florin_el

Parerea mea este ca, atita vreme cit unii motociclisti vor avea tipul asta de atitudine, tot o sa se curate, unul dupa altul. Odata ce esti implicat intr-un accident de circulatie o parte din vina este si A TA, indiferent care decizia legala. Din moment ce ajungi la viteze la care nu mai poti sa anticipezi pericolele si nu poti sa-ti controlezi hadurghia e pur si simplu inconstienta. Da, ajungem toti in situatii dintr-astea ca tare-i dulce senzatia. Dar nu poti sa arunci tot pacatul in fata unui amarit care nu se asteapta sa fie pe drumul cu prioritate meteoriti in cadere libera. Dumnezeu sa-i odihneasca pe aia de s-au dus.

Felicitari Marcos. Super excursia mai ales cind in mai toata Europa motociclistii mai sufera de frig. Din pacate observ ca esti surprinzator de rasist pentru cineva care planuieste o excursie transcontinentala ca sa cunoasca lucruri noi. E bine sa consideri sa schimbi oarecum atitudinea daca vrei sa supravietuiesti in Ghana, Nigeria, Camerun si restul tarilor din Africa de Vest. Congratulations, again!

150 cai putere, ghost rider, vrooom, pe-o roata, jar prin sate, nu opri la politie, aia-s prosti si-s cu loganu', cox, viteza, fii erou, fii cel mai bun... BUF... maaaaaami ma doare, nenea politistul m-apasa cu genunchiu', .. baieti hai sa facem ceva, politia e criminala... bah baieti... multi sunteti penibili! Ride safe!

ZX6R: - liquid cooled, DOHC, 16-valve, 636cc, four-cylinder engine with claimed 125 HP (figures from 2004 model, with Ram Air effect) RAM Air e partea cheie din specificatii... Pe Dyno n-ajunge la 125 cp caci nu e viteza!

Cred ca e o diferenta intre a face ceva si a instiga o intrega turma sa faca aceeasi prostie. Da, am oprit pe autostrada... Numai ca de-aci pina la "hai lume sa facem poze de grup ca e cool" cred ca e cale lunga.

Poze de la un gratar cu mici si bere la km 100 n-are nimeni?!? Hai mah... ca d-aia e autostrada cu acces controlat si garduri: sa ne-oprim sa facem un pipi, sa intram cu mopedul si caruta, sa mergem pe contrasens daca nevoia ne-o dicteaza... De ce nu? Ca inca se mai poate!

Alaturi de participantii "full-time" la Paris-Dakar, in fiecare an au fost si ceilalti care doar s-au pregatit pentru anii urmatori sau care doar au insotit raliul ca spectatori sau corespondenti de presa independenti, majoritatea la fel de pasionati de aventura si rally-raid ca si participantii. Anul asta se pare ca toti au ramas fara evenimentul principal dar, multi dintre ei au trecut totusi in Maroc pentru antrenamente sau doar pentru placerea de a conduce off-road. Duminica, 6 ianuarie de pe ferry-ul care face legatura intre Algeciras si Ceuta/Sebta:

Ia un Distonocalm si ia-o usor.

Multumesc pentru aprecieri. Intr-adevar nu poti sa te astepti de la Maroc la acelasi standard de civilizatie ca de la Elvetia dar pentru multi, inclusiv pentru mine, Marocul are farmecul lui. Desi turismul este o adevarata industrie aici (anul asta au avut 6 milioane de vizitatori, pentru 2010 se preconizeaza mai mult de 10 milioane, intreaga tara este un santier: autostrazi, statiuni si chiar orase noi, hoteluri, amenajari de plaje etc.), totusi inca poti gasi zone in care oamenii nu sunt inca alterati de ban, de economie, de bursa... Sunt inca zone unde o invitatie la ceai... este cu adevarat o invitatie la ceai nu un pretext sa te stoarca cineva de 1 dolar sau 2. Motociclistii si-aici, ca peste tot, sunt o specie aparte ... cei ce prefera libertatea off-road au din belsug locuri unde sa se rataceasca. Benzina si baterii la GPS sa fie. Cei care hranesc cu jar supersporturile au 800 de km de autostrazi. Din pacate nici aici nu este nici un circuit pentru motociclism/ automobilism (de care sa fi auzit eu). Sunt si aici baieti pe R1 care se dau in maiou si slapi, delimitarea intre cei care-si vad de treaba lor si ghost-rideri e mai stricta. Nu e de-ajuns sa ai motocicleta ca sa fii acceptat intr-un club. Afinitatile se stabilesc si dupa tipul motorului (e clar ca nu poti sa ai club cu supersport si cu cruiser, cum ar arata iesirile din weekend?) dar si dupa tipul de oameni. Planuiam pentru weekend o iesire Casablanca-Rachidia-Ouarzazate-Marrakech-Casablanca... trebuie sa o amin ca am reusit sa pierd toba pe autostrada... nici nu mi-am dat seama cum si unde... mergeam putin mai repede.

