AdrianS

Sunt curios să aflu cu cât se dă acel Carpați.

AÂşa citisem Âşi eu (mai era un articol, dar nu-l mai găsesc), că astea erau niÂşte motoraÂşe făcute de nemți pe la sfârÂşitul celui de-al doilea răzbel ca startere pentru motoarele avioanelor. Faptul că ți l-a dat un mecanic care a lucrat la o bază aeriană întăreÂşte argumentul. Trebuie să mai studiez însă.

Am mai văzut motoraÂşul ăla pe undeva. Era un articol despre istoria motocicletelor pe internet. Uite un link aici (scroll down cam până la jumătatea paginii respective pentru articolul cu pricina), cu toate că nu scrie nimic despre motorul însuÂşi. Mai caut.

Dacă mergi mai încet ca să se țină Âşi un ataÂş deocamdată albastru după furia galbenă, cred că se mai găseÂşte un (subsemnat) tovarăÂş de drum . Se trece Âşi prin Viena?

Am piciorul zdravăn, nu-i ăsta baiul ! Ai joc în ambielaj? Nu mai zice-n gura mare că te prinde Ivan Âşi te trage de urechi cu bocancu'! Hai cele bune Âşi - vorba ta - poate nimerim ceva!

Băi, ce miÂşto sună! Câteodată parcă te invidiez că e motorul nițel mai mic: dai la pedală stând jos , badass style! Păi n-aÂş avea forța asta! Drum bun Âşi pe când niÂşte plimbări mai lungi?

El cam iese în orice parte. Arză-m-ar focu' dacă mai țin minte pe care parte l-am scos! Mai bine te uiți mata Âşi vezi pe care parte dă semne, la ciocănire sau depresare, c-ar vrea să iasă mai uÂşor. ÂŞi dacă zici că e nițel scos spre dreapta, arde-i din stânga! Trebuie să gândeÂşti ca un fotbalist: fentă pe stânga, schemă pe dreapta, altfel nu-l scoți! Floare nici n-ar trebui să aibă, Ivan spunea să nu fie "înflorit" de la alte ciocănisme. Dacă-l iei la ciocane, propeÂşte bine cadrul pe orizontală în ceva care "trage": un capăt de banc de lucru, un butuc de lemn, ceva dur. ÂŞi când începi să-i dai ciocane, dă-i sănătos! Nu o sută Âşi moi, ci zece Âşi tari! Mă rog, eu tot o mie cred că i-am dat. Îți postez un poponeataând o imagine cu scoaterea axului la Jawa 353.

Axul basculei nu stă pe rulmenți. Axul stă fix în port-axul de pe cadru (ținut locului de acel Âşurub care ție îți lipsea), iar bascula are bucÂşe care se învârt pe ax. Axul are din fabrică niÂşte Âşanțuri pe lungimea lui, iar în capătul din stânga se pune un căpăcel cu gresor. Folosind tecalemitul, unsoarea ajunge dintr-un capăt al axului în celălalt. Cu siguranță trebuie să scoți axul (dacă nu mă înÂşel, se scoate pe partea... stângă?), dar aici e partea mai dificilă: axul ăsta e dat dracului Âşi nu-i place lui să iasă. Vlad Rosoi (activează Âşi el pe forum) cocheta cu ideea suicidului după lupte seculare cu axul respectiv, care nu catadicsea să iasă. Trebuie să improvizezi o presă dintr-un Âşurub mai lung, Âşaibe, distanțiere Âşi o piuliță astfel încât să te foloseÂşti de capătul basculei ca de o pârghie ca să scoți axul. Capătul Âşurubului tău lung (Âşi petrecut prin ax) să apese (printr-un distanțier pe diametrul potrivit) pe ax, în timp ce piulița din capătul ăstalalt al Âşurubului să se proptească în basculă. Înfiletând piulița, vei scoate prin presare axul. Vei ajunge poate repede la ideea lui Ivan: ciocănare Âşi ciocănisme până învingi diplomatic duÂşmanul. Atâta tot că, dacă nu "beneficiezi" de jocul uriaÂş pe care l-am avut eu inițial, vezi că axul stă cam fest în port-ax Âşi în capetele basculei. Ciocăneala excesivă va duce la "înflorirea" axului Âşi acolo rămâne! Ia un dorn Âşi dă-i aÂşa sau vezi tu cum faci. Dar întâi încearcă soluția (de)presării. Vai, mi se pune pata numai gândindu-mă la axul ăla. Reiau ideea: axul ăsta e blestemat. Dacă-l scoți, eÂşti un fericit!

"VeÂşnic îndatorat"? Îndoi-m-aÂş Âşi n-am cui. Sunt mai multe feluri de IZH. Începi Âşi dumneata de la subiectul "IZH", poate găseÂşti mai multe pe-acolo. Uite-aici o schemă, de pildă.

Dragule, sunt amator. Cu te rog frumos. Completare: eh, na, acum am văzut Âşi partea cu "pm".

Alexuțe, ce ți-e Âşi cu entuziasmul ăsta !

Mă oftic că, pe dinăuntru, motorul arată de parcă ar fi stat cam mult fără ulei. Sau e doar o iluzie din pricina rezoluției mici a fotografiilor. Abia aÂştept să văd ce frumusețe-ți iese! Îi înmatriculată?

Bă da' ce mare sunt în pozele-alea. Pupa-mi-aÂş porcu' ăla care stă pe post de jachetă pe mine! Mi-s ăla cu pleată din stânga, care zâmbeÂşte indecis. Hai că v-ar fi plăcut s-o vedeți pe Zeta un picuț pe holuri, pe-acolo! Că Âşi-aÂşa v-am făcut sânge rău când am băgat în viteză cu uleiul rece! Simpatică expoziția, am luat rolul cocalarului Âşi m-am suit pe câteva din motorete fiindcă nu Âştiu când mai apuc altminteri. Ăi-am văzut Uralul, Aleko, Âşi mi-a plăcut: tanc, frate! Când ne-am oprit lângă IZH-ul lui Pedro, Cicloburu îmi povestea de-un episod când sus-numitul Âşi-a pierdut din mers pedala de schimbător. Am râs cu lacrimi. Kitschăraie cam omniprezentă, mânere de plastic cromat, stopuri demențiale. Era Âşi-un Simson Sport care - cu iertare - nu Âştiu ce făcea cu ghidonul ăla înalt de trei metri. Lolo era ofticat până la Dumnezeu de tot ceea ce nu era original pe motorete . Ovidiu, că iar îl amintesc, saliva intens lângă iubirea lui de MZ ES 250. Eu ba ocheam câte-o motocicletă, ba mă uitam după fete. M-am bucurat la singurul CZ prezent, Âşi ăla "patinat". Puchurile arătau miÂşto de tot. Cam mult crom pe unele motociclete. Linii decorative trase cu mâna chiar biniÂşor! Am furat un pahar de Âşampanie cu care Ovidiu plecase din greÂşeală la plimbare. Maică-mea s-a bucurat enorm! Ciro e-un simpatic, abia am aflat că-i însurat Âşi are Âşi copii . Iar Zeta s-a comportat frumos după ce-am cu.rățat colectorul înainte să plec spre Universitate ca să-l culeg pe Cicloburu. El tocmai ieÂşind din lucru, era îmbrăcat în fâÂş Âşi... ochelari. I-am adus aÂşadar jacheta-mi neagră de piele (băi, deci stătea pe el la marele stil!) Âşi casca aia luată din Austria cu €3, tocmită cu un turc de la €4. Vedeți mai jos poza cu ursul familist: Am lecturat Âşi eu ca un biet forumist certurile de pe-aici. Cum se face, cum nu se face anume că tocmai mă lăudam lui Ovidiu cum am reuÂşit să infectez deja două biete fete cu virusul comunist, că acum vor Nipre, Jawe sau Simsoane, altceva nici să n-audă! Îi spuneam pe tema asta părerea mea de necunoscător: motociclismul pe motorete vechi, comuniste, duce prin părțile astea o lipsă gravă de tineret. De oameni fără barda-n brâu, încă boemi, pasionați, povestitori. De băgat nu mă bag între nimeni, că uite ce se trage aici cu ghiulele Âşi mortiere. Dar (Âşi uite ce-nseamnă să stea coincidențele aliniate la botu' meu) tocmai azi îi arătam unui coleg de facultate sticla mea de 0.5L, din plastic, cu băutură "Kofola", un fel de premergătoare cehească la Cola americănească. Mi-a fost dăruită la plecarea din Austria de colegul de cameră ceh pe care l-am avut la cămin. El, la rândul lui, era mândru că, pe partea cu peretele românului Adrian, stăteau lipite postere alb-negru cu Jawe vechi. Acea băutură, în fine, este destinată tineretului ceh Âşi să vă arăt cu ocazia asta ce stă desenat pe etichetă: Poate că amestec eu povestirile, dar cam au legătură între ele. Una peste alta, mi-a făcut o mare plăcere să merg prin ploaie avându-l pe 'Buru ca pasager: dă omu' ăsta din brațe când nu-ți merg semnalele de zici că-ți iei dracului zborul cu tot cu fierul de sub tine! I-am cunoscut pe câțiva dintre mai-vechii de pe forum Âşi mi-a părut tare bine. Zeta s-a încăpățânat să nu facă niciun scurt în ciuda ploii abundente (am ajuns acasă încălțat cu două submarine în picioare), iar la întoarcere am luat BucureÂştiul la plimbat noaptea, că tot era liniÂştit Âşi nu mai aveam pe altcineva în Âşa. Voiam să vă las cu un scurt filmuleț prezentând ritualul de seară al pubero-motocomunistului. Mai cu seamă - debarcarea. Din păcate, nu mai am nici vreme să dorm, aÂşa că las pe altădată. Baftă!

