fix, focul a fost stins si lumea a intrat in cabana unde probabil au continuat. Regulile sunt reguli si se aplica chiar si de tinerii veniti la distractie, din bun simt si nu fortati de cineva. Am intalnit si romani care lucrau pe unul din vasele de croaziera. Intalnim un cuplu care vorbea romaneste. Ii oprim, facem cunostinta, noi, 3 Bogdani, el, Bogdan! Funny Pe urma intalnim un prieten de-a lui Bogdan Crisca, cu care iesim la berici... E incredibil ce mica e lumea. In acea seara a fost un meci de hockey intre Vancouver si Boston in playoffs in finala cupei Stanley. Sport barurile pline ochi, Vancouver castiga, noi strigam cu morcovul in ccc si spre surprinderea noastra tot barul urla de bucurie. Morala, ori prea multi canadieni acolo ori prea multi americani ii iubesc pe canadieni. Credem ca-i a 2-a. O sa fragmentez povestea intrucat sistemul nu mai lasa sa pun prea multe poze si tre sa o fac in mai multe posturi. Mai jos un filmulet care suprinde Skagway dar si continuarea spre Anchorage. Poze doar pana-n Skagway. http://www.youtube.com/watch?v=WhBfky99WfE&feature=player_embedded#!

Multumim. Cu cat ne indreptam mai in nord, cu atat noaptea devenea mai zi. Intrucat am plecat foarte tarziu din Hyder, am decis sa innoptam la Dease Lake, 400km mai la nord. Cassiar Hwy e fun, multi ursi, salbatic, asezari umane inexistente, doar cateva sate de indieni si o singura benzinarie, dotata ok (a unui elvetian). Tantarii au inceput sa ne manance si din mers, la stopuri era razboi, ne-am dat cu tone de spray anti-tantari... http://www.youtube.com/watch?v=ZNjDYtTLaJI&list=UUo-1J6GbJGJywGQdka90Bog&index=9&feature=plcp Din Dease Lake am continuat a doua zi prin paduri nesfarsite si pe alocuri ravasite de incendii, stinse cu numai o zi inainte, dupa o saptamana de lupte grele. Am avut bafta, altfel, nu am fi putut trece. Pompierii inca erau prin zona, stingand ramasitele. Am atins Yukonul cu mare bucurie. Ieseam din British Columbia si stiam ca ne apropiem din nou de Alaska. In Whitehorse am avut primul ghinion. Cablul de ambreiaj de la moto lui Bogdan D se mai tinea in 3 fire iar surubul de sub baie a fost imposibil de scos. Ambreiaj nema, ulei nou, nema. Service BMW? Nema. Service Yamaha, Harley, Honda? Estem dar ei nu diluieste cu BMW iar in plus, Harley (sa-i fff) nu am chei metrice!!! Stand intr-o parcare si gandindu-ne ce dracu facem, vine un nene cu parul alb, ne intreaba de sanatate, noi ii zicem, iar el ne raspunde ca-i mecanic moto si ca ne poate ajuta, sa-l urmam la el acasa. Zis si facut. Rezultatul? In 15 minute ambele joburi rezolvate. Tipul super meserias. Multumim John! Discutand cu un vecin de-al lui, harley-st, ne zice ca nu se poate sa ratam Skagway AK, la 180km vest. Cel mai bun sfat al excursiei! Benzinarie la indieni, mai jos. Daca au chef, deschid, daca nu, nu. Daca au chef, iti taxeaza $40 numai sa dea drumul la pompa, pe urma platesti benzina. Daca nu, nu. La dus, nicio problema. La intors in schimb.... Urmeaza ... SUPER drumul catre Skagway Alaska!

Una din chestiile faine ale acestei excursii a fost neprevazutul. De fiecare data cand am avut ocazia am vorbit cu localnicii si am aflat de locuri pe care nu le-am avut in plan si care s-au dovedit a fi exceptionale. Unul din acestea a fost Salmon Glacier, unul dintre cei mai mari ghetari din North America. Mai jos ceva material din zona Stewart BC - Hyder AK, doua ffff.mici localitati una lg alta, de o parte si alta a "frontierei". http://www.youtube.com/watch?v=KUO_H4cVHs8&feature=player_embedded Nu pot continua ca cicà sunt prea multe poze. Imi trebuie un reply ca sa pot posta... Am mai gasit 2 poze sugestive din Hyder si o mut mai departe.