Salutare laur. Nici eu nu stiam ca te dai si cu motocicleta. Cu siguranta o sa ne gasim. Cu F650 te-ai simti la tine acasa si in Maroc? Pe cind imi faci o vizita?

Acte: pentru Maroc nu ai nevoie de viza. Ai nevoie totusi de un pasaport valabil. Cind intri cu un vehicul in Maroc ti se face un document de admisie temporara pentru utilaj, ti-l trece in pasaport. La iesire trebuie sa iesi tot cu utilajul respectiv, sau sa ai un motiv foarte justificat sa-l lasi in Maroc (distrus in accident, incendiat, furt etc.) sau sa platesti approximativ 50% din valoarea de catalog a obiectului reprezentind taxe vamale de import si penalizari. In Maroc benzina fara plumb este 1 Euro pe litru. Au aproximativ 800 de km de autostrada. Restul drumurilor asfaltate sunt in conditii excelente. Reprezinta o atractie pentru motociclistii off-road prin multitudinea de trasee prin munti sau desert. Este foarte populara ideea de camping dar, la preturi rezonabile gasesti si hoteluri. Un exemplu ar fi Ibis-ul care au hoteluri in majoritatea oraselor mari, preturile fiind in jur de 30 eur/noapte/camera single, 35-40 eur / camera dubla. 1 EUR = 11 dirham menu la Pizza Hut = 50 dh pizza + suc + cafea prinz la botu' calului/magarusului pe marginea drumului: intre 30-50 dh. prinz la restaurante traditionale in locuri de interes turistic (locuri care sunt frecventate mai ales de turisti) = 100 dh. cina la Rick's Cafe (din filmul Casablanca) pentru 2 = approx 600 dh. Taxe autostrada = approx 30 dh / 100km Motocicletele sunt destul de populare in Maroc. Pentru asistenta tehnica specializata sunt destule service-uri in Casablanca. Se poate "motori" in tot timpul anului, sezonul turistic incepe de prin aprilie/mai pina in septembrie/octombrie. (cam in perioada asta se poate innota fara pericol de pneumonii). Risc de ploi destul de redus, de fapt asta e si una din problemele de pe-aci: le trebuie mai multa apa dulce. Atentie la drumuri: Marocul este considerata tara periculoasa din punct de vedere al conduitei rutiere: cu o medie de 10 morti pe zi in accidente egaleaza "performanta" Romaniei. "Obiceiurile" periculoase difera insa: aici se mai trece pe rosu cind nu este trafic, nu se semnalizeaza la schimbarea benzilor, se vireaza la stinga si incepind de la banda 1 (pe bulevard cu 3 benzi) etc., insa, dupa o perioada de acomodare cu regulile noi e suportabil. Vestea buna este ca, desi radarele sunt destul de numeroase motocicletele nu sunt considerate vehicule demne de a fi penalizate pentru excese de viteza. De asemenea wheelies, stoppies, burn-out-uri si orice alt comportament "reckless" este admirat si apreciat in trafic. Cimitirele sunt altfel totusi. Cu plecare din Marrakech sau Agadir sunt expeditii cu motociclete. Motocicletele sunt ale organizatorilor. Preturile sunt insa piperate, cam pentru imperialistii din vest (nord in cazul Marocului)

