dublu JACK

as prefera un pic mai tarziu ca sa ajunga si Monica de la scoala. astfel vom fi 2 si informatiile vor fi mai multe. un ora 21-21.30 ar fi ideal....este vara si ne putem intinde

Nu vreau sa tin parte nimanui, nici nu stiu unde se afl adevarul, insa....tabara de excelenta ar fi trebuit sa fie situata la VIDRA, lacul vidra...eu asa am citit pe site-ul oficial..... pe voi va aud numai de Obarsia Lotrului. dracu stie ?

a vrut sa ajunga, insa a intervenit schimbarea

ati tabarat ca raia pe omu sanatos )))) ))))

Drum bun spiritofMotions !!! te asteptam cu povestiri si muuulte poze.

trebuie sa recunoasteti ca v-am facut pofta frumoasa plimbare ai avut.... poate ca o s-o mai facem si noi inca o data. recomand sa deschideti un topic NORDKAPP si acolo sa fie atasate informatii utile celui care vrea sa plece in tura asta. Am revazut si retrait intr-un mod placut peisajele si curbele din filmulet. Astept un PM cu ziua si ora de intalnire ptr discutiile legate de nordkapp in rest, sunt cu ochii pe voi

Ne meritam soarta..... acum 5 ani cand s-a vrut sa se faca ceva la nivel national cu AMR-ul....au sarit multi la gautl nostru... in clipa de fata DAn Popescu, tine si cu dintii de scaunul AMR-ului, precum Base. pacat.

pot sa-ti aduc eu baterie depinde de bugetul pe care-l ai de la Yuassa, cele mai bune....pana la chinezesti la 250 ron insa este pacat sa pui pe un 929....ceva ce te poate face de ras la o tura cu baietii prin oras sau afara. astept pm

Yamaha FZ 1 croaziera in ture lungi 110-130 pe meleaguri romanesti ture lungi 100-130 in oras depinde de trafic si de situatii

problema ta cu revenirea intarziata a relantiului, este din carburatie....reglaje, etc.

sau poti monta inapoi sonda lambda si gata. fara alti bani aruncai, fara mapare...etc. simplu si eficient scuze de idee

Pai atunci cand inveti, trebie doar sa citesti si sa bagi la cap, nu sa intri in polemici cu ceilalti. Nimic mai simplu. Pana atunci prefer sa stau, sa citesc si sa iau aminte de ceea ce se mai intampla in jurul meu. Dumnezeu sa-I odhneasca in pace.

RIP. Mereu stau si ma intreb, de ce se fac comentarii aiurea pe acest gen de topicuri. Sa pastram linistea ptr cei doi tineri...ce iti puteau fi prieteni.

nu s-a dus...nu prea mai am timp, dar am sa revin cat de curand sunt cu readaptarea programului in tara si asta imi mananca tot timpul. romania te iubesc....

ha ha ha Bogdane, ca sa intri perfect in peisaj, trebuie sa dai si cu fum...asa ca, orienteaza-te

Pai pe norvegia, am mancat in mare parte de la valiza.....si crede-ma ca am mancat destul de ok, o sa pun la finalul povestirii si ceea ce a insemnat tura, ca si pregatiri, cheltuieli...etc am mai cumparat si din supermarket-uri, mai opream sa mancam pe la "impinge tava" de pe la benzinarii, la fel si in finlanda.....daca citeai, in ziua de la Sodankyla, am facut cumparaturi de am umplut iar valiza si un pic in gentile laterale. in alta ordine de idei, ne-am intors cu mancare acasa, caci eu sunt rau de foame, crede-ma ca ultima conserva de peste, am mancat-o acum vre-o 2 luni...sus la balea lac, la o tura pe varful vanatoarea lui Buteanu. deci se poate

