Sari la conținut

mrwwwhite

Membru
  • Număr conținut

    260
  • Înregistrat

  • Ultima Vizită

Despre mrwwwhite

  • Rang
    -------------------

Metode de contact

  • Website URL
    http://www.intotheworld.eu
  • Skype
    mrwwwhite

Profil

  • Sex
    Male
  • Locatie
    Into the World
  • Carnet moto din
    '05
  • Motocicleta
    701 Rally, 1190 ADV R
  • Numar Moto
    B701ADV
  • Club
    Intotheworld

Informații profil

  • Motociclete detinute
    Honda CB600F Hornet PC36 '98, Honda CB600F Hornet PC41 '07, Yamaha XT660Z Tenere '09, Yamaha XT660Z Tenere '10, Suzuki DRZ 400, Husqvarna 701 Enduro
  1. Dunlop Geomax Enduro M 90/90-21 nou, nemontat, tinut in casa 120Ron https://www.olx.ro/oferta/dunlop-geomax-enduro-m-90-90-21-IDby4kQ.html#ba0df1e193 Dunlop D908 RR 140/80-18 nou nemontat, tinut in casa 320Ron https://www.olx.ro/oferta/dunlop-d908-rr-140-80-18-IDby4nu.html#214500dcfe Sau 400Ron set. 0722575603 Ionut
  2. Dunlop Geomax Enduro M 90/90-21 nou, nemontat, tinut in casa 120Ron https://www.olx.ro/oferta/dunlop-geomax-enduro-m-90-90-21-IDby4kQ.html#ba0df1e193 Dunlop D908 RR 140/80-18 nou nemontat, tinut in casa 320Ron https://www.olx.ro/oferta/dunlop-d908-rr-140-80-18-IDby4nu.html#214500dcfe Sau 400Ron set. Ionut 0722575603
  3. Gratuit! Geanta moto impermeabila si ajustabila pentru rezervor, marca ENDURISTAN Elvetia. Folosita. - facuta din tesatura mixta kevlar/polietilena in 3 straturi laminate, care asigura impermeabilitate 100% - fermoar YKK impermeabil - volum ajustabil, capacitate totala 13-20l - dimensiuni: L x W x H: aprox. 35 x 25 x 18/27 cm (13,5 x 10 x 7/10.5 ") - se fixeaza extrem de simplu pe rezervor, cu ajutorul chingilor elastice ROKstraps™ cele mai bune din lume; se scoate la fel de usor, prin eliberarea cataramelor de plastic de pe chingi, pentru a alimenta rezervorul dc e cazul; chingile ROKstraps™ garanteaza ca geanta ramane fixata ferm pe motocicleta chiar si in cele mai dificile conditii de condus off-road - interiorul este rosu, pentru vizibilitate optima a obiectelor - are un buzunar transparent impermeabil care se fixeaza cu velcro la exterior, poti tine acolo o harta, documente, alte obiecte mici; cateva benzi velcro s-au dezlipit, le poti lipi la loc cu noste adeziv gen prenadez - geanta se spala cu solutie diluata de sapun, nu necesita intretinere speciala Geanta este folosita, captuseala din textil are niste petede la aparatura foto, anumite accesorii sunt rupte (chinga spate de ex.), dar este in stare buna si se poate utiliza. Este complet impermeabila si functionala. Pretul in magazinul ENDURISTAN este 190 Euro. O poti vedea si lua din zona Berceni, Oraselul Copiilor, Sector 4 Bucuresti. Tel. 0722575603
  4. Vezi ce ziceam data trecuta... acu un an... tre sa i faci o vizita lui Zdrobi sa ti recalibreze senzorul de treapta de viteza cu DealerTool, pt ca de la modelele twinspark incoace e ceva mai destept.
  5. Pantaloni Goretex Klim Traverse marimea 32. Noi cu etichete. Pret 1600Ron. 0722575603 » Post actualizat in 01 Aug 2018 14:56 Casca LS2 Pioneer Triger Negru Galben Marime XL, noua cu etichete. Pret 450Ron. 0722575603 https://www.fc-moto.de/en/LS2-Pioneer-MX436-Trigger
