AdrianS

Lol, cred ca ai sfarsi prin distruge un motor bun . Pe langa faptul ca trebuie sa schimbi si gurile de admisie, si piston, si tot, reduci rezistenta cilindrului si... nah... lenea-i 'coana mare .

Asa cum am promis, dat fiind faptul ca-mi place sa povestesc (poate nu la fel de mioritic precum o face jamel ), am de gand s-astern pe celuloza din aluat de pixeli modul in care a decurs ultima calatorie cu triciclul, parcursa acum cateva zile. Eram la Comana de cateva zile si ultima activitate pe care-am facut-o de-avea o legatura directa cu cativa cai-putere a fost faptul c-am dat jos carburatorul de pe Dacia tatalui meu (la cererea lui, precum si la indemnul cum ca "p-ala de Mobra il stii, hai sa-l inveti si p-asta, ca nu-i cine stie ce") ca sa-l spal, ca deh, in ultima vreme incepea sa cam galopeze eleganta Dacie Break. Nu spun, ca nu l-am desfacut de 60.000 de kilometri pe care-i are masina, pentru ca n-a fost nevoie. Pur si simplu s-a nimerit sa fie masina buna, ulei i-am dat (desi n-a curs nici o picatura), iar ea s-a metamorfozat, pe rand, ba in vehicul pentru invatacei, ba in Raba (cand caram ori saci de ciment, ori cosaci, ori dulapi, ori mobila, ori tigla, ori caramizi, toate la tara, pe drumuri mai mult bombardate decat noroite), ba in Jeep ori intr-un pui de monster truck. Duce, saraca, si n-are pretentii mari. Cum ar zice jamel, "apa, paie si bataie". Si-oricum, am desfacut carburatorul (dupa ce i-a rupt tata un port-jigler din greseala, asta-i alta treaba ), l-am bagat intr-o oala plina cu Decarbusolv (solutie foarte buna de degresat carburatoarele si nu numai, v-o recomand), asta dupa ce am desfacut toate jiglerele de pe el. Rezultatul a fost ca, dupa niscaiva minute de stat in oala cu pricina, ne-am trezit c-un carburator de Dacie nou-nout, gata de mers in targ cu el, legati toti trei (noi doi, cu tot cu fier) cu funda rosie, pentru a-l vinde drept piesa neumblata. Asa era de curat. Si nu va pot descrie ce era pe el, dupa 60.000 de kilometri de drumuri de tara . Dupa ce l-am pus la loc, al naibii ca mai si mergea, iar relantiul era cu 300 de rotatii mai mare, deci va dati seama ca era cam jegos . Insa trecand la ce ne intereseaza, la vreo cateva zile dupa intamplarea asta-mi zice taica-miu: "Azi nu ma mai tragi in piept, bine?"; zic eu, "Cu ce?, la care tata "Pai da' azi poate ma duci si tu cu triciclul ala, ca de cand l-am facut nu m-am urcat pe el decat asa, sa stau pe loc!". Zis si facut, i-am pus pe-un umar geanta cu camera de filmat, pe-un altul rucsacul cu scule, ca deh, e fier si Mobra (Hoinar cica) pan' la urma , am iesit pe poarta si i-am dat bice! Cale de cativa kilometri, nu prea am respirat in voia mea, datorita stransorii tatalui, care se tot plangea ba ca-i saua prea ingusta (si el imi daduse dimensiunile), ba ca prea ne hatzanam, desi descria hopurile ca "leganari", c-amortizoarele lucreaza de mai-mai sa compari fierul cu un Cadillac, zau daca va mint! Sa fi facut noi vreo zece kilometri, ca deja, tata era destul de relaxat, se obisnuise cu pozitia nu taman sigura pe care-o are pasagerul pe triciclu, si s-a plans in repetate randuri ca trebuie schimbat amortizorul dreapta-spate (mai aveam doua, identice), cum ca bate fier pe fier. Am luat la cunostinta ultima remarca, iar amortizorul l-am schimbat in seara aceleasi zile. Si-ajungem in Mironeeeeeeeeesti, un sat pe marginea Argesului, foarte frumos de altfel, care are tot ce-i trebuie, dintre care amintesc si falia de deasupra Argesului, de unde se poate vedea foarte bine (atentie, suntem cam la vreo 35-40 kilometri distanta de Bucuresti) Parlamentul ori turnul de la CET Sud. Tata trage la o bodega, sa-si ia avant cu o bere, iar eu pun mana pe Panasonicul meu analog (care filmeaza excelent) si