LMA, alveolo!!!
ALVEĂLĂ, alveole, s.f. 1. Fiecare dintre cavitățile sferice de dimensiuni mici, situate în oasele maxilarelor, în care sunt înfipți dinții. 2. Fiecare dintre cavitățile sferice de dimensiuni microscopice situate la extremitatea unei bronhiole. 3. Celulă a fagurelui. 4. (În sintagma) Alveolă eoliană = mică excavație în rocile regiunilor de deÂşert, rezultată din acțiunea vântului. [Pr.: -ve-o-] – Din fr. alvĂŠole.
Trimis de ana_zecheru, 19/03/2003. Sursa: DEX '98
ALVEĂLĂ s. celulă, (pop.) căsuică, chilioară. (~ la fagurii de miere.)
Trimis de siveco, 04/08/2004. Sursa: Sinonime
alveĂłlă s. f. (sil. -ve-o-), g.-d. art. alveĂłlei; pl. alveĂłle
Trimis de siveco, 10/08/2004. Sursa: Dicționar ortografic
ALVEĂL//Ă ~e f. 1) Cavitate în maxilar în care este fixat dintele. ◊ ~ pulmonară mică cavitate de la capătul bronhiilor. 2) Fiecare din cavitățile unui fagure; celulă. [G.-D. alveolei; Sil. -ve-o-] /<fr. alvĂŠole
Trimis de siveco, 21/08/2004. Sursa: NODEX
ALVEĂLĂ s.f. 1. Cavitate în osul maxilar în care sunt înfipți dinții. ◊ Alveolă pulmonară = Cavitate mică ce se găseÂşte în plămâni la capătul bronhiilor. 2. Căsuță construită de albine în fagure pentru depozitarea mierii Âşi creÂşterea larvelor. 3. (Bot.) Scobitură. ♦ LocaÂş în care stau semințele în distribuitorul unei semănători. 4. Intrând format prin retragerea de la aliniere a unei clădiri pe o stradă. ♦ Loc retras de la alinierea unei străzi, a unei alei sau dintr-un spațiu plantat, amenajat special Âşi cu bănci. 5. Scobitură creată la suprafața unei roci omogene, datorită eroziunii chimice sau mecanice. ◊ Alveolă eoliană = mică adâncitură a solului săpată de vânt în regiunile deÂşerte. ♦ Fiecare dintre scobiturile practicate în balconetul unui frigider, unde se păstrează ouăle. // (În forma alveol-, alveolo-) Element prim de compunere savantă cu semnificația „referitor la alveolă“, „de alveolă“. [Pron. -ve-o-. / < fr. alvĂŠole, cf. lat. alveolus – cavitate mică].
Trimis de LauraGellner, 18/10/2004. Sursa: DN