  6. Salutare matrixx, scuze ca raspund asa tarziu, tocmai ne-am intors dintr-o calatorie pe continentul nostru de suflet. Cartea OYIBO e la a 2-a editie si se gaseste acum peste tot, inclusiv emag, elefant.ro, librariile fizice din toata tara etc; dc. esti din Bucuresti si o vrei cu autograf sau asa ceva putem sa trecem pe la Carturesti Carusel sau Romana si sa-ti scriem o dedicatie la casa. Cu ocazia asta lasam aici un fel de "avertisment" ca urmeaza sa povestim pe scurt cum am petrecut iarna in Africa de Vest, pe masura ca facem ordine in poze, filme si ganduri. Daca in OYIBO povestim foarte pe scurt cum au fost 14 luni in 23 de tari africane, de la vest in sud si apoi la est, de data asta ne-am dorit foarte mult sa vedem si restul tarilor din zona Africii de Vest care ne "scapasera" in prima tura. Adica Senegal, Gambia, Guinea Bissau, Guinea Conakry, Sierra Leone, Liberia, Coasta de Fildes si Ghana. Cum Marocul ne era destul de cunoscut si vremea a fost foarte friguroasa, nu am stat prea mult prin Maroc, insa ne-am dus destul de adanc in Mauritania, pe care abia acum, la a doua vizita, putem spune ca incepem sa o intelegem si sa o iubim. Au fost 3 luni geniale, piperate cu intalniri faine: Au fost circa 20000 de km pe drumuri care uneori au scos untul din noi: Au fost o gramada de ocazii sa mancam bine fie in carciumi locale, pe bancute cot la cot cu localnicii sau la boschet: Au fost zile care speram sa nu se sfarseasca niciodata... E foarte posibil sa iasa un OYIBO 2 din asta, dar hai sa nu punem carul inainte boilor. Va urma.
  7. Eu am mai pățit deci nu era vro aluzie, anyway bine ca e rezolvată Senzorul de cric nu afectează dar cel de treapta de viteza da. » Post actualizat in 11 Nov 2017 08:54 Dispare Neutral si in cazul meu plus sensor belaliu de cric = dead bikeAu schimbat senzorul de cric si nu mai merge chestia cu 2,2kOhm sau dongle, dar ca si Krong magnet lipit peste e ce trebuie... “Mai bine alea pe carburator. Dom’ne!” de le repari cu o șurubelnița dreapta )))))) Elictronica asta...
  8. Rezistenta de 2,2Kohmi intre firul negru si firul roz simuleaza cricul ridicat. Practic asta vinde KTM in "side stand Dongle". Daca nu vrei sa pui rezistenta atunci scoate senzorul de jos, si din suportul de plastic, gaseste un magnet si pozitioneaza l pana gasesti locul corect si lipeste l pe senzor. Gaseste un loc pe la baterie unde sta sigur si gata... Incerca sa nu uiti sa pleci cu cricul coborat dupa aia. Vezi ca daca pui contactul cu mufe desfacute e posibil sa ai surprize... de exemplu, la modelele de dupa 2014 de 690 si toate 701, (noul model de GPS - gear positioning sensor) daca faci asta se reseteaza senzorul si trebuie recalibrat cu "dealer Tool". Nu ma intreba cum am aflat asta . Bafta!
  9. Si pe noi ne au cam vrajit. Daca vrei, pot sa ti trimit una la o rezolutie cu adevarat buna. PM Suna foarte interesant, in 'aventurile' noastre am reusit sa ne facem o imagine de ansamblu ptr 3 continente (deocamdata), dar stand pe la gazde si imprietenindu-ne cu expati, am aflat o gramada de lucruri care altfel ne-au scapat. Ne-ar placea si noua sa stim mai multe depre tarile pe care le pomenensti. Poate faci niste ture pe 2 roti prin ele si atunci intri in detaliu. Blogul a fost un pic restructurat, si am updatat cu povestile din safari de asta vara si asta primavara. O sa mai punem chestii acolo cat de curand.
  10. Ti-ar placea mai multe despre Oman sau despre "the fat lady" 1190? :0