Planul, in Casablanca, era sa gasesc vreun camping cu casute, sau vreun hostel, casa cuiva unde sa trag peste noapte, asa rustic, mincare traditionala, stat seara sus pe stinca, linga focul de tabara si admirat stelele. Trebuie sa spun ca am incercat, am facut o tura chiar pina dupa Ouarzazate, prin ceva sate din jur si n-am gasit nimic care s-ar fi calificat. De obicei locurile de genul asta trebuie sa le cunosti sau sa ai pe cineva ca sa ti le arate. Macar trebuie sa vorbesti un pic de berbera sau araba ca sa intrebi. Recunosc insa ca n-am insistat prea mult in proiectul asta, dupa 500km pe motoreta mi se facuse pofta brusc de dus fierbinte, asternuturi curate, si intrerupatoare pentru aprins lumina. M-am uitat in stinga si-n dreapta, hoteluri tot inainte, autocare si landcruzere parcate prin fata lor. Am presupus ca, cu cit arata mai traditional cu atit trebuie sa fie mai scumpe si imi si faceam calculele ca o sa-i lasa pe prietenii mei fara vinzare la suveniruri pe drumul de intoarcere. Cind aproape pierdusem speranta de “ieftin si bun” apare... Ibis. Chiar pe panoul de la intrare era trecut si pretul: 420dh pe noapte pentru camera single, approx. 38eur, adjudecat. Hotelul este pe un virf de deal, am gasit un loc, la marginea parcarii sa fac o poza cu unul dintre cartierele din oras. Acolo am gasit, intre 2 pietre o bancnota un pic decolorata de 100dh. Haha, la cit de uscat si saracacioasa arata zona, uite ca totusi, lumea are bani de aruncat. I-am pus in buzunar decretindu-i bancnota mea norocoasa. I loved Ibis. Si pentru faptul ca la 12 noaptea am iesit din piscina doar pentru ca sosise pe margine o bere foarte rece. Orasul e micut, curatel, pustiu in timpul zilei. Caldura uscata, totul pare sa se petreaca in slow motion pe strazi, in magazine, restaurante. Odata cu caderea serii se mai anima atmosfera un pic, localnicii ies in piata centrala a orasului, de jur imprejur sunt boutique-uri, restaurante, chioscuri cu dulciuri. Am mincat un cotlet fara nici un gust la un restaurant stropit din belsug cu Coca-Cola si Sidi Ali iar cafeaua am savurat-o in coffee shop-ul de vis-a-vis la cea mai buna masa: cea care imi permitea sa vad cea mai aglomerata intersectie din orasel. “Nus-nus” (sau moitiĂŠ-moitiĂŠ) e cafea cu lapte – jumatate cafea – jumatate lapte. Mai este si “marsa” (intr-o traducere aproximativa: sparta – broken) care e similar cu nus-nus numai ca e mai multa cafea si mai putin lapte... se serveste in paharele mici si laptele se vede ca o dunga alba prin cafeaua maronie. Bineinteles poti avea, daca vrei si cafea espresso, capuccino. De preferat insa sa comanzi cafĂŠ alongĂŠ decit americaine. Dimineata, breakfast... motoreta imi face cu ochiul, ea e gata de drum cu mult inaintea mea. Si mie mi-e foarte pofta de drumul de intoarcere pina in Marrakech. La Shell... un adevarat festin: am miscat-o sa intre “sans plomb” in toate cotloanele rezervorului, sper sa ajunga pina in Marrakech. Banu’ jos, ochii la usa, ies ca o furtuna din Ouarzazate. In primul satuc mi-am dat seama