Pe scurt:
In majoritatea tarilor dezvoltate din lume, clasificarea uleiurilor de motor in functie de viscozitate, folosita uzual, este cea stabilita de SAE (Societatea americana a inginerilor de automobile) in standardul SAE J300 DEC 99, care a intrat in vigoare in luna august 2001.
Aceasta clasificare cuprinde 11 clase; 6 de iarna - 0w, 5w, 10w, 15w, 20w, 25w (w - winter, iarna) si 5 de vara - 20, 30, 40, 50, 60.
Pentru uleiurile multigrad se foloseste notarea dubla cu cratima, prima notare indica clasa de iarna (cu indicele w), iar a doua notare indica clasa de vara, de ex. SAE 5w-40, SAE 10w-30 etc.
Uleiurile de vara sunt caracterizate de 2 valori maxime de vascozitate la temperaturi scazute (dinamica) si valoarea minima a vascozitatii cinematice la 100°C. Uleiurile de vara sunt caracterizate de limitele vascozitatii cinematice la 100°C, de asemenea valoarea minima a vascozitatii dinamice la temperatura ridicata ( 150°C) si gradientul vitezei de circulatie 106 c-1.
Concluzie:
-cu cat este mai mica cifra din fata literei "W" (SAE), cu atat este mai mica vascozitatea uleiului la temperatura scazuta si, respectiv, pornirea la rece a motorului este mai usoara.
-cu cat este mai mare cifra care se afla dupa cratima (SAE), cu atat este mai mare vascozitatea uleiului la temperatura ridicata si mai sigura ungerea motorului la temperaturi ridicate ale mediului (vara, canicula etc).
Si concluzia finala: Trebuie mereu sa ai uleiul la limita la rece si pana la urma fiecare va considera ca cel mai bun ulei e cel cu care se simte cel mai bine mobra lui!
Gata cu polemicile pe tema uleiului!
Asfalt uscat si fir intins! haaaaa
kid