In partea de jos, Alaska are o forma lunguiata si se prelungeste pana la mijlocul British Columbiei. Din motivul asta o atingi relativ repede, dar pana sus mai este cale foarte lunga. Cum nu sunt drumuri de-a lungul costei, pe partea americana (se poate ajunge doar cu vasele de craziera), am fost nevoiti sa intram si sa iesim din Alaska spre Canada de cateva ori. Din Quesnel in sus deja vorbesti de salbaticie, am inceput sa vedem primii ursi, care ne-au fost companioni de drum pe tot restul excursiei. Ultimii 80km inainte de Hyder, Alaska e un fel de gradina zoologica, in care oamenii sunt exponatele si animalele (in special ursii) vizitatorii. Probabil ca ne au ca amintire si ne-am pozat in trcerea noastra. Primii ghetari, din nou oceanul si prima atingere a unei lumi desprinsa din westul salbatic. In Alaska nu-i obligatoriu sa porti casca pe moto, iar in baruri se fumeaza. Super tare. In Hyder exista un obicei - hyderizarea. Va vom spune de el, cu mai multe detalii, pe drumul de intoarcere... http://youtu.be/W21RScMlxxE http://www.youtube.com/watch?v=W21RScMlxxE

Bogdan D pleaca din Colorado si dupa 2 zile ajunge cu bine la Vancouver (2360km) Din Vancouver am pornit-o usor in sus, pe malul Pacificului spre Whistler si Quesnel. Traseu batut de mai multe ori dar de fiecare data ingrozitor de fain. Video de mai jos (partea 01) este tremurat ca am pus camera pe oglinda. In urmatoarele ne-am dat pe seama. http://www.youtube.com/watch?v=WWpx0PNI3aE

Suntem cei 3 membri Bukowina MC de pe continentul nord american si suntem fericitii posesori ale unor amintiri pe care e greu sa le descrii. Nici nu stiu de unde sa incep... Bogdan i-a bagat microbul lui Bogdan care i-a bagat microbul lui Bogdan. Asa a luat nastere o excursie pe care am intitulat-o "Hello, it's Alaska calling!" si in care s-a aplicat formula 3B+B, adica Bogdan Crisca, Bogdan Dobrota, Bogdan Chifan - Bukowina MC. In primavara 2011 s-a nascut ideea iar cu cateva luni mai tarziu au inceput pregatirile excursiei catre nord. Am hotarat sa o facem in iunie, cand vremea ar fi cea mai potrivita pt Alaska si tantarii se numara doar cu 6 zerouri pe seara. Un pic mai tarziu zerourile isi pierd sirul si risti sa dispari in burtile flamande ale acestor dragalase insecte. Bogdan s-a pornit din Denver CO catre Vancouver BC, unde-l asteptam noi, cu sticlele de Fireball destupate. Tot destupate ne-au urmarit si pe toata perioada excursiei. Fireball-ul este o bautura canadiana, un whisky usor, dulce si cu gust de scortisoara. O nebunie. O sa incepem povestea cu cateva minute petrecute acu cateva zile la TVR1, intr-o emisiune de dimineata. http://www.youtube.com/watch?v=Q8lvuU6Mono Pt inceput i-am rugat pe tovarasii din Alaska sa ne trimita o harta si sa ne ureze bun venit. Au facut-o repede. Un pic de pregatiri la motoare:

Ceva peisaje de octombrie in B.C.

Superbe poze, super peisaj! Din pacate in RO inca se poate, in alte parti te leaga imediat si nu mai pupi motor si iarba verde ani buni.

Up!

Bafta maxima baietii, salutare de la mare departare! Mereti cu incredere ca n-are cum sa va para rau, n-are ce sa nu iasa bine! Muntele, padurea, celebrele curbe spre Palma si Cimpulung Mold, Raraul, manastirea, berea, rachiul, toate-s acolo si nu pleaca!!! Distractie faina!!!

Super felicitari amandurora!!! Sa va intoarceti sanatosi! PS Asta a fost visul meu acu cativa ani dar din anumite motive acum vad alte pamanturi. Prin calatoria voastra m-ati starnit din nou... Merci! Nordkapp-ul trebuie facut!!! Pozele sunt ametitoare, feeling-ul e rezervat doar voua, care munciti! Bravo.

Orca Run 2011

@gospodarul: Aia era o foca, care facea spectacol pe langa vapor. ... si f.greu de prins in poza... @Hosszu Toll: Salve omule! Vremea a fost aiurea in ultima zi, in rest a fost ok. Da, cred ca m-am mai schimbat un pic, am mai pus niste ani in carca (si niste par pe cap ) )

Mai jos 2 link-uri catre 2 video facute de altii: http://s1209.photobucket.com/albums/cc381/smacdougall100/2011 Orca Run/?action=view&current=2011_05_14_01590160.mp4 http://youtu.be/A11FRdjet3k Va urma si un video facut de noi. Urmatoarea tura va fi in iunie, cand vom face Alaska, Inuvik, NW Territories, Polar Circle, Arctic Ocean, pt 1 luna.

Merci dar tot nu au incaput, o sa mai fie nevoie de unul. Ce prostie... reply to add more pls ...