Kosh

Kitty apreciază comentariul tău

 

 

Vizită de câteva ore la Sparta, situl arheologic și Muzeul de Arheologie...
De la Kalamata ai două variante pentru a ajunge la Sparta: autostrada prin Gefyra (100km), sau EO82 (60km) pe care l-am parcurs dus, întoarcerea fiind pe autostradă.
EO82 este absolut fantastic însă destul de periculos încât să fii nevoit să menții o viteză mică pentru că nu știi ce-ți poate apărea după un viraj. Pietre multe pe bandă, ceva capre...

 

 

     

 

     

 

     

 

 

Despre Sparta sunt convins că nu trebuie să explic prea multe, fiecare dintre voi cunoaște câteva informații despre importanța Spartei în antichitate.
Pe scurt însă, Sparta  era caracterizată de o cultură războinică.
Războinicii spartani profesioniști și bine pregătiți (hoplite), cu mantiile lor roșii distincte, părul lung și scuturile gravate cu semnul lambda au fost probabil cei mai buni și mai temători luptători din Grecia, luptând cu distincție la bătălii cheie precum Thermopile și Plataea la începutul secolului V î.Hr..

Tradiția antică spune că 300 de spartani au reușit să țină în frâu mai mult de 1.000.000 de persani timp de 3 zile și 3 nopți la bătălia de la Thermopile din anul 480 î.Hr. Această ispravă a dat curaj grecilor, care, un an mai târziu, au reușit să învingă imensa armată persană la bătălia de la Platea.
 

Sparta a fost de asemenea, un membru important al forței elene care a participat la Războiul Troian. Regele spartan Menelaos a instigat războiul după ce prințul troian Paris i-a răpit soția, pe Elena.
 

Statuia Regelui Leonidas din Sparta, a fost ridicată în 1968, în fața unui stadion de fotbal. Conform istoricului Plutarch, când perșii au atacat la Thermopylae și le-au spus spartanilor și aliaților lor să-și depună armele, răspunsul lui Leonidas, imortalizat sub picioarele sale, a fost „ΜΟΛΩΝ ΛΑΒΕ” („Vino și ia-le”).
 

     

 

Observații personale:
Situl arheologic 90% îngropat, plini de măslini, puține vestigii arheologice au fost aduse la lumină, dar accesul este gratuit.
Nu ai de unde acolo să-ți iei apă, așa că mergeți pregătiți.
Muzeul mic și cu puține exponate însă destul de valoroase. (6euro/pers)
Nu am făcum poze în muzeu pentru că am filmat (vezi video-ul de mai sus).
Cel mai important exponat pare a fi statuia lui Leonidas (deși nu se știe sigur)...

 

A meritat sacrificarea unei zile de plajă și bălăceală pentru a vizita Sparta însă nu m-aș caza acolo pentru asta.
 
Ne-am întors pe autostrada la Kalamata mai mult să vedem cum arată, deși este cu plată.

   

 

De aici plecăm spre Portul Pireus de unde luăm ferry de noapte către Creta.
Mai întâi ne vom opri la Micene pentru a vizita cetatea și mormântul lui Agamemnon.

Video cu situl arheologic și muzeul:

 

 

 

Peste o lună și ceva împlinesc 40 de ani.
Și eu îmi amintesc de întâlnirile de Miercuri la Arc și cum abia așteptam să plec de la servici să ajung cât mai repede...
Apoi întâlnirile și plimbările de Vineri seară cu Bercenarii ...
Deh, timpul a trecut.

Frumoasa tură!
Eu am făcut mai toată Grecia, dar pe asfalt exceptând câteva porțiuni pe unde m-a băgat GPS-ul aiurea.

În drum spre Kalamata, ne-a oprit la Archaia Olympia, locul primelor jocuri olimpice datând încă din 773 BC.
Orașul mic, n-ai ce face acolo decât să vizitezi situl arheologic și muzeul.

  

Există o parcare mare unde-am lăsat motocicleta. Apoi am constatat că se putea coborî până la intrarea principală.  

Loc de-o mare importanță în antichitate, aici se afla Statuia lui Zeus, una din cele 7 minuni ale lumii antice, statuie din aur și fildeș construită de Phidias, sculptor foarte cunoscut la acea vreme.
Flacăra olimpică a jocurilor moderne se aprinde de aici.

Orașul vechi este o ruină complet, nimic din grandoarea vremurilor de mult apuse.
Templul lui Zeus, unde se afla vestita statuie, este complet la pământ.
Ai spune că acest lucru este evident însă eu mă așteptam la mai mult, poate un pic de restaurare ceva.