gata, s-a rezolvat...era o bifa pusa aiurea

ZIUA 16 Trezirea a fost fortata de imprejurari....adica, musai, vrei nu vrei trebuie sa te trezesti ca sa cobori de pe ferryboat, aici nu mai merge.cu ...."mai stau cinci minute". Unde mai pui ca trebuia sa servim si micul dejun inclus in pret, asa cum probabil va inchipuiti...micul dejun consta in bufet SUEDEZ, caci eram doar pe teritoriul Suediei. in fine, ne echipam, strangem catrafusele si coboram la motociclete. Ne pregatim de debarcare si facem primii pasi pe pamant suedez. Am uitat sa va spun ca pe timpul serii la sedinta foto, acea sedinta de asfintit..ne-am tot intersectat cu de Vito, asta al meu. Zic al meu caci am prins mare drag de omul ala, era un om de la care aveai multe de invatat, un lup singuratic calare pe Goldwin. Tipul foarte scolit....se vedea pe el , se vedea din cum vorbea si din insasi felul lui de a fi. Revin la iesirea de pe barca; ne intalnim cu el si acum, este drept ca de Vito, se astepta sa mergem impreuna pe suedia pana la Orebro, macar, insa noi i-am zis ca mai ramanem sa vizitam Stockholm-ul si plecam pe seara. Am facut schimb de adrese de email si ne-am vazut fiecare de drumurile lui, ca sa zic asa. Eeeeeee, acum sa vezi distractie, caci noi am debarcat la ora 7.30 de dimineata, cand orasul este oarecum liber si gol, moment prielnic sa strabatem in fuga capitala Suediei si sa scapam fara sa fim amendati...sau de ce nu chiar arestati ) Zis si facut, bagam pe gps, orasul Orebro, si dam repede prin oras , pana nu pleaca lumea la munca si incepe halimaiu. Si dai si lupta, si dai si lupta...vorba lui nenea Iancu, Monica era gazata in spatele meu, caci trebuia sa stea aproape de mine ca sa nu ne desparta vre-un semafor.....fumul o ineca, abia daca ma zarea prin fumul cu pricina......si cu toate astea, mai gaseam resurse sa face haz de necaz.....la modul ca imi zice Monica prin scala, ca " sa-i vezi pe saracii pietoni cum se tin cu mainile de nas cand treci pe langa ei". Nici nu stiam ce sa fac, sa rad sau sa plang......de plans stiam ca o sa plang, cand o sa ajung s-o demontez, asa ca am ales sa rad....atat cat mai am vreme. In fine, pe sistemul, dai tare, mai las-o, mai opreste-o....am iesit din Stockholm. Am iesit bine de tot, pe la 9 si 15 eram la prima benzinarie ce ne-a iesit in cale si era situata pe autostrada ce duce spre Orebro, urmatoarea noastra destinatie. In orebro, aveam eu niste prieteni romani, pe care-i stiam de de ff multa vreme, prieteni care ma vor ajuta cumva cu motocicleta..etc. In benzinarie, mai sorbim in tihna o cafea, asa de dimineata, mutam totul, inclusiv sifonierul cu haine, tabara de vacanta si cazarmamentul pe fezerica, il punem in stand by in parcarea benzinariei, sub o camera video, punem husa, alarma....si plecam amandoi sa vizitam, STOCKHOLM-ul. Plecam la vizitarea capitalei, fixam pe gps centrul orasului , acolo gasim imediat un loc de parcare si hai la pas la plimbare.....ne-am plimbat tot centrul orasului, si prin zona veche si prin buevardele noi pline cu magazine de firma.....am prins si o fanfara care ne-a delectat timpanele cu un pas de defilare exemplar incununat cu muzica de fanfara.......am mai dat peste un parc frumos cu flori, ....peste parlamentul suedez....niste podete si cladiri de nu te mai saturi sa le privesti. La locul unde am parcat hondita.....am vazut ferryboat-ul ce ne adusese pe noi, pleca inapoi in Finlanda......si baleam la el, caci tare ne-am fi intors la renisori....la Nordkapp. In fine, una peste alta frumos oras, cu cladiri vechi, arhitectura....clasica, cladiri