the black rider

Salut! Are cineva de dat (donatie/vinzare) un parbriz mic (standard) pt F650 din 1996?

Din cele mărturisite pînă acum, din punctul meu de vedere, de departe, aceasta e tura anului. Felicitări!

Salut, ce se mai Âştie despre traseul lui Old Bloke? M-am uitat azi pe blogul lui Âşi singurul oraÂş programat pentru vizitat în România, Craiova mai precis, pare că e sărit.. 56Nikolovo, BulgariaJune 27, 201257Craiova, Romania-58Belgrade, SerbiaJuly 2, 2012AÂş fi onorat să cunosc un aÂşa călător.

14Lei bucata (fără TVA)

ce bună mi-ar fi fost această explicație, s-o fi aflat înainte de a cheltui cei 300Lei pentru segmenți Âşi piston! acum e oleacă prea tîrziu pentru mine, dar poate taman la timp pentru alți utilizatori de motociclete echipate cu acest motor. nu regret cheltuiala făcută ci timpul pierdut (aprox 10 zile din cauza cărora am ratat o tură faină prin Carpați)! uitasem în postarea trecută să menționez că în plus a trebuit să schimb Âşi pastilele de la supapele de admisie, una dintre ele fiind spartă. acelaÂşi model de supape este folosit Âşi pe motoarele de pe BMW G450X (cele de enduro, care nu se mai fabrică) Âşi se pare că problema cu arsul supapelor de admisie e comună. carevasăzică, la un moment dat, nu-i chiar grav dacă trebuie schimbate supapele Âşi neapărat Âşi pastilele.

Schimbă-i! ÂŞi dacă vrei să fii absolut sigur că cei noi sunt ok, desfă-le capacele după metodele descrise anterior de colegi Âşi pune vaselina care o doreÂşti (eu, pentru astfel de situații am preferat-o pe cea de la metabond). Nu mai sta pe gînduri! Schimbă-i!

De curînd am avut simptome asemănătoare cu cele descrise mai sus de tine. După ce am făcut cam tot ce-ai făcut Âşi tu (în plus am schimbat Âşi o fiÂşă de bujie) am pus manometrul Âşi am măsurat compresia. 3.75atm. Cam puțin. Fiindcă aÂş fi vrut să-l am gata foarte repede, înainte de a desface motorul, am cumpărat pistonul Âşi segmenții. Cînd am desfăcut motorul, surprizăăă! Pistonul Âşi cilindrul arătau foarte bine. Pînă la urmă, de vină s-au dovedit a fi supapele de admisie. Toate piesele menționate, plus garniturile, le-am comandat prin reprezentanța BMW. Prețurile mi s-au părut omeneÂşti, n-au fost de speriat, dar nici n-a fost o reparație care s-o faci în fiecare zi. Mulțumirea mea e că acum motorul porneÂşte cum îl Âştiam eu odinioară, la sfert de buton Âşi trage bine. Păcat că s-a răcit prea tare ca să mă mai îmbiu la o tură mai lungă. Baftă!

despre poÂşetare, lecție aproape completă:

