partizan

Pentru bucuresteni: atentie, cei care spun ca au urcat la Garana cu sportive au urcat din Resita. Nu va aventurati pe partea cealalta - dinspre Caransebes - ca e drum forestier. Am fost la Garana si voi veni si anul acesta. Celor din Bucuresti cu motociclete stradale le recomand urmatorul traseu: Pitesti-Rm Valcea - Tg Jiu - Petrosani -Hateg - Caransebes - Resita - Garana 470km. (Hateg - Caransebes este perfect, asfalt proaspat si viraje, la fel si Caransebes - Resita) Cei cu enduro pot veni pe Orsova - Baile Herculane iar la Slatina Timis se fece la stanga pe un drum forestier (daca ai stradala sau sportiva nu o lua pe varianta asta ca-ti rupi motorul). Sa ne vedm acolo sanatosi, sa ascultam o muzica buna, sa inspiram aer curat si sa mancam un pastrav pe gratar. Numai bine.

Vineri, in schimb ne-a cam prins ploaia. Ceva poze dinainte de ploaie: Tibi a luat o piatra in gura pentru ca nu mai fusese pe acolo(eu am luat o ciorba in gura, pentru ca mai fusesem), bondarul meu (hornetul) a inceput sa colectioneze suratele gasite pe traseu, sarbii ardeau de zor in niste afumatori imense lemne pe care le transforma in carbune.

