dublu JACK

Inmormantarea va avea loc miercuri....la Breaza. Sabin va fi ridicat de la IML marti si dus la Breaza. este clar faptul ca trebuie inmormantat inconjurat de motociclete, nu? revin cu detalii cand mai aflu info noi.

RIP maestre... l-am cunoscut acum vre-o 11-12 ani, un tip deosebit si plin de viata. la fel ca si Oresti.....pot spune ca era unul dintre pionierii motociclismului din romania... pacat ca ne pierdem atat de devreme valorile in ale motociclismului. Dumnezeu sa te odihneasca Sabine.....candva ne vom revedea acolo sus...cu totii.....si o s-o punem de-o cursa . condoleante familiei si putere sa treaca peste aceasta durere imensa.

ps: care e rostul batului calator ? rostul batului calator este acela de a ne ajuta sa putem spala si unge lanturile de la motociclete.

salut, am sa pun la sfarsit si ceva din listele de pregatire pentru drum. vizavi de fierbator, nu am facut cea mai buna alegere.....deoarece uneori nu ai costul langa moto...si sa faci ture, ptr o cana de ceai cald, not funny. in loc de fierbator, pe viitor, alegem o butelie mica de gaz si cu aragaz mic. le gasesti in germania la Globetrotter, nu scump. asta a fost ceea ce noua ne-a scapat la tura asta...insa acum stim referitor la siguranta......noi am avut tras fir direct de la baterie pentru brichete, si la alea avem sigurante de 30 A referitor la achizitiile de pe Louis, eu zic sa mai astepti ca in luna martie sigur vei avea oferte la multe dintre produsele lor eventual fa-ti card la ei de fidelitate, vei fi anuntat cand sunt reducerile prin mail

va mai tin un pic aici la sodankyla....este frumos orasul si frumos clubul acelo pasionati de motocilete ..... revin in curand cu restul zilelor

l.u.v. am facut anul trecut Nordkapp si cred ca pot sa recomand prietenului tau ce si cum sa procedeze. da-mi maine un apel si te sun eu sa-ti explic. sunt multe de spus si de discutat. gasesti nr de telefon pe PM

Inainte sa incep povestirea, imi cer scuze ca va tin la granita cu norvegia, insa ma dezlipesc greu de tara aia frumoasa , numita NORVEGIA ZIUA 12 Trezirea la liber, fara programare, fara stres.....totusi ne mai amintim din can in cand ca suntem in concediu, nu la maraton.Deschidem ochii si mai ne mintim unul pe celalalt care sa iasa primul si sa ia temperatura de afara. Seara, pana sa ne bagam in cort, ne-a cam omorat tantarii.....nu aveam suficiente palme ca sa ma apar de toti.....asadar, i-am mai lasat sa se bucure si ei de sange de DAC, fiind sigur ca nu prea au gustat ff mult.Ma rog, revin la dimineatza insorita si frumoasa. Eu ca un gentelman ce m-a facut mama, iau initiativa de a deschide cortul si de a pasii sa vedem ce si cum in preajma. O conving si pe Monica sa iasa....si facem organizarea de masa de dimi si de strangere a cazarmamentului. Ne imbracam, strangem bagajele, cortul si toate cele...ungem lanturile la motociclete (batul din fotografiepe care-l tine Monica in mana este faimos.....a vazut Tarifa si Nordkapp, in mai putin de 6 luni ), apoi cu foamea in noi cat casa poporului ne indreptam catre bucataria campingului. Aici gasim cam de toate ce ne trebuiau sa putem manca linistit.....de la microunde, la aragaj ,cuptor....si de ce nu o vatra incalzita cu lemne numai buna pentru pizza. Am deschis top case-ul si am papat de acasa (cum se zice), deoarece acum intrasem in banii nostri si oarecum in normal. Dupa ce am papat...am inceput deplasarea. Ne-am propus sa megem pana la Rovaniemi....la Mos Craciun acasa...sa-l vedem si sa ne bucuram iar de trecerea pe la cercul polar. Mergem noi ce mergem.....pe RV 92 si cand intram pe E 75, facem pauza de dezmortit oasele intr-o parcare unde se vindeau suveniruri, din finlanda si blanuri de vulpi polare. Intram cascam ochii, nu prea ne-a facut cu ochiul ceva anume, insa pauza era binevenita. Langa magazinul cu amintiri, ca decor era si un cort traditional finlandez si sculpturile a 3 ursi negru brun....pentru intregirea peisajului . Intram si in cort, facem 2-3 blitz-uri pe acolo si apoi ne indreptam catre moto sa continuam calatoria. Cand sa ma urc pe moto observ ca guma spate, de aceasta data, lucea....dar lucea....de-ti lacrima ochii.Ma dau mai aproape si cand ce savezi....toate sarmele cauciucului meu...la vedereeee. Duminica, finlanda, ora 14, unde naibilea sa gasesc eu guma spate. Ma cam ia asa cu tremurat si cu o leaca de panica, dar nu-i spun Monicai sa nu-i transmit..."bucuria" si imi iau inima in diniti si continui drumul catre Rovaniemi. Toate bune si frumoase, insa trebuia cumva sa fac si sa evit uzarea si mai mult a cauciucului....si m-am gandit eu sa merg in stilul "jaloane" adica, efectual niste trase ce incepeau pe axul drumului si se terminau langa bordura, pentru a nu mai tocii si sarmele alea ce mai tineau aerul in guma. Mergand asa, monica ma intreaba daca ma joc sau de ce fac valsurile astea...... nu am avut cum s-o mint (caci eu nu mint) si i-am psus pana la urma despre problema. Ca un facut si sa vedeti voi ca Dumnezeu are grija de noi, mergand noi asa....serpuit, imi sare in ochi o repezentanta de ceva snowboard, nu are importanta firma, insa cert este ca am vazut din mers ca aveau in geam un KTM. Fac cale intoarsa si dau o tura in preajma sediului lor. M-am certat cu cati-va renisori, care erau acolo la odihna de pranz, insa usurel fara ca sa deranjam reciproc, am ajuns la cosul depozitul de anvelope uzate. Cotrobai pe acolo si gasesc un set de anvelope.....vai de mama lor, insa erau de 10 ori mai bune decat ceea ce aveam eu pe motor. Le iau, ma intorc la moto, le asez sus pe top case, le ancorez si plec spre Monica, ce ma astepta mai sus la vre-o 2-3 km intr-o parcare. Acum ca eram oarecum jumatate rezolvati, mai trebuia sa cautam ceva leviere sau utilaje sau mecanisme pentru a putea schimba anvelopa. Ajungem la SODANKYLA, un mic orasel din jumateatea de Nord a Finlandei si oprim sa punem benzina si sa spalam vizierle de insecte. Acum, ca un facut, in parcarea de tiruri a benzinariei, un buldo-excavator muncea de zor iar mie-mi sare imediat gandul ca nenea ala cu utilajul lui, trebuie sa aiba ceva scule pe langa el si ma poate ajuta sa schimb beleaua Bagam benzina, spalam vizierele si cand ne pregateam de imbracat, intra in benzinarie 4-5 motoare care de pe cum am vazut noi asa......erau de prin zona, localnici ca prea se sautau cu toti. Mergem si intram cu ei in vorba si incercam sa aflam de o pozibilitate cat de mica de ajutor in vedearea schimbarii rotii spate. Dumnezeu nu doarme si are grija de oamenii buni. Tipul la care am fost sa-l intrebam de vorba, era membru fondator al clubului de moto PYSSYKYLA MC din Sodankyla. Ne roaga sa asteptam un minut si se apuca de dat telefoane. Revine dupa 3 minute si ne spune ca sunt sanse slabe sa gasim ceva deschis azi si ca el poate sa ne ajute astfel: sa ne gazduiasca la ei la sediul clubului si maine de dimineata sa ne duca cu masina la un alt membru al clubului sa schimbam cauciucul. Dezbatem variantele aduse in discutie si hotaram sa ramanem la ei la club. Incalem de aceasta data toti 3 si mergem in urma DOMNULUI RAINER, catre fostul sediu al pompierilor din localitate, locul in care acesti oameni si-au creat un cuibulet extrem de calduros si primitor. Ajungem la garaj, intram in hala.....spun hala deoarece, in hala aveai loc sa bagi 2 TIR-uri si gazda se apuca sa ne explice ce si cum pe acolo. Acest club avea aici la aceasta adresa un mic atelier, unde membri clubului sa poata repara in liniste motocicletele, o mica colectie de moto vechi de prin anii 50-60, un bar cu bucatarie, TV, dvd, baie, camera de dormit si nu in ultimul rand si deloc de evitat....sauna. Acum ca batranelul,(AVEA IN JUR DE 50-52de ani), ne-a introdus in peisaj, ne preda o cheie de oaspeti de la toate usile clubului si se retrage la familie, urmand ca sa ne vedem de dimineata. Ne porneste sauna si pleaca. La 5 minute dupa el...plecam si noi.Plecam la cumparaturi pentru a umple inapoi top case-ul si ceva bere......ca deh, ne ajunge cat am chinuit saua pana aici. Dupa vre-o 2-3 ore de pimbare si shopping, ne intoarcem si ne pregatim de sauna. Coboram la subsol, unde se afla sauna si ne lafaim in caldura si relaxare. Nu rezistam pana la final si urcam sa gustam cate ceva din ceea ce am cumparat. Mancam cate una alta, apoi ne bagam in camera de dormit, la somn. Punem ceasul sa sune la 6 , ca pana la 7 cand vine Rainer sa fie roata jos....si o luam la goana pe caile viselor scufundati adanc in somn. cam asa a decurs ziua 12, o zi in care putem zice, ca am avut noroc. pozele in link si revin curand si cu ziua 13 https://picasaweb.google.com/118048740782268271998/Ziua12Nordkapp Din motive tehnice ce tin de defectarea laptopului, imi cer scuze ca nu am mai apucat sa mai postez si sa continui povestirea noastra. Sper ca sa pot repara saracia de laptop si sa pot continua, caci de aici incepe adevarata aventura pe curand......sper

Vad tot felul de comentarii aici si nu le iau in seama, evit sa deschid polemici interminabile. poate aflam si noi detalii despre baiat, cine era si ce varsta? RIP......dureros.