Set the controlsfor the heart of the Sun Într-o discuțieavută în timpul călătoriei recent încheiate, mi se reproÂşa că sunt puținelucruri care mă impresionează. N-am putut să-i dau dreptate interlocutoruluimeu, dar nici nu am negat fiindcă îmi venea greu să dau explicații după cumgreu îmi vine Âşi acum să-mi aÂşez gîndurile într-o ordine coerentă astfel încît,exprimate, să poată da răspunsuri multora dintre cei care au căutat aÂşa ceva peacest topic, bazîndu-mă pe trăiri ale mele ce tocmai le-am avut Âşi pe careîncerc să vi le relatez acum. Moartea lui Tazeste unul dintre evenimentele care m-au impresionat profund. Poate fiindcă acumcîțiva ani am fost implicat într-un accident foarte asemănător cu al lui (ladate Âşi ore foarte apropiate, condiții meteo identice, vinovați de aceeaÂşispeță). Poate fiindcă am aflat din descrierile prietenilor lui sau dinarticolele scrise antum Âşi postum că existența mea are unele aspecte comune cuale defunctului. Nu pot să-mi explic întru totul. Poate doar fiindcă personalitatealui a avut darul de a impresiona atît de puternic! Dumnezeu să-l odihnească! Din acea zi, credcă de fiecare dată cînd am încălecat pe Âşa gîndul mi s-a dus fără voia meacătre Taz. ÂŞi-am încălecat în fiecare zi, pentru mine mersul pe motocicletăeste „a way of life”. Dar a venit Âşi ziua în care am plecat din nou la un drummai lung. Nu mi-a fost uÂşor, dar trebuia s-o fac! Aflat deja lajumătatea drumului, ieÂşeam din BucureÂşti cu regretul că n-am avut ocazia săciocnesc un pahar de vin cu cineva care a a avut darul în acest răstimp să-miaducă o oarecare alinare. Am ales să mă-ndrept spre Oltenița. Fiindă aÂşa amvrut eu. Aveam o destinație, timp suficient, benzină, în minte un refren lejercare-mi reamintea că „la Oltenița se aude muzica” Âşi astea-mi erau suficientesă iau o decizie. Aflat pentru prima dată în acea parte a României amdescoperit locuri cărora oamenii de acolo prin priceperea lor le-au dat unaspect cît se poate de îngrijit Âşi încîntător. Kilometru după kilometru reuÂşeamsă fiu tot mai vrăjit de ceea ce mi se-nfățiÂşa înaintea ochilor iar mintea measă fie tot mai eliberată de povara gîndurilor cu care pornisem de-acasă. Maideparte nu aveam decît să trec Dunărea pe la CălăraÂşi. Pînă acolo, din locul deunde începe povestea de față, drumul a fost o permanentă sursă de încîntare,spațiul Âşi timpul scurgîndu-se cu uÂşurință pe lîngă mine. Traversarea cu bacul,de obicei e un bun prilej pentru o scurtă inspecție a motocicletei Âşi abagajelor. Tocmai am observat că urmează să pierd scutul. Asta nu e bine, darnici timp nu aveam să remediez pe loc defecțiunea. Am preferat să merg cubăgare de seamă cei cîțiva kilometri pînă la ieÂşirea din Ostrov, unde sus pe undeal am ales un loc însorit în care să meÂşteÂşugăresc prinderea acelui scut. Adurat oleacă pînă am remediat problema, răstimp în care soarele se pregătea sădispară sub orizont. Odată fixat scutul, m-am pregătit de plecare. Dar nu! Nuputeam să plec de-acolo fără să savurez chiar Âşi măcar pentru o clipităspectacolul de un rafinament ce nu l-aÂş fi bănuit vreodată. Am văzut multeasfințituri de soare dar acum mă aflam în fața unui spectacol inedit pentrumine, magic. Aflat puțin deasupra orizontului, soarele umplea acel colț de țarăcu o lumină caldă, roÂşiatică, cum nu-mi amintesc să fi întîlnit pînă atunci. De-a lungulvremii am însoțit Dunărea de la izvoare Âşi pînă aproape de vărsare, prin munți,printre dealuri, peste întinse cîmpii Âşi-apoi iar printre munți. Nicăieri nu mis-a părut mai frumoasă ca acolo, unde în cursul ei deja leneÂş, lasciv, unduindu-sespre miazănoapte, a ales să ocolească acest ținut străvechi Âşi aspru. Teraseleînalte ale Dunării, de pe tărîmul Dobrogean, erau presărate cu vii ce promiteauvinuri ale căror gustuturi abia ce încercam să le anticipez Âşi deja-mi umpleaugura cu fine arome Âşi parfumuri. AÂş fi vrut să zăbovesc mai mult gîndindu-mă lasărmanul Burebista efortul lui de a constitui statul centralizat dac cu oamenicare zi de zi, înfruptîndu-se din minunatele licori bahice ce se obțin de peaceste meleaguri preferau să se desfete alături de femeile lor ce astfel noaptede noapte li se-nfățiÂşau mereu frumoase, decît să meargă să se lupte cu niÂşteoameni pentru care, pînă la urma urmei era loc suficient sub acelaÂşi soare. Cumar fi putut ei oare să se desprindă de bună voie din brațele femeilor lor cupielea arămie, caldă, mătăsoasă? Spațiul treceadin nou pe lîngă mine. Jocul de lumini tandre, pe vîrfurile dealurilor, Âşiumbre