Dupa ce am mancat mielul de Paste(duminica), luni si marti am continuat incursiunile in tara vecina si (deocamdata) prietena. Vorbisem cu Marten sa plecam la ora 10 din Severin, insa pe la 10 si un sfert, in timp ce beam cafeaua cu el, a aparut si Livio (care, neavand garaj, tine motocicleta la mine). La o scurta inspectie gaseste un cui in roata din spate a VFR-ului si – pentru ca eu mersesem cu motocicleta lui cateva sute bune de km – ma pune sa ma duc sa-i scot cuiul, s-o vulcanizez si, daca se poate, s-o si echilibrez. Las Hornetul cu bagajele in paza lui Marten, sar pe VFR si plec sa caut o vulcanizare deschisa. Asa ca pierd doua ore, plecand pana la urma in jurul orei 12. Trecerea frontierei se face relativ repede, trebuie sa ai motorul pe numele tau (altfel ai nevoie de procura), asigurare valabila pt Serbia si pasaportul. Trecem podul construit pe barajul Portile de Fier 1 si la sarbi facem la dreapta. Ne bucuram ochii si sufletele cu privelistea ce ni se desfasoara: asfalt virajat, Dunarea in dreapta, munte in stanga. Un scurt popas la unul din locurile frumos amenajate (cu bancute si apa potabila), ne uitam la ceas, ne uitam unul la altul si ne hotaram scurt: hai la Beograd. Niciunul din noi nu mai vizitase orasul. Purcedem la drum,trecem prin cetatea de la Golubac,nu mai facem nicio escala, ne salutam cu un grup de 6 motociclisti ce vine pe contrasens cu enduro-turere (am reusit sa disting in viteza V-strom, ktm 990, Africa Twin, bagaje, pasagere) si dupa 200 de km intram in Smederevo, unde e musai sa gasim ceva de mancare. Marten ma innebunise in ultimii 50 de km, ma tot depasea si imi arata disperat stomacul, iar eu ii faceam semn sa aiba rabdare. La plecare il mintisem ca nu am luat nimic la micul dejun in afara de cafea, insa pana sa apara el, deja bagasem o consistenta friptura de miel.In tankbag nu am decat doua ciocolate snickers pe care le luasem din Petrom cand alimentasem, insa nu le scot, le tin pentru perioade mai grele. In plus noi avem nevoie de ceva sa ne umplem stomacurile, nu sa ne amagim. Dinari nu are niciunul, asa ca gasim un OMV, hai sa vedem ce au de papa: au si specialitati locale si putem sa platim si cu euro. Eu mananc o chestie care se cheama “Latino”, carne de pui cubulete cu un sos interesant, cartofi si salata, iar Marten “pleskavitza” cu cartofi si salata. Se facuse ora 4 pm, insa dupa masa vedem altfel treburile-in particular-si viata- in general. Apare un tip haios cu un chopper ciudat care ne intreaba intr-o engleza aproximativa de unde suntem si ne spune cum e drumul spre Beograd (noi evitasem intentionat autostrada). Mutra lui, zambetul si felul cum vorbeste si ne explica ne binedispun instantaneu, iar cand il vedem cum se urca pe chopperasul lui foarte jos si demareaza ne apuca si rasul. Intre timp, Marten continua seria glumelor involuntare: dupa ce isi cautase disperat cagula in timp ce o avea pusa pe cap, considerase ca isi pierduse unul din telefoane in timp ce el se afla linistit unde il pusese si uitase de el, adica in locasul de harta de pe tankbag, acum nu-si gaseste unul din dopurile de urechi. Ii cazuse sub masa, il gaseste, il “sterilizeaza” sufland pe el, ne bagam dopurile antifonice in urechi, ne punem cagulele, castile, manusile, hai la drum. Intrand in Beograd urmarim indicatoarele cu “Centrum” si dupa ce ne tot invartim ne dam seama de un lucru: in centru nu avem cum sa ajungem, in acea zona nu se circula, nu au voie decat troleele si taxiurile, toate strazile ce dau spre centru au indicatorul “circulatia interzisa”, iar bordurile sunt prea inalte pentru a le putea urca. Tot invartindu-ne prin zona centrala (pe care o vedeam, dar nu o puteam atinge) ne claxoneaza un Cielo cu numere negre ciudate (corp diplomatic, aveam sa ne dam seama mai tarziu), care ne prinde in sfarsit din urma la un semafor, deschide geamul si ne intreaba: “Sunteti chiar din Tg Jiu? V-am vazut numerele de GJ”. Tragem pe dreapta, vorbim cu domnul amabil si dansul ne spune sa-l urmam pe una din strazile interzise, ne va duce chiar in centru. Asa si facem, cand ajungem din Cielo se da jos si familia sa (sotia, soacra, doi baieti) ce venise in vizita la Beograd, Marten gaseste ceva cunostinte comune din Tg Jiu, domnul ne invita sa ne lasam la ei in masina bagajele si castile pentru a putea vizita centrul relaxati. Desi sunt foarte amabili perspectiva de a ma plimba cu ei mi se pare plictisitoare, noi vrem sa ne tinem de sotii, sa ne uitam dupa fete, sa vorbim prostii asa ca le multumim, le intindem mana si plecam in directia opusa. Centrul Beogradului e dat si de ghidul “Lonely planet” ca destinatia numarul 1 daca vrei sa vizitezi Serbia, si asta pe buna dreptate. Fara praf, fara gaze de esapament, fara caini vagabonzi (de altfel cainii cred ca sunt un specific romanesc, nu i-am vazut in nicio alta tara, nici macar pe drumurile