ce le puteti admira si voi in pozele de mai jos. Ne saturam de plimbat la pas, de fapt ne cam rupeau umerii gecile si castile atarnate pe noi, caci era destul de cald pe la ei pe acolo....si cizmele de moto nu-s chiar atat de comode pentru plimbari si in plus....ne cam plictisisem, asta este adevarul iar eu doream sa ajung la Orebro sa vad cum rezolv cu moto. Monica trebuia sa inceapa munca pe 20 deci cumva cel tarziu pe 19 trebuia sa fim in Frankfurt. Ne ambalam regulamentar, si o luam la pas catre fezerica. Nu direct ci dupa o tura motorizata a orasului, sa vada pupilele noastre cum stau lucrurile si prin alte cotloane ale orasului. In concluzie, Stockholm-ul este un oras...unde m-as muta si in care m-as putea obisnuii sa traiesc. Ajungem la fezerica, redistribuim bagajele , fiecare la locul lor, intr-o ordine desavarsita, ca deh....dupa 15 zile de incarcat si descarcat....stiam si la a cata gaura strang cureaua....cam asa ceva. Pornim la drum spre Orebro, Mihaela, tipa romanca era gazda pentru seara asta, ma tot suna...ca pe unde sunt, ca ma asteapta cu masa pusa....ca de ce intarzii, etc. O calmez si-i zic, ca venim in 2-3 ore suntem acolo...si pornim la drum. Am iesit si am ales ora de mers, cam cand ies oamenii de la servici, adica...16-17 ca sa putem sa ne integram in mega traficul de a aceea ora, caci de era sa plecam la ora 12....eram victime clare. Mergem noi ce mergem, ma mai claxonau suedezii, ma mai ascundeam de dupa un TIR...sau mergeam in fata lui sa las impresia ca ala fumega asa de tare.....ce sa mai, stres maxim si atentie de asemenea, peste toate aceste aspecte. Mod de a conduce motoreta...in valuri sau constant, pe ce banda sa merg..... pana in TIR sau dupa el...daca merg in fata lui trebuie sa merg constant, ma claxonau aia, imi dadea blitz-uri...ca dracu in ziua de post....asa eram. Am mai facut pauza sa bem un suc, sa punem benzina, sa punem ulei, caci am uitat sa va zic dar am bagat ceva ulei la motor in tot timpul asta.....si apoi dupa ce am rezolvat totul, am continuat catre Mihaela, la Orebro. Intr-un final pe la ora 19-19.30 ajungem la Mihaela, sarmana femeie era lihnita de foame ca ea...muierea gospodina ne astepta cu masa pusa de pe la ora 14....tot sperand sa venim mai repede. Intram in casa, descarcam doar bagajul necesar, ne facem comozi.....si ne apucam sa ne delectam papilele gustative cu o mancare oarecum romaneasca si cu un pahar de vin......asa cum le sta bine la romani, cand se intalnesc. Stabiim ce si cum ptr maine de dimneata, adica....sa incerc sa caut variante pentru a rezolva treaba cu motorul, caci un lucru era sigur...de acolo mai departe nu aveam cum sa mai plec, sau nu mai vroiam sa plec.Puteam lasa motorul la MIhaela si 3 ani, fara grija...dar trebuia sa rezolv treaba cat mai repede....sa am timp s-o repar, caci era de abia august....si mai erau luni bune de mers. Asadar, pe la vre-o ora 23, ne bagam in pat, linistiti ca deja acum eram ca acasa, eram in siguranta si de ce nu, fezerica rezistase eroic....timp de 600 si ceva de km in sarmanele 3 pistoane, incarcat ca un magar....si mers cum vrei sa-i zici tu, numai NORMAL nu a mers el...toate astea 2-3 zile. Una peste alta.....i-am multumit ca m-a suportat pana la Orebro....si de ce nu, inca o data...FEZERICA, MULTUMESC FRUMOS. Adormim cu ganduri la planurile ptr ziua urmatoare, satui de mancare, bautura si vorba in prezenta Mihaeleli si a familiei ei. revin cu ziua 17 ......si asa cum v-am invata, pozele in link mai jos. https://picasaweb.google.com/118048740782268271998/ZIUA16