Ziua 11 Asa cum am prmis mai sus , am revenit si incerc pe cat posibil sa-mi fac timp si sa va ai relatz din cele traite pe acolo...pana nu le uit.Nu ca as putea, insa ma ajuta varsta. Ca sa va reintroduc in peisaj....ramasesem la Nordkapp, adapostiti dupa o casa acolo in imensa lor parcare, cu cortul, asezati la usa casei, langa niste prieteni spanioli. Ziua 11 decurge astfe: Toata noaptea, a batut un vand napraznic, cu temperaturi de 5-6 grade si cu ceva picaturi de ploaie.Noapte spun din respect pentru ceasul de la telefoane, caci acolo era cam in permanenta, un fel de apus, un fel deceva de nedescris insa care iti permitea sa iti insusesti sentimentul de noapte. La un moment dat am auzit pasi pe afara, voci pe limba latina si cu ceva rasete din tot sufletul.Se trezisera spanioli si se pregateau de plecare. Ma dezlipesc cu greu de prietenul meu drag din seara aia, sacul de dormit si ies din cort sa iau "pulsul" imprejurimilor. Afara batea un vand de ...te invata cum sa castigi recordul mondial la viteza pe distanta nelimitata....si cu ceva sortat in gen de ploaie marunta de toamna. Spanioli stateau pe prispa acelei case care pentru noi a fost un adapost, insa pentru ei..nu prea si se hlizeau pe tema pozelor facute la cortul lor. Ma cheama sa le vad si eu......ce sa va explic, cortul lor dce semana initial cu forma unui garaj de masina....era precum un fel de triunghi echilateral, cu baza mica la sol.restul...il alinia vantul si vi-l puteti imagina singuri. Am trecut in viata mea prin destul de multe episoade de vant, insa asta de acolo, in momentul de fata se situeaza pe locul 2, dupa celebrul vant de la Ianca, de langa Braila....unde era sa ma rastoarne cu masina cu tot, acum 2 ani.......insa si asta.....tare...tare de tot. Ma introduc inapoi in cort, sa imbrac sifonierul pe mine si s-o trezesc pe Monica, sa mai strang din bagaje, apoi imi iau inima in dinti sa infrunt iar frigul si vantul. Ies, ma apuc sa pregatesc strangerea, iau husa de pe moto meu, scot scalele de la incarcat, strang husa, dezleg cortul de motociclete.....si gata, incepem lupta contracronometru. Pe vantul ala, nu iti permiteai sa stai si s-o lalai sa strangi cortul cum vrei tu...ci cum vrea vantul; nu puteai sa aranjezi cum vroiai tu totul pe moto, ca nu te lasa vantul.....ce sa va zic...aventura, nu gluma. Terminam dupa vre-o 20 minute de alergatura sa ancoram totul pe motociclete si ne propunem sa mai dam o fuga sa facem poze si ziua la globul de la Nordkapp . Echipati de drum, fara casti in cap, cu camera foto si video...la purtator, bine strns legate de corp...ne indreptam catre monument. Mah oameni buni, ma dragilor....eu sunt si mare, ca deh, asa m-a facut natura...inalt....ma chinuiam sa merg in picioare si pasii mei se puteau numara acum in centimentri, nu in metri. Faceam pasii marunti, deoarece daca indepartam prea mult picioarele unul de celalalt aveam senzatia ca cineva ma cracaneaza si ma despica. Ajungem la monument, deschidem camera video si filmam....cu o mana bine ancorata in gardul de protectie si cu cealalta...inartim camera in cam toate directiile ce ne permitem, camera foto de asemeni, doar intr-o singura pozitie....cea cu spatele la ocean, caci altfel, in 2 secunde, era plin de apa si astfel nu mai reuseam sa facem nimic. Ne tragem cateva poze si ne retragem in holul restaurantului din imediata apropiere.Brusc, imi sclipeste in minte ideea sa aducem si iubitele noastre...motocicletele sa vada si ele minunea. Monica isi da aprobarea si daca tot eram cam singuri prin preajma, hai sa o punem in practica. Dau fuga la casuta cu pridvor si iau intai Honda la plimbare.Ajung in zona cu pricina, adica intre glob si restaurant, iese monica, tine ea mobra, eu fac 2 poze si apoi dau fuga dupa fazer. Am mers mai mult...cum sa va zic..... . Imi erau bune niste roti din alea ajutatoare ca la biciclete pentru copii incepatori, caci pe tot acest traeu, era pietris si mai era si vant+ploaie. Gata, ne luam ramas bun de la Nordkapp, incalecam in sei si cu niste turnuri gemene pe postura de morcovi prnim lupta catre localitatea Nordkapp cu vantul si ploaia. Pana sa plecam au aparut niste nemti langa noi si ne-au dat informatii utile din trafic si anume ca ploua doar vre-o 40 km si apoi inca vre-o 100 este inorat dupa care este soare si frumos. Pornim si incepem sa ne luptam.....mergema inclinati cam la 60 grade de sol spre dreapta si inaintam cam cu 40-50 km/h. mai mult nu indrazneam, adica...daca tot ne imprastiem, sa nu ne imprastiem prea tare sau departe....asa mai putintel Luam virajele spre stanga cu motocicletele drepte, perpendiculare pe sosea. mergema pe acel drum ingust me mijlocul strazii ca sa avem marja de abatere in caz de vre-o rafala mai mare ce ne putea lua prin surprindere. Ma rog, .....mergem, ajungem la poalele dealurilor, unde vantul nu mai era asa amenintator, ne felicitam reciproc pentru reusita si apoi dam bice mai departe. Oprim la un ...sa zicem lac glaciar, mie asa imi parea a fi, fotografiem capodopera naturii si motocicletele, apoi ne urnim iara. De cu am ajuns la nivelul marii, au inceput sa apara iar renii, frumusei si dragalasi de iti vine sa-i papi, nu altceva. Monica este indragostita de ei, si la fiecare contact cu ei, oprim de poze. Toate bune si frumoase insa....era ceasul aproape de ora 16 si noi nu mancasem nimic, iar aia mici din burta bateau cu lingurile in farfuriile goale, rau de tot. Gasim locatia perfecta, un golfulet, cu parcare...cu masa si binenteles cu peisaj frumos, deschidem valiza si ne apucam de micul/pranz dejun. De fapt nici nu stiu cum sa-l numesc, ne apucam sa punem masa, cred ca este cel mai corect. Dupa tot frigul suportat Monica insista si vrea sa faca un ceai la fierbator pe moto. Scoate cana de inox, fierbatorul si le pune in fuctiune pe honda.Timp in care noi balotam cu pofta din "de toate" bucatele intinse pe masa. Cam la 15 minute observam ca fierbe apa si nu mai puteam de bucurie....bem ceai cald. Daca tot facuram pauza mare, hai sa spalam si lanturile, sa le ungem , sa le intindem sa stim ca treaba este curata si la locul ei. Verificam si celelalte, uleiul, lichidul de racire, lichidele de frana....totul foarte bine ne strangem frumusel catrafusele si ne pornim mai la vale catre Finlanda. Initial in program am avut o bucla spre un alt punct nordic frumos, insa depasirile de program ne-a facut sa sarim peste bucla respectiva si sa ne indreptam catre Finlanda. Cam de pe aici am inceput sa ne abatem de la plan, sa deviem drumul si traseul. Drept urmare, la ora 20, ne oprim imediat de cum am intrat in Finlanda, la un camping foarte rustic si frumos. Chiar vorbeam cu monica:De aici putem merge pe jos pana in norvegia si inapoi ) . Platim serviciile oferite cam cu vre-o 45 euro (Finlanda are ca moneda EURO), deja ne simteam acasa cu platile in aceasta moneda. Ne intindem cortul, ne orientam cu dusurile si binenteles cu apa fierbinte.....sa-i deie Dumnezeu sanatate celui ce a invetat-o (stiu ca am mai spus, insa nu ai cum sa nu-i multumesti zilnic) si apoi ne bagam la nani. In tot timpul de cand am intrat in Finlanda...au inceput insectele, adica..tantarii. Multi, extrem de multi tantari, aveai impresia ca sunt dusmanii tai...asa te cotropeau toti. Bine ca aveam la cort plasa si nu ne mai bazaiau si la urechi in timp ce dormeam. Cam asta a fost ziua 11, o zi in care am mers de la Nordkapp pana la Camping Tenorinne din Finlanda, parcurgand 250 km frumosi. pozele in link-ul de mai jos, asa dupa cum bine vam obisnuit. https://picasaweb.google.com/118048740782268271998/Ziua11Nordkapp LE: imi cer scuze pentru felul in care scriu, pentru greselile de ortografie / gramaticale si pentru literele mancate.Pentru litere, este de vina laptopul, oboseala si berea ) )

Va multumesc in numele meu cat si al Monicai, pentru cuvintele frumoase si pentru aprecieri. La urma urmei nu am facut ceva supra omenesc, ci doar ceva normal pentru cei din vest...si greu de realizat pentru noi romanii de rand, muncitori si prost platiti. (asta-i deja alta discutie - politica - si nu vreau sa o deschid) Acum vin si imi cer scuze ca nu am mai scris in ultimile saptamani, deoarece nu prea mai am timp....sunt ziua la munca de la ora 7.30 pana la 20 si apoi numai de scris nu imi mai arde...insa din respect pentru cei ce-si pierd vremea si locul de munca...citind aventurile noastre...am sa imi rapesc din timpul meu 1 ora/zi ca sa termin aventura NORDKAPP. ps: abia acum incepe aventura si peripetiile pe maine seara