nationale, sau prin sate). E o strada cu magazine de marca, terase cochete, artisti ambulanti, tarabe cu suvenire (carti vechi, insigne, mileuri& macrameuri, tot felul de masti etc). Imi atrage atentia o bereta reprezentativa, o boneta a “cetnicilor” – luptatorii loiali regelui, ce incepand cu 1945 s-au luptat cu comunistii. O cumpar si o port (si femeile au o chestie specifica de pus pe cap, impreuna cu niste opinci foarte interesante cu varful intors) si desi e un lucru ce il gasesti pe majoritatea tonetelor, se pare ca tinuta mea in costum de piele, cizme si boneta de “cetnic” e considerate interesanta de oamenii pe langa care trecem ce imi zambesc, ma saluta sau unii chiar ma fotografiaza. O femeie volubila vine direct la noi, ne intreaba de unde suntem, ne imprietenim imediat. O cheama Mira, a locuit in Sarajevo, familia ei a fost ucisa de musulmani. Dupa bombardamente s-a mutat in Beograd. Ne roaga sa vizitam cetetea din capatul acestei strazi centrale (Kalemegdan se numeste cetatea), dupa ce ne face un istoric al acesteia. Cetatea – acum muzeu militar - e situata pe malul Dunarii si e locul unde tinerii se strang sa se uite in zare si se mai sarute din cand in cand. Eu cu Marten ne uitam si noi in zare, vedem confluenta dintre Sava si Dunare, facem ceva poze dupa care luam o pauza pe spatiul verde sa analizam problema. Avem doua variante, mergem sa ne interesam la centrul de informatii turistice unde putem gasi o cazare ieftina sau incercam sa induram frigul noptii (e totusi aprilie) luand-o spre casa. Votam pentru varianta a doua, se face ora 11,30 pm cand ne intoarcem la motoare si incepem sa ne echipam. Motoarele erau trase in fata unui restaurant chinezesc, tipul ce statea la intrarea restaurantului, intr-un costum impecabil, cu o engleza la fel de impecabila precum costumul (mai tarziu am vazut ca vorbea si italiana si franceza perfect, cu accent) intra cu noi in vorba. Imi explica ce e cu boneta mea (pe care as vrea s-o port si pe sub casca, atat de mult imi place),cum s-au luptat cetnicii cu comunistii, cum era Tito prieten cu Ceausescu, ce manastiri, pesteri si cascade trebuie sa vedem neaparat in Serbia, cum sa iesim pe autostrada si altele. Nationalismul sarb a avut extremele pe care le cunoastem. Insa ei tin la identitatea lor culturala, la costume, la traditii. N-au nevoie de americani, de nato, de ue. Conflictele recente isi au originile in istorie, slavii (sarbii) au fost ocupati cam toata istoria lor de catre turci, multi au fost convertiti la islam (bosniacii si kosovarii). Traditionalism (de multe ori extrem) versus multiculturalitate. Cam asta ar fi dilema lor. (Inscriptie pe tricouri: “Fuck the cola, Fuck the pizza, All we need is slibovita” – un fel de tuica traditionala sarba) Il parasim pe poliglotul de la restaurantul chinezesc, Marten ramane surprins sa vada ca eu scot din tankbag un polar si o pereche de colanti pe care le imbrac (el nu are decat hainele cu care venise) si decolam.La o benzinarie no-name alimentam, sarbii vor sa ne jupoaie de euroi, ne cer 1,5 euro/litru plus 18% nu stiu ce fel de comision, eu vorbesc tare in romana, ei in sarba, ne certam, ma enerveaza astia, pana la urma mai lasa ei, mai pun si eu. Gasim repede autostrada spre Nis si ne avantam in noapte. Honda de 919 cmc si Kawasaki-ul de 750 parca sunt doi caini de rasa ce se joaca dupa ce au mancat bine. Pentru ca ne tot harjonim pe autostrada depasindu-ne reciproc pe la 160-180 km/h vedem tarziu iesirea spre Pozarevac asa ca intram intr-o benzinarie sa ne informam cum putem sa ne intoarcem sau unde e urmatoarea iesire de pe autostrada. Tipul de acolo ne arata un spatiu printre doua dale de beton pe unde ne putem strecura cu motoarele, asa si facem si nici nu mai platim autostrada. La Pozarevac gresim drumul si mergem inapoi la Smederevo, apoi ne intoarcem si incepe frigul sa ne muste din ce in ce mai tare. Facem pauze sa ne incalzim degetele inghetate la caldura blocului motor, eu iau pe mine tot ce mai gasesc prin geanta, o pereche de manusi windstopper pe sub cele de piele, o alta pereche de ciorapi, imi iau si combinezonul de ploaie desi nu ploua, dar parca nu mai simt vantul asa de tare. Un ultim popas il facem la vreo 50 de km de granita unde, intr-un satuc, gasim un bar stilat. Daca in Romania intr-un astfel de loc s-ar asculta manele, ar fi fum si mizerie, aici e muzica buna, tineret bine imbracat discuta civilizat la masa, bem un ceai ce ne incalzeste degetele si ne opareste limba si facem ultima bucata de drum pana in Severin, unde ajungem la ora 5 a.m. A doua zi am plecat din nou,tot la sarbi. De data aceasta pe Valea Timocului, pana la Negotin, am mancat o pleskavitza si ne-am intors prin munti, facand o bucla in interiorul tarii. Inchei acum jurnalul,e ora 2 a.m., 2 mai 2008, maine dimineata avem programata o noua excursie la sarbi.