filmez o mare parte din sat (cat puteam cuprinde cu picioarele si privirea, in limita a catorva minute de pauza), desi am trecut prin sat, prin intermediul 002-ului si 003-ului, de foarte multe ori. Il stiam pe de rost. Hop c-apare si tata, punem tot la loc, ma uit la nivelul de benzina, reglez putin relanti-ul care era cam mic, bag in viteza si fugi! Si unde nu-l iau pe triciclu (cu tot cu balastul ce-l aveam pe post de pasager) la coborat o vale abrupta de tot, ce era de fapt drum de pamant insa cam stricat, de ma-ntreaba tata de vreo cinci ori de nu ne-mpotmolim pe-acolo, si, sa fiu sincer, puteam sa jur ca ori m-ar fi furat vreun fagas, ori as fi lovit cu diferentialul de pamant sau m-as fi impotmolit in noroaiele pan' la genunchi, da' uite c-am masina fiabila si descurcareata, si ne-am descurcat de minune pe terenul accidentat. Am coborat valea (si faceam uz din plin de frane, un lux inexistent la Mobra (002), de care v-am zis ca singurele frane disponibile sunt cele stil-Flintstone, cu doua, respectiv patru picioare incercand din rasputeri sa franeze o bucata destul de nervoasa de fier in miscare), ne-am oprit, iar tata s-a minunat (arunca cu sapca in stanga si-n dreapta, la 'shtou) cum mama lu' Sfantu' Carburantzie apucam eu cu copilotul meu, Costel, taman pe drumurile cele mai nasoale. Raspunsul meu a fost, desigur, legat de faptul ca ne placea sa exploram, urmat de intrebarea oarecum retorica "Asa-i, tata, ca te-mpotmoleai cu Dacia, daca erai p-aici?; normal c-a fost urmat de-un raspicat "Pai da' cum dracu'! Prin ce hartoape m-ai dus!". Am filmat si pe-acolo imprejurimile impresionante, drum pe care, de altfel, cum am amintit mai devreme, il mai parcursesem de vreo zece ori. Am pornit inainte si-am cotit stanga pe drumul de-a lungul Argesului, s-o luam inapoi inspre Comana. Si unde n-am apucat sa-l duc pe triciclu prin toate vaile si pe toate dealurile, si prin toate hartoapele (pe care-am incercat sa le incalec cat mai gratios cu putinta, s-ar zice ca mi-au iesit manevrele), de ne-am facut cruce amandoi pilotii cum se descurca motorasul peste tot pe unde-l duceam. A fost si-un deal anevoios foarte, insa treapta-ntaia ("a"-ul din coada e ostentativ pus) s-a decis ca n-are cum sa se faca de ras impotriva unui deal anti-masina, si-a urcat de-a muscat pamantul. Daca stau sa ma gandesc, vreo 250 de kile tot aveam, si nu ne simtea. Misto. Intorc privirea catre tata, care ranjea in gol, in chip de "Laser, frate!", zambesc la randu-mi si-mi continui drumul. Ajung la un pod de tuburi ce traversa Argesul, pod pe care, de altfel, l-am traversat de multe ori, insa in vara anului curent, a fost luat de furia raului, care-a venit umflat peste masura din cauza ploilor ce-au fost anul asta. Cu tot cu vreo treizeci de metri de mal. Am mai urcat cateva dealuri cu-a-ntaia, am mai incalecat niste noroaie imposibile, ne-am mai facut, de cateva ori, cruce in fel triumfal, am mai filmat si ne-am intors, intr-un tarziu, in Comana. Cred ca traseul a fost cu siguranta doveditor in ceea ce priveste vlaga pe care-o are motorul de Hoinar. Pe langa faptul ca reductia pe care-o da diferentialul nu permite triciclului sa depaseasca 30 km/h, deci, implicit, ii da multa putere, cei 50 de centimetri cubi de romanesc in doi timpi sunt destul de nervosi incat sa te faca sa te simti bine cand ii stapanesti. Desigur, mai si surubaresti la ei, din cand in cand, dar asta-i tot farmecul. Regula e ca "mai sare", dar satisfactia e imensa, cand te gandesti ca "uite, ba, e facut de je, de watashi, de me, de eu". Cam asta a fost de data asta , dar de-abia am inceput, stati linistiti! Serios iau in considerare posibilitatea ca s-ar putea sa nu trec nici macar de poarta RAR-ului cu 003-ul, dar heck, ce conteaza .