Imi permit intai si intai sa va multumesc pentru aprecieri si pentru vorbele frumoase. Am sa incerc sa raspund amestecat tuturor ce ati intrebat. Am inceput filmul de la Frankfurt, deoarece pentru o perioada de 12 luni locuim aici, detasati ....sa zicem. Muncim aici si incercam sa ne aplicam visele, sa punem in practica sperantele si sa ne bucuram de accesul la tot si de ce nu la "posibilitati" Ca idee, daca dupa 1 an de germania, ma intorc acasa mai sarac si cu datorii, financiare...nu regret nici macar 1 cent sau o secunda. In afara de aceasta povestire si tura superba, am mai facut plimbari prin Germania, Elvetia si in primavara o alta tura mai scurta decat Nordkapp (sa zicem) la Tarifa, in sudul Spaniei. Fiecare tura are farmecul ei, este frumoasa in felul ei si inveti mereu de la o tura la alta. Ma repet, pentru cei ce vor detalii si amanunte despre tura, ii rog frumos sa-mi de PM si le trimit pe mail tura completa cu tot cu pregatiri, program si firma ferryboat si chiar si costurile lor. Iin speranta ca, poate, am reusit impac pe toata lumea....dati-mi voie sa continui cu ziua 10. ps: nu am mai scris, deoarece mai si muncim pe aici si dupa un asemena concediu obositor, cand ajungi la munca, astia te iau de odihnit ). ZIUA 10 Ne trezim, cascam bine ochii si vedem ca este ziua afara un pic mai mult decat atunci cand ne-am culcat. Deschid usa cortului si afara soare, frumos, senin si o leaca de abur la gura esapamentului.....ati inteles voi caci sunteti destepti...scoateam aburi. Dau un ghiont si Monicai si sun trezirea in tabara. Dorinta de a ajunge la Nordkapp era mare si imi dadea putere sa infrunt frigul de afara. Cand stateai la soare, era dragut....chiar fain, asa....insa cand stateai la umbra...trebuia sa dai din maini, caci altfel.....te apuca break-dance-ul. Ne dezmeticim noi si hai, gata cu tolaneala, trecem rapid la strnagerea cortului, echiparea si pregatirea de drum. Strangem toate catrafusele, si lasam acces rapid la top case-ul cu mancarica, intrucat in seara precedenta, nu prea bagasem nimic in gura si cam ne certau matele formand o adevarata simfonie. Iesim la civilizatie, inapoi in parcarea cu pricina si ne asezam omeneste la masa, deschidem traista de mancare si ne apucam sa infulecam rapid. Ceasul era cu aproximatie vre-o 11.30-12, mi-ar fi prins bine ceva cald de baut.Ramasesem cu fixul de aseara cand as fi platit bani greu pentru ceva cald, fie el si un ceai sa nu mia zic de un vin fiert. Nu am mai stat sa facem ceai, am mabcat lapte cu cereale si cu ness 3 in 1....combinatia perfecta ca sa te si hranesti,cat de cat, si sa bei cafeaua de dimineata. Pornim la drum cu ganduri mari si inima deschisa spre punctul maxim de traseu din tura noastra. Mergem ce mergem si la vre-o 2 ore de la plecare, vedem un peisaj frumos, cu un mic fiord, cu oa parcare destul de mare si incapatoare, cu o mica pajiste de iarba verde.....ce sa mai ocolesc adevarul, locul ideal pentru un mic pui de somn, sub soare. Scoatem aparatul si ne indreptam spre marginea drumului sa imortalizam frumusetea. Trecem si de parapet si intram pe iarba......acum, sincer sa fiu, daca era stanca dincolo de parapet, nu ma intindeam, dar fiind iarba si solul pufos...m-am intins la soare pana sa face Monica poze. Cald, soare , oboseala, orizontala .... de ce nu? nani dulce. O simt si pe Monica, ca mi se alatura si atipim vre-o juma de ora acolo. Nu ma trezeam daca nu ma invadau musculitele sau tantarii, nu mai retin ce ma deranjau, insa nu puteam sa dorm si cu viziera inchisa, asa ca am luat atitudine si am ridicat ancora catre mai departe. Dupa vre-o 30 km de mers, o alta parcare cu localnici ce vindeau obiecte artizanale prezentate intr-o forma originala. 3-4 corturi din alea mari, cum vedeti voi in vilmee cu indieni sau mai corect amer-indieni.....pline cu tot felul de balnuri de vulpi si alte nenrociri, pline cu suveniruri si alte chestii care te fac sa bagi mana adanc in buzunar. Parcare oarecum in panta, adica in coborare.Parchez eu moto asa mai intr-o parte si Monica, perpendicular pe FZ. Incepem sa cotrobaim prin corturile localnicilor in cautare de ceva frumos, mic si ieftin (spatiul si banii nu ne dau afara din casa) si dupa 15 minute ne intoarcem la moto fara sa cumparam nimic. Afara se incalzise bine si deja incepusem sa transpiram. Ma hotarasc sa mai dezbrac din haine si aum, nu mai stiam cum si pe unde sa le mai inchesui , fara sa fiu nevoit sa desfac iar toate bagajele. Ascund eu alea mici pe ici pe colo insa polarul meu gros de la Jack Wolfskin, nu a incaput in tank bag, asa ca prefer sa-l bag in Orliem ce se situa pe saua pasagerului la mobra mea. Deschid, strang bine haina si ma apuc s-o indes in orlieb. Si cum trageam eu acolo si o impingeam sa intre mai repede.....o aud pe Monica, strigand...cadeeee.In clipa aceea realizez ca eu trageam de moto si mobra o luase bine la vale(in sensul de a cade, nu a merge) catre mine. Ma feresc eu cat pot de repede, dar nu am reusit total, caci nu sunt Ninja, si cat ai spune ren, ma trezesc cu moto calare pe mine. ce o fi zis FZ-rica, ia sa vezi si tu cum este sa stea cineva pe tine Ma strecor de sub ea, de sub mobra, binenteles si ma uitam ca broasca la bariera si nu-mi venea sa cred ce vaca sunt. Cum sa tragi singur de moto, sa ti-o tavalesti aiurea si gratuit. Asta este. Ma uit si analizez posibilitatea de a o ridica impreuna cu monica si ne era imposibil, asa incarcata. Norocul nostru s-a chemat un nene de la drumuri si poduri la ei, care a vazut faza si desi era in trafic, mergea....a oprit, a intors masina si a venit sa ne ajute. Vanzatorii ambulanti nici macar nu s-au ridicat de pe scaune......niste uscaturi de oameni. Ridicam noi moto si acum iar nu mai intelegeam ceva....daca am ridicat motocicleta, ce era cazuta pe dreapta, nu intelgeam dece a ramas pe jos maneta de frana. Constat ca s-a rupt de la imbinarea cu reglajul pentru marimea palmei si o bag in buzunar ca ...nah, cine stie. Nu mi-a mai ars nici de poze , de nici un film...de nimic. Singurul meu gand era ...unde satana gasesc eu maneta de frana de fz1 in nordul norvegiei? Tot eu va raspund....nicaieri. Insa nu este rau sa speri sau macar sa mergi cu inima impacata ca pana la Nordkapp, mai aveam vre-o aproximativ 350 km. Asta este, ma dezbarc si mai mult caci ma taiasera toate naduselile sa ridici vaca de la pamant si dupa echiparea regulamentara si obligatorie, pornim din loc. Aici in aceasta parcare, vad ca au inceput sa se rupa din sarmele de a guma fata, deci....nu doar ca era uzat cauciucul fata destul de mult , dar si sarmele cedasera. Ia de te uita GAbone ce noroc pe capul tau....da,da. NU stiam acum cum sa ma intorc in timp si sa merg ca un incepator fara sa ma inclin....pe de-o parte si cum sa merg ca un profi, fara maneta de frana....macar pana la primul service auto sau magazin sa rezolv problema manetei. Pornim si schimabm locurile in formatie...Monica in fata si eu la urma. Ca sa fie tabloul perfect....nici scala rider nu mai mergea, decat sa aud fara ca monica sa ma poata auzi. Comunicarea se facea pe baza de intrebari si raspunsurile erau date de flash-uri....de 2 ori NU, o data DA. Ca-n filmele cu stan si bran si astea toate in doar...30 minute. Mergem si mai gasim o parcare cu suveniruri, oprim in speranta ca poate vre-un vanzator de pe acolo stie ceva de un service sau sa ne dea ceva detalii. Si cum eram noi opriti cu ochii zgaiti cat cepele, opreste in parcare o duba ce cara 2 motociclete vechi. Ma duc la nenea ala si in engleza mea de balta, incerc sa aflu de unde a plecat cu mobrele alea si daca avem vre-o sansa de reusit macar cu cauciucul fata, lasand de-o parte maneta de frana. Imi raspunde soferul respectiv, care era mai varza decat mine la engleza, ca in fata la 30 km este un oras maricel, numit ALTA si acolo gasim. Sar in cap la monica sa ne grabim ca este destul de tarziu si este posibil sa nu mai gasim deschis pe nicaieri. In 5 minute eram deja pe drum si la intrare in oras facem oprire de recalculare traseu si anume sa cautam reprezentante ceva legate de auto si apoi de moto. Facem cum facem si ajungem la Yamaha in ALTA, reprezentanta de la mama ei. Sa vezi si sa nu crezi. Merg eu pe acolo si caut vulcanizarea in prima faza, caci bani de cauciuc nou...nu imi dadea mana, deci cautam un SH. Ajung la gunoaiele alora de anvelope si vad ceva acolo destul de bun, adica cu profil de 2-3 mm. Bat la usa la vulcanizare, vine un baiat de vre-o 23 de ani cu care m-am inteles in germana / engleza si un pic de aerobic. Insa ii explic si de maneta, unde el foarte amabil ma duce in fata la receptie. Cer pret pentru maneta si intr-o clipita, dupa ce imi zice ala pretul, fac stanga imprejur si direct la vulcanizare. Monica a ramas afaracaci nu se simtea destul de bine si vazandu-ma ca vin fara maneta ma intreaba de pret. Pai cam 2400 de coroane, adica undeva pe la 400 euro maneta. Din AUR daca era si nu plateam atat. Noroc ca Doamne-Doamne m-a inzestrat cu talent si dibacie (daca pot spune asa). Ma duc la nenea aia acolo in service, fac pe victima si ma milogesc sa-mi dea un spiral de 3,5 si un autofiletant de 4. Dupa 15 minute de munca, am rezolvat cu maneta de frana, facand sa ma tina pana cand se rupa iara si ma indrept rapid catre vulcanizare......unde, falaul ala strangea sa plece. Stai mai baiete asa, unde pleci???? Unde pleci, nu ma intereseaza, dar pe mine cui ma lasi?....asta-i durerea mare. Victima, iara, rugaminti si alete alea, pana cand flacaul se indura si ma invita cu moto in service la ei.....adica la Yamaha. Tipul era mecanicul lor de la reprezentanta.Nu avea mai mult de 25 de ani, dar manca mecanica de 3 ori pe zi. Schimbam noi guma fata cu un deseu aruncat de nrvegieni si consider ca suntem relativ ok de drum. Ora este 4-4.30 si pana la Nordkapp mai avem 205 km. Hai sa bagam niste benzinica, zic eu, apoi sa mai papam ceva si mai continuam drumul. Zis si facut, gasim o benzinarie, langa care se afla si un supermarket.Alimentam rezervoarele si top case-ul si ne apucam sa papam. Ce sa va mai zic ca se facu de ora 6.30 pana sa ne pornim noi. Pornim cu gandul ca indiferent ce si cum inoptam la nordkapp. Traseul de vis, peisaje de vis si ca elemente proaspete in peisaj...reni. Mda, de ce nu , indicator de atentie reni pe sosea. Reni, multi si mari, adica......nu prea de ignorat indicatoarele alea. Oprim sa facem cateva poze si la renisori, la peisajele de prin prejur la stancile de parca erau asezate cu mana in straturi mici si divers colorate si apoi pornim iar la drum. Apusul isi facea simtita prezenta, cerul parca era mai frumos ca oricand, apa era mai cristalina si mai "oglinda" ca niciodata semn ca ne apropiem. De cum parasim nationalul 6 si intram pe 69, in primul contact cu Olderfjord, simtim ca suntem aproape, racorica isi face simtita iar prezenta, incep apele, deci....ne apropiem. Traseul este pe malul fiordului si este de o frumusete rar intalnita sau greu de descris prin cuvintele mele sarace. La un moment dat intalnim si ceva tunele, insa cel mai spectaculos mi s-a parut tunelul din apropiere de Nordkapp (localitatea) deoarece este lung de vre-o 6870 m si in afara de asta ne-a intmpinat cu un indicator ce reprezinta coborare periculoasa 9%. Zic io ...coboram acolo 30-40 m si de aia ne anunta flacaul ala triunghiular. Da de unde.......coboram de ne pacaneau urechile si de umezeala nici nu mai vorbesc. Tunelul respectiv face legatura dintre continent si insula unde este Nordkapp. Trece pe sub apa la o altitudine de -212, adica da, ati inteles bine....am merc cu moto pe sub apa, prin acest tunel la 212 m adancime. fain rau de tot. Rezervoarele erau aproape goale deci se cerea sa bagam iar benzina. Reconfiguram traseul si mergem in oras, in Nordkapp sa bagam benzina si apoi mergem la glob. La benzinaria shel din imediata apopiere a drumului catre Nordkapp, de la intrarea in oras, ne-am intalnit cu 2 spanioli cu un bmw. Schimbam 2-3 vorbe cu ei si apoi la drum iara catre nordkapp. Cei 30 km de la benzinarie si pana la adevaratul Nordkapp, obiectivul turistic, nu orasul....am mers teleghidati, peisajul, drumul si atmosfera...nu iti mai dadea voie sa gandesti. VIS, nu altceva. Am parcurs si ultimii 30 km din ziua de azi si am ajuns in sfarsit la NORDKAPP. Ca sa intram trebuia sa platim 255 kr de moto, adica vre-o 100 si ceva de euro impreuna. Scump al dreaq sa pasesti pe cel mai nordic punct din europa. Platim, nu avem incotro si mergem sa parcam. Mergem la "glob", facem poze si hotaram sa revenim de dimineata sa facem mai multe. Era destul de tarziu si nu avea rost sa o lungim aiurea. Cand ajungem la moto, realizam ca spaniolii aia 2 cu Bmw-ul, deja isi intinsese cortul langa o locuinta de pe platoul cu parcare si totodata realizam ca se inteteste un pic si vantul. Hotaram sa tinem companie spaniolilor si montam cortul pe latura dinspre sosea. Ancoram bine cortul de moto si punem pietre pe langa el, deschide sacii de dormit si cu o rapiditate de invidiat ne introducem in taramul viselor....implinite. 10 August 2012, Monica si Gabone inoptau la Nordkapp la mai putin de 200 m de Glob si de Oceanul Arctic, la o temperatura de 5-6 grade. nu va mai zic de poze..... le gasiti mai jos in link. https://picasaweb.google.com/118048740782268271998/Ziua10Nordkapp