La stadionul olimpic, în zare se puteau observa o serie "stopitori" cam cât un bloc de opt etaje ca înălțime și care tot împroșcau apă asemenea stopitorilor de grădină.
Era foarte cald.

     

 

     

 

 

Kitty a stat la intrare, nici nu a vrut bilet.

Situl arheologic este măricel, îți ia cam două ore să-l parcurgi atent.
Muzeul de Arheologie se află opus, cam la 800 de metri distanță.
Ceva statui și obiecte de valoare dar, nimic cu adevărat impresionant, din punctul meu de vedere.

 

     

 

Următoarea oprire, Kalamata.
Sparta fiind aproape, m-am gândit că mai bine stăm la plajă și mergem la Sparta într-una din zilele de pauză de plajă.

 

Video mai complet:
 

 

 

Plecat de la Olympia cu destinația Kalamata unde vom sta patru nopți. Oprirea este una "strategică" pentru că aproape se află Sparta. N-avea rost să ne cazăm în Sparta, la Kalamata găsim plaja și bălăceală. Sparta se află la 60 de km distranță pe un drum absolut superb.

La vreo 150 de km distanță de Kalamata, văd pentru prima oară control rutier de când suntem în Grecia. Poliția cu pistol radar.

Ajungem la hotel și check-in'ul se face ușor pentru că rezervasem deja telefonic încă din seara precedentă.
La fel, ocheam un hotel pe booking, apoi îi găpseam telefonul de contact pentru a suna apoi de la recepția hotelului unde eram deja cazați.
După ce se confirma rezervarea, notam coordonatele GPS ale hotelului cu pricina și gata... a doua zi mergeam întins către cazare.
Ce bine e cu GPS...

Hotelul (Ostria se numește) a fost ce trebuie: 50 eur/noapte, mic dejun foarte bun și diversificat, plus șezlonguri incluse.

Parcarea pe stradă, însă n-au fost probleme pentru că am avut husa cu mine.

 

Hotelul văzut din apă:

Nu prea este mult de povestit aici pentru că drumul a fost foarte ușor, mai mult pe autostradă. Am surprins totuși câteva peisaje superbe pe drum, vezi video:
 

 

După bălăceala corespunzătoare - apa foarte caldă - am ieșit să prindem apusul pe faleză.
Vom sta câteva nopți aici să ne mai odihnim și să ne bucurăm de apa caldă.

Când ne vom fi plictisit de plajă, într-una din zile, dăm o fugă pentru a vizita Sparta...
 

     

 

  

 

 

 

 

 

 

Emile, s-o stapanesti cu placere si sa te poarte prin toata lumea.

Ajunși în Zakynthos, am decis ca prima zi să fie rezervată plajei și relaxării. 6 euro șezlong-ul, consumația fiind extra.
Cazarea am găsit foarte aproape de plajă, în Kalamaki. Motocicleta a stat pe trotuar, afară, cu husa peste. Nici o problemă.

 

     

 

Insula a fost plină de britanici și terasele pline de meciuri transmise în direct pentru ei.
Femei și bărbați laolaltă trăiau zgomotos emoțiile meciului, pe un TV era fotbal, pe altul, rugby. Peste tot urale și țipete peste care curgeau litri și litri de băutură.
Dacă n-aveai TV cât casa pe terasă, n-aveai nici clienți.
Seara dansau pe stradă toate englezoaicele, care mai tânără, care nu. Debandadă totală.

 

Navagio Shipwreck beach

 

După o zi la plajă, a venit și timpul să ne plimbăm cu moto pe insulă.
Am decis să facem o tură scurtă, adică să mergem întâi la Navagio ptr a vedea de sus Shipwreck Beach, pentru ca apoi să mergem în portulul Agios Nikolaos de unde să luăm o barcă spre Blue Caves.

 

Plecăm pe la 9 dimineața spre Navagio.
Drumul a fost foarte pitoresc, mulțumim Garmin. Dar, presupun că fără Garmin, ocoleam mult.

                                                                                 

    

 

                                         

 

Ajungem pe-o căldură absolut zdrobitoare, cred că erau lejer peste 30 de grade afară.
Frumoasă plaja cu vasul naufragiat.
Mai frumos era dacă închiriam o barcă și vizitam îndeaproape, pe mare, fiecare punct interesant de pe insulă.
Dar, 150 de euro/zi, cât cereau pe-o bărcuță d-aia mică cu motor, clar nu puteam să dau, ținând cont cât drum mai avem de făcut prin toată Grecia.