Nu stiu, probabil au existat motoare carora le puteai schimba chiul(o)asa, pistonul si te rezolvai cu capacitatea cilindrica. Dar ideea-i nasoala chiar si-asa, ca, de exemplu, cutia n-ar fi fost facuta pentru capacitate cilindrica mai mare. Asa ca, schimbi capacitatea? Schimbi motorul .

Ma gandeam sa folosesc motor de Trabant. Pe langa faptul ca-i in doi timpi (my favourites), e compact: cutia, diferentialul si planetarele sunt o parte integranta a motorului, deci practic ar trebui numai sa pun rotile si sa montez motorul, si gata! Dar, pe de alta parte, un mic pont: n-ar mai avea farmec , desi n-ar fi rau. Motorul de 250 ar trebui sa fie de-ajuns. Si-asa, Hoinarul face minuni. Multam revo si mihaiachi!

Zeu, PepsiMan, multam de apreciere! Zau ca ma faceti sa ma simt bine! Pozele cu 001 ar fi deplorabile de le-as face curand, caci puntea spate a kart-ului a fost dezmembrata ca sa-i iau frana pe disc, spre a o pune pe 002. Culmea a fost c-am pierdut unul din etriere la o zi dupa ce-am montat frana . Insa o sa le fac si lor niste poze, sa pun si eu mana pe-o camera foto digitala, caci cele pe care le-am triciclului au fost facute cu un aparat digital imprumutat. 003 ar fi triciclul, iar 004 e un monstru (fratele mai mare al lui 002) pe care montez un motor de 125. Bigger, better! Oricum, multumesc de aprecieri!

Daca debreiaza doar pe jumatate, inseamna ca ori pastilele de pe discurile de ambreiaj sunt tocite (n-ar fi bai, te duci duminica dimineata in targ la Autovit, pe Dambovita si-ti cumperi alte discuri, vezi numai sa fie de Mobra, nu de Hoinar), ori ca ambreiajul nu-i reglat bine. Daca vezi ca nu poti sa-l reglezi din maneta (capetele cablului de ambreiaj sunt prevazute cu un mic surubel de reglaj, eu mi-am facut un asemenea surubel si la capatul dinspre maneta de la motor, pentru un reglaj suplimentar), atunci desfa capacelul din partea dreapta-spate-lateral (cum te uiti de sus asupra motorului), care se tine in doua suruburi, si-acolo o sa dai de-un alt surub de reglaj. Il insurubezi pe-ala si debreiaza mai bine, si viceversa. Daca, la randul lui, surubul e bagat pana la capat, atunci inseamna ca trebuie sa umbli in motor. Desfaci capacul din dreapta (ala pe care scrie Metrom), il pui mai intai pe-o oala ca vorba lui Belbody, o sa curga uleiul, si-apoi te uiti la discurile de ambreiaj. Ele sunt presate de un capac prins cu vreo 8 suruburi cu arc, parca (spre deosebire de Hoinar, unde era mai simplu, erau numai trei suruburi, reglai mai rapid, mai fara bataie de cap), si toate trebuie insurubate sau desurubate in asa fel incat platoul ambreiajului sa stea drept, perpendicular pe... motor, altfel iti patineaza ambreiajul. Te trezesti fie ca nu debreiaza, fie ca-ti patineaza (auzi un fluierat daca patineaza, sau cand nu ii dai gaz dar esti intr-o treapta de viteza, la turatie peste minim, indiferent de treapta sau de pozitia manetei de ambreiaj, o sa ai parte de-o ciudata frana de motor treptata) ambreiajul. Asa ca insurubeaza bine suruburile si vezi sa pui coroana cat poti tu de drept. Inainte sa pui capacul la loc, verifici motoreta asa, ca n-are nimic dac-o incerci nitel, fara ulei in cutie. Cand pui capacul la loc, vezi sa pui sistemul de start (cred ca cel pe care-l vrea Belbody) cum trebuie, are doua "degete" din sarma groasa de otel, care trebuie sa se fixeze, parca, intre un surub pe capac. Si nici de arc sa nu uiti. Cea mai nasoala parte e cu ambreiajul, ca-n rest merge . Mai mare dragul sa te trezesti surubarind la Mobra, care la mine e transformata intr-un ATV, iar, respectiv, motorul de Hoinar pus pe-un sasiu de triciclu.