La noi ideea nu a fost de low buget, adica am avut bani la noi garla, insa problema era sa facem plimbarea cat mai pitoreasca, mai aparte. Cauciucurile mele au fost noi la plecarea din tara, am faut cu ele vre-o 6-7 000 km pe spania si cam atat Insa, pana nu vezi nu crezi. Norvegieni au smirghel nu asfalt ) ) eu sunt de parere ca niste gume de turring tin linistit, problema este ca daca pleci cu 2 CT-uri...le termini pana la iesire din germania.

Eu am avut gume bune domnul, insa rugozitatea asfaltului din tarile nordice este cam foarte ridicat....adica, cam de 3-4 ori peste cel al romaniei..si cam dublu fata de cel al germaniei

ZIUA 15 A sosit si ora de trezire, binenteles o ora liber alesa, fara sa punem ceasul desteptator. Am realizat ca este soare, caci deja se facuse lumina multa in cort, am realizat ca este destul de tarziu caci deja se auzeau masinile vuiind pe langa noi...la mai putin de 10-15metri. Ne trezim, scoatem totul din cort, incepem sa strangem ultima tabara de pe teritoriul Finlandei, incarcam totul pe moto si ne luam inima in dinti, incercand sa ajungem la ferryboat, fara sa platim vre-o amenda usturatoare sau sa intampinam si mai multe greutati sau neplaceri din partea FZ-ului. Pornim si nu stiam ce stil sa adopt astfel incat sa nu mai scot atat de mult fum si sa ma fac cat mai "mic" astfel incat sa ma ascund intre masinile din trafic. Am incercat sa o tin constant, sa o conduc in reprize, in valuri...oricum si orice stil am abordat......eram cometa rosie cu fum albastru. Monica ne mai putand sa inspire aroma de ulei ars, ma anunta in casca prin intermediul Scala rider ca o sa preia ea conducerea, si eu sa o urmez...caci nu mai poate de fum si o ustura ochii.....asta undeva la 200m in urma mea ) Ok, zis si facut, doar ca la un moment dat....am mai auzit ceva la motor si zic Monicai ca eu intru in parcare...adica in 50-100m urma sa fac manevra, iar ea nu a mai apucat si a continuat drumul...pana am pierdut semnalul de la statii. Intru in parcare si acolo dau.....atentie, peste un filtru al politiei rutiere din Finlanda.Am pus-o zic eu.Vazand politia, apuc sa opresc motorul si sa intru din inertie in parcare, trec printre ei si ma opresc aproape de terminarea parcarii. Strig la Monica sa se intoarca caci eu nu mai am cum sa ies...dar nimic, monica nu ma auzea, nu mai ne auzeam, nu mai aveam cum sa-i comunic. Na belea acum ca vrei nu vrei facem pauza de masa, de tufis, de tot ce vroiam sau nu...eram acum strnas legat de acea parcare. Politia din finlanda, au motopolitisti pe....FZ1, identic cu al meu.....ma bufnea rasul, dar nu era rasul meu. Stau si ma invart, ma dezechipez ...ma fac ca ma uit la moto, deschid top case-ul si sa incep sa ma prefac ca astept pe cineva, ca vreau sa pap ceva....orice numai sa nu se uite cumva poliatii sub mobra mea. La un moment dat se apropie motopolitistul finlandez de mine......si imi zice....ATENTIE: "Prietena ta te asteapta 2 parcari mai sus, adica la vre-o 10km mai sus" Mi-a picat plombele, cum dracu stie asta ca este prietena mea....si ca ma asteapta acolo. am ramas mut. I-am spus ca nu-i problema ca se intoarce ea.....nu-i panica.....vine ea, stie ca sunt aici. Monica stia ca sunt in parcare, dar nu stia de ce nu o urmez......a durat inca vre-o 10 minute si se intoarce si ea. Dupa venirea Monica, aveam toate motivele sa deschide valiza si sa bagam "la intuneric" (aka sa mancam ). A mai durat vre-o 15 minute si pleaca si politia.....respiram usurati, facem 2-3 poze cu noi 2, cu mobrele, cu petele de ulei si cu cei 2 calatori clandestini ce si-au facut loc pe rezervorul de la hondita; apoi terminam sedinta