 

 

 

Las' că tot e bine c-am ajuns aici și vedem peisajul cu ochii noștri.
Și ce peisaj! De la înâlțimea aceea părea că bărcile stau suspendate deasupra apei, că levitează și parcă nu ating suprafața mării.
Nu degeaba această plajă este una din cele mai fotografiate locații din întraga Grecie, plaja Shipwreck fiind surclasată doar de Santorini.

 

       

    

Plaja era cunoscută inițial sub numele Agios Georgios dar pe 2 octombrie 1980, un transportator de marfă, MV Panagiotis, s-a apropiat prea mult de apele din jurul insulei Zakynthos, pe plaja Navagio, în timpul vremii furtunoase și vizibilitate proastă. Unele zvonuri spun că nava contrabanda contrabanda; cu toate acestea, surse oficiale nu au confirmat acest lucru, iar căpitanul nu a fost condamnat pentru astfel de infracțiuni. Nava a fost abandonată și rămâne încă îngropată în pietrișul de calcar al plajei care poartă acum porecla Shipwreck Beach.

 

 

După ce facem câteva poze din locația îngrădită și ștampilată ca "official photo spot", mergem spre dreapta pe o cărare stâncoasă pentru a căuta și alte unghiuri ptr poze.
Bine că eram în cizmele moto... în papuci sau adidași era gravă treaba pe acolo.

 

Mă apropii de margine cu băgare de seamă și mai fac câteva poze, amintindu-mi că au existat mulți turiști care au căzut de pe stâncă, în căutarea pozei perfecte.
Este așa de sus încât de aici se sare cu parașuta. Te plictisești în aer până ajungi jos, la apă care nu-i adâncă suficient pentru a-ți amortiza căzătura.
Malul este solid însă dacă suflă o pală de vânt mai serios și te prinde cu ochii în nori (bate vântul serios acolo), posibil să te dezechilibrezi și să pleci în lumea celor drepți.

 

     

 

Reântorși în parcare, Kitty tot dădea târcoale unui magazin improvizat cu "produse naturale". Vânzătoarea începuse să o rupă pe românește cu "miere de albine, țuică de trandafiri"...
Trecuseră niște români pe acolo mai devreme.
"Las' că avem albine și noi în Romania" îi spun vânzătoarei care devenise insistentă peste măsură cu gustatul mierii. Miere cu portocale, pardon.
Kitty parcă, parcă și-ar fi luat două borcane. Și-un litru de țuică de trandafiri. Adică fix 40 de euro, așa, "de vară"...
Am scăpat ușor doar cu țuica. 10 euro un litru. Pe gustate.
Cam dulce, dar îmi zic c-o bem seara pe terasa hotelului, sau măine pe plajă...
De unde... ne-am întors în țară cu sticla pe trei sferturi plină. A rămas la Giurgiu, la părinți.

 

N-are Kitty treabă cu alcoolul, e doar pofticioasă.
Cu prăjiturile însă, e altă treabă. Două pe seară dacă se poate. Unele chiar de 12euro/buc. Pentru că, puii mei, zici că venisem cu avionul ptr 7 zile.
E... ce-o să faci acum? Dacă-i tot scade glicemia la fată

 

Blue Caves

 

Plecăm de la Navagio către port pe un drum de numa-numa.
M-a băgat GPS-ul prin toate satele și comunele de pe acolo, dar alt drum nici că era.
Viraje cu emoții să nu mă trezesc c-un autocar în curbă. Am mers încet și precaut.

 

     

 

     

 

Pe insulă mai periculoși sunt cei cu ATV-urile închiriate și cu scuterele.
Ajunși la Agios Nikolaos, băgăm gecile în topcase și mergem să mâncăm ceva. Ne luăm bilete și ne punem pe așteptat barca care să ne ducă la Blue Caves.
Doar de pe apă se pot vizita, terenul fiind extrem de stâncos.
Apare dintr-o dată un cuplu de turiști, englezi după accent, pe un scuter pocnit bine. El cu bandaje la glezna stângă, șchipăta bine. Ea julită bine.
Cascadori de meserie, pe semne.

 

 

Și tot trece timpul. Barca, neam.
Erau parcate la ponton și "căpitanii" stăteau la bârfă, lângă noi.
Tipa de la bilete ne-a zis să așteptăm aici.
A trecut un grup de români de la Christian Tour și i-au îngrămădit pe toți într-o barcă.
Noi așteptăm...