ca am epuizat rezerva de bomboane si bunataturi asa ca purced la cumparaturi. In fata magazinului o motoreta enduro, proprietarii, un frantuz cu prietena lui, savurau o tajina la o masa de plastic (singura masa din “restaurant” de altfel). Cit beau si eu o cola aflu ca au facut deja turul Marocului, 4000km pe drumuri diverse, in aproape o luna. Hey... eu unde semnez, vreau si eu asa vacanta, in care sa plec si sa uit sa ma intorc vreo luna. Hm, profesori... 4 luni vacanta pe an si un pic in afara targeturilor pe care le consideram normale: vile cu 12 camere in majoritatea capitalelor, serii 7 si S-klassuri etc. Omul facuse anul trecut turul Vietnamului si Laosului pe un Minsk!!! El mi-a dat si adresa unui loc in care pot sa poposesc data viitoare in Ouarzazate, de fapt pe linga oras, in munte: Kasbah Tamdaght, Amerzagane, Ouarzazate, Maroc, acolo de cautat Bahia Montaser la 067841574. A spus ca ar fi prieteni care au casa acolo, ei de fapt nu se ocupa cu turismul dar sunt incintati sa primeasca oaspeti. I-am multumit, m-a trecut un fior: tocmai vazusem “Turistas”, altii care desi nu se ocupau cu turismul si erau incintati de oaspeti. Eh, or intelege ca nu-s prea material de calitate, tot ce am in mine e de unica folosinta. A la prochaine, donc, et bonne route. Si-asa a fost, superb. Am oprit unde am promis ca voi opri. E grozav sa o poti face, sa te asezi la umbra, sa savurezi un ceai oferit, sa privesti lumea care vine si pleaca, sa stai cit iti doreste inima, sa privesti 2 telefoane pe operatori diferiti care au de spus numai: “No network”. Grozav! Odata insa in sa kilometrii zboara, curba, redus, centrat pe viraj, accelerare pe iesire, redus iarasi, schimbat de pe o parte pe cealalta, sunetul motorului cu secventa manevrelor, imbinate cursiv e parca legata de exercitii coregrafice. Avind o rezerva considerabila de putere pentru motoras e usor sa reusesti sa depasesti absolut tot fara sa creezi probleme celorlalti, adica eu asa cred, cei din masini mi-au facut semne de ok, salut, well done pe tot traseul. Sper sa nu fi fost vreo greseala de interpretare. Oricum pe unde am oprit cei ce ma ajungeau erau zimbitori, n-a oprit nimeni sa ma ajusteze cu cheia de roti. Si gata cu distractia pe curbe, am iesit din munti, Marrakech nu este departe. Plinul la Afriquia (Cele mai mari lanturi de benzinarii aici sunt Shell, Total, Afriquia, si Petrom.), o pizza la o terasa unde am mai fost inainte. Patronul e interesat sa-mi cumpere motocicleta, se pare ca nu ne-am inteles la pret, s-a decis brusc sa-si ia totusi un Buell. Yalla. In Marrakech cred ca este si mai cald decit in Ouarzazate in schimb e plin de turisti. Desi nu-i pe malul marii (si prin asta il descalifica ca destinatie turistica pentru mine), recunosc ca are toate ingedientele pentru oras turistic: istorie si shopping in Medina (cea mai mare si mai cunoscuta din Maroc), hoteluri superbe (pentru un pret pe masura) sau “buget”, chiar si la 5-6 euro pe noapte, bulevarde superbe, arhitectura specifica zonei... Gare de Peage – 800m, autostrada