Am băgat la cap! Numa' să socot un pic pe degete dacă rentează plata tuturor taxelor acum, la sfârÂşit de sezon, ca să-l înmatriculez pe "Ivan". Până miercurea viitoare îi cam sigur că nu voi reuÂşi ceva, dar poate mă rog frumos de careva Âşi mă ia în ataÂş pentru întâlnire . Ar fi o idee? Să trăieÂşti!

Muraveyul, aÂşa cum se prezenta el când l-am luat, era o hidoÂşenie. Cu aripi de plastic pe spate, roți subdimensionate, un furgon uriaÂş Âşi aÂşa mai departe. Îmi place mai mult cum arată acum decât cum arăta în formă originală. Ba chiar să Âştii că aÂş fi schimbat mult mai multe dacă nu era vorba de RAR Âşi de problema implicită a modificării cadrului. Poate că era mai practic la treaba pentru care fusese conceput, asta da. Eu nu urma să car sticle, ci să mă plimb. ÂŞi s-a plimbat chiar Âşi aÂşa cu succes. Se poate oricând readuce la original, dacă nenea sau tanti următorul/oarea va dori. Din Nipru nu am de gând să fac altceva. Îmi pare rău dacă asemenea impresie de "ciocănar" ți-am făcut. Va fi recondiționat, reînnoit un picuț din punct de vedere tehnic (înlocuirea avansului manual cu unul mai electronic, de pildă) Âşi va merge în cele din urmă cu 70 km/h croazieră, aÂşa cum merge Âşi Zeta - cu sau fără cutia de viteze originală. Probabil va rămâne tot albastru, poate Âşi cu niÂşte dungi albe. AtaÂşul se va tapița pentru că am eu o dambla să nu vedem eu sau pasagerul prea multă tablă în ataÂş - Âşi-aÂşa nu am de gând să-l fac de camuflaj, off-road sau mai Âştiu eu ce. Dar să ajung eu la tapițerie! Dacă nu mă-nÂşel, mai trebuie dat Âşi un examen de licență până atunci. Stai întâi să supraviețuiesc ăstuia!