ce-mi aminteau de întunericul nopții ce urma să vină, pe fundul văilor,îmi umplea sufletul de o bucurie ce n-am mai simțit-o de mult. Motorul torcealiniÂştit sub mine iar garnitura grafitată de la îmbinarea sistemului deevacuare, ce tocmai s-a ars îl făcea să duduie cîteodată înfricoÂşător. Vă pomenisem deun accident ce l-am suferit cu ceva timp în urmă. Atunci, mă îndreptam spreasfințit, cu soarele-n față. Lumina lui îmi încălzea fața cu o putere domolită iarîn clipele premergătoare impactului, gîndurile mele se-ndreptau spre arcuirileîmbietoare ale Âşoldurilor de femeie, de care aÂş fi vrut să-mi lipesc obrajii,să simt aceeaÂşi căldură. Acum soarele cu lumina lui mă îmbia spre tandredesfătări ale privirii pielii arămii Âşi mătăsoase adesea întîlnită la femeiledin zonele de cîmpie. Mă amuzau gîndurile astea. Aflat singur, doar cu fantasmelemele, în loc să cînt singur în cască, am început să vorbesc cu Taz Âşi să-l descossă aflu lui ce năluciri îi provoacă soarele cu lumina Âşi căldura lui? DrăguțulSoare, cum îi spune bunica mea, reminiscență de concept precreÂştin, păstrată înspațiul ei atemporal. Sau dacă i se par nelalocul lor aceste gînduri?! Cum aÂşputea să disociez vreodată aceste trei noțiuni (soare, femeie, vin) care de-alungul timpului, prin prezența lor au dat sens existenței mele iar prin absențalor au lăsat-o searbădă Âşi fără de noimă?! Cu cine aÂş fi putut discuta toateastea dacă nu cu un om care, fără a-l fi cunoscut, m-a lăsat cu convingerea căle cunoaÂşte-ndeaproape? Poate că aÂşa afost să fie! În toiul gîndurilor mele exaltate, în timpul unui viraj strîns lastînga, în timp ce coboram spre centrul unui sat, banda pe care rulam eu eraumplută de prezența suavă a unui autotractor cu semiremorcă (ca să mă exprimastfel, pe placul internauților tehnicieni ai dinamicii accidentelor) cedepăÂşea o căruță. Mai pe româneÂşte, pe banda mea era un tir. Am aruncat oprivire rapidă spre exteriorul carosabilului. Nu, nu era o soluție bună. Acoloera un gard. Pe interior n-aveam ce căuta, oricum era prea tîrziu. Îmi mairămînea să continui frînarea pe partea dreaptă a carosabilului, acolo unde eraadunat un strat gros de nisip. Am aplicat cît am putut de corect tehnicile defrînare Âşi de virare poate nu suficient de îndelung exersate pe aceastămotocicletă, cu cauciucurile astea, fiindcă asta trebuia să fac: să virez sprestînga pentru a rămîne pe carosabil Âşi să frînez cît pot de energic pentru aevita impactul cu dihania aia mare de fier. O tăcere lungăs-a aÂşternut la mine-n cască. Nu mai era de mult timp cald dar pe spatele meutranspirația curgea Âşiroaie. Motorul duduia în continuare liniÂştit.Vitezometrul indica 60km/h. Temperatura lichidului de răcire 90C. Cîțivacopii îmi făceau cu mîna de pe marginea drumului. Prea tîrziu să le mai potrăspunde. Toată povestea demai sus ar trebui să aibă un sens fiindcă asta am vrut, să dau niÂşte răspunsuricelor care vor cu tot dinadinsul să învețe din accidentele altora, înainte de ase trezi vorbind (scriind) doar de dragul de a se auzi vorbind (în cazul defață – de a-Âşi citi vorbele). Celor carerealmente practică mersul pe motocicletă cred că le e la îndemînă înțelesul atot ceea ce am descris mai sus. Celor care doar tînjesc la mersul pemotocicletă, consider că e necesar să le spun că înainte de toate, călătoria pemotocicletă îți deschide perspective inedite de cunoaÂştere Âşi autocunoaÂştere. Călătorindcu motocicleta vei percepe mult mai complex tărîmurile străbătute. Acest tărîmpoate fi cartierul vieții sau întinsele deÂşerturi, fără deosebire. Vei aflamult mai îndeaproape sunetul, culoarea, mirosul, căldura locului respectiv.Pentru fiecare metru parcurs vei avea de muncit: să priveÂşti, să accelerezi, săfrînezi. Toate astea crează emoții. Uneori emoțiile pot fi puternice, alteorinu. Indiferent cum te situezi față de un obstacol ivit în cale pe aÂşteptate saunu, traiectoria ta va fi definită în mod categoric de felul în care reuÂşeÂştisă-ți controlezi emoțiile, dacă eÂşti capabil să ai aÂşa ceva. O accelerare preaputernică poate să-ți ridice pulsul pînă acolo unde simți că inima-ți sare dinpiept Âşi să nu mai vezi altceva decît linia orizontului. Alte ori un viraj sauo frînare. Alteori (Âşi aici e cazul meu) lumina soarelui. În timpul acesteivieți nu voi Âşti niciodată cu certitudine dacă acelaÂşi lucru e valabil Âşi încazul lui Taz. Tot ce Âştiu e că în acele lungi minute-n care l-am avut partenerîn călătoria mea, au să-mi rămînă mult timp vii în memorie!