Ziua 9 Andenes....camping Andenes. Camping cu definitia caci propiu zis era o pajiste, un teren, nemarginit sau limitat in vre-un fel, situat la marginea continentului, in imediata apropiere a plajei la oceanul arctic. Asa cum v-am povestit la ziua anterioara, aici am gasit cam tot ceea ce ne doream de la o noate de odihna si repaus. Aduc pe aceasta cale, fiebinti multumiri celui ce a inventat apa calda, deoarece atunci cand am ajuns.......inventia lui, ne-a facut taaaare mult bine. Ma rog, de pana sa ne culcam facem planul de lupta pentru ziua urmatoare, in cazul de fata, urmarim si studiem plecarile cu ferry catre Gryllefjord si hotaram sa plecam cu cel de ora 13, caci sa ne trezim mai devreme si sa ne incadram la cel de 9.00, ne era de-a dreptul imposibil. (tinand cont ca am reusit sa adormim undeva pe la 3.30-4 ) Ne trezim noi linistiti pe la orele 10 precum pensionarii, mergem scoatem rufele de spalat de la masina (apropos, s-au spalat destul de bine cu sapunul lichid si ce am mai pus noi in masina), le intindem pe uscatorul de rufe al campingului si ne apucam de strans cortul. Strangem, impachetam mobrele mai putin top case-ul meu si geanta cu haine de la Monica si mergem sa mancam la sala de mese din imediata apropiere. Deschidem usa si gasim acolo, 2 canapele de piele si vreo 5-6 mese cu scaunele aferente.Cum intrai, drept in fata era....bucataria, ce continea, aragaj, cana fierbator, cafetiera, cumptor cu microunde,chiuveta,frigider si ceva vesela de care noi nu prea am avut nevoie.Noi avand de acasa cam totul cumparat de la magazinul Globetrotter din Frankfurt. Deschidem top-case-ul asa cu spatele la ceilalti oameni prezenti si ne apucam sa intindem masa pentru micul dejun.In acest timp ceaiul fierbea in cana fierbator, ce sa zic...totul perfect, mai ceva ca acasa.Pregatim noi niste rosii cu branzica, paine, pate de ficat, cascaval si lasam pentru mai la sfarsit, untul si gemul de portocale. Mancam, spalam vasele, strangem valiza de campanie si mergem la moto caci se apropie ora de imbarcare. La ora 13, ne imbarcam pe ferryboat, platind pentru aceasta calatorie de 37 km suma de 235 NOK echivalentul a 33 euro, ancoram bine motocicletele, dragele de ele si incepem sesiunea foto in cam toate directiile. Am debarcat si am inceput sa ne dezbracam de haine, noi fiind setati de aseara pe frig, ne-am imbracat si dimineatza destul de gros, doar ca pe la ora 14.30 cand am ajuns la Gryllefjord incepuse destul de bine sa se incalzeasca, adica retin ca erau undeva pe la 18-20 de grade. Acum ca ne-am dezbracat, ne puteam misca si noi, natural....perfect, pentru mers cu moto.Ne propusesem sa ajungem la Storslett, in aceatsa zi, cel putin asa era planul, insa noi nu am in calcul ca plecam cu barca de ora 13 deci destul de tarziu si nu prea aveam cum sa respectam programul de 313 km in aceatsa zi. Asta este , mergem cat si pana unde putem.Nu ne da nimeni afara din tara daca nu respectam planul.Ete, na. Am gasit un mic golfulet, frumos si plin de ceva aparte, nu ma intrebati ce caci nu stiu sa raspund, insa era mirific. Oprim moto, luam o punga cu jeleuri, trecem peste balustrada si ne asezam pe iarba clatindu-ne ochii in apa deosebit de limpede si curata. Undeva mai departe de noi, un baiat uitase sa-si cumpere ceva de la magazin si a plecat in barca cu motor la cumparaturi, bazaindu-ne noua linistea si tulburand cu mici valuri apa cristalina. Zabovim noi acolo cred ca mai bine de un ceas si brusc ne aducem aminte ca mai avem de bobinat ceva km, pana la destinata de azi. Mergem ce mergem si inainte de intrarea intr-un tunel, oprim sa facem iar cateva poze la o panorama interesanta.Monica, responsabila cu aparatul foto, se apuca de treaba, eu studiez in mare starea motocicletelor si realizez ca pe zi ce trece, starea anvelopelor mele se agraveaza vazand cu ochiul liber si dupa aceea imi este atrasa retina de o cutie pe un stalp la intrarea in tunel. Curios mai mult decat pisica, ma duc si deschid sa vad ce este in cutia respectiva......nu o sa va vina sa credeti, inauntru erau veste reflectorizante, noi noute pentru biciclisti ce vroiau sa traverseze tunelul.astfel turist sau localnic biciclist, opreai, luai vesta, o imbracai....traversai tunelul si apoi la iesire, mai era o cutie, sora cu asta...in care returnai vesta. CIVILIZATIE si nu mai spun nimic altceva. Pornim si dupa vre-o 40-50 km mai oprim o data, caci ne dureau oasele si se cerea dezmortire de genunchi, popou si incheieturile la maini.Oprirea am facut-o la un punct turistic, care imi scapa cum se numea, insa destul de frumos amenajat, cu wc public, asa cum ne-a obisnuit norvegianul, cu o bancuta pe care sa poti sta jos si sa privesti la relieful parca imprumutat de pe luna, facand abstractie de apa din imprejurimi. Ne apucam sa imortalizam zona, apoi...o dam putin si in poze de facebook si in cele din urma ne hotaram sa pornim motoarele si mai inaintam o leaca. Mergem noi de mergem si pe timp ce noi inaintam, ceasul se scurgea usor si la fel si temperaura scadea usurel-usurel. La un moment dat realizam ca este vre-o ora 23 si incepem cautarile pentru un loc de campat. Frigul se certa cu noi, noi cu el si ....dupa vre-o 15 km de certuri reciproce, gasim o parcare cu wc.De aceasta data ne-am luat teapa caci wc-ul era ceva gen , hasna......ca la bunici la tara, insa nu mai indrazneam sa plecam mai departe din cauza racorii. Ne orientam rapid, intindem cortul.....eu parca sa zic ca eram fixat pe incalzire rapida si vroiam sa-mi fac un ceai fierbinte, moment n care Monica a si disparut in sacul de dormit. Focul nu s-a aprins caci lemnele erau usor umede, cana s-a afumat de la rasina din acele crengi/lemne asa ca brusc imi urca temperatura la 110 grade, imi pornesc vetilatoarele , ma nervez, sting focul si ma indrept in mare fuga catre Monica care era departe in vis. Nu am mai pregatit ceas sa ne trezim, deoarece...ziua cu numarul 10 este ziua in care ajungem la Nordkapp, ziua unde avem putini kilometri si putem sa ne odihnim mai mult. Ma introduc in sacul de dormit, ma blindez pana in dinti, inchid tot ce se putea inchide si in cele din urma adorm, de aceasta data fara zambet, caci imi inghetau dintii. link-ul cu poze mai jos. https://picasaweb.google.com/118048740782268271998/Ziua9Nordkapp

Oasele mele batrane imi zic sa stau linistit si sa nu incerc aceasta aventura ) oricum mi se pare intinsa la extrem aceasta tura.

de unde sti tu roxynel ca a murit? detaliaza aici si daca este adevarat....atunci RIP. nu mai vreau sa postez la astfel de sectiune, imi ajunge.