Lol, de-ngrijit, lupule, stai linistit. Am, pentru bormasina, o foaie de smirghel foarte dur, cu care slefuiesc orice, chit ca-i lemn ori metal. Dupa ce-am curatat saua (facuta din teava de calorifer pe care-am indoit-o pe mengina), am aplicat direct bronz de aluminiu (vopseaua) insa vad ca n-a tinut la rugina. Asa ca la primavara o curat din nou cu smirghelul respectiv, dau o mana de grund si pe urma diluez niste bronz de aluminiu (care se vinde la tubulete de 20.000, foarte ieftin daca stai sa te gandesti ca, pe langa faptul ca vopseaua tine pe orice, tine si la temperatura mare, c-am dat si pe teava (nu toba) de esapament si n-are nici pe naiba, si mai arata si bine ) si-l folosesc pe post de vopsea pentru spray, c-am si-un compresor si voila! Cat despre triciclu, mai am sa-i sudez doua pedale rabatabile (le iau din targ, de-alea de Mobra) pentru pasager si n-am treaba! Si lol, da, din lateral, zici ca-i tun esapamentu' . Ma gandeam intr-o vreme ori sa-l scurtez, ori sa-l scot pe dreapta/stanga, ca sa am loc si de-un portbagaj, ca deh, mai iei cate-o trusa de scule, cate-o sticla de apa s.a. Ah, bine ca mi-am amintit, mai e vorba sa-i sudez si doua cutii de metal pe laterale, cam pe-acolo pe unde-i "coada" motorului, pe post de cutii de scule etc. Le am, da' treaba o s-o fac la primavara. Oricum, da, cred ca cu matahala aia de motor de 250, o sa stau pe-o bomba cu numar impar de roti , insa-mi fac probleme c-am impresia ca nici macar in curtea RAR-ului n-o sa am voie sa intru, lol! Ah, si sa nu uit: am de gand sa-mbrac toata saua in piele sau in inlocuitor... c-asa, e putin... bleaga, heh! Las' ca maine va povestesc si cateva "trasee" .