foto si continuam drumul catre Turku. Ajungem la Turku, cautam parcarea de la terminalul firmei de ferryboat ce urma sa ne duca la Suedia, insa era prea devreme ca sa ne asejam la coada. Mai aveam de asteptat....vre-o 5-6 ore, asadar hotaram sa mutam toate bagajele pe Fezerica, sa-l imbracam intr-o husa si noi amandoi, calare pe Hondita sa purcedem la o plimbare mai la sud de Turku, adica sa mai ardem vre-o 100-200km pe acolo pr malul Marii Baltice, printre insule, peninsule.... Zis si facut, fixam o destinatie.....numita Korppoo si incepem plimbarea. Traseul e exceptie, numai curbe si uncari, coborari....soare, verde, cald , frumos.....o plimbare de relaxare si de descretire a fruntii. Nu am avut parte insa de prea multa plimbare caci....dupa parcurgerea unei distan de numia 50-60 km, ne lovim de un ferryboat ce urma sa ne duca mai departe catre destinatia noastra. Stam iar stramb si judecam drept....nu trecem, nu are rost.Asadar luam o pauza de inghetata, de un suc, o maslina....o atentie ceva dupa care o luam usurel inapoi. Iesim din coloana ptr barca si sa vezi, la coada inca vre-o 10-12 motoare....este drept, nu romani, de-ai lor...insa si aia se dau pe acolo cu mobrele. Acest traseu era renumit in zona si noi l-am gasit in atlas-ul de la Harley Davidson, ca traseu recomandat. La intoarcere, pe traseul cu pricina, ma opresc in dorinta de a face o poza de care nu sunt ff mandru, dar pentru moment a fost bomboana de pe coliva......o poza cu un radar fix. In fine.... Ne ducem catre parcare unde fezerica, ne astepta cuminte in soare.....plin de desage ca un magar care este, pe persoana fizica si incepem reasezarea bagajelor si pregatirea ptr imbarcarea pe ferryboatul ISABELA. O cursa de 10 ore, unde aveam rezervare cu cabina inclusa in pret si mic dejun. Mergem in terminal, platim, si ne spune unde sa ne asezam in asteptarea barcii. Ne asezam noi la umbra unui sopron/parcare si asteptam cuminti.Usurel,usurel incep sa apara si masini, mai mari, mai mici dar si 3-4motociclete. Primul aparut a fost un nene pe un Goldwin impecabil.Un tip la vre-o 50 de ani, un tip de talie cu Dany de Vito si parca sa zic ca si semana cu el. Am inceput sa discutam cu el si parca timpul de asteptare trecea muuult mai usor. Aflam de la mosulica faptul ca a fost in romania in acelasi an cand a travesrsat-o mergand pana in turcia. A povestit frumos despre romania si a parut impresionat de frumusetile tarii noastre. Hai sa nu o mai lungesc prea mult...... a sosit barca, ne-am imbarcat, am ancorat motocicletele, am luat cabina in primire...la etajul 8 al barcii si iesim repede sa prindem sedinta foto de seara. un apus de soare......mirific. in timp ce strabateam acel arhipelag si paraseam finlanda...traiam acel sentiment...de parere de rau....sentiment trait atunci cand te intorci acasa dintr-un concediu de vis. Am prins si un apus fantastic, insulele ne oferea suportul ptr fotografii, cerul, norii, soarele....totul a facut ca sedinta foto sa fie o reusita. Coboram la cabina, mergem la shop, luam 3 beri....mergem la cabina, facem un dus fierbinte, ne asezam in pat cu bere in mana si incepem sa depanam amintiri din ziua ce tocmai se incheia. intr-un tarziu pe la ora 00-01 noaptea am adormit cu berile in mana si cu greu ne-am cocotat in paturi sa dormim ca oamenii. asta a fost ziua 15. pozele, probabil ca stiti unde le gasiti. https://picasaweb.google.com/118048740782268271998/ZIUA15 LE: pozele cu defectiunea de la motor am sa le pun la sfarsitul povestirii. in concluzie am mers cu motocicleta mea , asa in 3 cilindri si cu fumul "cometa" nu mai putin de 600 km , dar asta va povestesc maine