Nu Âştiu dacă să-mi fie scârbă de mine c-am ajuns să vând ceva ce credeam etern nealienabil sau să mă bucur pur Âşi simplu fiindcă înaintez firesc în etape, pe trepte. Am început viața vrând-nevrând mai cu originalitate Âşi am încă sprijin solid din partea unor oameni care m-au văzut om la rândul meu. Introducerea-i puțin lungă fiindcă la fel a fost Âşi povestioara cu Muraveyul meu. Nu vreau să-l dau, însă mă văd nevoit să-l vând ca pe un alt fier pe care l-am depăÂşit. Intră iarăÂşi în discuție argumentul "banii", e nevoie de bani pentru repunerea pe picioare a mai-marelui Nipru. Este vorba de un triciclu TMZ (Tula Motoziklay Zavod) Muravey tip 2 din 1986 pe care l-am cumpărat cu sprijinul întreg al părinților mei în primăvara lui 2006 de la gemenii Radu Âşi Nae din cartierul GiuleÂşti. Triciclul era o ruginitură în stare precară de funcționare care a făcut voiniceÂşte drumul BucureÂşti-Comana pe propriile-i puteri. Când l-am cumpărat, arăta exact aÂşa: În decursul a doi ani frumuÂşei, am refăcut - ajutat de taică-meu - Muraveyul cum ne-am priceput. Aveam în cap ceva mai arătos decât măgăruÂşul care ieÂşise pe poarta fabricii, aÂşa că ne-am apucat să modificăm cu grijă anumite părți, astfel încât să nu tăiem din cadru. Am făcut la vremea respectivă două topicuri la secțiunea "Motocicleta mea", dintre care vă repostez un link aici doar către al doilea, fiindcă mi-e un pic jenă de felul afectat în care povesteam acum câțiva aniÂşori. Găsiți aici pagina în cauză. Pasiunea cu care s-a lucrat a fost mare: taică-meu stătea nopțile cu dicționarul ruso-român Âşi traducea manualul stufos al Muraveyului. Ghicea culori în schemă, traducea secțiuni întregi cu dinastarterul Âşi făcea niÂşte giumbuÂşlucuri lingvistice de invidiat. Eu învățam mergând ce-i aia lucrul pe-un fier cu roți: flexuiam, sudam pentru prima oară, c.urățam, grunduiam, vopseam Âşi lipeam papuci pe fire. ÂŞtiam de mic cum să fac multe din ele, numai că n-avusesem vreodată prea mult prilej de experiență. Triciclul are acelaÂşi motor cu care a fost echipat din fabrică: monocilindric în doi timpi, capacitate 200 cmc, iar în cartea tehnică scrie că ar scoate vreo 12 CP. Nu vă aburesc prea mult cu basmele tehnice ale triciclului. Îmi place doar că pleacă de pe loc fără să stea pe gânduri Âşi mai ia după el Âşi o droaie de inÂşi, fără să-l deranjeze câte-un wheelie când încărcătura e repartizată prea neuniform. Trage de rupe de vreme ce a fost segmentat în urmă cu câteva sute de kilometri, să fie vreo 200 sau 300. În afară de câteva drumuri de încercare Âşi familiarizare pe ulițele (încă neasfaltate pe vremea aceea) de la țară, Muraveyul a mers numai pe asfalt, la Giurgiu sau prin BucureÂşti. ÎÂşi merită numele simpatic de "Furnică": e o namilă de furnică Âşi-Âşi face treaba corespunzător, atâta vreme cât nu vrei să scoți din el vreo Honda Gold Wing. Triciclului i-au fost aduse câteva modificări importante: s-a refăcut furca față (tip "Earles" sau "leading link", cum i se mai spune) pentru a monta pe ea o roată de Mobra pe 17 țoli, cu tot cu aripa retro Âşi amortizoare mai lungi farul a fost înlocuit cu unul nou, de formă rotundă, luat din Călugăreni de la un magazin cu piese de tractor s-a înlocuit ghidonul original cu unul înălțat Âşi lungit, mai de chopper s-au refăcut suporții Âşeii Âşi s-a croit o Âşa de două persoane cu cadru din fier, blat din "Tego" dublat Âşi burete în două straturi, cu spătar înalt Âşi lat s-a croit tot de la 0 un portbagaj cu cadru din țeavă de calorifer, cu pereți Âşi fund din tablă expandată, tinichigerită să ia forma secțiunilor portbagajului, iar apoi sudată mustață cu mustață de cadru s-a înlocuit rezervorul original cu unul de Trabant, pentru autonomie sporită s-au înlocuit roțile de pe spate cu unele de motocicletă Tula, având baloanele mai late Âşi mai înalte; pentru potrivire, s-a croit exact câte un distanțier din Tego gros pentru fiecare jantă în parte: era necesară distanțarea jantei mai late de butucul roții pentru a evita lovirea balonului în elementele de suspensie; de asemenea, s-au croit pe măsură Âşuruburi dure cu tot cu piulițe de centrare la fosta fabrică "Timpuri Noi" pentru a le înlocui pe cele deja existente pe butucul roții; acestea din urmă erau prea scurte Âşi nu puteam potrivi pe ele jantele astfel depărtate s-a renunțat la masca originală a Muraveyului în favoarea unor table striate (proveniență: CFR) croite Âşi îndoite care au luat rolul sprijinitoarelor de picioare s-a croit la fosta fabrică "Timpuri Noi" un pinion cu dinți mai puțini pentru transmisia pe lanț la diferențial, cu scopul de a mări viteza maximă a Muraveyului Triciclul a fost reomologat după efectuarea acestor modificări: cele două locuri sunt înscrise legal în cartea de identitate, la fel sunt Âşi noile dimensiuni ale întregului "agregat". În chip simpatic, cutia de viteze figurează cu "4 + 4" trepte de viteză datorită diferențialului in(re)versabil S-o luăm pe rând: furca față este centrată. Există totuÂşi tendința de voblaj, poate din cauza roții, a amortizoarelor sau a diferențialului pe care nu l-am desfăcut Âşi îl suspectez de oareÂşicare uzură. Roata trebuie fie înlocuită, fie cromată - este atacată măcar superficial de rugină. Ghidonul trebuie Âşi el cromat, este atacat de rugină. Instalația electrică era un dezastru, a fost toată refăcută. Nu arată prea estetic maldărul de furtune negre dinspre jug, dar măcar este totul bine lipit, izolat Âşi complet. Bordul, recunosc, e cam micuț (cât ne-am priceput Âşi noi să-l facem la vremea respectivă) Âşi mâna intră anevoie în el în cazul unei intervenții. Din fericire, nu a fost cazul. Au fost probleme cu cărbunii dinastarterului: cineva montase cărbuni de Dacie, fapt ce a dus la uzura excesivă a colectorului. Dinastarterul funcționează perfect, energic, asemenea Âşi încărcarea. Buretele Âşeii provine de la o saltea de sport tăiată, lipită în două straturi Âşi apoi croită pe forma dorită. Buretele spătarului a fost luat de la un vechi fotoliu, micÂşorat pe dimensiune. Toată Âşaua a fost tapițată de taică-meu din muÂşama imitație de piele Âşi trasă la maÂşină tot de el cu ață foarte rezistentă, care nu putrezeÂşte. Se dă odată cu Muraveyul Âşi o Âşa de o singură persoană, croită tot de noi cu spătar înalt. ÂŞezutul este o Âşa monoloc originală de Muravey. Atât Âşezutul cât Âşi spătarul au fost retapițate în acelaÂşi chip de taică-meu. La portbagaj s-a muncit timp de două săptămâni în draci. A fost o muncă mare, s-a ciocănit mult la tabla expandată, s-au făcut nenumărate zgaibe, s-au băgat 20 kg electrozi dintre care probabil c-au fost polizate 18. Este vorba, deci, de piesă unicat. Are suporți pentru susținerea rezervorului de Trabant, care stă în spatele Âşeii. Sub rezervor sunt niÂşte pereți din tablă perforată, făcuți pentru a îngreuna accesul nedorit la robinetul de benzină. Am făcut, de asemenea, o cheie specială pentru deschiderea Âşi închiderea robinetului. Singura modificare a cadrului, care a trecut examenul RAR, a fost făcută sub Âşa: s-au scurtat două țevi Âşi au fost sudate din nou cu 1,5 cm mai jos. Sudura este responsabilă, ca dovadă că nu am avut probleme. Cred că toba a fost făcută, de fapt, din două tobe de Tula sudate cap în cap. Nu Âştiu, nu am desfăcut-o vreodată fiindcă nu am avut nevoie. Dar ar trebui, într-adevăr, înlocuită atât din rațiuni estetice, cât Âşi funcționale. Treaba cu mărirea roților am dorit-o de la bun început, fiindcă Muraveyul îmi pare că-i echipat prea "sărăcuț" din fabrică. Nu sunt de acord nici cu montarea unui motoraÂş de 200 cmc, oricât de nervos ar fi el, pe ditamai cadrul Âşi ditamai măgăoaia de triciclu care-i făcut să care cât un neam-prost prin Siberia. Eu i-aÂş fi pus un motor de Ural dacă mă chema Serghei. De aceea am făcut la fabrică un pinion cu mai puțini dinți pentru diferențial, însă asta-i ia mult din putere Âşi voi reveni la pinionul original. Gardă la sol există din belÂşug, atenție doar la aripa din față Âşi la coborârea de pe borduri. Muraveyul are, de asemenea, montată o frână de mână de Dacie care acționează cu un cablu pârghia unei roți spate. Maneta de frână este poziționată oarecum lângă cotul de evacuare al motorului, la îndemâna pilotului odată ce triciclul stă nemiÂşcat. E genial să vezi cum se uită oamenii la tine când te opreÂşti Âşi tragi de frână. Sub Âşa există suportul bateriei: eu am baterie de maÂşină pe 12V montată, aÂşa că nu rămâne uÂşor fără "suc". Releul de semnalizare mi-a dispărut cândva, aÂşa că acum instalația de semnalizare stă "pe direct". ÂŞaua se scoate rapid, prin îndepărtarea unui Âştift făcut din electrod de inox. Toate pozele pe care vi le-am postat până acum sunt de prin 2006-2007. Muraveyul, săracul, de un an de zile cam stă nemiÂşcat fiindcă am fost când în Austria, când n-am mai avut asigurare, când am amânat înălțarea portbagajului cu două degete pentru a face loc noilor baloane să joace nestingherit fără să atingă caroseria. În esență, am făcut o porcărie: l-am abandonat pe bietul fier Âşi stăăă Âşi se uită la mine cum trec în fiecare zi pe lângă el ba perpedes, ba cu maÂşina, ba cu Zeta, ba cu bicicleta. Muraveyul nu are asigurarea Âşi nici inspecția tehnică periodică plătite. Fie vorba între noi, cred că trebuie schimbată roata față cu ceva mai "frânace" dacă se vrea trecerea ITP-ului, că suntem acum în epoca "standuri aiurea pentru testare moto". Triciclul, cu pinionul original Âşi cu roțile mai mari, scoate o croazieră decentă la 60 km/h, cred. Vitezometrul (spre deosebire de kilometrajul în sine) nu a funcționat bine niciodată, pesemne trebuie desfăcut Âşi inspectat după rotițe dințate sărite. Muraveyul are acte pe numele meu (al treilea proprietar, din câte se pare), cu număr nou: B 38 UPA. Prețul cerut este de 20 milioane lei (2000 RON). Se dau piese la schimb, printre care roți, furcă originală, aripi, arcuri, motoare Âşi aÂşa mai departe. Se dă Âşi pinionul original al diferențialului. Văd că nu fac mare afacere, că ăsta a fost Âşi prețul de achiziție la care m-am învoit în urmă cu patru ani. Ba chiar toate acele piese de schimb de care vorbesc provin din alte surse. Separat față de toate acestea, am un sac întreg cu o motocicletă Tula: am completă furca, farul, butucii, tobele, Âşaua, rezervorul cu buÂşon Âşi alte elemente. Iertare că nu le-am făcut poze Âşi că nu mai am dispoziția necesară să le stabilesc acum un preț, însă aveți în vedere că am Âşi aÂşa ceva de vânzare. Soarta Niprului "Ivan" este direct legată de cea a Muraveyului. Unul pleacă, celălalt va renaÂşte. Sper numai să nimerească Âşi triciclul meu pe niÂşte mâini mai grijulii decât au fost ale mele. Eu m-am făcut de cursă lungă Âşi, deh, fudulia-mi dracului nu mă lasă să merg doar cu 60 km/h croazieră până la Mizil Âşi-napoi. De menționat este că, de când am Muraveyul, motorul nu mi-a făcut niciodată probleme. A fost resegmentat la cotă când l-am cumpărat, iar ambielajul nu avea pic de joc, probabil că nici acum nu are. Este un motor solid, fiabil. Simeringuri schimbate în capacul stâng al motorului la axul demaror Âşi cel schimbător. Deocamdată cele bune! Mesaj completat Îmi cer scuze, am uitat să precizez că mă puteți contacta fie pe forum, răspund atât comentariilor pe subiect sau mesajelor private, fie la numărul de telefon Orange 0747.015.640. În timpul săptămânii sunt pe la facultate, dar am să-ncerc să răspund repejor. Va urma în poponeataând Âşi un filmuleț cu Muraveyul mergând.