Aoleu fratilor, ma cutremur. Si eu am dat ieri intr-un caine frontal, la 140 de km la ora, abia am reusit sa redresez ghidonul care mi-a voblat, eram si cu fata in spate. Cainele a murit pe loc, marele noroc a fost ca era pui, nu era un dulau. Odihneasca-se in pace, condoleante familiei si prietenilor.

Cine vrea sa-si faca sticker il poate incerca si pe acesta. Culoarea galben atrage mai bine atentia decat negru & verde. Atasez si formatul corel.

Eram la terasa la un suc cu cativa tovarsi cand cei 2 au trecut pe langa noi (in oras, mergand destul de tare). La 10 minute am primit telefon ca e accident grav de motocicleta, ne-am urcat pe motoare si am ajuns acolo. Circulatia era oprita, era coada de cca 500 de m, ne-am bagat pe contrasens. E vb de 2 motociclete, un R1 si un Speed triple, care au lovit in plin un scuter. Scuterul si R1 au luat foc. "Motociclistii" nu stiu daca aveau permise, ceea ce stiu sigur e ca motocicletele erau furate de afara. Un politist a inceput sa urle la noi, ca"acum ce mai zicem??". Televiziune, interviuri, trebuie sa apara pe undeva asta seara. Turometrul de la R1 era blocat la 10 mii ture. Tot in aceeasi zona a mai murit un baiat care s-a urcat pe un gsx-r de o mie, motocicleta furata, el fara permis si fara casca.

Bikerii adevarati pe care ii cauti tu nu sunt cei care alearga sportive prin oras, ci aceia care ies la 0 grade (ieri, 17 feb) sa dea ture mai lungi.

Va salut pe toti, in special pe domnul Constantin.(ne-am intalnit inainte de plecarea spre Malmedy, la care nu am putut participa - desi ma pregatisem- intrucat un prieten mi-a dat jos cu motorul cu cateva zile inainte de plecare). In legatura cu iesirile ce se vor planifica pentru 2008 as avea cateva sugestii de facut. E adevarat ca Nordkapp e o destinatie cu care se poate mandri orice biker de cursa lunga. Datorita costurilor (3000 de euro+ 1000 rezerva, asa cum spunea cineva mai sus) nu va fi accesibila decat putinor bikeri. Celor care vor participa le urez drum bun. Eu, insa, m-am saturat de mers pe autostrazi. Adevarata placere e pe drumuri virajate si cu asfalt de buna calitate.Se face astfel si turism, si sport; ai si priveliste grandioasa si adrenalina. In aceasta vara am fost in Italia si intentionez sa ma reintorc la anul pentru a face Dolomitii. M-as bucura sa ne strangem cativa care apreciem curbele si sa facem excursia impreuna. Alpii sunt Mecca bikerilor, un traseu putem contura si luand in considerare acest site: http://www.alpineroads.com/toproads.php Din iesirile anterioare am invatat ca cei care au tourere (ca majoritatea celor din grup) sau de viteza vor autostrazi, cei cu allrounder sau naked vor statale. (la fel ca atunci cand merg la munte in acelasi grup skiori si snowboarderi, fiecare vrea partie diferita).De aceea e bine ca la o anumita excursie sa fie motoare cu caracteristici apropiate. Bugetul e de aproximativ 6-800 euro.

Rog sa posteze bikerii din diferite zone ale tarii drumuri sau un top al drumurilor care considera ca nu trebuie ratate atunci cand faci un traseu cu motorul in zona respectiva. Drumul sau sectorul respectiv ar trebui sa indeplineasca cumulativ urmatoarele conditii: sa aibe asfalt perfect(fara gropi, denivelari, cu marcaje, etc), sa aibe viraje (cele 2 autostrazi sau drumurile drepte din Moldova sunt plictisitoare), sa treaca prin cat mai putine localitati si sa nu fie tranzitat de tiruri. In topul drumurilor eu as trece traversarea Carpatilor Orientali pe Valea Trotusului, mai precis de la Comanesti - Miercurea Ciuc- Odorheiu Secuiesc , 130 de km de vis, asfalt perfect, viraje, brazi si privelistea lacului Frumoasa drept bonus. asfalt uscat! (p.s.asteptam banii de la UE pt Transfagarasan)

ne vedem acolo, azi mi-am luat numar la noul motor, asa ca nu pot sta acasa. (cosho, facem jonctiunea in Brasov la ora 17)

