Ovidiu. o sa-mi permit (desi nu ne cunoastem) sa-ti dau cateva sfaturi, ca unul ce a trecut prin ca trece sotia ta acum, si asta foarte recent(anul trecut). Banii se strang , mai usor sau mai greu...nu conteaza chiar deloc, sunt convins, si asa trebuie sa fii si tu.O sa ai destul pentru operatie. Medici in Romania foarte buni mai sunt si nu putini ,eu am fost operat la Fundeni, si am discutat pe tema asta cu oameni ''grei''. In afara nimeni nu face minuni, tot 2 maini si 2 picioare. In plus clinicile private la noi au echipamente extrem de performante.
Stiu ca paradoxal socul unei asemenea necaz este resimtit mai puternic cei ce sunt apropiati bolnavului si nu de subiect efectiv. De obicei la aflarea diagnosticului, organismul pacientului isi mobilizeaza foarte eficient resursele si credeti sau nu , pragul initial de panica este este depasit . Aici este insa nevoie si de suportul tau moral. MAI MULT DE 50% DE VINDECARE SE DATOREAZA PSIHICULUI PACIENTULUI, IMPLICIT MORALUL ACESTUIA. Metodele prin care trebuie sa-i mentii moralul ridicat nu conteaza!Asta e tot ce poti tu sa faci ,dar trebuie s-o faci bine. Dupa cum am citit, natura tumorii ar fi benigna( este bine conturata).Deja e un motiv in plus sa fiti optimisti.Detalii nu cunosc punctual pe subiectul tau, dar crede-ma pe cuvant am citit foarte multe materiale pe tema aceasta , si nici batut in cap slava Domnului nu sunt. Eu am avut tumoare maligna, si in Galati sunt sunt cosiderat ca ''deschizator de drumuri'' in cea ce priveste varsta la care se poate scapa de prostata.
Am vrut sa-ti transmit toate astea nu ca sa ma bag in seama. Si eu am fost la randul meu sustinut de cei din jur in felul acesta, si pe cuvant , tare bine mi-a prins.
Capul sus, curaj, si sa stii ca e valabila expresia ''dracu nu e asa negru cum pare!'' (sa nu ma face-ti satanist ca nu sunt!)