spre Casablanca. Aici doar trebuie sa iei un tichet cu banda magnetica sa faci bariera de la autostrada sa se deschida. Biletul il dai unde iesi de pe autostrada, acolo iti spune cit ai de plata. Pentru toata lungimea tronsonului de autostrada pina la 30km de Casablanca trebuie platit 60 dirham, pe la 5 euro si ceva. Pentru ultimii 30km mai platesti 10dh. Abia intrat pe autostrada comit si prima ilegalitate, opresc. Oprirea este ilegala pe autostrada. Daca opresti apare repejor masina de la interventii (“Assistance Rutiere”, de obicei dube cu vopsea galbena reflectorizanta), pune conuri de plastic de avertizare pina la 100m inaintea masinii, daca pot rezolva problema pe loc, daca nu cheama masina de tractare. Distractiile de genul asta costa binisor. Asigurarile obligatorii de-aci includ insa plata tractarii/platforma pentru 250km pe an. Pina am facut eu o poza si mi-am transferat telefoane si gps-uri din buzunare in sac n-a venit nimeni. Yalla, let’s go. Din fericire autostrada e destul de libera, surprinzator lumea parca e legata de banda 1. Am scazut sub 180 numai cit am vorbit cu un nene spaniol care plimba un Harley inapoi spre casa lui. Ma gindeam sa stau cu el la o cafea sa mai povestim pe la vreuna din “Aire de repos”, zone de odihna (cu benzinarie, restaurant, coffee shop, magazin) dar cind mi-am dat seama ca ar trebui sa merg inca vreo 100km cu 100kmph si acolo sa descifrez un amestec de spaniola, franceza, araba, engleza si DA, ROMANA (omul o rupea binisor cu “salut, ce mai faci, esti bine, buna ziua, la revedere etc.) i-am zis Bislema (la revedere) si am purces la drum. 2 radare de la jandarmerie, amindoua luate la un pic peste 200kmph, mi-au facut dojenitor cu degetul cind am trecut pe linga. Se pare totusi ca nu asta e viteza economica caci iarasi mi s-a inveselit bordul inainte de vreme. Am ajuns la “Aire de repos”, am pescuit dintr-un buzunar al gecii 100 dh si am pus benzina (aprox. 10l). Pornesc, ies din zona de popas inapoi pe autostrada: hop, imediat dupa aia Gare de Peage, payback time. Am incremenit. Flash-back la restaurantul din Marrakech, cind am platit nota am vazut amuzat ca in portofel nu mai am nici o bancnota. Stiam insa ca mai am ceva ceva prin buzunare. Apoi benzinaria: sigur am scos din buzunar ultima bancnota de 100 dh. Mai aveam ceva fise zornaind, sigur nu-s pina la 60dh. Ouarzazate... hotel Ibis... parcare... yeeeeee, INCA MAI AM BANCNOTA NOROCOASA. Am cautat in “compartimentul secret” din portofel si uite-o... o dau la casa cu inima cit un purice sa nu spuna ala ca e decolorata, si-apoi la dracu sa nu fie cumva chiar falsa. Nici o problema, imi da restul, bonne route, se ridica bariera... Inapoi in Casablanca. Au fost 2 zile superbe, de libertate, surprinzator totusi sunt fericit ca am ajuns inapoi acasa. Care sa fie oare balanta ideala: cit aici, cit dincolo? Cit intr-un fel? Cit in altul. Patrolul protesteaza cind ajunge pe rosu... shit, gata, nu mai e motoreta, inapoi la treaba, miine iar la drum, spre Oujda. Aaaa... plinul. la ATM.