  11. In plan, da, in lucru... da... Stim insa cand si cum se va materializa ceva?... Nope ----- Cum ziceam, de prin vara hotarasem sa nu iernam la frig. Ne era dor de biciclete, stiam cum merge treaba prin Orientul Mijlociu, nu ne omoram cu Craciunul si aveam un plan B: sa pedalam in Oman, de-a lungul coastei, de la Salalah la Muscat. Am servisat toaglele, am facut bagajul. Cu doua zile inainte sa plecam trimitem un email unui amic englez, Pete, stabilit in Oman de vreo 9 ani. Omul este maniac cu motocicletele. De curand si-a lasat jobul ca dea drumul unui start-up bazat pe motoare: o companie de tururi de aventura off-road, ghidate de el prin Oman. Era oare Peter in zona in decembrie/ianuarie? Avea chef sa bem o bere... pardon... un fresh de portocale in Muscat? Raspunsul a venit iute si de ne-refuzat: cica sa venim doar cu chilotii pe noi, ca ne da el o mobra pe care sa forfecam Omanul ca la carte, mai bine si mai in detaliu decat am apuca sa o facem cu bicicleta. In cele cateva ore ramase pana la avion, bagajul a fost restructurat: Pete ne pregatise un KTM 1190 Adventure R, despre care o sa spun cateva cuvinte la final. Dupa cateva zile in Muscat acasa la Pete, am taiat-o in directia Masirah, o insula arida si pustie, unde, culmea, am intalnit o alta familie de calatori. S-a dovedit ca avem foarte multe in comun, printre care: ceva mai mult timp petrecut in Nigeria si o afectiune profunda pentru acea tara, pasiune pentru doua roti, o calatorie lunga overland de-a curmezisul Africii, gratitudine pentru ospitalitatea araba... Intalnirea s-a incheiat cu arsuri solare pe tot ce nu se afla sub costumele moto... si cu a doua poza cu amandoi pe motocicleta din 2010 incoace. Revenisem in Oman pentru senzatia ca esti singur pe lume, pentru muntii salbatici si litoralul pustiu. Nu am fost deloc dezamagiti. Intr-o astfel de tara trebuie sa fii gata sa faci orice este necesar pentru a gasi un bivuac. Dupa cum se vede nu am avut cine stie ce bagaj: cort, saltele, saci de dormit, un rand de schimburi, cutit, lanterne si o carte despre Oman. La care s-au adaugat pe parcurs cantitati impresionante de plastic si ambalaje. Asa iti dai seama cate deseuri producem zilnic. A urmat o bucla de peste 3000 de km prin unele dintre cele mai salbatice si frumoase locuri din Oman. Din insula Masirah inapoi pe continent, pe o plaja care e ultimul refugiu al testoaselor verzi... Ca sa gasim locul unde dunele sunt mai albe ca zaharul tos, ne-am abandonat cortul si motocicleta, si am mers prin arsita vreo 6 km in directia soarelui rasare. Cand l-am facut cu bicicletele in 2014, drumul catre cele mai inalt varf din Muntii Hajar, Jebel Shams, ni se paruse foarte abrupt si lung. Cu KTM-ul am ajuns sus atat de devreme, ca ne-a ramas vreme si energie pentru o drumetie de 6 ore, in compania unor localnici. Oamenii stiau o pestera cu apa potabila si un sat abandonat unde poti privi cateva sute de ani inapoi in timp. Am ramas o vreme in munti. Cei din Oman sunt aspri. Putina vegetatie, mai mult piatra si cer. Drumurile sunt abrupte, de multe ori asternute cu un strat gros de fesh-fesh, praful ala fin, asemanator cu pudra de talc, care da bine in pozele de la Dakar si din care sunt facute cosmarurile pilotilor. Dupa zile lungi in saua motocicletei, ne-am racorit in wadi-uri pline cu apa turcoaz. Unele dintre aceste wadi sunt ca o pestera a comorilor lui Ali Baba: ca sa ajungi la sursa apei, trebuie sa sari, sa te cateri peste bolovani si pe