salut Diabolic NU o lua pe tronsonul orsova-caransebes!sunt portiuni unde nu e deloc asfalt, altele unde este decapat cu santuri si motorul merge unde vrea el, nu unde vrei tu, poti sa cazi sa faci pana sau sa-ti faci un car de nervi. eu iti recomand bucuresti - pitesti - rm valcea - tg jiu - petrosani - hateg - caransebes - lugoj - tm daca vii pe 24 te insotesc si eu cu moto din tg jiu la tm

baieti, nu ma uitati si pe mine. tineti-ma la curent cu ce s-a stabilit la intalnire. - data plecarii - traseul ales (eu am tom tom route ) - chiar daca nu sunt adeptul autostrazilor, o sa ma supun votului majoritatii pus ieri pe spate cauciuc nou noutz, schimb sapt viit si uleiul& filtrul, ready to go 0721210461 Partizan Constantin, da-mi un sms cu nr tau sau lasa-l aici.

Si subsemnatul vine sigur.

Salut. Da, aceea este localitatea, din Belgia, granita cu Germania. Acolo are loc intrunirea iar prezentarea slide-showrilor se va tine intr-un restaurant din Germania, la cca 30 de km. Nu trebuie ratata prezentarea unei austriece care a traversat cele 2 continente americane in 2 ani, singura, pe un rudimentar Royal Enfield, fara echipament modern (de exemplu, si-a taiat prosopul sa-si improvizeze genunchiere cand a venit frigul). Asta da motociclista, le-o da peste nas tuturor "adevaratilor" cu bmw-uri gs, goretexuri, gps-uri, telefon cu satelitul, jeep-uri de asistenta, etc. Mai multe detalii despre "Luna", (alt exemplu: a stat 7 zile intr-o vama pana au verificat daca nu are motocicleta furata) aici:http://travelluna.blogspot.com/ Intrunirea de care vorbim e aici:http://www.berndtesch.de/English/Meeting.html

Mai suntem 2 motociclisti care venim sigur. In aprilie o sa luam legatura unii cu ceilalti pentru a stabili detaliile finale.

partizan a facut deja 1500 de km in 24 de ore (hanovra - timisoara) cu un ducati monster ce nu are saua bmw-ului si se pare ca nu a patit nimik, ba kiar i-a facut o mare placere sa-si cunoasca limitele.cozile interminabile de care vorbesti, adica ambuteiajele nu le-am vazut decat in italia dar astea sunt pt automobilisti, nu pentru motociclisti. cat despre radare, in toata europa nu am vazut decat un singur radar, in 2005, la intrare in budapesta, care m-a si prins, desigur, mi-au facut un proces verbal si nu am platit-o nici in ziua de azi. se zvonea ca te prind la granita daca nu o platesti - eu am mai intrat in ungaria de atunci fara nici un fel de probleme. in leg cu viteza de croaziera:fiecare merge cum ii place, dar eu in tara , unde este drumul bun, de ex oradea-brasov merg cu 140-180.

Vroiam sa spun ca autostrazile iti permit, desigur, daca vrei, sa poti mentine o asemenea viteza. Si daca vrei sa faci sport si andurantza si te tine motorul. Dar , asa cum am mai spus, cine vrea sa mearga repede o face, cine vrea pe drumuri nationale pentru a si vizita tarile respective, sau au chopper & enduro, desigur ca si ei o pot face. Oricum, se merge cu media de viteza a grupului.

Va rugam nu mai interveniti offtopic gen :"mi-ar placea,daca voi putea, daca voi avea cu ce, as vrea, am facut si eu nu-stiu-ce excursie, etc." Cei care vor sa se inscrie la una (sau mai multe) din excursiile stabilite si anuntate pentru anul asta sunt rugati sa contacteze prin PM pe responsabilul excursiei respective, care va anunta aici - in perioada premergatoare excursiei - lista persoanelor care vor merge intr-un loc sau altul. Orice persoana care crede ca are experienta, motocicleta si echipamentul necesar este binevenita. In cazul in care sunt mai mult de 5-6 motoare sau sunt persoane care nu sunt de acord cu ruta propusa, se vor alcatui mai multe grupuri ce pot rula cu o viteza asemanatoare. Fiecare isi poate face propria ruta sau poate veni cu o idee pe care o va supune votului grupului. De exemplu, de la Malmedy pana la Paris sunt 400 de km, cine are pofta sa vada Parisul, bani de 2 plinuri si timp, o poate face. Cand se vor apropia datele plecarilor vom vorbi aici pentru a lua legatura intre noi si pt a pune la punct detaliile finale, dar pana atunci repet rugamintea de a nu aglomera inutil topicul cu comentarii pe langa subiect. Pt. ca s-a intrebat cati km se fac pe zi, fiecare face cati poate, sau pana ajunge la locul unde grupul doreste sa se cazeze pt noaptea respectiva. Eu unul intentionez sa fac cei 1700 de km pana la Malmedy dintr-o bucata, adica ceea ce se numeste "cursa de 1000 de mile" de cei de la Iron Butt. Viteza de croaziera, incepand din Ungaria poate fi mentinuta la 150-180.