ZIUA 14. Inca de la inceput va spun ca in aceasta zi nu am facut multe poze, insa din cate am facut am selectat cateva sa vi le prezint si voua. Zbrrrrrrr,Zbrrrrrr,Zbrrrrrrr suna ceasul, ora 7.00, soare ,cald si lumina afara. Apasam snooze, si ne intoarcem pe partea cealalta incercand sa mai amagim un pic somnul ala dulce de dimineata. La un moment dat......se aude o masina, un autoturism de teren, ceva utilitar, habar nu am....care se opreste fix langa cortul nostru si se apuca de treaba la putul respectiv. (amintesc ca aseara am campat langa un put sau ceva sonda de apa...ceva de genul). Noi, ca sa nu ne facem de ras, sau sa nu ne capatam vre-o amenda, sau mai te miri ce alte belele sa avem, am preferat sa mai stam in cort pe silentios. Suna iar telefonul....il amutesc cat ai spune peste, si asteptam in tacere ca acei muncitori sa-si termine treaba. Atipim iara si cand si cand ne trezea acel flacau cu ceva zgomote de teava metalica ce o arunca sau o indeparta pe pietrisul respectiv. Am ramas acolo in cort, retinundu-ne sa iesim timp de vre-o ora si 20-30 minute, pe tot felul de sunete, de scule, de tevi si chiar amenintatorul susur de apa sau jet de apa. Nu ne-ar fideranjat atat de mult faptul ca ne-ar uda cortul, cat faptul ca acel susur de apa, ne trezea anumiti senzori legati de vezica urinara. Intr-un sfarsit....termina flacaul munca, incuie tot pe acolo, porneste si pleaca. De indata am iesit si noi, am facut o vizita de tufis urmand sa strangem tabara in regim de alarma-extrema-urgenta.....in mai putin de 15-20 minute, eram calare pe moto cu totul impachetat si gata de drum. Iesim la liman, pe drumul national si tastez pe gps, urmatoarea destinatie...HELSINKI, traseu destul de lung dar si cu o destinatie de exceptie. Pornim la drum.....mergem si numaram iar kilometri pe o vreme de invidiat, soare si peisaje desprinse din picturile cu ingeri ce lutesc pe norisori albi, pufosi. Hotaram ca trebuie sa imortalizam peisajul si oprim la o parcare langa Uljuan; un lac destul de mare situat deasupra nivelului soselei. Facem pauza, papam ceva de la "valiza", imortalizam peisajul, lacul si plecam mai departe caci....avem drum lung de parcurs. In timp ce cautam o benzinarie...am dat peste o colectie in aer liber de clopote de diverse dimensiuni, intr-un vechi spatiu al unei benzinarii, cu un magazin plin de clopotele si clopotei de toate dimensiunile/ formele/ materialele. Am facut noi cateva poze in fuga si dam fuga in drumul nostru. Mergem noi si incercam sa ridicam un pic viteza de drumpe la 110-120 pe drumurile lor, ca sa putem ajunge in timp util la Helsinki. Ceasul arata cam ora 14-15, nici nu stiu exact.....ca brusc mi-a fugit creierul de la drum, traseu, la frumusetea Finlandei......caci, motorul motocicletei mele...a inceput sa faca urat, sa se tureze, sa vibreze si prin Scala rider, Monica ma anunta ca am inceput sa scot foarte mult fum pe toba. Brusc, nu ma mai interesa unde ma aflu, unde mergeam, m-am panicat si brusc mi s-a urcat pulsul la peste 130 batai pe minut. Opresc pe marginea drumului si incerc sa identific problema si cauza a ceea ce s-a intamplat la motor. Pornesc si...........dai cu bataie, dai cu fum, dai cu ulei....ceva de nedescris. UN COSMAR pe care nu vroiam sa-l stiu / traiesc. La un moment dat din contra sens a aparut un biker localnic, care vazandu-ma ca ma uit aiurea pe sub mobra, a oprit din propia initiativa in ideea de a ma ajuta. Vine la mine, se uita si el.....si ma sfatuieste sa nu mai stau acolo si sa mai merg asa cu ea, inca 40 km, pana la Jamsa, ca acolo sunt ceva service-uri moto si reprezentante. Buuuun, dar ce fac cu fumul...cu uleiul aruncat, ca deh, deja era faptul implinit...nu aveam de ce sa ma mai enervez. Incalecam si pornim spre Jamsa. Am facut de la Ysitie pana la Jamsa, astia 42 de km in vre-o 1-2 ore. Mergeam cu motorul pornit pana urcam la 80-90, apoi...o opream si inaintam din inertie, doar nu ne zareste careva ca noi suntem cei din "capul" cometei Ajungem la Jamsa, parcam FZ-ul la umbra si ma apuc sa caut service-urile sa vad ce pot face pe plan local. Fara succes insa, deoarece totul era inchis, era deja ora 17 si cam gata program la ora aia. Se lasa usor si seara, intunericul....si eram derutat, nu stiam ce hotarare sa iau si incotro sa ne indreptam. Dupa ce mancam masa de seara la o benzinarie, stam stramb si judecam drept.....concluzia: "DEVIEM TRASEUL DE LA HELSINKI SPRE TURKU" directia SUEDIA. VOM CONDUCE PE TIMPUL NOPTII PENTRU A NU FI AMENDATI PTR POLUARE, NE VOM ODIHNII PE TIMPUL ZILEI. Dupce ce papam, iesim afara in parcarea de TIR-uri, ne ducem in cel mai indepartat colt, ferit de ochii curiosi si ma apuc sa incerc sa identific efectul problemei. Dau sau incerc sa desfac bujiile si realizez ca bujia de la cilindrul 3 nu vrea sa iasa, deci...acolo-i problema, acoloceva s-a intamplat ceva rau inauntru. Cu bujiile de la cilindri 1,2,4 dau la automat, sa porneasca si constat ca nu am compresie pe cilindrul 3. Clar, ceva supape, piston...ceva grav s-a intamplat acolo. Hotarasc sa pornim si daca o fi sa cedeze definitiv, punem cortul si apoi cautam solutii. GATA, pe cai, avem alt drum lung de parcurs, aproximativ 250 km pana la feryboat-ul de Suedia, la care ne facuse Rainer rezervare. pornim, mergem, oarecum nu ne mai ardea de poze, de filme....de savurat peisajele, ci ma focusasem pe bunul mers al mobrei, macar pana la Suedia. Cred ca a fost ce-a mai lunga noapte a noastra.....adica am condus pana pe la 4-5 de dimineata, pana pe la Aura, undeva la 20-30 km de Turku.Nu era indicat sa intram in oras ca nu aveam unde sa campam, si nici prea departe de Turku, nu era indicat, caci distanta repsectiva trebuia s-o parcurgem cu "martori" ceea ce nu doream. Am gasit iar o poteca langa drumul national, langa o padurice si amplasam tabara. parcam mobrele astfel incat sa nu se vada numerele de inamtriculare si sub o oboseala imensa incununata cu stres ne chinuim sa adormim, repede si asta, pana nu rasare soarele. am adormit....nu chiar cu zambetul pe buze...dar fericiti ca am ajuns pana la Turcu si ca din moment ce eram in Suedia......ma simteam oarecum in mediul meu, pe unde mai fusesem si eram familiarizat cu totul. pozele in link mai jos...si revin cu ziua 15 https://picasaweb.google.com/118048740782268271998/ZIUA14