La ce preț sunt toate piesele astea? Măcar rezervorul cu ampermetru, carburatoarele, pinioanele Âşi ce mai ai de 250.

Uh, deja parcă simt că te invidiez nițel. S-o faci frumoasă Âşi mergătoare! ÂŞi-ți să n-ai parte de bubăraia pe care-am găsit-o eu prin motor! Ai să găseÂşti mult ajutor pe forum, dac-o să ai nevoie. Baftă!

Dragilor, iertare de pauza mai îndelungată. Că tot m-a trezit adineauri Ivan din somn (dormeam fericit după un mers mai târzior la bunică-mea azi-noapte), mi-am adus aminte că sunt multe postări pe topicul ăsta cărora nu le-am răspuns. Iar treaba asta n-am făcut-o fiindcă eu însumi sunt încă nehotărât în privința multor aspecte ce țin de Niprescovici. În primul rând, să vedem dacă am energia necesară să ajung Âşi eu la țară sâmbăta sau duminica asta. Dacă scot măgăoaia din magazie, pe urmă îmi va fi mai uÂşor să pun o nouă diagnoză pe toată treaba Âşi să mă mai decid ce Âşi cum. Una e când vorbeÂşti din amintiri Âşi alta-i când stai lângă fier de-apucă el să-ți zică pân' la urmă să te-apuci de treabă într-un fel sau altul, că altminteri te-apucă paÂştele cailor cu geschäftul desfăcut. Pe scurt, acum vorbesc din amintiri Âşi dor. Am tot întors pe toate fețele numele posibile de botez care să-nceapă cu z Âşi nu se prea potrivea excelent niciunul. DeÂşi, trebuie să recunosc, ar fi stârnit invariabil râsul . Încă m-aÂş fi gândit să-l botez pe Dl. Nipru "Taica Rusu" dacă nu intervenea simplu o cunoÂştință: "Auzi, da' de ce nu-i zici << Ivan >>, cum îl cheamă Âşi pe nenea ăla din Târgu Jiu?" În gândul meu: Zeta cu Ivan. Bă, nu-i rău! Să Âştii că nu-i rău! Trecând la chestii mai serioase, îmi cunoaÂşteți deja buba tehnică de la cutia de viteze. Cât o fi pinionul ăla de fizic Âşi de palpabil, toată motocicleta - după ce m-ați mai lămurit voi cum stau lucrurile - stă totuÂşi sub acel veÂşnic semn tragi-nehotărât al originalului care ar cam trebui să rămână aÂşa Âşi nu prea. Sigur că Âşi mie îmi place lucrul nealterat, lăsat aÂşa cum a fost făcut. Însă a trebuit să-mi punct la punct între timp gândirea despre acest Nipru, anume să Âştiu la ce-l voi folosi. N-a fost greu: Âştiu că vreau să mă ducă până pe Lună Âşi-napoi ("râdeți voi, râdeți voi, vechi amici din Bizanț!" na, visez Âşi eu) sau măcar cât mai aproape de țelul propus. ÂŞtiu că vreau să am o motocicletă în patru timpi fiabilă, modernizată întrucâtva din punct de vedere al măruntaielor care nu se văd prea tare dar care-ți fac ție - ca pilot - viața mai uÂşoară Âşi ei - motocicletei - existența mai îndelungată. În această ordine de idei, cu regret față de domniile voastre, avansul manual va zbura (vedem ce facem cu el) în favoarea unei aprinderi electronice (poate chiar cea rusească pe care o găseÂşte Dany, cu avans automat). Cutia de viteze intră în felul ăsta sub semnul unei decizii aparent mai uÂşoare: prima variantă este să păstrez această cutie de producție mai veche, posibil ultra-hărtănită de fostul proprietar cu sarcină excesivă Âşi prin regim rău de folosire, pe motiv că e mai originală Âşi are turnată-n carcasă prinderea pentru acel filtru de aer de tipul celor montate pe maÂşinile americăneÂşti ale anilor '70, dar necesitând desfacere Âşi recondiționare. Îh, îh, nu sună rău, dar nici prea grozav nu e. De cumpărat fiare buÂşite i s-a cam luat snobului din mine de când cu Zeta. A doua variantă este (ca să aibă Mihai de ce se bucura Âşi oftica în acelaÂşi timp) s-o dau la schimb pe o cutie de MT10 (marÂşarier includăd) bună, renunțând astfel la filtrul de aer original Âşi la o seamă de respect. Astfel aÂş fi scutit de recondiționarea cutiei pentru moment, aÂş evita o serie poate chiar utilă de lecții într-ale cutiei de Nipru dar m-ar scăpa Âşi de o mare seamă de bube Âşi mi-ar câÂştiga un pic de timp pentru repunerea relativ grabnică pe picioare. Varianta a treia ar fi să cumpăr o cutie second-hand de la Dany cu banii ăia nu prea mulți cu care se cumpără Âşi să păstrez în felul acesta Âşi vechea cutie dubioasă. Cred că hotărârea definitivă o voi lua după o consfătuire cu taică-meu Âşi nițică muncă de diplomație din partea lui Mihai. Restul îs planuri de om care s-a născut indecis, pradă a mai multor perspective Âşi puncte de vedere decât ar fi vrut să aibă. Oricum ar fi, nu vreau să mă plimb cu ea aÂşa, cu acea treaptă a doua care scapă. Văd că e mult prea esențială Âşi-i păcat să omorul motorul când supra-, când subturându-l. Am totuÂşi o nedumerire: există un pistonaÂş în partea de jos a pârghiei de ambreiaj, altul decât cel pe care apasă pârghia în momentul debreierii. Ce rol are ăla, ce face? Că la mine cam stă de pomană, din câte-am văzut; Âşi sunt convins că nu-i bine. Menționez că, în dreptul lui, pe pârghie, există un Âşurub de reglare a cursei. Completare: deserveÂşte care-cumva la funcționarea marÂşarierului? Nici nu m-am uitat cu atenție, că n-am avut când! Un lucru e sigur: nu există să plec la drum fără frână pe ataÂş. Scârboasă ciclistică are la frânare cu ataÂşul ăla care fuge de nebun înainte, asta-n timp ce restul motocicletei se chinuie să-l țină de urechi Âşi de brâu ca să nu fugă. O fi fost el original sau nu fără frână pe ataÂş, dar în realitatea rutieră românească din 2010 cred eu că nu mă pot risca. Cum era Âşi cu avansul ăla de care am vorbit: dau de manețică încoace Âşi-ncolo. Iertare vă cer, dar "sunt tânăr, Doamnă" Âşi îmi mai trebuie Âşi un pic de viață pe lângă recenta obsesie cu motociclismul. V-aÂş întreba voi ce-ați face-n locul meu, însă pe de o parte mi-ați dat deja o frântură din răspuns, iar pe de alta mi-e că nu fac decât să-ncerc să mă auto-legitimez Âşi să aud ceea ce vreau eu să aud. Însă de-asta-i forum, ca să se vorbească. Carburatoare - nu Âştiu. Încă nu Âştiu cu ce se mănâncă pragmatic sincronizarea, dar îndrăznesc să întreb: ce-i aia consum Âşi eficiență la K63, K65, K68 Âşi misterioso-legendarele Mikuni? Reiau ideea că eu am K63 pe Niprov. Dacă tot îl fac, apăi să-i reduc consumul, că gazu-i scump fir-ar mama lor dă petroliÂşti. Mi se pare că anvelopa spate are câteodată tendința să frece uuun picuț în cardan. Are voie? Roata îmi pare că are mult prea mult loc în stânga Âşi prea puțină toleranță în dreapta. Cred că de-aia i-a Âşi montat nenea ăsta roată de nu Âştiu ce pe spate, ca să nu-i mai frece gogoÂşile-alea de cauciuc în cardan. ÂŞi nici întinzător de lanț nu văd ! Apărătorile de vânt sigur că rămân, n-am încă doleanțe reumatice bacoviene. Va exista Âşi o cutie la baterie ca să nu umble care-cum i se va năzări. Motorul rămâne marea enigmă, însă Âştiu eu la cine să apelez pentru un pic de consultații preliminare. Să vedem cum stau cu jocurile Âşi bătăile, chestie pe care m-aÂş apuca s-o fac chiar azi dar parcă mi-a intrat frigu-n oase, nu Âştiu ce dracului. Băi fraților, voi să faceți bine să dați o tură cu ataÂşele în iarnă sau în primăvară sau acuma-n toamnă dacă s-o mai încălzi (că pe urmă vin nămeții Âşi naiba mai scoate consum de 6% pe coclaurile alea), ca să mă însuflețiți Âşi pe mine. Că mi-s cam derutat deocamdată. Ar mai fi de întrebat Âşi de povestit, dar de dragul forumelii las totuÂşi postările mele în dimensiuni cât de cât... agreabile. Cele bune Âşi aÂştept să interveniți! Mesaj completat Completare pe 27 octombrie 2010 - să tot fie spre zece trecute ceasul. Retrospectivă. Senzație: pleci de la copilării. CălăreÂşti întâi trotinetă, apoi bicicletă cu roți ajutătoare, BMX, mountain bike, semi-cursieră Âşi tot aÂşa. Revii în studenție la cele trei țevuÂşte înfipte-n două roți, o vechitură de bicicletă găsită prin Viena, dar "vintage", "old-school". Aiurea: Âşaua e prea joasă, cadrul e "de