Incep prin a-mi cere scuze pentru postul masiv pe care il voi face. Insa nu pot scrie ori posta poze despre odrasla mea decat daca ilustrez istoria din spatele ei, altfel n-ar mai avea farmec. Pentru cei ce nu sunt rabdatori, pozele pot fi accesate printr-un link la sfarsitul post-ului. Asa ca sa-ncepem. Baza Nu stiam cum sa-mi laud nitel "odrasla" si mi-am dat seama c-am forumul motociclism.ro la dispozitie. Ei bine, noua zona unde-si are loc "tara" mea (stiti voi, "ma duc la tara") este la vreo treizeci de kilometri in sud de Bucuresti, pe soseaua Bucuresti - Giurgiu, intr-o comuna numita "Comana". Si sa nu credeti cumva ca-i vorba de vreo darapanatura. Paduri de stejar, dealuri, campii, raurile Neajlov si Arges, balta Comana (in plina reamenajare) si toate cele. Practic, reteta completa pentru un sac de amintiri. Toata zona respectiva este acum, cica, "zona turistica nationala", deci n-am nimerit deloc rau. Iar pretul terenului a crescut mult in ultimii ani. Oricum, ideea ar fi ca o asemenea suprafata intinsa de explorare ar fi greu de acoperit cu "Peugeousu' " sau cu "Mergedesu' ". Sa nu mai vorbim de bicicleta, caci drumul de intoarcere ar fi extenuant, cel putin pentru mine (desi primele excursii pe-acolo le-am facut cu pedalele). Iar cu cativa ani inainte de-a da peste Comana, pe noi doi, respectiv pe tatal meu si pe mine, ne-a lovit boala motoarelor (pe tata-l izbise mai de mult ). Patru roti Asa ca, rand pe rand, au aparut draciile: "001", un kart cu motor de Hoinar, motor ce va fi amintit pe parcurs. Schumacheritza asta de masinutza prindea cam 80 km/h, insa n-am apucat vreodata sa intru in treapta a cincea de viteza. Acum, sasiul se odihneste pe undeva prin magazia de la tara, fara motor pe el. La vreun an distanta dupa ce luase nastere 001, "002" isi face aparitia pe bancul de lucru de la subsolul cladirii in care lucreaza tatal meu. Se uita el la o teava de calorifer veche de vreo 30 de ani, o-ntoarce pe toate partile si-si zice "gata, asta ATeVeu iese!". Iar restul, de la sine-nteles... scrapheap challenge! Motorul (de Mobra), luat cu 500 de mii din targ, toate cele patru amortizoare cu 50 de mii (doua de Mobra, doua de Honda), rotile de motocositoare romaneasca, distantiere osie spate facute dintr-un steag al pionerilor , franele pe fata, recunosc, serioase, pe saboti, insa sabotii erau facuti din pingele de pantofi (la un moment dat mi s-au tocit pingelele si-am renuntat la frana pe fata, deocamdata 002-ul a facut cam 1000 de kilometri fara frane ), si toate cele! Sa fiu sincer, nu cred c-a existat vreo data sa nu se desprinda ceva de pe 002. Ba mai zboara cate un surub, ba se mai rupe vreo sudura, ba ma trezeam in trei roti in loc de patru, ba mi se cracanau rotile din fata , dar taman asta era sarea si piperul "calatoriilor" respective. Ma jur caci cred ca daca aveam un ATV cumparat, nu ma distram sau nu invatam nici pe sfert cele ce le-am invatat cu maldarul asta de corniere si tevi puse laolalta. Ai o satisfactie cand stii ca "dom'le, uite ce-au facut patru maini" (de fapt, trei si jumatate, ca eu unul eram cam nestiutor pe vremea cand 002 a fost facut). Adica e facut de tine. Pe langa faptul ca am desfacut de nu stiu cate ori motorul si l-am pus la loc, deci il cam stiu pe de rost acum. Tin minte ca, la un moment dat, eram la vreo trei sate distanta cu 002-ul, pe undeva prin Mironesti (un sat de-a lungul Argesului), si ma trezesc ca "POC", mi se rupe cadrul in doua, de la mijloc. Ne dam jos (eu si cu un prieten de la tara, nu cred sa fi vazut baiat mai de treaba ca asta), "inspectam pagubele", ne gandim ce-i de facut, afurisim nitel situatia de "gatu' si pastele si grijania" mamelor si strabunicilor sudurii, si pe urma ma izbesc de solutia pe care o adopt de fiecare data cand am probleme: sârma! Zic, "Costele, scoate colacul ala de sarma pe care l-am luat cu noi". Iau si patentul, dau de