Ziua 8 Ziua asta trebuie sa vedem multe si frumoase, asa ca hotaram sa ne trezim devreme undeva in jurul orei 8, caci doar ne culcasem la 2.30-3 de dimineata, (mi-am amintit ff bine ulterior). Am strans cortul rapid, am imortalizat locatia in 2-3 poze si am urcat rapid in sei. Cu o seara inainte, cand am lecat de la Mosjoen, noi ne doream sa ajungem cat mai aproape de BODO, insa nu ne mai tineau curelel sa mai mergem 330 km, asa ca dupa 140-150 km, am inoptat aici.Am mers cu o media e de 50-60 km/h deoarece traseul era destul de sinuos si am prin apusul soarelui si apoi intuneric de iti bagai degete in ochi.....timp de vreo 2 ore, dupa care cand am oprit sa intindem cortul....soarele rasarea...la 3 dimineata. (posibil sa ma repet cu privire la acest aspect - deh, batranetea ) Revenim la ziua 8, strangem cortul si plecam rapid catre Bodo...mergem ce mergem, mai oprim pentru cateva poze si la un moment dat ne apare in fata, un indicator...cu ARCTIC CIRCLE, 5 km. Nu ne vine sa credem ca am ajuns la Cercul arctic cu mobritele noastre si numaram sutele de metri pana la parcarea cu pricina. A venit mai repede decat ne pregatisem noi si cat ai clipi, eram calare pe monumentul cu globul de la cercul polar. Facem 25 de poze si navalim in magazinul cu suveniruri din imediata apropiere.Baiatul de la magazin se bucura cand ne vede si tine sa ne precizeze ca suntem extrem de norocosi deoarece, am prins o vreme fantastic de frumoasa, caci de 3 saptamanai ploua in continuu, pana mai acum 2-3 zile....ne-a spus baiatul. Gasim in magazin un ren impaiat, un vultur si mai multe mici animalutece se pot inalni in zona respectiva.Am facut si aici cateva poze cu o casca de viking, deci gabone viking-ul, si incepem cursa contracronometru catre Bodo. Ne grabeam caci daca il pierdeam pe cel de la ora 11.15, mai aveam unul la ora 16.30 ce ar fi ajuns la Moskenes, urmatarea noastra destinatie, la orele 20. Bobinam kilometri intregi pe bordul motocicletelor si spre norocul nostru prindem si drum liber , fara prea multe curbe deci drum de goana. Oprirea de la cercul polar poate sa ne coste o mare intarziere in programul de calatorie asa ca ne intindem la drum si hotaram ca sa nu mai oprim decat pe ferryboat. Dumnezeu a avut grija de noi si ne-a dat benzina pana pe ferryboat, si am prins si barca exact cand erau gata-gata sa plece, adica pusese bariera peste dig, si se apucasera de operatiunile de "decolare". Ne rugam de nenea aia si au inteles situattia, au ridicat bariera si ne-a permis sa ne imbarcam pe ferryboat-ul de la Bodo - Moskenes. (pret 274 kr = 40 euro), timp de 3 ore si 15 minute, am zabovit pe barca, am facut poze, ne-am odihnit de sezlonguri.....viata frumoasa. Pozele ce am reusit sa le facem de la bordul vaporasului nostru sunt de o frumusete rupta parca din poveste....peisajele de la sosirea la Moskenes, ne fac si mai frumoasa ziua si ne intareste convingerea ca LOFOTEN este o destinatie pe care nu trebuie s-o ratati in caz ca aveti drum prin Norvegia. Poate v-am mai spus, insa vocabularul nostru roman, nu are cuvinte suficiente pentru a putea reproduce prin vorbe frumusetile acestei tari. Debarcam in apropiere de Moskenes si suntem un pic derutati deoarece, nu stim ce sa facem. Sa mergem stanga catre moskenes, sa vizitam orasul si apoi sa ne intoarcem si sa ne ndreptam catre Andenes, sau direct Andenes? Nimic mai simplu, consulam ceasul si gps-ul iar hotararea vine imediat.DIRECT ANDENES. Facem dreapta la intersectie si fixam ca prima si urgenta destinatie...benzinarie. Insa oricat de mult ti-ai dorii, fiind aproape de pana prostului, sa gasesti o benzinarie parasita dar care sa aiba benzina, nu puteai trece ca orbu' pe langa frumusetile LOFOTENULUI, golfuletele, casele cu iarba pe ele, pontoanele frumos colorate si apa aia incredibil de limpede si curata, fara sa furi putin din frumusetea lor prin cateva poze....imposibil.....IMPOSIBIL. Ne luam rola de scoci si ne lipim la ochi astfel incat sa ii facem oblici si incepem a poza.....in stanga si-n dreapta tot ce ne place noua, tot ce ne iese frumos in cale. Gasim o parcare si incepem sa facem poze doar ca in 2 minute opresc langa noi 2 autocare cu chinezi....din aia mici de au aparatul foto in mana inca de la nascare. Nu stam prea mult pe langa ei caci nu mia gaseam culoar liber printre ei si hotaram sa oprim un pic mai sus intr-un mic golfulet plin de lucruri interesante. Lofoten este un fel de peninsula a norvegiei, formata din cateva sa zicem zeci de insule unite intre ele prin podulete si tuneluri pe sub apa. (ps: noi romanii ne-am obosit sa facem pasajul de la basarab 4 ani, iar aia au sapat pe sub apa de acum poate 60 de ani). Am intalnit la intrare pe un pod, semafor....deoarece podul era foarte ingust, se circula doar pe un singur sens, iar semaforul facea posibil acest lucru.....foarte interesant , sa stai la semafor sa treci peste pod.Am mai patit ceva similar in Gibraltar, in primavara, cand am stat la semafor sa treaca avionul. In fine, plecam de acolo si mergem cu ochii precum girofarul catre Andenes.Zic girofar, caci nu stiai unde sa te uiti mai repede si cum sa faci sa le cuprinzi pe toate si sa mai poti fi atent si la drum/trafic. Una peste alta, ziua asta si-a meritat pe deplin eforturile, gasim benzinarie.....din aia unde poti sa platesti doar cu cardul, adica ai pompa si cititor de carduri....ATAT, si ponim mai departe. Cu cat urci mai inspre nord cu atat pretul la benzina creste....ajungand pe alocuri si la 2-2,2 euro/litru. Vedem la un moment dat pe partea stanga a sensului nostru de mers un pod frumos....si ne bucuram ca vom trece peste el, doar ca gps-ul ne spne altceva...si cum nu era de evitat acel pod, hotaram sa ne abatem de la traseu pentru cateva minute si sa "turnam" acolo un mic filmulet cu fiecare dintre noi pentru montajul ce va urma a se face, despre Norvegia. Filmam acolo cateva secvente si ponim mai departe, insa nu pentru multa vreme, caci.....mergem noi ce merge, la mobre punem noi benzina....dar noua cine ne da de mancare ? Cautam un loc mai retras, de ochii chinezilor si al curiosilor si deschidem top-case-ul cu merindele cumparate din super market. Delicioasa masa, la aer curat, la cer senin si .......la LOFOTEN. Mergem ce mergem, mai oprim pentru poze si nici nu realizam ca ceasul este trecut de orele 23 si ca afara este tot ziua ...si noi mergem ca niste flamanzi de kilometri ce ne numim. La un moment dat vedem un superb peisaj cu Oceanul Arctic si inevitabil apasam maneta de frana, pana la oprirea rotilor. Pornim sedinta foto si la cat de rupti de oboseala eram, nu am mai scos trepiedul foto pentru a realiza poze extrem de frumoase, insa prin dibacia mea si prin rabdarea Monicai, maestra cu setarile la aparatul foto...ne punem pe treaba. Cine are cunostinta stie ca astfel de poze se fac cu trepied si cu timp de expunere indelungat, pentru a putea surprinde exact imaginea dorita la claritate maxima. Apoi procesarea ei dureaza ceva vreme si uite asa, poza dupa poza si regalj dupa regalj se facu de ora 2 de dimineata si noi picam in gura de somn, insa nu plecam de acolo de dragul pozelor si de frica frigului ce isi face usor-usor simtita prezenta. In aceasta seara, seara de 8 august, seara 8 din tura noastra am facut cel mai crunt frig. Adica pot spune ca bagajele noastre erau oarecum aproape golae si noi eram niste pinguini ce ne miscam precul lupul...cu tot corpul, ne putand sa miscam ceva idependent. Plecam de la locul cu pricina si incepem sa cautam camping-ul de la Andenes.....binenteles ca trecem pe langa el in drum spre locul unde ne ducea gps-ul, insa de obositi ce eram, nu am reactionat sub nici o forma.....si am continuat drumul pana in Andenes, unde erau lucrari la strazi si plin de obisnuitele "OCOLIRE" (spun obisnuite ptr romania, caci aici nu am vazut pana la Andenes asa ceva) si ne tt invarteam in cerc precum cateii in jurul cozii, pana cand am htarat sa schimbam destinatia de pe gps si sa mergem la campingul de la iesire din oras. Mai parcurgem noi vreo 15 km si in final, reusim sa ne stabilim tabara in asa zis-ul camping Andenes. Aici gasim: -baie cu apa calda -dus cu apa calda -spalatorie- -sala de mese cu bucatarie toate acestea descuiate si curate ca la mama acasa. Ne grabim, punem cortul, scoatem geanta cu ce a mai ramas din haine si dam fuga la dus, unde ne rasfatam cu apa calda, incalzim oasele, si carnea de pe noi, punem rufe la spalat in masina de spalat(nu am luat in calcul sa luam cu noi detergent ptr spalat rufe, asa ca am spalat rufele cu sapun lichid si gel de dus) si ne bagam in scutece, impliniti,bucurosi si fericiti de aceasta zi frumoasa, plina de kilomtri si amintiri deosebite. pozele din ziua aceasta (in numar de 81 bucati) le gasiti in link-ul de mai jos. ps: nu stiu ce o sa fac cand o sa termin spatiul de pe picasa..... cum mai urc eu pozele? daca vreun baiat priceput stie, sa-mi dea PM multumesc anticipat https://picasaweb.google.com/118048740782268271998/Ziua8Nordkapp

Nordici, sau scandinavii, au o vorba foarte inteleapta. Nu este frig afara, ci tu nu esti imbracat corespunzator, cam asa ar suna in romana. ) ) ) -------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------- Ziua 7 Trezirea la ora 8, pana strangem cortul, sa ne putem apuca in tihna sa cautam bujii si anvelopa/pe pentru motocicleta mea. Asa cum am scris in ziua 6, am gasit pe intuneric, cea mai buna ascunzatoare pentru pus cortul la periferia orasului si anume, pe un drum laturalnic, ce trecea printr-o mica padurice de tufisuri si copaci marunti....ducand spre parau. Dimineata am realizat ce frumos este acolo in vizuina, frumos, frumos insa mai trebuie sa mai si calatorim. Ne apucam de strans cortul si zic eu...sa si punem ceva in farfurie ca apoi mai tarziu o sa fie mai greu sa intindem masa in orasul Trondheim. Strangem tabara, bagam ceva la intuneric (vorba lui Florin Piersic adica...mancam) si pornim in cautarea reprezentatei sau magazinului de moto unde sa gasesc bujii.Punem gps-ul la treaba sa ne caute o reprezentanta de masini si acolo gasim net si mai multe informatii.Ajungem la Ford in Trondheim, si de aici ne ducem catre reprezentanta Yamaha din periferia orasului. Gasim repede adresa si asa cum este normal gasim si bujii exact codul ce-mi trebuia.....insa mai bine nu-mi trebuia sa le cumpar, caci 4 buji au costat 660coroane adica aproximativ 100 euro. Nu aveau astia cauciucuri pe acolo si oricum nu au fost destul de prietenosi cu noi. De ce nu stiu, probabil ca s-au gandit ca voi schimab bujiile la ei sa mai incaeze bani si pe manopera, insa nu le-aiesit schema. Am ales ca loc de inlocuire a bujiilor o benzinarie shell, buna alegere, deoarece aveau buda cu apa calda si niste merdenele sau ceva asemanator, deliiiicios de buna, iar cu cafea de dimineatza mergea la casa sufletului, zicand...saru' mana. Nu se apuca monica sa stea prea mult pe ganduri ca eu am schimbat bujiile si eram gata de drum. Ziua asta aveam de facut ceva recuperari din traseul de ieri si pierderea de timp de azi cu schimbatul bujiilor. Si in plus se apropie schimbul de ulei si trebe sa mai zabovim si acolo cateva ore bune. Incalecam cu mobrele in mintile lor si pedalam spre Mosjoen, locul unde planificasem schimbarea uleiului si a filtrelor. 400 km au trecut destul de greu caci, fara voia noastra si fara sa realizam oboseala incepe sa-si puna amprenta pe fizicul nostru. Dar adrenalina isi vede de munca ei, noi continuam sa luptam si ajungem la ora 6 seara la Mosjoen, acasa la un prieten motociclist roman. Ma apuc sa schimb uleiul cu minimum de conditii, cu sticle taiate, cu servetele umede sa sterg uleiul ce a picurat pe motor, grija maxima sa nu patam pe jos...etc Dupa vre-o 3-4 ore reusesc sa spal si lanturile, sa le ung, sa le intind sa le aliniez si acum eram ca noi....o leaca odihniti, mobrele puse la punct, mai putin cauciucul meu fata......dar nu conta, noi ne vedem de traseu. Si ce daca am sarmele din cauciucul fata la vedere, merg mai incet pe curbe, pe centrul lui am carne, deci mai ma duce. Plecam de la gazda noastra pe la 11 seara catre Bodo, zicand noi ca daca ianintam in seara aia cat mai mult, ne va fi mai usor sa prindem barca de la ora 11.15 AM, de la MOskenes. Ne-a facut gazda noastra o cafea strong si am ajuns sa facem in seara aia circa 200 km asa oe intuneric sau semi lumina, caci in aceasta perioada a anului, in nord, se mai prinde o leaca de noptile albe, adica zi non stop. Era ora 2,30 cand am gasit o parcare cu un loc in care puteai pune cortul fara ca cei ce opresc la buda sa te deranjeje sau sa te calce pe cort..... Am asezat cortul fara ajutorul lanternelor din dotare, deoarece era ceva similar cum este la noi in romania atunci cand iese soarele din mare la rasarit....nici intuneric, dar nici ziua complet, era binisor. Am intins cortul, ne-am bagat la nani, am pus cesul sa sune la 7 si somn adanc. Ziua asta a fost o zi de foc, o zi in care am parcurs destul de multi km (aproximativ 600) si nu prea am mai avut timp de poze. Insa ziua ce vine ne promite foarte multe peisaje si obirective ce ne vor face sa bagam pupila prin obiectiv si sa imortalizam totul in jurul nostru. Maine aveam sa mergem spre Lofoten cu oprire obligatorie la Cercul Arctic si alte mici peisaje prinde de pe ferryboat. Atasez Link-ul si ma duc la culcare...maine seara ziua 8. https://picasaweb.google.com/118048740782268271998/Ziua7Nordkapp