Nu mi-este usor sa-mi rezerv ore sau zile numai pentru mine. De cele mai multe ori ar insemna sa fiu egoist, in ceea ce priveste ori munca, ori familia si ar fi nedrept. Dar din cind in cind se aliniaza planetele si rasare soarele si pe straduta mea. Mi-am luat brotacelul de mai bine de sase luni si-apoi am purces constiincios, in masura timpului disponibil la antrenamente. Am citit cu atentie si rubricile de accidente pe forumurile de profil. Cu usurare am descoperit ca nu a fost nici un accident in care motoretistul, nevinovat e spulberat la semafor de camionul criminal. De ceva vreme, cu aproape 5000 km facuti in opt, frinari de urgenta, evitari de obstacole, oras, autostrada, incercat de la viteza melcului pina spre 240, am decis ca ar fi cam timpul sa ies la plimbari ceva mai lungi. Autostrada, pentru o motocicleta sport, nu este deloc distractiva. Sa mergi la 120kmph in conditiile in care motocicletelor, in Maroc, nu li se aplica limitele de viteza, nu are nici un rost, ajungi pe la 160kmph, aici pare destul de rezonabil. De obicei insa din varii motive, o autostrada libera, lata cit sa aterizeze un 737, te invita la mai mult. Un drum virajat, in schimb, este muuult mai distractiv asa ca am decis ca destinatia va fi Ouarzazate. 220km pina in Marrakech pe autostrada si apoi inca 220 km pina in Ouarzazate. Un coleg care deja a fost pe-acolo mi-a spus ca drumul e grozav, spectaculos. Ouarzazate se mai cheama si Bab Sahara, poarta spre Sahara. Desertul inca ma fascineaza, sunt cumva atras de locurile cu conditii de viata extreme, asa ca pare sa fie destinatia ideala. Prilej bun si sa incerc si echipamentul proaspat cumparat. Am facut prezenta si am raspuns numai eu asa ca pregatirile s-au simplificat extraordinar. Am indesat in sacul de rezervor un tricou, periuta de dinti 2 sticle de jumate de apa (mergeam in desert, nu?) si o sticla de 1 l de pepsi, am pus in buzunarul transparent de deasupra telefoanele si GPS-ul, am cautat peste tot vreo harta cu Marocul (cind eram pusti vedeam pe motociclistii straini care veneau pe la noi aveau harta in buzunarul de deasupra, super sa-ti alegi destinatia aruncind cu banul) si n-am gasit nici una  asa ca am renuntat. Am gasit si un buzunar la sacul de rezervor numa bun pentru portofel ca sa-mi fie usor sa scot bani pentru benzina, autostrada etc. Am pus portofelul acolo exact in momentul in care citeam ca “Les ailments du sac de reservoir peuvent endomager les cartes bancaires”... shit, scoate repede ca ramin in pielea goala prin desert. Cit am baut dimineata cafeaua am gasit pe un site si ceva coordonate din Ouarzazate si le-am scris ca sa am o idee de citi km sunt in linie dreapta pina la destinatie... si gata. Ready to go. Motoreta era si ea gata de plecare, am descoperit incintat ca n-a pierdut nici o picatura de ulei, baietii care au reparat capacul de la motor si au inlocuit garnitura au facut o treaba excelenta. Eu am impartit “trezitul dimineata” in 2 categorii: categoria “birou” si categoria “plecat”. 6:00 pentru “birou” e cumplit: cu ochii cirpiti apa in ibric, incerci sa te limpezesti cu capul sub apa rece de la chiuveta, gindindu-te la un motiv suficient de bun ca sa nu poti munci in ziua respectiva: boala in stadiu terminal, tsunami, tornada, cutremur... Cind vezi ca nu ai nici o scapare, e gata si cafeaua, radio21 si yalla... pe plantatie. “Plecat” insa e cu totul alta poveste. Indiferent la ce ora imi pun ceasul sa sune is treaz cu 5 minute mai devreme. Chiar daca e inca intuneric afara, dimineata e o poezie in sine, radioul trece pe plan secundar, chiar nu-i simt lipsa nici lui Buzdugan si Morar. Ma simt viu si abia astept sa aud primul miriit al motorului trezit la viata (de oricare ar fi el). Astazi e inca si mai special, e motorul de la motoreta, trezit pentru un drum pe care l-am asteptat de multa vreme. Is un pic ingrijorat, sper sa am tot ce-mi trebuie (mai precis sa nu-mi trebuiasca nimic caci nu am mare lucru), sper ca sa fiu destul de pregatit pentru asa drum. Imi fac un checklist mental si ies OK asa ca incalec si... la drum. E duminica, 8:00AM si Casablanca inca doarme, pustiu pe strazi, doar ici si colo cite un ratacit. Se pare ca ceilalti de pe strazi is in “office mood” nu vad nici unul care sa cinte de bucurie. Plinul la Shell si apoi autostrada. Am gasit echilibrul la viteza pe autostrada pe la 160 pare sa fie “nici prea-prea nici foarte-foarte , motorasul sta pe la 7000 rpm, nici macar nu-l aud. Fericit. O sclipire in oglinda din stinga (ai o vizibilitate infecta pe motoretele sport, trebuie sa-ti dai mina/cotul la o parte ca sa vezi ceva) si trece pe linga mine un Audi S4... Uf... TREBUIE sa-l vad mai de-aproape. 