Măi omule bun sau rău, cum vei fi fiind, TE ROG, OPREÂŞTE-TE! Te rog pe tine ca Âşi pe toți ceilalți ca tine. Nu-ți mai rînjii colții aici! ÂŞi dacă vei înțelege ceva din sensul vieții ăsteia, nici aiurea! Te rog! Sunt unul dintre cei cu care pe ultimii kilometrii ai vieții lui, Taz s-a intersectat. Nu ne-am cunoscut altfel. Dar l-am văzut în acele lungi minute de agonie de cînd eu am ajuns la locul accidentului Âşi pînă cînd salvarea a venit Âşi l-a luat! Sunt unul dintre cei care au stt neputincioÂşi la căpătîiul lui Âşi n-am înțeles NIMIC din zbaterea lui din căutarea privirii lui, din sunetele nearticulate prin care ne ruga ceva! Cînd m-am ferit să poată ocupa poziția cea mai bună să depăÂşească tirul din fața noastră m-a salutat de-a dreptul reverențios. L-am regăsit fără cască-n cap, întins în spatele TZASAKIului lui fără cască-n cap Âşi am văzut un om a cărui carismă m-a cucerit pe loc, aÂşa livid cum era. Toți cei care eram acolo am încercat să facem CEVA! Auzi, măi? Jagi? Tu ce încerci să faci???? Noi n-am putut să facem NIMIC! Cîndva îți voi explica Âşi cum devine treaba cu dinamica accidentului! Acum, nu pot! Sunt prea multe lacrimi, aici, de partea aceasta a tastaturii Âşi prea multă ignoranță, acolo! Te rog doar să mă crezi că viteza a fost una moderată, cel mai probabil în limita legală pentru acel tronson! Acum, după ce am citit tot ceea ce internetul poate spune despre acest om, cred că în zbaterea aceea a lui, convulsivă, pe voi, prietenii lui vă căuta. ÂŞi pe cineva să-i ridice motorul culcat la pămînt! ÂŞi n-am Âştiut ce să fac! Suflete, te rog, iartă-mă!