Ziua 6 Gudbrandsjuvet, este o cascada interesanta langa care noi am inoptat in pajiste proaspta taiata de ceva nutret, mirosul de iarba verde proaspat taiata si sunetul cascadei ne-a spalat creierul timp de vreo 6-7 ore cat am dormit acolo. In fine....ne trezim cu o muntele in fata usii noastre de la cort, cu un pic de ceata sus pe creste prin care usor -usor isi face aparitia sorinel (Soarele). Strangem rapid cortul si hotaram sa luam micul dejun mai tarziu undeva intr-un loc unde sa avem si noi o masa ca oamenii. Plecam de la domiciliul temporar, si ne indreptam catre cascada mai sus amintita, care se situa la vre-o 30m pe cealalta parte a drumului. Constatam amandoi ca in aceasta excursie, ne-am transformat in mici asiatici cu ochii oblici, si asta pentru simplu fapt ca nu ne mai dezlipeam de aparatul foto. In parcare am descoperit un cuplu rus ce venise cu ditai magaoaia de masina sa vada suava cascada, aceasta poza am facut-o pentru prietenii mei pasionati de off road.Stimabililor, cam asa arata o masina de off road, de tura, de vazut frumuseti ..... parerea mea. Fotografiem cascada din diferite unghiuri si in plus ne mai si jucam un pic la aparatul foto sa creem diferite efecte interesante, incalecam pe mobre caci azi avem de facut ceva km si de vazut peisaje foarte frumoase iara. Nu ne incalzim prea bine de drum ca trebuie sa oprim.....ce sa-i facem , asa este in norvegia, multe peisaje si opriri...mai ceva ca la Staurile din germania ) ) , ajungem la Trollstigen. Trollstigen este un drum serpuit de numai 11 agrafe (ace de par), un drum ingust si o priveliste de o frumusete deosebita, intrand in acest pesisaj si 2 cascade ce strajuiesc aceste serpentine. Ne oprim, parcam mobrele, lasam pe ele echipamentul si mergem catre locul special amenajat de catre autoritati pentru a putea avea cea mai frumoasa panorama asupra drumului si vaii. Acest Trollstigen mountain road se afla in topul primelor 10 drumuri din lume, va inchipuiti cat de frumos trebuie sa fie.Drumul este destul de ingust, pe care cu greu trec 2 turime unul pe langa celalalt, noroc ca se gasesc niste alveole speciale ce iti ofera posibilitatea sa opresti si sa poti acorda prioritate de trecere.Am surprins pe acest drum,doua autocare ce au trecut unul pe langa celalalt....timp de intersectare, 10 minute si asta cu ajutorul acelei alveole. Ma rog, frumos....foarte frumos.In parcare cand ne-am intors am mai gasit langa mobrele noastre vreo 15 motociclisti, de prin toate colturile lumii, cel mai indeparat fiind Spania, malaga. La parcare gasesti cam tot ce doresti, adica un restaurant, un wc, un magazin de suveniruri si unul de mici cumparaturi, o apa, un suc...o biscuite. Timpul trecea si noi parca nu ne mai dezlipeam de Trollstigen, asa ca ne-am picat cu ceara si am plecat mai departe catre Molde, locul unde am si servit micul dejun, intr-o parcare situata parca facuta special sa-ti ofere o panorama asupra zonei. Papam in fuga si ne grabim catre Atlantic Road.Tot aici in timpul mesei, am intins mare harta pe care am refacut usurel o parte din plan si am hotarat sa mergem mai mult pe coasta, nu doar Atlantic road-ul....ci s-o incepem mai de jos .....si apoi sa intram pe Atlantic road. zis si facut. Pornim motoarele si incepem sa bobinam kilometri pe bord, fara nici macar sa realizam, bine....Monica nu realiza vazandu-i ochii mici ce-mi dadea de inteles ca zambeste de fericire la cata frumusete se afla in fata ochilor nostri.Eu insa ma tot intrebam unde gasim un magazin sa-mi iau naibii 4 bujii noi ca ma termina nervos mersul motocicletei mele...de parca ziceai ca este tractor de taiat lemne si colac peste pupaza, cauciucul fata ajunsese la sarme.....atentie , PE LATERALE, partea centrla a gumei mai avea carne, in schimb, lateralele erau la sarme, deci aveam acum 2 bubite mici pe creier. Las deoparte aceste bube, le dau simbolic cu betadina, sa treaca si ma bucur alaturi de Monica de peisaje. Nu ma intru in detalii despre Atlantic road, deoarece sunt destul de multe de scris iar aceste informatii le gasiti pe goagal, poate chiar mai complete decat as putea eu sa vi le reproduc. Mergem noi ce mergem, ajungem la Atlantic road , oprim langa pod, efectuam pauza de dezmortire a popoului, apoi pozele de rigoare si ne grabim sa ajungem cat mai aproape de Trondheim, unde speram sa gasim si bujii si vre-o coaja de cauciuc de fata. Inainte de asta mai oprim pentru poze la un apus de soare frumos, sa luam cina in natura si sa ne bucuram linistea oferita de aceasta tara. Gasim un drum de tara foarte aproape de oras, langa un lan de grau si langa un parau de munte, ne intindem cortul si ....ne bagam la scutece cu acelasi zambet imbecil pe chipuri. In aceasta zi am reusit sa facem 389 de km si sa vizitam 2 mari frumuseti naturale...a si am luat un singur "bac". cam asta a fost ziua noastra de mers, pe acest traseu: Gudbrandsjuvet, Trollstigen Sogge bru Afarnes Sølsnes Vevang Myrbærholmbrua Karvag Trondheim iar aici, nanica. asa dupa cum bine probabil v-ati obisnuit, pozele sunt in link. https://picasaweb.google.com/118048740782268271998/Ziua6Nordkapp

Ziua 5 Aurland, camping Aurland, mai precis a fost locul unde am inoptat in ziua 4 spre 5. Am fost nevoit sa punem cortul in camping deoarece, nu mai mergea bine moto si m-am gandit ca acolo, la o adica putem avea mai ult ajutor sau apa calda, orice era de nevoie pentru reparatia fierului sau fiarei. Ne-am trezit pe la vre-o 7 si langa cortul nostru mai erau parcati 2 nemti cu 2 moto, (ne-am asezat langa ei, pentru a incerca sa comunic cu ei de dimi sa vedem ce si cum cu moto meu) care dormeau evident. M-am dus la buda si apoi direct pe FZ la demontat de bujii si alte nenorociri. Dau o bujie afara, ma uit la ea umeda....zic, deci tu esti draga mea bujie, cea care nu vrei munceste , masadar, intru in vorba cu fratii nostri de pe Rin si imi dau o bujie de chopper, un NGK dar cu filet mai scurt decat CR9ek al meu. Refuz s-o monteaz pe a lor, asa ca pun inapoi bujia si mai verific sia 2 teava rece...tot la fel uda. Le montez la loc....si dau cheie , merge moto...ma inchin si zic Doamne, Multumescu-ti. In timp ce eu reparam la moto, Monica a strans cortul, a pus masa ,asadar am papat si ne-am urcat in seile motocicletelor si am pornit catre Trondheim, care era locul de inoptat ptr ziua 5; insa cum noi intrasem in intarziere si trebuia sa facem vreo 700km...deci pornim...cu stangul. Ponim din camping iar moto merge bine, pana la exact iesirea din camping si de aici incepe balciul.....mergea ba in 2 ba in 3 si mai deloc in 4 cilindri. Asta este zic monicai prin statia intercom si mergem mai departe....ne chinuim un pic, poate gasim bujii si le inlocuiesc. Urcam muntele catre Stegastein Aurland, un loc creat de mana omului si de banii statului norvegian sa adune turistii si sa faca bani. Acest Stegastein reprezinta un fel de insula insa nu pe apa ci in aer, un inceput de pod suspendat la o inaltime apreciabila , deasupra fiordului Aurland ce iti da sansa sa vezi tot fiordul in intreaga lui splendoare. Mergem acolo si surprindem fiordul cu intreaga lui frumusete si de acolo dam mai departe la deal. Urmatoarea oprire este la Flotane, undeva mai sus la vre-o 15-20 km, pe saua unui munte la o altitudine de vre-o 800-900 m, iar obiectivul cu acest nume reprezinta ......reprezinta un WC public. Acum este adevarat ca in preajma lui se afla o mica cascada, un mic lac sa zicem glaciar si alte cateva mici reale obiective turistice...insa pe google este doar wc-ul. Am oprit, am pozat, am facut cunostinta cu o familie de romani schimbam impresii si numere de telefon apoi mergem catre pestera cu mesaj. Ne-a recomandat d-l X-ulescu sa mergem sa vedem pestera unde zica el ca doarme un urs. Oprim si mergem sa vedem minunea, mergem pe un fel de pot mic suspendat catre pestera si acolo...vedem un urs impaiat, ce dormea pe un mare morman de gumoaie. De fapt si de drept , mesajul era ca si in cazul indicatoarelor, cu mare iscusinta ales si facea referire la gumoaiele ce le arunca oamenii in natura si cum mor animalele si natura din cauza lor. Au asezat acel urs precum asezau nu stiu ce natie de popor rudele moarte si apoi le incinerau. mesajul il pricepeti fiecare, nu vi-l mai descriu. Oricum m-a impresionat. Depasim momentul si pornim mai departe la drum catre Geiranger, o zona deosebit de frumoasa si de faimoasa prin peisaj. Doar ca ....asa cum ziceam si mai sus, am pornit cu stangul de dimineatza. mergem ce mergem catre urmatoarea noastra destinatie si ma uit pe bord, facusem cu plinul 160km, bag repede pe GPS sa vad unde-i urmatoarea benzinarie si imi arata ca peste 35....imi zic in gand, total 195 km, chiar si in 3 cilindri ajung pana acolo cu benzina si merg eu linistit, trecand imediat pe langa un peco fiind sigur ca am peco peste 35. Mergem si ajungem la peco din harta gps...unde descoperim cu mare uimire ca benzinaria se desfiintase si am gasit in locul ei epava unui avion din timpul razboiului cu ceva istorie asupra lui.... brusc se instaureaza sentimentul de panica. Intrebam niste localnici si aflam ca benzinariile sunt, una la 30 in spate de unde venisem, pe un drum drept si alta inainte, catre Geiranger, la vre-o 28-30, insa aici aveam avantaj caci mergeam vreo 15 drept si apoi coboram restul...deci imi instalez confortabil un morcov in winDOS si pornesc catre inainte. Colac peste pupaza trecem peste un pas situat la altitudine de 1200m, cu frig, ceata, ploaie si indicator de oprire interzisa, deoarece cadeau pietre, adica cam tot ce mi-as fi putut dorii de la ziua respectiva...insa nimic nu ma clinteste de la obiectivul meu si infrunt toate vitregiile acestei zile. Undeva sus in varful dealului gasesc un restaurant ce statea parca de straja ambelor vai si intru in speranta ca gasesc macar 2 litri de benzina sa-mi ajunga pana in sat / oras. NIMIC, nici strop, asa ca...imi zic, asta este gabone, sa te inveti minte...rezerva de benzina la mobra, cel putin 2 litri. Pornesc moto, mai merg 2 km si incep sa cobor. Imi ajunge pentru azi..sper sa ajung cu bine la benzinaria din localitate. Cobor vre-o 15 -18 km cu moto ba la relanti, ba cu motorul oprit si ajung intr-un final la benzinarie. Slava Domnului, atat imi trebuia sa raman pe ploaia aia , ceata,vant si caderi de pietre fara benzina. Acolo o lasam si plecam fara sa ma uit inapoi, cam asa de nervos eram. Langa magazin, era si un mare magazin de suveniruri (alt mare bussines la nervegieni) pe care l-am vizitat cu mare placere, deoarece nu am gasit pe nici un articol, vestita sigla "Made in China". In cele din urma punem benzina, ne calmam si pornim mai departe in traseu. Intarzierea era deja facuta, deci ziua tampon sau rezerva era gata, trebuia s-o epuizam aici. ps: La fiecare tura pe care am facut-o am planuit astfel incat sa avem 1-2 zile tampon sau de rezerva pentru traseu, pentru orice eventualitate. In tura din spania din primavara, am folosit-o la El Chorro, cand am mers pe El Camino del Rey si ne-a prins tare bine - recomand astfel de zile. Asadar, ne reorganizam ziua si ne propunem sa mergem pana la Gudbrandsjuvet, Valldal. O cascada deosebit de frumoasa. Mergem si undeva pe la orele 23 reusim sa ajungem sa punem cortul si sa ne odihnim, oasele, creierul si de ce nu fundurile. NU am facut cine stie ce km, doar vre-o 310-320, insa sa mergi acesti km cu 3 cilindri, cu plaoie si ditamai morcovul in dos...nu-i deloc placut. deci, sa zicem ca incheiem si ziua 5 cu cateva frumoase impresii, experiente, invataminte si cu acelasi suras de copil tembel pe chip, atunci cand ne gandim ca suntem in Norvegia si ca mergem la Nordkapp. inchei aici aceasta relatare si revin in curand cu ziua 6. pozele sunt in link-ul de mai jos. https://picasaweb.google.com/118048740782268271998/Ziua5Nordkapp