 

Pleacă barca cu românii și deja încep să-mi pun semne de întrebare... mă duc la tipa de unde am luat bilete și-o întreb de sănătate.
"Am crezut c-ați plecat cu grupul de dinainte" îmi spune în engleză.
"De ce am fi plecat cu ei dacă nu am venit cu ei?"
Ne dă repede un pilot și gata, plecăm spre Blue Caves, împreună cu o mână de turiști.
Sincer, am rămas cu impresia că ne va duce c-o barcă d-aia cu vâsle...
Dar n-a fost așa.

 

  

 

  

 

  

 

Blue Caves, absolut superb. Are apa o culoare albastru ca de sticlă, dificil de exprimat în cuvinte. Trebuie s-o vezi cu ochii tăi.
Parcă acolo, la fund, sălășluiau câteva tone de nestemate.
Am lasat-o pe Kitty să facă poze ptr. că mi-a spus "căpitana" să stau doar pe partea dreapta a bărcii. La 116 kg ale mele, cred și eu...
Cum arăta fata cu degetul într-o direcție, cum toată barca se ducea pe partea acelei direcții să facă poze.
Numai eu nu. M-am simțit pedepsit, sincer acum. Am fost pe post de contra greutate. Trebuia să le cer comision.
Nu m-a dus capul să iau cu mine un selfie stick extensibil la vreo doi metri așa... era bun de montat camera video pe el atunci.
Las' c-o aveam pe Kitty fotograf.

 

 

Pe drumul de întoarcere, oprește "căpitana" barca și ne tot întreba dacă vrem să înnotăm.
Ce-aș mai fi înotat și noi. Apa însă aveam minim 10 metri adâncime și noi nu știam decât două stiluri de înotat: toporesca și pietreasca.  
Așa că am șezut lin în barcă uitându-ne la ceilalți cum se bălăceau prin acea apă limpede de se vedea fundul mării.
De data asta nu m-am mai simțit singur pentru c-o aveam pe Kitty întru suferință lângă mine. Bine, nu lângă, ea pe stângă bărcii cu "căpitana", eu pe dreapta, la datorie. Se știe!

Ne aduce în port și mergem încet cu moto spre hotel. Ajungem suficient de devreme încât să facem o baie la plajă, acolo unde apa nu-mi sare de gât. Na că m-am și răzbunat!

 

Marathonisi, insula broscuțelor

 

A doua zi, ultima zi plină de petrecut în Zakynthos, trebuia să mergem la broscuțe.
Mai ales că pe plaja din Kalamaki erau ceva cuiburi cu ouă de țestoase.
Trebuia să vedem și țestoasele.
Luăm de dimineață bilet și ne ia autocarul până în portul Laganas de unde ne îmbarcă pe un soi de barcă cu hublouri de sticlă. Adică coborai în barcă unde era un fel de culoar având geamuri de sticlă.
Nespălată sticla dar, asta e...
10 euro/pers, de la 11 dimineața până pe la 17. Oprire de 2 ore pe insula Marathonisi.
 

 

 

Pe insulă nu aveai voie cu șezlonguri, umbrele sau altceva care să altereze peisajul local. Nu aveai voie să treci peste banda delimitatoare.

 

 

    

   

 

 

Am văzut patru broscuțe. La banii aștia, cred și eu.
Dacă vă duceți cu avionul, puteți face snorkeling printre broscuțe.
Noi, după cum am spus, mai aveam ceva benzină de ars prin Grecia.
Imaginați-vă că, în această călătorie, ne-au costat 550 de euro numai ferryboat-urile.
Dar asta rămâne pentru poveștile viitoare.

 

 

 

Am mult de lucru...

Eu am bagat-o la garaj

Ideea era ca, in sfarsit, vom avea autostrada de la Arad la Constanta.
Revenind...

Aia va fi noua autostrada Arad - Constanta care se va construi din 2020...

Clar nu stiu ce inseamna circuit ptr ca 2 sesiuni pe AmcKart prin 2009 cand aveam ZX6R-ul, nu poate fi numita "experienta".
Aveam totusi impresia ca mersul pe circuit este mai safe. Judecand dupa ce spui, probabil trebuie sa-l inchiriezi doar ptr tine.

Sa speram ca nu-i asa de grav.
Zici ca te dai tare doar pe circuit unde-i mai safe si iata cum o greseala a altui coleg se poate transforma intr-o tragedie.