sfori care atarna dintr-o gaura in munte, sa te scufunzi si sa iti regasesti respiratia in mini-canioane unde lumina patrunde printr-o perdea de stropi. Adancimea apei variaza intre o palma si 30 de metri. Intr-un astfel de loc am petrecut Anul Nou. Bivuacurile au fost unele dintre cele mai odihnitoare si spectaculoase din cate ne amintim. Fie la gura unui wadi secat, sau pe fundul unui canion, sau in varf de munte. Iata si un bivuac straniu: in zori ne-am pomenit cu o ceata deasa, singurul loc ramas cat de cat uscat fiind doar urma de la cort! Mancarea in Oman este foarte pe gustul nostru: condimentata, adesea iute ca focul si ieftina. Vorbesc e localurile rurale, unde bucatarii sunt indieni, pakistanezi, yemeniti sau originari din Bangladesh. Nu am gatit la bivuac. Cand am mancat din punga, ne-am bazat pe produse locale de baza, iaurt, curmale, paine. Oamenii locului sunt exceptional de primitori, de la indigeni, la emigranti si naturalizati ca Pete, care ne-a devenit din simplu cunoscut, un prieten de suflet. Despre KTM 1190 Adventure R numai de bine. Sa imi dau cateva palme peste gura ca am barfit-o fara sa o conduc. Da, e mare si grea. Da, e scumpa, dar asta e alta poveste. Da, nu se repara cu ciocanul si are o groaza de electronica pe ea. Da, pentru o singura persoana care nu are statura potrivita sau suficienta experienta, nu e poate alegerea cea mai buna, caci s-ar putea sa te tina departe de nisip si alte lucruri interesante. Dar... Dar pentru 2, pentru calatorii pe orice fel de teren fara compromis de la confort si viteza pe legaturile lungi pe asfalt, e o motocicleta foarte foarte misto. O fi mare si grea, dar trage de rupe. Intr-o lume ideala, multora dintre noi le-ar sta bine printre 'capre' si un 1190 din asta in garaj. SaveSave
  12. Salutare... S-a pus praful pe acest thread si ne-am zis ca ar fi mai potrivit sa nu se incheie cu galceava intre membri. Deocamdata nu povestim planuri de viitor, ca nu ne sta in obicei, ci despre o frumoasa tura pe motocicleta care a avut loc in iarna asta in Oman. Pana la mobra, care o sa va placa, speram, dar si surprinda, sa recapitulam in cateva poze cum ne-am "plictisit" pe doua, si chiar patru (scuze) roti in perioada (lunga) care a trecut. Mai intai, dupa ce am condus din Romania in Mongolia si inapoi via Stanuri, am parcat KTM-ul si Suzukitza si am zburat in China. Acolo am cumparat cu 80 de coco bucata 2 biciclete second hand cu care am pornit spre sud. Cand am ajuns in sudul Chinei, in Europa incepea deja iarna. Asa ca am hotarat sa petrecem vremea rea in tari cu clima mereu blanda, unde poti sa o arzi numai in slapi si tricou: Vietnam, Cambogia si Thailanda. Pare un plan bun, nu-i asa? Odata cu primavara am zburat si noi in directia Romania, cu o oprire 'nesabuita' in Orientul Mijlociu. Tura pe MTB prin cele mai pustii colturi ale Omanului a fost frumoasa, dar ne-a testat limitele. Am aflat cat de usor poate fi sa mori de sete, si cat de minunat e sa dai din nou de oameni. In iarna urmatoare in Bucuresti era un ger de crapau pietrele, dar noi ne topeam de dorul Africii. Am impachetat faimoasele biciclete chinezesti, cortul si ce mai trebuia pentru 6 saptamani de pedalat de la Lacul Victoria in Uganda, la Oceanul Indian in Zanzibar. Am luat cu noi si un prieten "virgin" in ale Africii, campatului in tufe si calatoritului cu traista in spate. I-a fost