Ieri am reuÂşit să ajung în zona ÂŞureanu Âşi să caut merg pe acest drum 709K. Am fost pe direcția OaÂşa - Petrila. Pe segmentul de la OaÂşa pînă în Curmătura ÂŞureanu s-au făcut ceva lucrări de modernizare a drumului. Arată ca un drum de macadam bine întreținut. În zonă se construieÂşte intens, în pur stil Românesc (ar trebui patentat Âşi prezentat ca parte integrantă a brandului de țară). În poponeataînd zona construită va arăta precum cea de la Rînca. E evident că oamenii au nevoie de drum bun pentru a ajunge cu mult prețuitul beton atît de necesar ctitoriilor ce se plămădesc acolo. Carevasăzică GS-ul o să facă față cu mare succes acestui segment în ambele sensuri. Pe măsură ce m-am apropiat de Curmătura ÂŞureanu începeam să văd tot mai puține apropieri ale drumului pe care îl parcurgeam cu ceea ce GPS-ul îmi arăta că ar trebui să parcurg. Momentul culminant a fost chiar sus unde.... oricît de largă a fost zarea puteam să văd orice numai drum județean nu. Am încercat o mulțime de variante în toate părțile. Pînă la urmă am cedat Âşi m-am adresat unor muncitori care ctitoreau un hibrid între apres ski Âşi biserică bucovineană. Conform aÂşteptărilor muncitorii habar n-aveau despre zonă însă cel care îi coordona, domnul inginer Dan, s-a dovedit a fi un bun cunoscător. Am continuat după indicațiile sale Âşi în foarte scurt timp am ajuns în valea AuÂşel. Tronsonul acesta e compus numai din drumuri de TAF (tractor), cu declivitate mare. Sunt parcurse Âşi cu maÂşini 4x4. Deci GS-ul face față cu prisosință însă pentru acest tronson e necesar să ai cauciucuri bune indiferent dacă e uscat sau ud Âşi ceva măiestrie enduristică. Eu folosesc Metzeler Karoo. E ceea ce trebuie. Pentru exemplificare precizez că ultimii două sute de metri au fost pe cursul unui pîrîu cu multă piatră Âşi pantă mare. Cei care au desenat DJ 709k pe hărți sau Google Earth sau România digitală au făcut-o privind superficial imaginile de pe Google Earth. În fapt pe acest segment drumul e desenat pe un culoar de avalanÂşă. am privit de sus cu mare atenție Âşi... nici măcar urmă de potecă de picior nu este. AÂşa că îmi vine greu să cred că vreodată vor teleporta autoturismele pe acolo ca să valideze informația ce o vînd pe bani destul de mulți (o hartă pliantă costă 20-30 lei, atlasul costă 50-60 lei iar licența pt România digitală e aprox. 500lei - cam mult pentru o informație total eronată unde?!, în vîrf de munte, unde condițiile meteo sunt rareori favorabile). Din capătul drumului de pe Valea AuÂşelului n-au mai fost nici un fel de probleme de navigație sau pilotaj. Se poate merge cu GS-ul cu orice cauciuc, indiferent cît e de uzat. De acolo nu am mai oprit decît în PetroÂşani pentru alimentare cu benzină Âşi în ObîrÂşie pentru cel mai grozav păstrăv prăjit care se face roată-mprejur preț de 2 rezervoare de benzină. Despre drumul 106N n-am să povestesc fiindcă e arhicunoscut Âşi străbătut.

