mariam

Ana a devorat vreo 2 carti de la o batranica foarte simpatica si cu o engleza destul de buna invatata din carti, iar eu m-am imprietenit la scaldat cu vreo 2 bulgari tipici (100 de kile negri cu ceafa lata). Desi practic habar n-aveau engleza si nici eu bulgareste, imi explicau ca e misto la ei pe litoral, gagici, distractie alea-alea. Le-am zis ca imi place sa schimb locul la cateva zile, ca suntem cu motorul si oamenii se mirau ..."OK!!!!" Un fel de "mama frate, ce belea!!" Toate bune si frumoase pana cand am intrat intr-un curent de nu mai stiam cum sa ajung la mal. Am gasit si aratarea de mai jos in parcare, ma si gandisem sa-l pun in topcase pana acasa dar ne-a venit mintea la cap. Nu am scapat si-a trebuit sa ma duc sa-i cumpar iaurt de la magazin. Nessebar, aglomerat si in acelasi timp foarte linistit. Mi-au placut mult niste magazine de antichitati, numismatica si mai ales inele si diverse bijuterii vechi cu tot felul de pietre (semi)pretioase (?!?). Ma fascineaza cum sunt lucrate manual obiectele astea. Multi dintre "intreprinzatorii strategici" vin la serviciu (la taraba, sa fie clar) cu 335i, ML sau Range Rover dar altfel nu iti sar in ochi drept bisnitari, interlopi sau mai stiu io. Mai degraba par oameni care chiar daca vand miere de albine, parfumuri contrafacute sau vederi cu tzate goale, sunt pe treaba lor si stiu sa ti le vanda. Asta mi-a placut intotdeauna: cand cumpar, indiferent ce, sa nu simt ca sunt jumulit de bani si-atat. A 5-azi dimineata am luat-o din loc spre casa. Ma dezobisnuisem sa merg pe mobra...ce face lenea asta din om. Am mers o bucata pe niste serpentine cu boscheti iesiti in drum pe alocuri, un fel de Cheia dar mai scurta si mai naspa. La un moment dat ne-am intersectat cu un grup de 4 barbosi toti pe 1200gs devorand curbele pe urcare. Frumos si elegant. In Varna ne-am invartit ceva cautand drumul pe faleza sau macar centrul, ceva picture worthy. Pe o caldura cumplita si dupa cateva gropi deja incep nervii iar orasul e deprimant pe bune. N-am gasit nici delfinariul cu toate ca eram foarte aproape si ni s-a taiat cheful de tot. La ei motopolitistii au F650 si ceva boxere naked care pareau vechi de cand lumea. Cu gandul acasa am ratat si intrarea la castelul reginei Maria, inainte de Balchik. Nu mai aveam idee ce-o fi pe card (pana la urma ING-ul nu s-a mai aratat de la Burgas), era cam 2 dupa-masa si aveam 3 variante cu cei 30 leva ramasi: pus benzina, mancat sau intrare la castel. Nu stiu cum se face ca iar am ales cea mai naspa varianta: intrarea. E frumos nu zic nu, dar locul cam pute a "hai ca ti-am luat banii, fraiere!". Tarabe cu kitsch-uri ca-n Cheile Bicazului, restaurantele si terasele cu mancare se bat pe tine - genul ala de comercianti agresivi care pe mine ma seaca - iar tura prin gradinile reginei cu cizme de touring pe caldura si nemancati nu prea ma incanta. Deja lesinati de foame vine si vestea aia buna de la sfarsitul lunii: a intrat salariul!!! Mergem la restaurantul semi-teapa "La Ariçiu" unde mancam rezonabil si iau cea mai oribila limonada pe care mi-a fost dat s-o vad. Un fel de zeama otetita maronie, pishu' lui bivolaru nu altceva. Ospatarii sunt balcanici in cel mai peiorativ sens. Pana si vanzatoarele de la supermarket trag de mine cand intreb unde-i bancomatul..."orice ai de cumparat hai la noi ca-i mai ieftin". Ne-am rupt c_urul la propriu pe drumul spre Vama. Cand am vazut semnul asta si dupa aia cand am intrat in Romania ve spun pe cuvant, ma simteam de parca am ajuns pe luna. Dupa oprirea de rigoare in Vama i-am dat bice pe bucata de autostrada de la Agigea, ruland lejer cu 120 radeam de bucurie ca ajungem acasa pe lumina. Indicatorul arata 200 km pana in Bucuresti si autostrada era ca-n filme..pana cand s-a terminat brusc si am facut la dreapta. O ora si ceva mai tarziu mers in forta indicatorul arata Bucuresti-198 km. Oricum nu mai vedeam nimic decat acasa si 120 noaptea pe A2 mi se parea al naibii de incet.

