Incep prin a-mi cere scuze pentru postul masiv pe care il voi face. Insa nu pot scrie ori posta poze despre odrasla mea decat daca ilustrez istoria din spatele ei, altfel n-ar mai avea farmec. Pentru cei ce nu sunt rabdatori, pozele pot fi accesate printr-un link la sfarsitul post-ului.
Asa ca sa-ncepem.
Baza
Nu stiam cum sa-mi laud nitel "odrasla" si mi-am dat seama c-am forumul motociclism.ro la dispozitie.
Ei bine, noua zona unde-si are loc "tara" mea (stiti voi, "ma duc la tara") este la vreo treizeci de kilometri in sud de Bucuresti, pe soseaua Bucuresti - Giurgiu, intr-o comuna numita "Comana". Si sa nu credeti cumva ca-i vorba de vreo darapanatura. Paduri de stejar, dealuri, campii, raurile Neajlov si Arges, balta Comana (in plina reamenajare) si toate cele. Practic, reteta completa pentru un sac de amintiri. Toata zona respectiva este acum, cica, "zona turistica nationala", deci n-am nimerit deloc rau. Iar pretul terenului a crescut mult in ultimii ani.
Oricum, ideea ar fi ca o asemenea suprafata intinsa de explorare ar fi greu de acoperit cu "Peugeousu' " sau cu "Mergedesu' ". Sa nu mai vorbim de bicicleta, caci drumul de intoarcere ar fi extenuant, cel putin pentru mine (desi primele excursii pe-acolo le-am facut cu pedalele). Iar cu cativa ani inainte de-a da peste Comana, pe noi doi, respectiv pe tatal meu si pe mine, ne-a lovit boala motoarelor (pe tata-l izbise mai de mult ).
Patru roti
Asa ca, rand pe rand, au aparut draciile: "001", un kart cu motor de Hoinar, motor ce va fi amintit pe parcurs. Schumacheritza asta de masinutza prindea cam 80 km/h, insa n-am apucat vreodata sa intru in treapta a cincea de viteza. Acum, sasiul se odihneste pe undeva prin magazia de la tara, fara motor pe el.
La vreun an distanta dupa ce luase nastere 001, "002" isi face aparitia pe bancul de lucru de la subsolul cladirii in care lucreaza tatal meu. Se uita el la o teava de calorifer veche de vreo 30 de ani, o-ntoarce pe toate partile si-si zice "gata, asta ATeVeu iese!". Iar restul, de la sine-nteles... scrapheap challenge! Motorul (de Mobra), luat cu 500 de mii din targ, toate cele patru amortizoare cu 50 de mii (doua de Mobra, doua de Honda), rotile de motocositoare romaneasca, distantiere osie spate facute dintr-un steag al pionerilor , franele pe fata, recunosc, serioase, pe saboti, insa sabotii erau facuti din pingele de pantofi (la un moment dat mi s-au tocit pingelele si-am renuntat la frana pe fata, deocamdata 002-ul a facut cam 1000 de kilometri fara frane ), si toate cele! Sa fiu sincer, nu cred c-a existat vreo data sa nu se desprinda ceva de pe 002. Ba mai zboara cate un surub, ba se mai rupe vreo sudura, ba ma trezeam in trei roti in loc de patru, ba mi se cracanau rotile din fata , dar taman asta era sarea si piperul "calatoriilor" respective. Ma jur caci cred ca daca aveam un ATV cumparat, nu ma distram sau nu invatam nici pe sfert cele ce le-am invatat cu maldarul asta de corniere si tevi puse laolalta. Ai o satisfactie cand stii ca "dom'le, uite ce-au facut patru maini" (de fapt, trei si jumatate, ca eu unul eram cam nestiutor pe vremea cand 002 a fost facut). Adica e facut de tine.
Pe langa faptul ca am desfacut de nu stiu cate ori motorul si l-am pus la loc, deci il cam stiu pe de rost acum. Tin minte ca, la un moment dat, eram la vreo trei sate distanta cu 002-ul, pe undeva prin Mironesti (un sat de-a lungul Argesului), si ma trezesc ca "POC", mi se rupe cadrul in doua, de la mijloc. Ne dam jos (eu si cu un prieten de la tara, nu cred sa fi vazut baiat mai de treaba ca asta), "inspectam pagubele", ne gandim ce-i de facut, afurisim nitel situatia de "gatu' si pastele si grijania" mamelor si strabunicilor sudurii, si pe urma ma izbesc de solutia pe care o adopt de fiecare data cand am probleme: sârma! Zic, "Costele, scoate colacul ala de sarma pe care l-am luat cu noi". Iau si patentul, dau de vreo doua ori cu sarma de jur imprejurul cadrului, leg bine cu patentul si ma reped inapoi acasa, la doua sate distanta, cu cadrul frant de la jumatate, insa reparat rapid cu sarma .