În vremea-n care plănuiai cu mare tam-tam această excursie eram imobilizat în pat cu tije-n picior. Ajungeam în lumea celor de-afară prin intermediul tehnologiei care tu o foloseai să spui lumii parte din nădejdile Âşi temerile tale. La data la care faceați primii kilometri din această călătorie reînvățam mersul biped. În tot acest răstimp continuam să fiu alături de tine Âşi de voi exersînd în gînd, pentru a nu uita, mersul pe două roți. Speram să mă pot vindeca-ntr-o zi cît alții-n trei, să vă pot prinde din urmă măcar în granița Ucraineană. Dar n-a fost cazul. AÂşa că mi-a rămas să mă-nfrupt din bucuria voastră atîta cît lăsați să răzbată. V-ați întors, am privit fotografiile. Frumoase. Am încercat să citesc următoarele posturi Âşi am rămas nedumerit. Se reaprinde bucuria-n mine acum că am citit postul de mai sus. Urma-va oare chiar Âşi-n episoade răzlețe frumoasa poveste a unei călătorii săvîrÂşite-n prag de toamnă? Cheers!!

110Euro e un tubliss nou Scriam în relatarea mea anterioară că într-un concurs am rupt valva camerei de la tublissul față. După cum era firesc n-a mai putut fi reparată. Am înlocuit-o pur Âşi simplu. Una nouă costă 5 sau 10 euro, nu mai Âştiu exact. În prima fază am fost foarte supărat, neÂştiind că se poate înlocui doar camera. Unul din prietenii mei a fost neglijent la montarea tublissului pe jantă Âşi a ciupit camera cu levierul. În 10 minute, la vulcanizare a rezolvat problema. Acum foloseÂşte fără probleme acel tubliss. Membrana aceea roÂşie pe care eu o denumesc astfel neÂştiind cum să fac referință la ea cu un termen mai tehnic, pare foarte rezistentă la acțiuni mecanice. Presupun că are în compoziție kevlar Âşi ceva armătură cu fire metalice. De aceea mi se pare greu destrictibilă. Trebuie să fii tare ghinionist sau să ai o capacitate destructivă ridicată să o strici, tai, înțepi. Spuneam că am mers pe față cu ambele incinte desumflate, aprox 50km în condiții de concurs. Pe membrana de la acea roată am văzut ceva urme de frecare între membrană Âşi cauciuc, nesemnificative. Acel tubliss îl folosesc în continuare cu camera schimbată. DeÂşi am mers Âşi cu roata spate desumflată (doar incinta dintre membrană Âşi cauciuc), pe membrana acestui tubliss nu am observat urme de frecare cu cauciucul. O altă componentă a tublissului este rimlockul (papion, gripster). Acesta are Âşi funcția de valvă pt aerul dintre membrană Âşi cauciuc. Mi se pare greu de distrus fiind complet metalic. Însă în cazul în care cineva reuÂşeÂşte să o distrugă, nu o poate înlocui separat. Doar distrugerea membranei roÂşii sau a rimlockului necesită înlocuirea tublissului, deci cheltuirea a altor 110euro. Un alt aspect de care m-am lovit a fost atunci cînd a trebuit să strîng spițele. La această operațiune trebuie să dai jos tublissul de pe jantă. În ambalajul tublissului se găseÂşte o bandă asmănătoare cu cea de izolare a firelor electrice însă mult mai groasă. Această bandă se pune peste niplurile spițelor în locul membranei de cauciuc ce se foloseÂşte atunci cînd se montează o cameră. A trebuit să dau jos acea bandă. Nu a mai putut fi refolosită. Am folosit în locul ei o fîÂşie de ducktape (bandă de izolat din aceea argintie). Am pus-o-n Âşapte straturi.... Âşi folosesc în continuare acel tubliss. În contextul ideilor enunțate în posturile anterioare ale acestui topic, mă simt dator să fac o cuvenită precizare: practicînd enduro vizeaz doar plăcerea personală Âşi destinderea nervilor proprii, carevasăzică enduro e un hobby pentru mine. Sunt suficient de înaintat în vîrstă ca să nu-mi mai pun problema de performanță. Uneori mai reuÂşesc pe segmente scurte să stau în preajma celor ce ne sunt campioni însă cu cheltuieli energetice foarte mari. Ca o consecință sau nu, trebuie să-mi plătesc din buzunarul propriu fiecare metru de potecă ce reuÂşesc să o parcurg Âşi fiecare din echipamentele care le folosesc. ÂŞi o fac cu vîrf Âşi îndesat, uneori parcă cu disperare.

