Imi cer scuze ca nu postez in sectiunea "Multumiri si recunostinta eterna", dar cred ca pentru cei care au contribuit moral si financiar conteaza mai mult continutul si mai putin forma:
parintii lui Adrian Berescu m-au rugat sa multumesc in numele lor, prin aceasta modalitate, tuturor celor care le-au fost aproape in aceste momente, care i-au ajutat prin orice mijloace sa treaca mai usor peste suferinta crunta de a-si vedea fiul in sicriu, si carora nu le pot multumi personal. Toate gandurile lor frumoase se indreapta spre voi!
Despre cum s-a petrecut accidentul, ca prieten care l-a cunoscut bine pe Adrian, ca motociclist care a mers multi kilometri alaturi de el, ca om care i-a vazut trupul la morga, care a vazut locul in care s-a petrecut nenorocirea si care discutat atat cu legistul cat si cu politistii... imi voi spune factual parerea atunci cand aici va fi liniste, daca va mai conta.
In ceea ce priveste plecarea lui Adrian dintre noi s-au spus multe, dar adevarul este ca nu se poate exprima in cuvinte durerea ce ne-a cuprins pe noi, apropiatii si cunoscutii lui. A lasat in urma un gol ce nu va putea fi umplut probabil niciodata, amintiri frumoase si senzatia ca indiferent ce am realiza in viata nu ne vom ridica niciodata la nivelul la care el ar fi facut respectivele lucruri. A fost un violonist extrem de valoros, un motociclist foarte experimentat, un tata deosebit de atent cu fiica lui, un fiu incredibil de respectuos cu parintii, un prieten cu totul special, un mare OM, si reusea sa le faca pe toate excelent, in acelasi timp si cu aceeasi traire intensa.
Aze, mai aveam multe canistre de tuica de baut, multa slanina de savurat, multe vacante la 2 mai de petrecut impreuna, multe nopti petrecute cu cafeaua intr-o mana si tigara in cealalta povestind in fundatie, multe impresii de dupa concert de schimbat, multe... multe... multe... Sper doar ca ai plecat impacat, cu zambetu-ti caracteristic pe figura, si mai sper ca de acolo de sus, unde nu ploua cand bagi cheia in contact si unde asfaltul este perfect, ne vei privi hlizindu-te cum incercam sa ramanem cat mai mult aici, tu in timpul asta facand colectie de bancuri noi pe care sa ni le spui la primire.
Odihneste-te in pace, prieten bun!
Stefan si Simona te iubesc, î.p.m.!