damă", n-are decât trei viteze. Dar arată grozav, bagi studentele în boală Âşi, dacă te mai Âşi îmbraci în haine pământii, intri în ton atât cu parcurile urbane, cât Âşi cu cromul aripilor luuungi care te apără de noroi mereu. Vezi tu, americanule Âşi japonezule, noi (încă) suntem europeni. Unde cultura prin unele părți spune că tot ce zboară se mănâncă, noi avem damblale cu mucegaiul, conservatorismul Âşi oprirea ruginii. Etichetă, valori morale, chestii de neînțeles într-o vreme în care se mai chinuie câte-un antropolog bătrân să tragă semnalul de alarmă că barca se scufundă. Ne-am obiÂşnuit cu tabla, fascinația foii de tinichea mai subțire sau mai groasă, bătută Âşi răsucită Âşi lustruită pe toate părțile într-o fascinație care scrie romane. Fierarii al căror meÂşteÂşug a-nceput să piară după vremea maeÂştrilor țigani care scoteau din foaie de tablă - capotă de avion la fabrica IAR. Adică ce-i aia plastic? Invenție păcătoasă. Nici grea, nici nu clăncăne, nici nu rugineÂşte, e doar uÂşoară Âşi eficientă. Prostii. Nu, dom'le, pe scurt: noi vrem aripi la motociclete. Ne uităm cu jale prin reviste, poze Âşi la exemplarele propriu-zise. Motociclete carenate, din care nu se mai înțelege nimic, niÂşte gloanțe pe roți cu aromă de testosteron infantil. Ciocăneala cu două degete în caroserie este de prisos, fiindcă Âştim de pe-acum că materialul va suna gol, uÂşor, cu "toc-toc" Âşi va vibra un pic. Un plastic. ÂŞi sub toate kilotonele-alea de cai-putere mâncând jăratic stă, ironic Âşi amărui, un cadru care mai aduce aminte a ce-a fost odată un CZ, un BMW. Sub toată esența aia de urlet motorizat stau două aripi care nu fac nimic Âşi nici măcar frumoase nu-s. Una-n față care doar îi arată noroiului pe unde să intre (dar cine merge cu aÂşa ceva pe noroi?!), ca să aibă proprietarul ce freca la radiator, Âşi una-n spate pusă care bucură mamele Âşi nevestele. Bucură mamele Âşi nevestele când îÂşi văd copiii Âşi copilele venind acasă cu spinarea plină de stropi murdari, de jeg ca de capitală europeană. Că sare tot noroiul, cum dracului să nu sară?! ÂŞi când vede noroiul ăla că ar trebui să-l țină-n loc un plastic, păi numa' de-al naibii Âşi tot sare mai sus, pe tricou sau jachetă, măcar o pătează Âşi face o treabă, nu moare masturbat pe-un plastic. Da, dom'le, totuÂşi pe scurt: noi suntem europeni Âşi vrem aripi la motociclete. Adică să ne fie greu să vedem roata. Să urce de jos o cască nemțească Âşi să se strângă urcând Âşi învelind roata până dispare hăt în față, coborând iarăÂşi pe curba cercului. Să moară stropii de necaz că n-au ce face decât să rămână acolo, jos, în lumesc, cât timp noi, cei din Âşa, zâmbim satisfăcuți Âşi uÂşor absenți la un viitor ciudat, viu, cu soarele-n față mâncând hidrogenul. Să moară noroiul de supărare că nimereÂşte numai în tablă Âşi-n "Âşpriț-chit" Âşi că n-are altceva de făcut decât să roadă la fier până ajunge dincolo. ÂŞi n-ajunge dincolo fiindcă se bate cu nemții Âşi cu alde cehii, cu ruÂşii Âşi cu ucrainenii, cu supărații ăÂştia cu brațe mari care, când fac un lucru, îl fac mare. ÂŞi când pun o tablă, păi fier e ăla! ÂŞi pe-aici nu se trece! Să moară plajele de oftică Âşi de lipsă de nisip! Să moară duzele pistoalelor de sablat tot izbind nisipul de aripile alea interminabile! Să le crească fotografilor libidoul când îÂşi văd modelele trupoase lunecând câte-un sân întărit pe caroseria rece. Să nu priceapă anii 2000 de ce, la răstimpuri, poate că "era mai bine înainte". Să murim cu chitul în mână tot frecând la ligheanele-alea de aripi. Nu Âştiu dacă să descriu faptul ce urmează ca sexual sau grotesc, înspăimântător. Un deÂştept le-ar aduna pe toate la un loc, definind: "îi vintage!" În urmă cu vreo lună sau poate ceva mai mult m-am suit pentru prima dată în Âşa pe-un Nipru. Da, bicicletă cu aripi Âşi motocicletă cehească mai cunoÂşteam. M-am speriat, îmi transpirau mâinile Âşi parcă aveam ghimpi în boxeri. Fiindcă boxerul de dedesubt este atemporal Âşi monstruos. Niprul arată ca o motocicletă dacă începi din față sau din spate. Totul decent, poate un pic spartan, cel mult durabil Âşi măreț. Dar filmul se rupe complet când ajungi la prima sugestie de carburator sau la primul cot de evacuare. Ce e, dom'le, chestia aia?! Vasăzică ce mama naibii sunt treburile alea două care ies atât de obscen de-o parte Âşi de cealaltă a motocicletei? Ce sunt... ce sunt... cilindrii ăia?! Ce sunt pumnii, brațele, muÂşchii ăia care atârnă atât de ostentativ în lateral, parcă aÂşteptând prima ocazie să taie niÂşte copaci în cazul unui accident rutier? Orange County ne-au învățat cu V2-uri aliniate longitudinal, moartea ălora care au de schimbat bujii. Au trebuit să scoată plăcuța de înmatriculare pe lateral Âşi să mai monteze o curea lată de transmisie ca să lăbărțeze un pic cracii pilotului, cât să i se vadă găurile din turul pantalonilor. Dar au venit nemții... ba nu, au venit ruÂşii, că ruÂşii-s de vină pentru felul în care-a crescut invenția asta. Au venit ruÂşii Âşi-au dat replica V2-ului de peste ocean: vreți V-uri? Bine, noi vă dăm boxer! Băi, cine le-a dat voie să iasă cu aÂşa ceva pe poarta fabricii? Cum poți fi în stare, ca sovietic, să poți da naÂştere unei măgăoaie de fier atât de versatile Âşi deconcertante încât să poți exprima la fel de uÂşor violență, duritate, război sau sex-drive, kama sutra Âşi Phoenix? Fiindcă m-am suit pe Âşaua aia Âşi, numaidecât, fierul obosit dimprejurul meu a căpătat proporții neînchipuite: tălpile mele apărate de imenÂşii bocanci au devenit niÂşte scobitori căutându-Âşi spăÂşite locÂşorul pe-o bucățică de cauciuc, ferind cu frică țevoaiele ataÂşului Âşi carburatoarele. Cilindrii păreau parcă scoÂşi dintr-un film de groază Âşi îmi tot închipuiam ce-ar fi dacă aÂş lovi ceva pe drum - ba nu, nu eu aÂş lovi ceva, ci acel ceva s-ar lovi... de mine! Fie aÂş trece pur Âşi simplu prin acel ceva, fie mi-ar rupe picioarele atât de repede Âşi irefutabil încât n-aÂş urla decât propria-mi durere gândindu-mă că mi-am făcut-o cu mâna mea încă dinainte să-mi cumpăr Niprul. Da, numai la asta m-am gândit tot drumul cât am fost tractat de părinți până la țară. Trăgeam de ghidon de parcă manevram un bombardier, mai ales când să virez la dreapta. Mi-era frică să mă uit în jos, pentru că nu Âştiam să văd decât asfaltul înfricoÂşător în combinație cu turlele-alea orizontale montate pe post de cilindri, chiulase Âşi capace. ÂŞi totuÂşi, mereu aruncam ocheade ataÂşului, rezervorului, Âşeii, tablei. Mereu mă gândeam la tapițeria ce-are să îmbrace interiorul ataÂşului, fiindcă în el se vor plimba adeseori trupÂşoare fragile, drăguțe. Vedeam în botul ataÂşului (atât cât îmi permitea răgazul vreunei curbe la stânga, când întregul agregat vira de capul lui) o masă improvizată pentru stat la discuție Âşi întins harta, în timp ce degetele unuia Âşi uneia se-ntâlnesc fericit Âşi neaÂşteptat tot trasând linii nevăzute pe vreun drum bidimensional. La răstimpuri, îmi aminteam frânturi din reclama pe care fabrica IMZ o face Uralului militar: infanteria poate fi "distrusă" cu PK-ul din dotare. Cel mai nenorocit gând posibil. Chiar Âşi condiția umană fusese redusă la atât: o țintă care trebuie (sau va fi, în orice caz) distrusă. Da, asta văd în Nipru: o atracție fatală, o frumusețe unică Âşi o butucănozitate neîntrecută. Un melanj de sentimente Âşi un rai al imaginarului fără frâu. Un ou dogmatic, care poate fi sau poate să nu fie, în funcție de zămislitor. În cazul nostru - în funcție de motociclist Âşi de context. AÂştept sâmbăta Âşi, dacă este vreme frumoasă, voi face din nou o vizită Niprului. Să-mi reamintesc toate astea.