Bre nea Bogdane....te stiu om calm si rabdator ) serios acum, sunt multe de povestit si de aratat...insa daca vrei sa ma crezi, acum incepe adevarata aventura in ziua 14 -18 a fost...ceva ce se mai traia prin anii 80-90 cu mobrele rabdare...ca zic tot

ce greutate poate suporta cutiile in total?

ZIUA 13. Suna ceasul. Ora 6.00, chiori de somn si fara chef sa ne coboram din pat, dam din colt in colt, care sa coboare din pat si sa aprinda lumina....timp de vre-o 10-15 minute. In final, eu ca un gentelman, imi fac curaj, ma ridic la verticala, incalt cizmele moto si aprind lumina. Ies din incaperea numita dormitor si...ce sa vezi, afara ziua. Fac pe acolo cativa pasi si aud usa de la intrare si voce...strigand Helouuu!. Rainer a venit mai devreme sa mergem sa schimbam cauciucul. Ma intorc in dormitor, unde Monica inca se mai lupta cu perna mototolita si-i dau alarma. Imi trag repede pantaloni de moto si tricoul pe mine si ies la inaintare. Socializez timp de 5 minute si apare si Moni de parca ziceai ca este gata de drum....ii mai lipsea, geaca si casca pe cap Nu stam prea mult pe ganduri, luam roata spate, anvelopa....ceva bani si iesim pe usa spre masina gazdei noastre.Masina primitoare, un suzuki swift Umblam noi pe la 2 service-uri roti, si in cele din urma ajungem la un alt membru al clubului ce lucra la un service auto...unde imi schimba guma.(pret inlocuire anvelopa spate 10 e) Ne intoarcem la cambuza(asa imi placea mie sa-i zic) si intram iar in cursa contra cronometru tipica turei in derulare. Eu montez roata, Monica strange din bagaje, le aduce in garaj, si se apuca sa discute cu Rainer despre traseul ce va urma sa-l facem si ce recomandari putem primi din partea lui. Cat a durat sa pun roata sus, cu tot reglajul si alte mici detalii...Monica deja stabilise cu Rainer sa urma un traseu fain de tot pe care el ni-l recomanda cu mare placere, ni-l arata pe harta si de ce nu...daca tot aveam datele problemei se apuca sa faca si rezervarea de feryboat catre SUEDIA.Rainer avea ceva relatii la o companie de transport si am beneficiat de un discount de 30 euro. Rainer, mic om, mare caracter.Pensionar pe caz de boala, a lucrat la o firma de transport ca sofer, insa cu 3 ani in urma suferise un accident de moto.....un accident in care a avut impact cu un ren.Pe un varf de rampa s-a trezit in fata cu un ren pe la vre-o 120km/h. Si de acolo o groaza de belele, operatii si alte neplaceri. Deci aveti grija cu renii prin tarile astea nordice, ca nu stii cand te trezesti cu ei in fata dupa vre-o curba sau varf de panta. ma rog....sa revenim la oile noastre... Facem un ultim dialog cu Rainer, nu inainte de a completa multumirile si contactele noastre intr-un registru de oaspeti cu care era echipat acest club, recapitulam traseul, rutele, timpii de mers....facem poza de grup si....usurel-usurel ne luam LA REVEDERE de la Rainer, PYSSYKYLA MC si Sodankyla, indreptandu-ne pe un traseu de vis ce ar face invidios orice calator pentru peisaje si curbe pline de placere, adrenalina si "caldura". Iesim din Sodankyla si ne indreptam catre Rovaniemi dar nu pe autostrada 4 ci pe 5 prin Kemijarvi, pe un drum de vis, un national frumos rau de tot..... Ajungem dupa vre-o 2ore jumate, sau chiar 3 la Rovaniemi, cautam Santa Claus Vileage si parcam moto. Ne scoatem castile, gecile, ne facem lejeri si incepem sa ne redescoperim tendintele de copii mici din noi...sa ne bucuram ca suntem acasa la mos Craciun, sa ne bucuram de orice jucarie, suvenir sau orice altceva este legat de prestigioasa locatie. Intram prin toate casutele de pe acolo, facem mici cumparaturi, gasim linia Cercului Arctic, facem cateva poze....si cand ne dezmeticim noi mai bine, gasim....SANTA CLAUS HOME . Zic: Cu pas de defilare.....Inainteeeee...si pornim catre casa cu pricina. Inca de la intrare, ne intampina 2 craciunite, imbracate in costumul traditional al Mosului si pe langa ele si o pancarda pe care scria ca nu ne este permis sa facem poze sau sa filmam in