Multifunctionalitatea sarmei este impresionanta. Am facut orice din ea, de la antene de televizor la ghidaj pentru o presa (incercam sa scot o piesa, insa cele trei brate ale presei ce se fixau pe piesa alunecau incontinuu, astfel ca le-am legat strans intre ele cu sarma si n-am avut probleme ), iar eu vin tot timpul la scoala cu patentul la mine, asa ca sa n-aud mistouri pe seama mea .
Triciclul
Sa fi fost la cativa ani dupa ce a mers prima oara, pe puterile ei, Mobra (002-ul), cand tata, cu bicicleta, ajunge pe Strada Muzelor (stiti voi unde vine) si vede o matahala de masinarie ruseasca pe trei roti, lunga cat o Dacie, parcata pe marginea strazii. Era dezolanta privelistea: cauciucurile dezumflate si afundate in asfalt, majoritatea pedalelor/manetelor desprinse, motorul nu era pe ea si toate cele. La scurt timp dupa asta, se intereseaza la poarta in dreptul careia era parcat triciclul si ne-am trezit, in toamna anului trecut, carand un dinozaur de 250 de kile in spatele unei Dacii-papuc imprumutate, pana la tara. Ajunsi acolo, am descarcat incarcatura masiva, si noroc cu rotile care erau toate infranate, ca altfel cred ca ajungea triciclul pana la cusca lui Rex , ca nici de-al naibii nu puteam s-o opresc. A stat ea pana in primavara anului curent, invelita cu cateva folii, pana cand ne-am hotarat sa scoatem ceva din ea. Asa ca da-i bataie: am scurtat-o cam cu un metru (au pus rusii astia pe ea niste fiare de zici ca voiau s-o trimita la razboi), i-am scos doua din cele patru amortizoare de pe spate, dintre care eu nu pot indoi nici unul de tari ce sunt , am scos roata cea mica de pe fata (identica cu cele din spate) si am pus una de Mobra (deja era rupere la aspect), cu tot cu o aripa de Mobra, ce-avea un aspect retro prin forma ei (primele modele ale motoretei aveau niste aripi reusite), am aplecat mai inspre spate ghidonul, spre a crea efectul de "chopper", am rezolvat franele (minune!), diferentialul (ce poate fi trecut si pe marsarier!), am scos cam 100 de kile de fier de pe ea si-am inlocuit monstrul de motor de 250 cmc si l-am inlocuit cu un motor de Hoinar (50 cmc, 5 cp), ce-si facuse viata pe kartul mai sus amintit, iar apoi m-am lasat purtat de val si i-am dat ansamblului o culoare argintie. 003-ul era gata sa pacane!
Bai, frate... deci n-aveti cum sa stiti cum ma simt cand conduc minunatia asta... are si forma, da-o-ncolo! O fi ea facuta din ce-am avut la-ndemana, insa cand stai pe ea, parca esti pe o combinatie de Harley/Cadillac/chopper . Iar performantele sunt exceptionale, din punctul meu de vedere. Dat fiind faptul ca sasiul are cam 100 - 150 de kile, iar motorul e destul de mic, faptul ca prinde 30 km/h si se descurca fara probleme cu 6 persoane pe ea, in treapta a cincea de viteza este fenomenal, din cate stiu eu. E dat naibii motorasul ala .
Ce s-o mai lungesc... mai bine v-arat pozele! Sunt recente, au doua saptamani. Eu unul vreau sa zic ca uite ca se poate, s-am trimis fotografiile si prin strainatate, pe la alde suedezi, englezi, sarbi, francezi, americani, si s-au crucit toti cand au vazut-o , asa ca pot sa ma laud ca-ncepe lumea sa ne stie de frica!
<<< Aici >>> se pot gasi cateva dintre pozele pe care le-am facut la Comana, v-as fi tare recunoscator de le-ati vedea pe toate. O sa mai uploadez si altele facute tot acolo, insa, deocamdata, cred c-ajung . Daca ati da link-ul si altora, m-ati face un tip fericit.
Am de gand ca, peste cativa ani, sa-i pun la loc motorul de 250 si s-o omologhez, sper sa tina smecheria. Chiar mi-ar placea s-o vad pe drum si sa n-am probleme. Ultima (a doua) oara cand m-a oprit un politist, respectivul s-a uitat la mine, si-a varat mainile buzunar si m-a intrebat: "Cat baga?", lol!