ÂŞi dacă nu-l iei dumneata, ai promisiunea mea solemnă că eu îl restaurez Âşi îl pun în vitrină (cu îngăduința lu' Nea' Ian Anderson de la Jethro Tull). Succes cu matahala aia de care am vorbit mai devreme!

Da' agresiv mai eÂşti, tată! Oamenii ți-au spus ce piese cred ei că s-ar potrivi pe Simsonul tău. Respectiv alea care au fost la început. Mai iartă-i Âşi pe ei că sunt aÂşa împătimiți Âşi nu mai văd dincolo de produsul original (cum l-a lăsat mă-sa rusul, cehul, neamțul sau mai Âştiu io cine), dar nici nu cred că a dat careva cu parul! Cât despre neîncrederea cu care ai fost primit - na, ce vrei, unii mai robespierrieni au impresia că n-o să înveți niciodată meserie. Înțelege, totuÂşi, că este vorba de o motocicletă din care nu se mai fabrică. Mai mult, este una dintre acele motociclete frumoase Âşi dichisite. "Japonezele" au fiabilitate ca pentru orăÂşeanul intelectual, comunistele au designul Âşi boemia unor vremuri mai potolite Âşi parcă mai însorite (deÂşi n-am trăit eu pe-atunci!), în ciuda tumultului Âşi zbuciumului din vremea respectivă. Americanul se mândreÂşte cu nestatornicia lui, cu tupeul de a putea lăsa dracului tot luându-Âşi bocceluța în spinare Âşi plecând în părți mai calde. Europeanul îÂşi trage seva din consecvență Âşi continuitate: englezul de modă veche ar fi în stare să-ți înÂşire cam Âşapte volume personale de arbori genealogici, iar dacă-l tai pe vene vezi că sare numaidecât sânge albastru. Est-europeanul nu are curajul americanului Âşi nici trufia britanicului, însă are Âşi el damblaua cu neamurile, zacusca, ce mai: lumea lui "aÂşa am apucat" sau "aÂşa-i obiceiul pe la noi". Nu zic că-i bine sau rău, nici măcar nu e relevantă o asemenea aproximare. Îți spun doar că, odată ce i-ai tăiat bruma asta de încăpățânare cu care se agață est-europeanul român de propria-i sărăcie (că nu cred eu că ai dat tu o avere pe Simsonul ăla, mai ales în stadiul în care e; recunosc însă că orice bănuț e Âşi pentru mine o mică avere), l-ai făcut căpÂşunar prin Mediterană, zidar prin țara Puchurilor sau nobil prin vreo țară unde toți oamenii sunt, oricum, nobili. Într-un cuvânt: l-ai derutat complet de nu mai Âştie cine mama dracului mai e! Studiu de caz: țărănimea adusă la BucureÂşti efortul de industrializare comunist sau generația mea Âşi cele următoare, adică ăÂştia de după Revoluție. Semănăm toți între noi pentru că nu semănăm deloc, Âşi să dea dracii dacă Âştim ce vrem sau care ne sunt drepturile. Asta se-ntâmplă! Ăi-am înÂşirat paragraful de mai sus nu relativ la discuția cu Simsonul (fă-i ce vrei! eventual fă-i Âşi cadrul hard-tail ca să fie pachetul complet), însă ca să te lămuresc de ce ăÂştia "bătrânii" țin atâta la mica, scurta, zăpăcita lor identitate care se târâie chiar Âşi-aÂşa, apărată cu străÂşnicie pe câte-un forum aruncat hăt. Dumneata, dacă n-o să ai răbdare în viață Âşi sânge rece ca să nu țipi la oameni de îndată ce-Âşi dau păcatele Âşi bubele pe față, n-ai să faci nicio treabă! Doar te rog să mai cauți prin postările lui alde Ivan_pedală, că povestea el mai acum ceva vreme cum pleca noaptea, pe nămeți, în preajma Crăciunului, cale de zeci sau chiar sute de kilometri după câte-un porc ca să aibă ce să pună acasă pe masă la copii Âşi la nevastă. Punea porcul pe ĂZeu Âşi "să te ții, duluță!" El s-a abținut a-ți da vreo replică aici, pe topic; dar cum crezi că te pot primi alții ca el, care Âşi-au cumpărat la vremea lor motoretele Âşi motocicletele cu bani grei Âşi țineau la ele ca la ochii din cap? Cu laude Âşi lauri? Ah, că sare lumea pe tine de parcă tu ai fi răspunzător pentru felul în care arată motocicleta, asta e altă treabă Âşi mi se pare o prostie. Dar nici să-i dai dracului pe toți aÂşa. Acuma te rog să mă ierți, că din postare etnologică, voit rece Âşi imparțială, am dat-o parcă în preferențiale Âşi părtinire. Nu asta mi-era (neapărat) intenția. Orice ai să faci cu Simsonul, ascultă la oamenii ăÂştia că-i poteca îngustă Âşi echilibrul fin ca să obții dintr-un monocilindru vertical cu blocul motor în aÂşa fel de voluminos, cu transmisie pe cardan, un chopper frumuÂşel. Dă o raită pe net după Nipre ciopârțite Âşi vezi la toți wannabe ăia cum Âşi-au pus comenzi avansate (arată caraghios cracii întinÂşi peste cilindrii ăia uriaÂşi!), Âşei cu sissy-bar (a se citi p**i) Âşi cu ținte/capse la tot pasul, ghidoane alambicate Âşi cromări pe unde nu-i cazul. Câteodată parcă-ți vine să zici că arătau mai bine aÂşa butucănoase cum le-a făcut ucraineanul. Măcar învață din greÂşelile altora până să te-apuci să dai bani pe piesăraie scumpă, ca să nu-ți pară prea rău mai încolo. ÂŞtii cum e vorba aia: "din greÂşeală-n greÂşeală spre victoria finală!" Eniuei, te-am aburit destul Âşi nici de prea mult ajutor nu ți-am fost. Jawa mea e Âşi ea departe de original, dar poate am povestit un pic mai potolit Âşi a mai trecut lumea cu vederea. Cu siguranță că tot a ieÂşit Zeta cum am vrut eu Âşi nu altcineva, dar am luat în calcul toate părerile pentru a mi-o îmbogăți pe-a mea. După cum spuneam, poate postezi cu.rând Âşi un filmuleț cu Simsonul. În locul tău, aÂş băli după o tură inaugurală cu țoacla, fie ea modificată sau nu ! Baftă!