vreo doua ori cu sarma de jur imprejurul cadrului, leg bine cu patentul si ma reped inapoi acasa, la doua sate distanta, cu cadrul frant de la jumatate, insa reparat rapid cu sarma . Multifunctionalitatea sarmei este impresionanta. Am facut orice din ea, de la antene de televizor la ghidaj pentru o presa (incercam sa scot o piesa, insa cele trei brate ale presei ce se fixau pe piesa alunecau incontinuu, astfel ca le-am legat strans intre ele cu sarma si n-am avut probleme ), iar eu vin tot timpul la scoala cu patentul la mine, asa ca sa n-aud mistouri pe seama mea . Triciclul Sa fi fost la cativa ani dupa ce a mers prima oara, pe puterile ei, Mobra (002-ul), cand tata, cu bicicleta, ajunge pe Strada Muzelor (stiti voi unde vine) si vede o matahala de masinarie ruseasca pe trei roti, lunga cat o Dacie, parcata pe marginea strazii. Era dezolanta privelistea: cauciucurile dezumflate si afundate in asfalt, majoritatea pedalelor/manetelor desprinse, motorul nu era pe ea si toate cele. La scurt timp dupa asta, se intereseaza la poarta in dreptul careia era parcat triciclul si ne-am trezit, in toamna anului trecut, carand un dinozaur de 250 de kile in spatele unei Dacii-papuc imprumutate, pana la tara. Ajunsi acolo, am descarcat incarcatura masiva, si noroc cu rotile care erau toate infranate, ca altfel cred ca ajungea triciclul pana la cusca lui Rex , ca nici de-al naibii nu puteam s-o opresc. A stat ea pana in primavara anului curent, invelita cu cateva folii, pana cand ne-am hotarat sa scoatem ceva din ea. Asa ca da-i bataie: am scurtat-o cam cu un metru (au pus rusii astia pe ea niste fiare de zici ca voiau s-o trimita la razboi), i-am scos doua din cele patru amortizoare de pe spate, dintre care eu nu pot indoi nici unul de tari ce sunt , am scos roata cea mica de pe fata (identica cu cele din spate) si am pus una de Mobra (deja era rupere la aspect), cu tot cu o aripa de Mobra, ce-avea un aspect retro prin forma ei (primele modele ale motoretei aveau niste aripi reusite), am aplecat mai inspre spate ghidonul, spre a crea efectul de "chopper", am rezolvat franele (minune!), diferentialul (ce poate fi trecut si pe marsarier!), am scos cam 100 de kile de fier de pe ea si-am inlocuit monstrul de motor de 250 cmc si l-am inlocuit cu un motor de Hoinar (50 cmc, 5 cp), ce-si facuse viata pe kartul mai sus amintit, iar apoi m-am lasat purtat de val si i-am dat ansamblului o culoare argintie. 003-ul era gata sa pacane! Bai, frate... deci n-aveti cum sa stiti cum ma simt cand conduc minunatia asta... are si forma, da-o-ncolo! O fi ea facuta din ce-am avut la-ndemana, insa cand stai pe ea, parca esti pe o combinatie de Harley/Cadillac/chopper . Iar performantele sunt exceptionale, din punctul meu de vedere. Dat fiind faptul ca sasiul are cam 100 - 150 de kile, iar motorul e destul de mic, faptul ca prinde 30 km/h si se descurca fara probleme cu 6 persoane pe ea, in treapta a cincea de viteza este fenomenal, din cate stiu eu. E dat naibii motorasul ala . Ce s-o mai lungesc... mai bine v-arat pozele! Sunt recente, au doua saptamani. Eu unul vreau sa zic ca uite ca se poate, s-am trimis fotografiile si prin strainatate, pe la alde suedezi, englezi, sarbi, francezi, americani, si s-au crucit toti cand au vazut-o , asa ca pot sa ma laud ca-ncepe lumea sa ne stie de frica! <<< Aici >>> se pot gasi cateva dintre pozele pe care le-am facut la Comana, v-as fi tare recunoscator de le-ati vedea pe toate. O sa mai uploadez si altele facute tot acolo, insa, deocamdata, cred c-ajung . Daca ati da link-ul si altora, m-ati face un tip fericit. Am de gand ca, peste cativa ani, sa-i pun la loc motorul de 250 si s-o omologhez, sper sa tina smecheria. Chiar mi-ar placea s-o vad pe drum si sa n-am probleme. Ultima (a doua) oara cand m-a oprit un politist, respectivul s-a uitat la mine, si-a varat mainile buzunar si m-a intrebat: "Cat baga?", lol!