porniti din bucuresti cu gandul de a ajunge la vulcanii noroiosi, am esuat la cheia. zic esec pentru ca soata nu ar fi vrut sa mergem acolo avand in vedere faptul ca mie abia mi s-a uscat tusul pe permis. din valenii de munte am apucat spre buzau, dar drumul este foarte prost si ne-am balanganit pe motan (motanul e banditul) vreo 20 de km, pana m-am trezit cu un pumn in casca. pasagerul se saturase de sarit ca hopa mitica in spate si a zis sa ia masuri. pe asta cale avertizez oamenii cu motoare de strada sa nu mearga pe acel drum pentru ca e praf si pulbere. bun. ne-am intors in valeni si de acolo am plecat spre cheia. eu bucuros, a mea tot mai tafnoasa. are si de ce, doar e mobra ei, cumparata de ea cu bani de la banca and stuff. in fine, drumul a fost nemaipomenit, nu am abuzat de sansa si nu am avut incidente. decat poate doi loganisti care s-au bagat in depasiri nesimtite, gen eu ma apropii pe un sens cu suta, marlanetele se baga in depasire de matiz care vine din fata la cateva zeci de metri, eu bag flashuri de ma dor deshtele si apoi franez, ca doar nu m-as baga in sant si nici nu m-as pupa cu el. ala ranjea cu toata fata venind peste mine cu dracaria lui numita masina. il injur de toate alea, apoi ma gandesc la doamne-doamne si fac o cruce cu limba, de fapt doua, ca prima nu mi-a iesit, si merg mai departe. a doua treaba a fost la fel. drumul este nemaipomenit de bun, dupa cum stie toata lumea pe aici, m-am bucurat sa vad multi frati in ale motociclitului pe traseu, m-am intristat ca majoritatea erau singuri, am descoperit soferi de treaba si m-am salutat si cu toti ciclistii de pe traseu. pun si niste poze dintr-un popas cu catei mici abandonati si multe gunoaie imprejur. a fost o turica frumoasa si relaxanta, mi-ar fi placut sa fi mers si cu alti oameni cu motoare, ceva de genul iertatori, vorba aia, sunt la inceput si cu pasager altfel se misca motanul.