Bun, facem o postare scurtuță Âşi repejoară de dimineață, că am de fugit încoace Âşi-ncolo. Ăi-a plăcut de la bun început cutia mea de viteze. ÂŞi mie-mi place, e o frumusețe să schimbi vitezele: singura diferență dintre treaba asta Âşi un formidabil (Âşi inocent) act sexual e că bagi Âşi scoți cu piciorul, Âşi nu cu altceva. Întrebarea mea era care crezi că ar fi problema, că remediabilă sunt convins că este. Dumneata ai da la o schimb o cutie tot cu marÂşarier? Heh, Âşi da, îmi place toamna să... dau din coadă! Dom\'le, vă primesc cu dragă inimă! Iarna-i cam friguț că nu am sobe prevăzute, vara-i poate mai indicat. Dar dacă vreți să vă distrați cu derapajele (ne)controlate, atunci n-aveți decât să vă dau coordonatele pe Google Earth Âşi să vă opriți întâi la \"Oață\" după tărie. Maneta aia de avans are filetul paradit Âşi va trebui să-l refac pe pas Âşi număr mai mare. Pare blocat fie avansul, fie cablul în cămaÂşă. Semnalele sunt cam oropsite Âşi au plasticele decolorate. Cât despre apărătorile de tablă, abia aÂştept să mă obiÂşnuiesc cu ele sau să le pun dracului niÂşte chedere discrete, că-s tăioase rău! Nea' Ivane, bate-m-ar să mă bată într-adevăr, că bine-mi mai vin ghetele-alea! Să trăieÂşti sănătos! Iar jeaca e nemaipomenită, că ieri am venit înhămat cu ea. Altfel cred că-mi degera Âşi sufletu-n mine! Ce piese oi mai avea mata de nu ți-or mai trebui, te scap de ele bucuros (cum altfel) Âşi cu făgăduiala că le pun la treabă cuminte sau la păstrare prevăzătoare. Mi-e să nu vorbesc prostii, dar parcă zice un ceva sau cineva în mine că mai mult sau mai multe motociclete (după cum spunea Alexuț) parcă nu mai am nevoie. Sigur că nu-i mult decât până la următoarea ocazie ivită-n față. Dar deja e vorba de două motociclete frumoase Âşi capabile, iar mai mult de-atât începe să sune a... avariție? Bun, acestea fiind spuse, revin mai pe seară Âşi reluăm cu vervă Âşi valvârtej!