depinde de traseu pe autostrada la o viteza constanta de 120-130 cam 6.8-7 pe drumurile norvegiene cu respectarea limitelor de viteza cam 8.5-9 asta cu tot cu bagaj in mare, cu un plin faceam cam 200-220km apoi ma indreptam spre benzinarie.

ba da. da-mi PM cu adresa ta de mail si iti trimit un excel cu tot traseul si muuulte alte info utile

rog un admin sa separe postul meu anterion in doua pe zile separate multumesc anitcipat ps: sa vedem daca am timp cu siguranta am sa pun si ziua 5 asta seara insa voi ma invatati la bautura, cand scriu si postez cu poze, etc...beau cate o bere.... daca te gandesti ca mai am 13 zile de scris.....uoooof

am remediat problema , era din setari. acum merg si se pot vedea. pai costurile difera de distanta si de vehicul ferryboat-urile au costat: danemarca-norvegia 33 euro/ moto finlanda-suedia 70euro/moto suedia - germania 70euro/moto la care se mai adauga pasagerul pilotul este inclus in pretul moto. ZIUA 3 Ziua 3 Ne-am culcat pe ploaie, ne-am trezit.....pe ploaie cu ceata, nor...habar nu aveam ce era in jurul nostru. Cert este ca ne-am trezit la 5-5.30 si in timp record am reusit sa strangem cortul si sa ne echipam astfel incat la ora 6 plecam din parcarea de la Kjerag. Am facut cateva poze, la parcarea destinata ...atentie, destinata M C ....cu cea mai frumoasa priveliste, la restaurantul din zona, locul unde am aplsat cortul si....cam atat, caci teama sa pierzi barca te poate costa mult mai mult decat sa stai o seara la hotel in Mamaia. Ferryboat-ul acesta de la Lysebotn la Songesand este destul de rar, in anumite perioade ale anului, fiind momente cand este unul singur in 24 de ore, in fine, aveam barca la 7 si 20.... am plecat sa putem cobora cei 18km de serpetine fara prea multe probleme si cu factorul ploaie, ceata, chiar nu te joci cand esti calare pe motocicleta. Am trecut printr-un tunel sapat astfel incat masinile mai mare decat o ambulanta sau caravana / roluta, nu avea loc.....si lasat asa efectiv dupa sapare, cu forme care mai de care mai ascutite si mai bolovanoase si iesim la lumina in vale (apropos, tunelul avea in traseul lui ace de par ). Ne-am indreptat noi catre locul de imabracre si cum am zarit in partea din stanga o cascada ce avea sa ne pregateasca pentru ceea ce va urma, am oprit si am trecut un pic si cu obiectivul foto peste ea...., peste fiord, in sus si in jos de ziceai ca sunte faru de la Mangalia....asa ne rteam cu aparatul foto in pozitie de tragere. Am ajuns la locul de imbarcare, am asezat mobrlee pe cricuri si am incercat sa ne facem cumva curaj ....pe frigul si umezeala respectiva....sa ne facem cumva curaj si sa ne incalzim. Pozele pe directia ce urma sa ne deplasam a facut deliciul retinei noastre..cu un tunel de nori si cu...oglindirea apei ,cu cascade mici , marunte ,mai lungi dar si mai scurt...iti multumez retina si parca te facea sa uiti de umezeala de afara ( umiditatea era undeva pe la 80-90 ) Vine ferryboat-ul, urcam si strabatem timp de 20km, luciul apei atat de limpezi ca uneori puteai sa zaresti fundul si pietrele ce iti lasa impresia ca cineva le-a asezat cu mana in diferite pozitii. Acest ferryboat a costat 44 NOK (coroane norvegiene, paritatea fiind de 7 NOK = 1 euro ) per motocicleta. Am ajuns la Songesand, un inceput de drum, un inceput de zi plina si de vreme frumoasa. Aici la aceatsa debarcare, am spus adio vremii urate pentru 7-8 zile. Acum ca nu mai aveam stres, am putut sa ne dezbracam combinezoanele de ploaie, sa punem castile la uscat, manusile, carpele de sters viziera....si alte articole ce erau pline de apa...inclusiv camera foto. Am facut o pauza pentru inca o sedinta foto dupa care am pornit usor la drum catre Preikistolen, un alt obiectiv turistic important al Norvegiei. Am ajuns tot la fel pe un drum sinuos, plin de curbe extrem de dulci si frumose, plind de oi si de "frumos", drum ingust facut parca special sa nu ai unde sa gonesti ca nebunu si sa-ti clatesti retina cu peisajele si relieful impresionant de frumos. Dupa 60km de la debarcare, ne-am imbarcat pe alt ferryboat, de la Hejmeland la Nesvik, nici nu am avut timp sa ne dezechipam ca am si ajuns. Distanta cu acest ferryboat, 3,6 km - pret 44 NOK / moto. Coboram si ne continuam drumul serpuit printre vai si munti, cascade si rauri involburate....spre Preikestolen. In parcarea de la Preikestolen, asa cum ne-am obisnuit, am avut loc special pentru motocclete, unde plateai cam 22 nok / moto. Ne-am dezechipat de cismele moto, de geci, casti...am luat rucsacul cu ceva de mancarica, o apa si aparatul foto si am plecat sa vedem minunea. Traseul era iar, destul de periculos, datorita faptului ca urcai pe anumite portiuni in 4 labe sau te catarai pe pietre, precum o capra neagra. Traseu de 5 ore dus/intors.....unde mi-a fost dat sa vad puhoi de lume, stateai la rand ca sa poti trece peste o mica plastina, peste un podulet. Multa lume de ziceai ca dau aia acolo sus euro degeaba, unde mai pui ca erau unii care cred ca se antrenau pentru ceva maraton si urcau in alergare pana sus. Oricum, altfel urci cand ai incaltari speciale pentru munte cu o aderenta foarte mare si aerisiti, etc. Am ajuns la piatra numita Preikestolen, care este de fapt ca o bordura ridicata din fiord tot la fel, ca la Kjerag, la o inaltime de 800-1000m, perfect vertical. Am facut o sumedenie de poze si usurel, cand am vazut ca lumea incearca sa stranga lucrurile si sa porneasca spre parcare....am pornit si noi....nu de alta dar nu este prea placut sa stai dupa cei care nu mai au conditia fizica ca la 50 de ani Am ajuns in parcare si surpriza.....ce sa vezi, lucrurile erau asa cum le-am lasat. Castile pe moto, cizmele langa, tang-bag-urile la locul lor...totul intact. Nimeni nu a indraznit sa curete macar praful dupa ele. Civilizatie, nu alta. Am intins o masa campeneasca cu mancarica din topcase, dupa care am plecat la drum spre Latefoss / Odda. Am gasit spre cascada Latefoss, o alta cascada, in preajma unei arcari ce avea un wc public cu apa calda si iarba si copac crescut pe acesta....am facut pozele cuvenite si am pornit mai departe. Nu am mers 300m si dupa colt, mare cascada....mare LATEFOSS. Aici cu pozele a fost mai greu caci deja soarele apusese un pic si nu aveam acces asa de repede la trepiedul pentru aparatul foto, pentru a putea realiza poze la un nivel calitativ ff mare. Insa cu chiu cu vai am reusit sa prindem cateva cadre, dupa care am facut poze cu Iphone. (acest aparat iphone, face chiar poze reusite pe timp de inserat / noapte) Situatia se agravase la acel moment, deoarece oboseala acumulata in ultimele zile isi facea simtita prezenta, dormisem in media cam 3-4 ore / noapte in ultima saptamana si nu era deloc bine, asa ca am mai facut un efort pana la Odda, am cautat un camping si am intins tabara pe uscat, frumos...pe iarba, cu acces la wc si baie fierbinte. De vis sau mai concret cred ca nimic nu se compara cu o baie fierbinte dupa 2 zile de umezeala si urcat pe munti, transpirat si rupt de oboseala. Ne-am intors de la dus, in cort, am umplut sacii de dormit cu cate unul dintre noi si cat ai spune unu, am adormit ca niste pui de gaina ce stau intinsi la soare. in mare cam asta a fost ziua 3. pozele in link-ul de mai jos ordinea este data de aparatul cu care am facut pozele, iphone si canon....acum cred ca este mai putin importanta ordine decat frumusetea peisajului. https://picasaweb.google.com/118048740782268271998/Ziua3TURANordkapp Ziua 4 Ziua a 4-a am inceput-o cu dreptul, adica am spus "la revedere" norilor si vremii urate. Ne-am trezit, am strans cortul, am papat si am plecat la drum. Ne programasem sa facem aproximativ 569 km in aceasta zi, insa nu am reusit din motive tehnice si in secondo, frumusetile nu te lasa sa mergi repede. Chiar au niste indicatoare pe drum, care te indruma sa porti centura de siguranta si sa mergi incet, indicatoare inteligent pregatite si cu un mesaj pe masura. Sa revenim, am plecat dupa ce am servit micul dejun pe husa moto in camping, am plecat catre Kinsarvik, de unde trebuia sa luam ferryboat-ul catre Utne, puem pe gps, kinsarvik, o strada anume si pornim....mergem noi ce mergem, parcurgem noi un intreg fiord, vedem noi un mare vapor, frumos..... mergem mai departe inca 19 km si ajungem la asa zisu-l punct de imbarcare. Intrebam pe nenea de la casa unde sa ne asezam pentru Utne si ne raspunde sec, ca nu de aici ne imbarcam ci din capatul firdului. Pfuaaaaaa, deci barca aia frumoasa de o vazusem noi era aia de trebuia noi s-o prindem, si uite cum dintr-o greseala de organizare am fost nevoiti sa asteptam inca 4 ore alta barca. Din cei 500 si ceva de km, cu 4 ore pierdute, nu am reusit sa facem decat vre-o 450 km si aia cu toata pierderea de timp, si cu foarte putine opriri de poze. Programul trebuie respectat, deoarece planul este ca pe 19 august noi trebie sa fi ajuns acasa, caci concediul se termina. Buuuun, am coborat la Utne si da-i pedale....am pedalat noi pana la Steinsdalsfossen, o cascacada destul de mare, un obiectiv turistic norvegian ce trebuie trecut musai in agenda. Facem cateva poze, dezmortim "popoul" si dam bice mai departe. Ne intalnim cu niste olandezi ce probabil cautau loc sa puna cortul......mergem punem benzina, dam iara peste olandezi...si incepem sa urcam catre Aurland. Am mai vazut inca o cascada frumoasa si hotaram sa oprim sa facem cateva poze, deoarece...in aceasta zi, am mers foarte mult si nu am reusitsa imortalizam mai nimic. Facem 2 poze, trec iar pe langa noi olandezii aia doi, si mergem catre Aurland in incercarea de a cauta un loc retras pentru a pune cortul. Am uitat sa mentionez ca in Norvegia iti poti pune cortul unde doresti cu o singura exceptie. NU ai voie sa pui cortul la mai putin de 200m de casa locuita sau in locuri unde exista gard sau este intr-un mod definit ca fiind propietatea cuiva. Si alta mentiune ffffoarte importanta, in Norvegia, apa de la robine este POTABILA. Asadar ne apropiem de Aurland si cautam loc de cort, ca sa nu mai mergem la camping si sa platim intre 20-30 euro pentru 2 moto / 2 persoane si un cort. In cautarile respective, simt ca ma iau transpiratiile brusc cand ceva ciudat s-a intamplat si anume 2 bujii au refuzat sa mai munceasca la motocicleta mea. Acum vrem nu vrem, mergem la camping. Ne orientam repede, asim camping, intindem cortul, langa un parau frumos si linistit ce ne-a susurat o simfonie frumoasa toata noaptea si adormim ca 2 prunci rupti de oboseala si franti de atata drum. Cam asta a fost ziua 4, ziua cu destul de multi km dar putine poze. poze in link https://picasaweb.google.com/118048740782268271998/Ziua4Nordkapp