De-a lungul timpului am folosit cameră, mousse Âşi începînd din acest sezon tubliss. Am citit tot acest topic Âşi constat cu amărăciune că cei mai mulți dintre cei care au experiență suficientă încît ar putea să emită păreri pertinente, ce se pot constitui ulterior în referințe, nu îÂşi scriu părerile pe acest forum. Din lipsa unor astfel de păreri adeseori am procedat greÂşit Âşi.. în ultimă instanță am cheltuit bani aiurea Âşi am pierdut timp. Despre cameră n-am să scriu fiindcă toată lumea a folosit-o! Măcar la bicicletă Âşi tot a folosit-o toată lumea. Eu, pe o motocicletă de hard enduro n-am să mai montez aÂşa ceva decît aflat la mare strîmtoare. Mousse. - Am topit, fărîmat, rupt, sau cum vreți voi să ziceți, două rînduri de mousse. Sunt proiectate pentru motoretele uÂşoare (în expediția de acum 2 ani a celor de la Motosyberia, ce a pornit din Magadan spre est, au folosit KTM 450 EXC echipate cu mousse; din cauza greutății bagajelor le-au topit în primele 2-3 sute kilometri. au trebuit să se întoarcă-n Magadan Âşi să-Âşi echipeze motoretele cu camere. Asta am citit-o! Dar am auzit că Âşi la Dakar se foloseÂşte mousseul - motocicletele sunt mai grele, e adevărat. Un Ktm690 ar putea cîntări cît un 450Exc cu bagaje. Categoric va trebui să mă informez mai îndeaproape cum stă treaba). Se montează Âşi demontează uÂşor, desigur de un om cît de cît priceput. La primele montări-demontări am transpirat abundent, din nepricepere. Apoi am vizionat cele cîteva filmulețe de pe youtube care au ca obiect această operațiune executată în timp record. M-am întors în garaj Âşi... în scurt timp am reuÂşit ca în 12 minute să dau jos cauciucul, mousseul Âşi apoi să pun un cauciuc nou. E un timp bun, nu?! - La montat-demontat poți să lucrezi brutal, fără prea multă grijă. Leviere să fie. Vaselina e obligatoriu să se folosească din cea siliconică (aprox 50eur un borcan de 1kg, care ține un sezon în condițiile utilizării la nivel de hobby - mediu. La început am folosit cu zgîrcenie dar n-am făcut ceea ce trebuia). Indiferent că te dai sau nu... mousseul trebuie uns. Altfel, în cîteva ture l-ai prăpădit. Am folosit mousse pe cauciuc fixat cu un gripster (papion) Âşi cu două gripstere (alegerea a fost una subiectivă). Montate corect acestea nu lasă cauciucul să se învîrtă pe jantă dar mousseul aflat între jantă Âşi cauciuc suferă comprimări Âşi frecări mari astfel încît Âşi doar rulînd pe un drum forestier acesta ajunge să se încălzească considerabil. Fără vaselină începe să se dezintegreze. Nu am pățit Âşi nu am văzut/auzit de cauciucuri cu mousse care să fi sărit de pe jantă! - În teren mi s-a părut convenabil. Pînă n-am cunoscut altceva.. mi se părea cel mai bun. Acum, cînd pot face diferența.... am rețineri. Are un nivel limitat de comprimare. La trecerea peste obstacole, comportamentul lui la început e moale (soft, mediu, hard - după cum ai ales mousseul). Pe măsură ce se comprimă devine tot mai tare. Devine deranjant cînd ajungi să polizezi pe cîte o piatră, dată fiind capacitatea limitată de a se comprima. Utilizarea mousseurilor mi se pare costisitoare. 150Eur mosseul (care pe mine cel mai mult m-a ținut două sezoane - dar vedeți că asta depinde de cît îl foloseÂşti Âşi cum e întreținut). 50Eur borcănelul de vaselină per sezon. Manoperă multă, dată fiind regularitatea cu care trebuie uns mousseul. Dar folosirea lui mi se pare Âşi convenabilă fiindcă ai garanția că nu vei face pană! Tubliss. Am privit cu interes acest produs de la apariția lui în România. Constat cu bucurie că tot mai mulți dintre cei ce fac performanță îl aleg. Discutînd cu unul dintre oamenii importanți ai motocrossului românesc îmi povestea despre avantajele greutății mici Âşi deci a inerției scăzute în momentul startului. Pentru nivelul meu, teoria mi s-a părut science fiction. - La prima montare n-am reuÂşit să-nțeleg exact cum să procedez chiar dacă am văzut filmulețul prezentat pe net. Ulterior m-am lovit de consecințele fiecăreia dintre greÂşelile făcute. Acum, pot spune că nu e nici o filizofie să montezi tublissul pe jantă. Ar fi un termen cheie: apă cu săpun! Asta trebuie folosită din abundență. Te scuteÂşte de multe