greu - a dat jos vreo 5 kile si si-a cam julit coatele. Cu toate astea, la final a zis ca ar mai vrea. Vara trecuta am incercat ceva diferit. In calatoria cu mobra si cea cu toaglele prin Africa nu am avut acces in marile parcuri nationale, adica pe taramul faimoasei mega-faune africane la care visam cu totii de copii. Asa ca ne-am impachetat catrafusele si am pornit intr-un safari pe 4 roti, prin sudul continentului: Botswana, Namibia si Africa de Sud. Am campat intre hiene, am calcat pe unghie un elefant sau doi, ne-au tremurat nadragii cand am auzit leii in zori. Am facut baie in cascada si ne-am catarat pe dune. Toate astea ar fi fost cu siguranta inzecit mai frumoase daca am fi calatorit pe doua roti. In 2 dintre cele 5 saptamani petrecute pe continentul nostru de suflet nu am fost singuri. A fost prima "tura" organizata de noi, care a iesit asa de fain incat in februarie anul asta am mers in Namibia din nou. De data asta a fost mai greu, deci ceva aventuros. Acestea fiind spuse, sa revenim la cum am ajuns sa facem Craciunul intr-o tara araba, la 50 si ceva de grade, cu o motocicleta de imprumut. Sunteti pe receptie?
  13. Draga Mircea, as zice ca judeci un pic cam simplist situatia. Hai sa analizam cele 4 posturi ale “Super Membrului” Kollar. „Am fost la lansare si am cumparat cartea din dorinta de sustinere a doua chestii: motociclismul si turismul fara agentii, fara rezervari, fara organizari.” (wtf that even means!) Munca autorilor de a impartasi prin carte, blog, thread motociclism.ro nu e demna de susținerea lui. Plus: unde sunt curiozitatea pentru ce se petrece in alta parte a lumii, pasiunea pentru aventura, emotia de a afla dintr-o confesiune intima ce inseamna sa faci un astfel de drum? „N-am luat autografe pentru ca sunt de parere ca ar trebui sa ne dorim semnaturile autorilor pe carti care ne-au placut, ori pana nu citesc nu stiu daca-mi place cartea.” Nu caut sa ne ridice nimeni statuie, si cred ca am demonstrat asta de nenumarate ori printr o atitudine destul de umila, chiar antisociala ar putea zice unii si cum am spus mai sus nu am încercat sa ne promovam de dragul promovării cum este foarte la moda. Dar, fie-mi ingaduita remarca… sa mergi la lansare, sa ai cea mai mica legătura cu motociclismul in general sau cu cel de aventura si sa nu consideri ca este normal sa strângi mana a doi doi romani care au facut turul Africii este straniu si zau ca nu merita menționat. Treaba asta a fost pusa sub forma necesitații autografului pe o carte necitita, dar va spun ca desi evenimentul era programat sa dureze 30 de minute, si noi si Alex Gavan am stat 4 ore ca sa cunoastem si sa vorbim cu toti oamenii care au dorit sa o faca, in timp ce mamele si prietenii nostri se straduiau sa le faca asteptarea mai dulce cu bomboane sau o vorba buna. „Am inceput sa citesc si, dupa doar 20 de pagini, am deja cateva nedumeriri: * voi nu dormiseti la cort pana sa plecati in tura asta? * Ionut nu iesise de pe asfalt cu mobra pana la tura asta?” Felul in care este pusa problema nu arata deloc dorinta de a afla adevarul sau „perspectiva autorului”. Întrebările au un iz retoric si categoric. Nu reiese de nicaieri ca nu dormisem niciodata inainte de Africa la cort sau ca nu iesisem de pe asfalt. Ba chiar inca din primele pagini povestim cum inca șchiopătând am adus primul Tenere din Germania si am facut teste in „labirintul