Mă încearcă un simțământ cam întortocheat: îmi pare, pe de o parte, c-o-nÂşel pe Zeta (Âşi pe CZ-iÂştii sacri precum Ivan) cu un fier mare Âşi ne-cehesc. Pe de alta, sunt fericit, bucuros, aproape neîncrezător, extaziat Âşi cam zăpăcit: astăzi m-am ales cu un Dnepr MT10 cu ataÂş. Din capul locului am Âştiut că va fi o poveste ciudată cu motocicleta asta: mama, om mai cu frică de Dumnezeu Âşi de traficul rutier, s-a înveselit Âşi îmbujorat ca o păpădie primăvara când a văzut Dneprul pe trei roți; mai-mai că voia să sară în ataÂş! Am aflat mai târziu că visul ei mai vechi (sau măcar de când sunt eu mai cu ghidonul în brațe, deci tot ar fi niscaiva ani) e să meargă într-un ataÂş. Încerc cu această introducere, printre altele, să le mulțumesc alor mei că m-au sprijinit cu achiziția. Aflând prin intermediul "Bursei" de țocicletă, am avut bafta fericită de a bate o palmă rezonabilă cu (deja) fostul proprietar Âşi, după ce-am strâns fondurile, ne-am prezentat cu toții în Dacie azi-dimineață în fața porții în cauză. Am remorcat Dneprul de fundul maÂşinii, am întocmit niÂşte acte preliminare Âşi am luat calea Comana, drum care mi-a făcut niÂşte muÂşchi la umeri că mi-s acuma umflat mai ceva ca Schwarzenegger. Problema a fost că am agățat cordelina de remorcare cam de ataÂş, ca să feresc roata din față. O bună parte din efortul meu a intrat la menținerea permanentă a unui viraj dreapta numai pentru a contracara tendința cordelinei de a mă trage în stânga Âşi pentru a merge, în consecință, drept. Iar curbele la dreapta - vai! - au fost criminale! Trăgeam de biata motocicletă de parcă viram cu transoceanicul pe Atlantic! Într-un târziu, când am simțit cu toții miros de grajd că ne apropiam de "țară", am oprit pe marginea drumului ca să deshămăm Niprul. Nea' Aurică ni-l pornise de dimineață, ba chiar mi-a plăcut cum duduia curtea Âşi bolta de viță cu tot cu boxerul bătrâior. Ei, cum am făcut, cum n-am făcut, că nu mai voia acuma să mai aprindă cu niciun chip becul roÂşu. Verifică firicelele fragile (trebuie refăcută toată instalația electrică), dă-i Âşi pune crocodilii de curent de la Dacie la victimă, palme, bocanci, tot. ÂŞi nimic. Până la urmă ne-am dumerit: cheia contactului e cam obosită Âşi nu reuÂşeam s-o răsucesc înspre poziția "aprindere". Becul s-a aprins, am dat drumul la benzină. Robinetul oricum nu mai opreÂşte mare lucru, dar gestul rămânea oricum pentru fotografi. Am înecat K63-urile, am închis clapeta de aer Âşi i-am tras niÂşte pedale. După o scurtă nehotărâre, dacă n-a-nceput Niprul meu (vai, cum sună!) să ragă, să păcăne, să ralantiască, să le facă pe toate cele pe care le-ar face o faină maÂşinărie în patru timpi, bucuroasă că stă din nou sub albastrul cerului de prânz. Ce să mai! A plecat de pe loc, l-am plimbat Âşi pe taică-meu pentru prima dată în viața lui cu ataÂşul de-a zis că i-a plăcut Âşi că-i miÂşto suspensia, m-am dat încoace Âşi-ncolo pe-un drumeag de încercă până când a sărit cablul de ambreiaj din manetă Âşi am fost nevoit să mă opresc de urgență. Problemioara s-a rezolvat temporar, suficient cât să ajungem până-n curte fără altă muncă de tractare. Urmează deocamdată niÂşte poze, ca să vă țin aproape: M-am scârbit de mine doar puțin Âşi trecător astăzi, pe când depăÂşeam - rulând pe puterile boxerului din dotare - un copil pedestraÂş: m-am surprins arborând o mască a impenetrabilului, al trufaÂşului, al ăluia care are fiindcă are vârsta, bafta, bucuria Âşi posibilitățile necesare, în comparație cu Celălalt care n-are fiindcă, săracul, nu are vârsta, bafta, nici bucuria sau posibilitățile necesare. Mi-am dat seama că nu voi fi altul decât eu însumi Âşi nu voi uita de la ce fiare am plecat. Chiar Âşi dacă am acum ditamai Niprul, acest fier uriaÂş care se apropie de maximul pe care-l poate avea unul din ăÂştia "comuniÂşti" de modă nouă. N-aÂş vrea să-Âşi dea acum palme Nea' Ivan că i-a donat niÂşte dinamuri unui băiat care, mai nou, s-ar găsi cu ifose Âşi cu fandoseli de om care are. Chit că va trebui să vând Muravey-ul, de fandosit nu mă voi fandosi vreodată, că răsplata-mi va fi accidentul grav. Pur Âşi simplu am avut un picuț de noroc Âşi cu asta basta. Mai bogat nu sunt foarte, mai sărac - poate nici atât. Poate doar cu un pas fizic mai aproape de mântuiala spirituală. În fine, haidem totuÂşi să revenim la oile noastre. Primo: actele Âşi plăcuța nituită pe cadru spun amântoate că motocicleta este un "Dnepr MT10". Constat cu uimire că am avans variabil manual, cu o manețică de comandă montată pe ghidon, înspre mânerul stâng. AÂşa aveau MT10-urile? Se poate monta un avans "modern"? Există posibilitatea montării unei aprinderi electronice? Urmează să fac săptămâna viitoare, dacă dau jos capacul de la avans, niÂşte poze în zona cu pricina, pentru lămuriri. Secundo: amândouă carburatoarele sunt model K63. Am înțeles de la Dany că aÂşa erau echipate aceste MT10-uri mai vechi. Eu sunt mai necunoscător, lipsit fiind de experiență. De aceea vă întreb: ce părere aveți despre acest model de carburator? Există diferențe mari de eficiență Âşi consum între K63, K65 Âşi K68? Terțo: avem o buboaie mare la cutie. Cam sare din a doua. Simptome: fie sare din viteză Âşi mă turez ca tâmpitul până să-mi dau seama, fie se comportă (în treapta a doua, accelerație mai puternică) de parcă ar patina ambreiajul, aderența între plăci ar scăpa, motorul s-ar tura, ca pe urmă să se refacă aderența Âşi mersul normal să se reia brusc, aproape violent. Descriu doar simptomul, însă Âştiu că se întâmplă numai în treapta a doua. Promit că urmează perioade lungi de lectură a materialelor didactice din domeniu, însă până una-alta vă-ntreb: care ar putea fi cauza problemei? Cât ar costa o reparație? AtaÂşul a fost hărtănit la viața lui, însă este "făcubil" Âşi sper să-l dreg. Va fi, cel mai probabil, tapițat pe dinăuntru, scaunele vor fi refăcute frumos Âşi vom încerca poate deschiderea unei trape elegante de portbagaj în partea din spate. Poate reuÂşesc să integrez Âşi o FOARTE discretă priză de brichetă auto undeva prin ataÂş, ca să-mi pot încărca câte-un telefon la drum lung. Dar lăsând prostioarele deoparte, aÂş fi bucuros să citesc toate sfaturile Âşi părerile voastre în legătură cu NipraÂşul. Văd mulți meÂşteri în alde boxerelor pe forum Âşi asta-mi dă apă la moară. Cadrul trage drept, poate doar o idee în stânga. Există din fabrică frână pe roata ataÂşului? Dacă da, al meu nu are aÂşa ceva! ÂŞi-mi cam pare rău... Mi-ar plăcea Âşi niÂşte poze cu Niprele voastre, să văd ce stopuri, ce poziții, ce semnale aveți montate pe motocicletă Âşi pe ataÂş (eu nu am de niciun fel pe ataÂş), cum vă stă uleiul sub baie, ce dichis e pe-aici Âşi pe dincolo. Mi-ar plăcea poate să am posibilitatea (într-un viitor tare improbabil) să fac rost de un grup de MT16, ca să mai iert pragul proaspăt betonat de la poarta poponeatații de la țară: am zgârmat un ditamai Âşanțul astăzi ieÂşind din curte cu Nipra, de mă mir că n-au aruncat ai mei după mine c-o cazma ca să astup la loc. De la atâta exces de zel, pot foarte uÂşor să scriu mult prea mult pentru o singură postare Âşi să vă plictisesc prematur. Motorul îmi sună foarte miÂşto, puternic, cu vlagă - poate, să zic, aud bătaie la tacheții cilindrului drept. Vopseaua albastră nu mă deranjează (deÂşi trebuie totul poponeataățat Âşi revopsit), poate îi voi face Âşi niÂşte dungi. De camuflaj n-o s-o vedeți vreodată, iar neagră poate că ar fi un pic prea solemnă. Pare-se că sufăr de aceeaÂşi problemă cu care se zbătea Cristi 57, anume telescoapele care funcționează când vor ele. Ba chiar mi se pare că s-au mai deblocat de când am luat groapa aia (tractat fiind la doar câțiva metri în urma Daciei) de-am zis că rămân cu ghidonul în mână: ale dracului roți, sunt mai drepte decât rigla! Văd că trebuie să întocmesc Âşi lista de piese necesare, ca să văd cum mă încadrez cu banii. Sfaturi, sfaturi, sfaturi Âşi vă rămân recunoscător! Sunt cam convins că n-o să am timp (Âşi poate nici prea mulți bani) în toamna asta să mă țin de treabă, aÂşa că topicul se va afunda ceva vreme, probabil, prin paginile de dos. La primăvară sigur reînviem, Âşi poate până atunci mai postăm niÂşte reluări, în funcție de timp, chef Âşi resurse. Vă "montez" Âşi două scurte (Âşi slăbuțe) filmulețe proaspete, de azi. Motorul, e drept, sună mult mai miÂşto în realitate! Cele bune Âşi stau cu "refresh"-ul apăsat! Ah, ce entuziasm!... Ah! Post-scriptum: încă nu i-am găsit nume, deÂşi m-am "crăcănat de râs" pe seama discuției din topicul Zetei! Poate tot ceva cu "Z"... să vedem! ÂŞi cine umbla, domnilor, cu acele cuple elastice pe care voia respectivul să poansoneze "Făcute la mama lor în Baia"? Mi-ar trebui Âşi mie o aÂşa cuplă, zău! De-atâția ani...

Dacă nu îți păsa de ceea ce zic alții, nu mai postai cu entuziasmul ăsta pe forum! Oamenii ăÂştia îți spuneau doar că motocicleta respectivă a fost gândită într-un anume fel de inginerul german, care - fie ce-o fi - a stat ceva vreme s-o proiecteze Âşi să-i finiseze forma Âşi funcționalitatea. De treaba asta îmi dădeam Âşi eu seama la Jawa mea, cum a stat cehul să-i gândească liniile, unghiurile, cantitatea de ulei din amortizoare, forma farului - tot! Ai grijă doar să nu faci niÂşte modificări de care să-ți pară rău, că RAR-ul devine din ce în ce mai intransigent. Simsonul, în forma lui originală, e un fel de cruiser. Cicloburu ți l-ar putea compara întrucâtva cu MZ ES-ul de 250 al anilor '60, care, deÂşi urâțel, se legănă maiestuos pe Âşosele Âşi pufăia silențios, spre deliciul motociclistului de cursă lungă. Tu ai acolo un motor în patru timpi, frumos Âşi performant. Nu că mă pricep eu prea mult, dar Simsonul arată Âşi "bad-ass", Âşi serios, Âşi vitezan, Âşi tot ce vrei. Mult succes îți urez să ai! ÂŞi să mă ierți dacă am început Âşi eu de la o vreme să intru parcă-ntr-o stereotipie, dar cu siguranță ai impresiona ceva lume pe-aici dacă l-ai aduce pe bătrânul Simson la forma inițială. Mai puțini s-ar bucura (dar spuneai că nu-ți pasă) să-l vadă ciopărit. Fă-i ce vrei, e al tău! Doar să ai în vedere Âşi ce vrei să faci cu el acum Âşi mai încolo. Mai rar se cumpără comunistele în aÂşa fel modificate. Words of wisdom: furca lungă Âşi unghiul foarte deschis între cadru Âşi furcă nu te-ajută deloc la drum sau la întors. E doar de show. Hai, să-l vedem mergând! Poți să-i faci un filmuleț?

Uochei, pot să vin după ora 13:00. Îmi laÂşi, te rog, un număr Âşi-o adresă-ntr-un mesaj? Îmi place să mă dau cu Google Earthu'. Mulțam fain!