In legatura cu intrunirea de la Malmedy, trebuie spus ca este organizata de Bernd Tesch. Taxa este de 25 de euro pt 3 zile daca ne inscriem acum pe net si 30 de euro daca nu iti faci rezervare, astea sunt tarifele pt 3 zile. Numarul este limitat la 300 de motociclisti. Dar mai este o intrunire in Belgia organizata de Horizons Unlimited Motorcycle Travellers' Meetings ce va avea ca data probabila 6-9 septembrie 2007. Pt cea de la Malmedy ar fi 2 inconveniente pt mine: nu inteleg absolut deloc germana si principalul subiect va fi prezentarea traseelor din cele 2 Americi, insa pe mine ma intereseaza mai mult traversarea Asiei. In legatura cu ce a zis GIV 32: eu intentionez sa plec in primavara 2008, anul viitor constand in munca de documentare, pregatire fizica si psihica, infiintarea unei asociatii pt suport, parteneriat media, contactarea de sponzori, ambasade, vize, etc...am o lista intreaga ce se tot extinde. Cine vrea sa ma sustina o va putea face in curand in cel mai legal mod. O sa vin cu detalii.

Ma inscriu si eu in grup. Anul trecut am fost in nordul Germaniei, anul asta Italia,Slovenia, Ungaria, Maramures si litoral. Pentru anul viitor pregatesc ceva interesant,indiferent daca voi merge cu grupul, singur sau cu inca un prieten. Detalii in curand. Partizan , Yamaha Fazer 600.

de la stanga la dreapta, eu, Miha, prietenul ei Mircea daca multi bikeri isi doresc o prietena care sa stea cat de cat cuminte pe locul pasagerului si sa nu aibe comentarii, MIha era cu 10 pasi inaintea multor baieti. ea tragea de noi sa mergem, avea motorul ei (nu era primul), ea facea bagajul, se okupa de ekipament & mancare, intotdeauna atenta cu cei din jur, deosebit de saritoare. o fiinta deosebita

vineri

pur si simplu am incremenit cand am auzit. ieri a fost inmormantata in Navodari, acolo se nascuse dar locuia in Severin cu prietenul ei Mircea, amandoi buni prieteni de ai mei. erau impreuna ,pe defileul jiului, el cu transalpul inainte, ea in urma cu un nx 250. intr-o curba a fost acrosata de un tir, a cazut in cap si a murit pe loc. intre locul ei de munca si al meu sunt cca 200 de metri. honda ei nu va mai fi parcata acolo, dar in mintea mea vor ramane plimbarile si momentele petrecute impreuna. iubea motoarele, skiatul, trekking, raftingul, paintball, muzica buna...era de-a noastra. adio, Miha, nu te vom uita niciodata

Mi se pare ciudat ca se tot vorbeste de enduro -touring si nu s-a spus aici un nume: V-strom. Eu daca as pleca sa fac turul lumii, pe asta l-as alege (pe cel de 650). De ce ? - asa cum a sesizat Smokey, in jurul lumii mergi totusi pe drumuri, de o calitate mai buna sau mai proasta, si mai putin in off-road. - e de preferat un bicilindru - nu e greu ca GS-ul mare - e calitate japoneza Imi mai trebuie pe el: - manere incalzite & protectii maini - parasocuri protectie carene & cadru - priza ( pt. vesta electrica & gps) - geamantane aluminiu (plasticul se sparge sau se rupe din prinderi) - scottolier (eee, daca ar avea cardan ar fi un vis...)

si eu am patit-o: /index.php?...=54231&st=0