as aprecia foarte mult din patea tuturor cititorilor sa nu mai fie off topic. am sa povestesc si ulterior am sa rog un admin sa faca un pic de curatenie, asta doar in cazul in care nu voi gasii intelegere. cei ce au ceva de impartit o pot face prin PM. multumesc.

acesta poza o dedic lui Thomas.....caci i-am promis ca o sa fac poza acolo pentru el. https://picasaweb.google.com/118048740782268271998/Ziua2Nordkapp

Ziua 2 Ziua a 2 a din tura a inceput pe ferryboat, timp de calatorie 4 ore, insuficient pentru a putea lua cabina de dormit si sa ne odihnim, si prea mult ca sa mai putem sta treji. Ma rog....am facut ceva poze pe acolo, am iesit pe punte la aer rece...am mai intrat in "salon" si in cele din urma, m-am asezat pe un scaun, unde...brusc si fara sa realizez m-a furat somnul. Era si de asteptat dupa 2 zile de foc, 1,5 ore de odihna si 1070km parcursi la foc automat.....asta este, nu-i o rusine sa dormi pe scaun precum calul in iezle. Se facu ora 2 si 30 si ca prin vis aud o nemtoaica ruda cu Hitler...strigand cat o tineau plamanii ca am ajuns si sa ne pregatim de debarcare, ma trezesc buimac mai ceva ca dupa o noapte alba de bautura si incerc sa gasesc scarile catre cala unde erau parcate motocicletele.... Cu greu o gasesc si cobor...Acum, cand esti cu masina este bine, descui, bagi cheia in contact si pleci, insa cu mobra, este lucru mare....echipeaza-te, geaca, combinezon de ploaie, (ca am uitat sa va zic, tipa aia de zbierase mai devreme, ne-a si anuntat ca la Kristiansand ploua)casca, manusi de vara acoperite cu manusi de ploaie, dezleaga moto si abia atunci esti gata de pornire.....dracovenia dracului Ma rog, iesim noi din burta la nenea vaporu si pornim catre Lysebotn, destinatia finala a zilei 2, insa cu oprire de nani imediat sau in scurta distanta, deoarece....mi se aprinsese becul la bateria mea interna, "BATERY LOW!!! " Ii zic Monicai, prin intermediul intercomului Scala G9, ii zic, fata tati...hai sa bagam la nani ca nu mai pot si nu are rost sa fim eroi degeaba . Facusem noi de acasa ceva planificari sa punem cortul unde gasim, insa....eu mai din topor, am gasit de cuviinta ca nu strica sa punem cortul pe marginea soselei, efectiv intr-o usoara curba la stanga, langa o mica padurice si un mic parau ce ne-a mangaiat timpanele cu susurul lui toata noaptea. Am ajuns la locul cu pricina, incepem sa despachetam si realizam ca am uitat acasa, cuiele de la cort. Montam cortul, asa cum am reusit, l-am ancorat in 2 puncte de mobre si ne-am bagat la somn ca nu mai tinea smecheria. Afara ploua, noi eram usor murati, frig cam vre-o 10 grade, insa asta nu ne-a impiedicat sa adormim instant si sa nu ne mai pese de ceva anume.(sa zicem am adormit pe la 3,30-4 de dimineatza) Pe la 7 si ceva au inceput sa umble norvegienii cu masinile, sa iasa la munca, sa duca copchii la scoala...nah, era drumul lor, nu dormitorul nostru. Vrei nu vre, faci ochi, strangi cortul, imbraci iar....aceleasi haine ca in echiparea de pe ferryboat si dai la deal catre Lysebotn. Nu erau multi, vre-o 217 km, insa acolo se respecta legea, si nu prea merge nimeni peste viteza legala, adica 50 in localitate, 70 sau 80 afara. Am mers noi ce-am mers, am mai facut si pauze, am facut si poze, am si filmat.....parcurgeam km dupa km...cu ploaia rece in fata si cu zambetul infantil in interiorul castii precum 2 copii ce l-au zarit pe Mos Craciun. Specific un amanunt....Norvegia este tara unde eu am avut parte de foarte multe curbe, viraje astfel incat din cauza asfaltului...am avut probleme cu cauciucurile....cateva zile mai tarziu. Drumurile sunt sinuoase si relativ inguste uneori, unde incap o masina si noi motociclsiti pe langa ei...la fir de par sau la "oglinda", ca sa intelegeti, uneori masinile dau inapoi caci nu au loc pe sosea unul pe langa celalalt si sunt locuri special amenajate pentru opriri si acordare de prioritate.(veti vedea in zilele urmatoare in poze). Am mers sa cautam si cuie de cort si o sa radeti dar la Intersport, am gasit cuie separat, pentru care am platit ...daca nu ma insel, cred ca vre-o 15 euro (sper sa nu ma insel), insa astea sunt detalii, eram bucurosi ca aveam cuie la cort. Aungem in apropiere de Lysebotn, la Kjerag.Oprim sa vedem obiectivul, parcam mobrele (le spun mobre caci asa m-am obisnuit si este si mai usor de scris), intindem cortul pe o mica pajiste deasupra parcarii, sa avem vedere asupra fiordului ne schimbam de gegi si plecam pe traseu. Ne-am schimbat degat de gegi, deoarece afara inca ploua si noi aveam la noi pantofi de munte de vara, cu gaurele, deci in primii 2 km eram usi....in fine am ramas in cizmele moto si pantalonii moto. Traseul la Kjerag este lung de vre-o 10 km si dureaza cam 5-6 ore. Specific faptul ca noi am ajuns pe la 5 si ceva in parcare, cu intins cortul cu alte aranajamente....am plecat in traseu la 6.30 seara Traseul este destul de complex ce cuprinde, trecerea peste 3 munti, adica urci, cobori, urci 2, cobori 2, urci 3.....si mergi pe 3 pana la Kjerag iar de acolo binenteles retur, treci peste un parau pe pietre, urcari destul de abrupte si la fel si coborarile. Am uitat sa va spun ca in parcare, exista un restaurant si wc-uri publice unde aveai si dus cu apa calda. Pe aceasta cale aduc adanci si fierbinti multumiri celui ce a inventat APA CALDA.....minune Dumnezeiasca. Am mers noi pe ploaie spre Kjerag si ne tot intalneam cu turisti....care se uitau la noi ca la un Bentley roz....cand ii intrebam daca mai este mult. Ploaie, vant si noi hotarati pe Kjerag. Am ajuns cu chiu cu vai la kjerag, frumusete si peisaj de vis......am prins si un pic de apus acolo sus, mai statuse ploaia cu ceva vreme inainte....extraordinar de frumos. Am facut poze, am filmat, am urcat pe piatra si am pornit la deal inapoi catre cort si mobrite. Kjerag, este de fapt o piatra ce este prinsa / blocata intre 2 pereti de munte la o altitudine de 1000 si ceva de metri deasupra fiordului.Daca te uiti in fata si spate in jos ai 1000 de m de gol si jos undeva mic este fiordul, iar in stanga si dreapta ai muntele Frumos si totodata riscant si periculos, mai ales pe conditiile moteo ce incepuse sa se cam strice. Ma rog, am coborat spre cort, ajungand la parcare si civilizatie pe la ora 11. Am mers noi hotarati sa facem dus, caci eram uzi, eram transpirati si nu facusem dus de 2 zile......si cand ajungem la baile si dusurile lor....erau incuiate. Merg la restaurant sa cer cheia, sa fac ceva...nimic, totul incuiat. Singura baie deschuiata si cu o chiuveta mica, era cea destinata persoanelor cu dizabilitati. Asadar, neavand incotro, la ora 23.30, am pus monopol pe aceea incapere si acolo ne-am incalzit oasele si am incercat cat de cat sa ne spalam pentru a putea inopta si noi curati. Nu aveam prea mult timp la dispozitie, deoarece ziua urmatoare, ziua 3, trebuia sa prindem un ferryboat la ora 7.30 si se afla la o distanta de 20km de noi, 20 km doar de serpentine in forma de ace de par...sau agrafe, asa cum le-am denumit noi. Deci repejor caci acum se face dimineatza, am reusit sa ne bagam in sacii de dormit pe la 1 de dimineatza ca sa apucam sa dormim 4 ore si la 5 -5.30 sa fim in picioare sa apucam "barca" cam asa a fost ziua 2-a ps: pozele imi este lene sa le incarc aici direct asa ca o sa le pun pe picassa si pun link-ul aici poate se indura un admin plictisit sa le urce el direct binenteles cu multumirile de rigoare.