Chiar in seara sosirii mi-a atras atentia un cosas cat vrabia pe un zid langa scara de la intrare. Pescar fiind ma pasioneaza toate vietatile astea folosite drept momeala, si lacustele sunt la loc de cinste in meniul cleanului. Si cand trec pe un pod peste vreun raulet am o tresarire si lungesc gatu...ma rog, cine stie cunoaste Pe asta ultimu l-am alergat pe putin juma' de ora. Foarte simtitor defel, cand te apropii sare (ca orice cosas) si ajutat de briza marii face si 20 metri dintr-un salt. Prinde-l daca mai poti. Ultima parte a turei: 4 zile la all-inclusive de 3 stele la Sunny Beach. Eram constient c-o sa fie adevarata aventura...dar nici chiar asa . Numarul cocalarilor mi-a intrecut asteptarile; erau de toate natiile si mai ales romani, bulgari, basarabeni si unguri. Ziua la intoarcere nu mi s-a mai parut asa lung drumul acela ingust pe care am orbecait cautand Sinemorets-ul de la mama naibii. Stiu ca la un moment dat am dansat putin cu mobra intr-o portiune de pietris. La astia in afara statiunilor parca au dat cu nucleara...paragina si pustietate. In schimb militia vegheaza in zonele strategice cu limitari la 40 km/h si unde nu vezi nici urma de intersectie, ce sa mai zic de masini sau vreo vietate. Vorbeste obisnuita din mine...la ei drumul principal nu trece prin toate localitatile ca sa aiba nea Ion E85 prin fata portii. Ne-am prins unde era Sunny Beach dupa ce am trecut de el. Eh si de-aici incepe distractia. Ajungem la 'hotel' pe la 1 si ceva iar check-inu incepe la 2. La cum aratau lucrurile pe-acolo, mai exact cat de comunist era hotelu am hotarat instant 'vedem camera si decidem pe loc daca ramanem'. Duca-se dracu 60 de euro sau cat pierdeam, am venit in concediu nu la puscarie. Se face 2 si o ditamai coada la receptie...cocalari claie peste gramada, tineri si batrani, am impresia ca le cam face placere sa stea ca vitele. De fapt e certitudine. Boracii urla, altii zbiara de bucurie...tot aia e . Am fost si de data asta nemaipomenit de inspirati... Ajunge Ana la rand si se striga 'piua!!'. Nu fac nici o plata pana nu vedem camera. Mi se pare absolut firesc asa; cocalarii ramasi la rand sunt consternati si dau sa ciripeasca a protest. Madama de la receptie are si ea o intrerupere din flow-ul normal, zambeste acru de tot si trimite pe unu iritat sa imi arate camera. Nu era la fel de rea cum arata pe dinafara, ne hotaram sa ramanem. Cat de rau poate fi? Dezechiparea si berea de rigoare: 4 zile am avut cel mai adeverat program de pensionari, cel putin eu. Nici nu ma credeam in stare de atata frecat duda, somn dupa fiecare pranz si in general lipsa oricarei ocupatii in afara de septica. Eram exact niste lepre fara nici o alta perspectiva decat supravietuirea zilnica cu minim de efort. Pana si mancarea era facuta in asa fel incat sa nu mori de foame dar nici sa simti vreo placere. Sigur cine a incercat all-inclusive-urile astea stie. E genu de experienta buna atata vreme cat n-o repeti. Ce mi-a placut in apropiere a fost Nessebar. O oaza de liniste si cu toate ca-i plin de magazine/tarabe nu mi-au sarit in ochi kitsch-urile omniprezente in locuri de genu'.

salut miki! iti zic eu imediat daca face treaba darian, saua de zephyr e la el pentru o modificare substantiala. weekendu trecut am facut un drum bucuresti-piatra neamt-bucuresti cu prietena si la sosire imi venea sa plang de durere de c_ur weekendu asta daca nu ploua tare o sa fac un drum buc-zarnesti-retur cu noua sa, bineinteles tot cu pasagera, si pot sa compar 'la cald' cele bune! aoleu am postat de pe contul ei

Am trecut pe acolo din nou si motocicleta nu mai era. Sper ca a ajuns la cine trebuie.

"Art. 3. - (1) Fondul acorda despagubiri persoanelor pagubite prin accidente de vehicule, daca vehiculul, respectiv tramvaiul, care a provocat accidentul a ramas neidentificat ori nu era asigurat pentru raspundere civila pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, cu toate ca legea prevedea obligativitatea asigurarii" In concluzie nu se aplica.