de poteci de pamant” din rezervatia Comana. Un lucru este clar, nu am facut asta dintodeauna si nu eram experți in ale off-roadului/campatului pana in Africa si de aceea prima luna in Maroc a fost o una de teste. Insa inainte sa apucam sa formulam un raspuns, cititorul nostru s-a si saturat de asteptare si de OYIBO si regreta suficient de tare ca a cumparat cartea incat sa-si exprime inca o data dezamagirea pe thread. „Vezi ca unii merg pe coclauri cu mobre de 200 de kile fara sa puna niciun picior pe calcai fara probleme. Nu mai descuraja lumea aiurea.” Raspuns tipic in doi peri menit sa crească contorul de posturi. Costinel a spus limpede ca pina nu reuseste el sa ajunga cu tot calcaiul jos nici nu se gandeste sa o lase pe sotie sa incerce WR-ul. Ea este mult mai scunda deci daca el nu ajunge bine cu talpa jos, ea o sa pluteasca, lucru foarte neplacut pentru un rookie si care poate sa faca diferenta intre un inceput pozitiv in motociclism si o fobie. „Io nu inteleg de ce initiatorii topicului nu posteaza cu saptamanile. Incepe sa-mi para rau ca am dat banii pe carte. Nu inteleg nimic din ea. Am o gramada de intrebari si nici la primele doua nu mi s-a raspuns.” Deja l-am suparat. Daca dorea un raspuns rapid nu era mai normal sa incerce un mesaj privat decat un „rant” pe thread? Apropos sper ca asta sa nu va descurajeze sa va formati propria opinie despre OYIBO. „Daca taceai...Kierkegaard ramaneai...” „Tu n-ai invatat in "cei sapte ani de-acasa" ca nu e frumos sa te bagi in discutiile adultilor?” Atitudine clar beligeranta si agresiva fata de alti useri. Dialogul nu inseamna cearta; cum am spus si in citatul anterior, orice user are dreptul (si este de dorit) sa isi spuna parerea si sa puna intrebari sau sa raspunda (in nume propriu sau in numele altuia), daca o face argumentat si respectuos si nu inutil agresiv. Deci, Mircea, si eu cred ca i pacat… regret ca nu i-am ignorat in totalitate postarile. Acestea fiind zise am spus-o de nenumărate ori ca mi as fi dorit mai mult dialog pe acest thread si nu asteptam doar „felicitări”. Dar cand critici e bine s o faci in cunostinta de cauza sau constructiv, nu din ratiuni egoiste sau din dorinta de creste numarul de posturi. Intr-o lume in care ne conduc plagiatori si sunt promovate formele fara fond, e pacat intr-adevar sa nu incercam sa dam ce avem mai bun fiecare dintre noi. Asta ar fi provocarea constructiva: sa devenim, prin dialogul cu voi care ne cititi, povestitori mai buni, comunicatori mai buni, asa cum cu fiecare kilometru noi toti incercam sa devenim rideri mai buni. Sa nu uitam ca tot un caz de polemica inutila l-a indepartat si pe Mihai Barbu de acest forum.
  14. Fiind o experienta de cuplu, e relatata ca atare. Blogul a fost vocea masculina, a riderului. Am ales pentru carte vocea pasagerului, merita impartasita aceasta latura, Ana nefiind un pasager neimplicat ci unul care ulterior a devenit rider. Tot nu e clar ce nu a inteles Kollar si cum am putea lamuri acele lucruri asa incat cartea sa devina ceva mai putin "dezagreabila". Daca stilul in care e scrisa e deazagreabil, nu putem schimba asta aici pe forum si in urmatoarea carte. Nici trecutul nostru, nici nr. de ore petrecute anterior la cort sau pe nisip nu schimba rostul experientei in Africa, pot da doar putin context, dar pentru cei care au citit acest thread astea nu mai sunt mistere.
×