casa Mosului. Turul casei si al povestei costa cam 60 euro de fiecare. Am stat, am judecat, am cantarit si dupa negocieri la sange dintre noi doi si copii din noi am decis sa platim si sa ne bucuram de moment. Nu prea am stiut noi cum sta treaba asa ca ne-am dat in petic (tipic romaneste), incercand sa filmam pe ascuns traseul povestiri ....aia stiti voi, cu oprirea timpului...etc.Am ascuns oarecum camera si am pornit pe traseu. A crescut inima copilului din mine cand am redescoprit povestea veniri lui Mos Craciun.....plimbarea destul de impresionanta, prin tot felul de incaperi, podete, labirinturi, luminite si sunete....un taram de poveste, de vis...de tot ce vreti voi....nu zic mai mult. Apogeul acestui traseu, este binenteles, intalnirea cu Mosul.....unde, acesta ne-a intrebat, cum ne cheama si de unde suntem, urandune in limba romana bun venit Am dat noroc cu el si....stupoare....... aveti cuvantul meu de om si de onoare....ca NU AM ATINS IN VIATA MEA , maini mai calde si pufoase ca ale mosului, ni s-au facut 2 poze cu el si apoi am iesit din traseu. La iesire am platit inregistrarea filmului cu noi pe traseu, pozele cu mosul, acestea fiind puse rapid pe un format electronic si am iesit la lumina cu un zambet ce l-ar face invidios pe oricare copil. Afara, dam roata casei cu pricina, mai intalnim 2 bikeri cu 2 bmw-uri....gasim corturile unde pe timpul ierni se odihnesc Rudolph si ceilalti reni....si ne indreptam spre motocicletele noastre, spre parcare. Mergand noi asa, vrem sa facem 2 poze si cu telefonul Monicai......Ia-l de unde nu-i. Ne-am cautat, ne-am scotocit...nimic. Zic eu ca sa nu stricam placerea momentului ca poate l-am uitat in tankbag. Ce sa vezi, telefonul Monicai, era uitat la vedere pe saua ei de la motocicleta......dupa 2-3 ore de ratacit prin Santa Claus Village. ( de eram in romania...nu mai gaseam nici mobrele ) Bine ca l-am gasit, bine ca suntem in Finlanda si ca oamenii aia acolo nu au auzit de cuvantul FURT sau "completat". Ne mai facem 2-3 poze acolo langa indicatorul de la intrare in sat si pornim catre OULU, un traseu nu prea lung, doar vre-o 225 km...ce urma sa-i parcurgem pe singurul drum de legatura....un drum gen autostrada cu 2 benzi pe sens, ce alterna uneori si cu drum national...ceva gen traseul slobozia-tulcea. insa la un alt nivel. Am mers noi ce am mers si hotaram sa intram sa facem o pauza de masa, sa ne ospatam cum se cuvine si apoi sa continuam.Nu prea a intrat cum vroiam mancarea din cauza tantarilor ce ne bazaiau, dar....am facut abstractie de prezenta lor.....si am papat pe saturate. Tot acest drum am mers si sters la vizierele pline de tantari de ziceai ca am mancat ceapa....asa de des opream Usor-usor se lasa seara...si tindem sa cautam un loc de campare. Ne gandim sa trecem de Oulu si sa punem mai tarziu cortul mai departe de oras ca sa nu mai stam in ziua urmatoare sa traversam urba. Ma apuc si caut pe gps o varianta de uschiala pe un drum lateral infundat, unde sa putem campa....NU a durat mult si in 5 minute se arata spre dreapta pe gps un drum ce se infunda la un moment dat. Viram dreapta, intram pe un drum de tara, apoi pe unul pietruit, trecem pe langa niste case si dam de o padurice intr-o intersectie de drumuri ce separa padurea de lanurile de grau sau nu stiu ce paioase. Alegem coltul din stanga de langa padure si ne apucam de pus cortul...realizand ulterior ca ne campam langa un put de foraj sau ceva asemanator. Zic aia, ie, acum nu mai plec niciunde...asa ca...deschide sacul sa ma arunc in el ca vreau sa dorm. Punem scala la incarcat la bricheta mobrei mele, punem husa pe mobra, incuiem tot ceea ce a ramas afara si precum in melodia aia,... ochi in ochi si buza in buza....intram n taramul viselor adanci si cautam sa ne odihnim, nestiind ce ne va astepta. Cam asta a fost ziua 13. o zi plina de frumuseti, de neprevazut, de placeri si multumire sufleteasca. pozele le gasiti in link mai jos https://picasaweb.google.com/118048740782268271998/ZIUA13