incoveniente. ÂŞi desigur, trebuie să respecți cu strictețe procedurile de montare, fără a cădea în greÂşala de a căuta să înțelegi repede tot ceea ce prezintă oamenii pe filmuleț sau în pliantul care se găseÂşte în ambalajul fiecărui tubliss nou. - Odată fixat pe jantă, montarea Âşi demontarea unui cauciuc mi se pare joacă. Din nou... apa cu săpun te scuteÂşte de mult efort. E puțin diferit față de ceea ce se vede la vulcanizare dar mi se pare foarte practică metoda de a monta Âşi demonta un cauciuc pe jantă. De cînd am deprins-o o folosesc cu plăcere Âşi atunci cînd trebuie să motez un cauciuc cu cameră. Mîinile scapă mult mai tefere dintr-o astfel de încercare. - Trebuie avut grijă la succesiunea umflării celor două incinte: camera propriuzisă care va etanÂşa spațiu dintre spițe Âşi membrana aceea roÂşie. 7 atmosfere. Membrana aceea roÂşie împinge cauciucul pe talon. Presiunea fiind mare se realizează un contact puternic între membrană Âşi cauciuc, teoretic etanÂş. Practic, din cauza imperfecțiunilor de finisare a cauciucului.... mai scapă aerul din cea de-a doua incintă, cea delimitată de cauciuc Âşi membrana roÂşie, practic incinta care ne interesează cel mai mult. De aceea trebuie verificată mereu presiunea aerului atît în camera mică (pentru realizarea etanÂşeității contactului dintre membrană Âşi cauciuc) cît Âşi în incinta dintre cauciuc Âşi membrană.. care reprezintă presiunea cu care rulăm. Pînă acum am fost neglijent la aceste aspecte. La una dintre prieteneÂştile ce devin tot mai costisitoare din cauza Federație aducătoare doar de costuri, am luat startul fără aer în cauciucul din față. Din cauza coborîrilor lungi Âşi dure... cauciucul a frecat pe membrana roÂşie, iar din cauza faptului că nu am respectat locul de montare a valvei camerei mici.... am rupt-o. Am mers în continuare (aprox 50km) fără aer în ambele incinte ale roții din față. Cauciucul nu s-a clintit de pe talon. Am terminat cursa destul de bine. (desigur, a trebuit să fiu atent să nu lovesc tare janta - să evit îndoirea ei). Pe spate am ales adeseori să merg fără aer (presiune mai mică de 0.2atm - minimul garantat de producător). În aceste condiții mi-am permis să folosesc cu succes cauciucuri uzate - costurile legate de achiziționarea unui cauciuc nou (pe spate!!!) nu mai sunt un stress pentru mine. - Comparativ cu mousseul: aderența este mult mai bună Âşi uniformă. Nu mai am acele momente pe piatră în care să simt că aderența scade semnificativ, nu mai polizez atît, scutesc timp, efort fizic, uzură-n cauciuc. Tublissul poate fi, funcție de presiune cît un mousse hard sau mediu sau soft. Cu prețul de achiziție a doar unei unități. - Comparativ cu camera: dispare pericolul reprezentat de penele făcute de camerele montate neatent, pliate. Nu dispare pericolul de a înțepa cauciucul în cuie sau alte obiecte ascuțite. Dar nu contează asta atîta vreme cît rularea cu o presiune scăzută în pneu, la trial, hard enduro e aducătoare doar de avantaje. Iar acum după ce am experiența rulării Âşi fără presiune în camera mică... chiar nu mai am nici un stress. Gripsterul este Âşi valva prin care se umflă incinta dintre caucic Âşi membrana roÂşie. Cauciucul rămîne fixat împotriva rotirii pe jantă. Odată împins bine pe talon de către camera mică Âşi membrana roÂşie... din experiența mea... rezultă că nu va avea loc "dejantarea". Avantajele folosirii camerei, mousseului sau tublissului le poate stabili fiecare pentru sine însuÂşi! De aceea eu v-am relatat mai sus ceea ce am simțit Âşi pățit! Cu această ocazie vă invit să-ncălecați pe-o Âşa Âşi cînd vă-ntorceți de pe coclauri să spuneți poveÂşti aÂşa, doar cu ce-ați pățit sau simțit Âşi voi, iar părerile nefondate, impresiile să le împărtăÂşiți în mediu organizat, în cadrul cenaclurilor literar artistice. Să ne vedem sănătoÂşi! Pînă să tastez toată polologhia de mai sus... am costat cu bucurie că au apărut Âşi păreri ce le consider normale. Numa bine!

Am nevoie de prinderea pentru maneta de ambreiaj, pentru că pe-a mea am rupt-o. În imaginea ataÂşată este nenumerotată; am marcat-o cu o săgetă mai groasă. Dacă o are cineva la vînzare izolată sau în ansamblu, vă rog PM. Mulțumesc!