200-220-240 descoper rapid de ce sacul de rezervor este folosit de obicei pe motocicletele touring. Pe cele sport, folosite ca atare, impiedica pilotul sa se ascunda in spatele parbrizului. Incercati sa scoateti capul pe geam sau prin trapa la 200... Cind am ajuns paralel omul s-a uitat surpins la mine, aproape sa scape bricheta cu care tocmai is aprindea o tigara. El, saracul, n-avea nici o idee ca merge repede sau ca eu eram in hot-pursuit. Am dat si eu drumul la gaz inainte sa ajung ca lupul din desene animate agatat de ghidon cu picioarele la orizontala. Marrakech, la intrare filtru de la politie, primul imi face semn sa trec, imediat de pe margine se desprinde altul care ma fluiera si-mi face semn sa opresc. Am inteles ca primul a vazut ca am numere marocane si l-a atentionat pe al doilea. “Bonjour-bonjour, les papiers.... Aaaah vous etez resident? Je peux voir la carte nationale... Oui, c’est bien monsieur, bonne route”. Sunt multisori care au motorete care nu au nici un fel de acte. Se pare totusi ca straini sunt deasupra oricarei suspiciuni . McDonald’s... again. Care m-a vazut asteptind 10min. in parcare la McDo, asteptind sa se deschida are acum mai multe de comentat de “fast foodurile care creeaza dependenta”. Are in schimb avantaje care alte stabilimente nu le au: parcare pe care o pot vedea dinauntru, staff politicos si oarecum impersonal din fericire, espresso aproape bun, si mincarea de la care nu te imbolnavesti (short term at least). Cu bateriile incarcate: let the fun begin. In aproprierea marilor orase, in Maroc, e cumpit din punctul de vedere al traficului: masini, camioane, grand taxis care opresc unde vor ei, mopeduri care n-au nici o regula, scutere, sarete, carute, magarusi intr-un melanj de trebuie sa fii foarte rabdator sa treci fara sa te infurii. Dar, asa cum se spune, la Roma trebuie sa faci ca romanii. Asa ca is si eu cu scuterele si mopedurile prin dreapta, prin stinga, pe unde se poate. Start...stop...start... motorul sta pe la 100-105 grade, abia astept sa ies din aglomeratie. Trec de-un sat, de inca unul, vad o benzinarie. Abia am facut plinul in Marrakech si sper din tot sufletul sa mai fie inca una inainte de Ouarzazate caci nu stiu daca am 220 km autonomie in conditii de munte. Oricum am inregistrat numele satului si numarul de km la care eram. Grija mare la depasiri, mai ales de coloane, “grand taxis”, de obicei Mercedesuri 240 D, albe, sunt supranumite de motociclistii de-aci “the great white sharks”: de obicei trag de volan inainte sa se uite in vreo oglinda. Brusc terenul se schimba, viraj dupa viraj in urcare, incet, incet ies de pe “linie dreapta” pe “condus montan”.... I love it, se pare ca am si destula aderenta cu Metzeler-urile noi, sper ca asfaltul sa ramina in conditia superba de la inceput, asa as avea circuitul meu privat pina in Ouarzazate. Deodata privelistea se deschide si trebuie sa ma opresc: muntii sunt impresionanti, arizi, populati doar cu niste arbusti care probabil, ca unii dintre prietenii mei, daca nu este bere n-au nevoie de nimic. Sate berbere se intind pe coasta muntilor, unele case sunt construite pe niste pante imposibile, or fi si magarusi enduro? Peste tot gasesti de vinzare “flori de mina”, pietre de cuartz cred, unele pictate in culori stralucitoare. Sunt unii care imi fac semne si mie, renunta repede, realizeaza cred ca n-as putea fi un bun cumparator, nu prea am loc pentru bolovani pe motocicleta. Incep sa-mi aduc aminte de ce mi-am luat motocicleta sport, e incredibil cit de mult poate deveni masinaria parte din tine, e ca si cum as fi cu picioarele goale pe asfalt simtind cind e superaderent, cind este ceva nisip sau pietris, cind trec peste dunga de ulei pierdut pe mijlocul benzii de camioanele in urcare. Aplecat in viraj motorul miriie pe la 6-7000, il cresc progresiv pe iesire aducindu-l pina la urlet pe scurta linie dreapta. Pulsul si dozajul adrenalinei urmaresc cumva turatia motorului. Copiii imi fac semne, pe unde opresc apar de niciunde, unii, scoliti, vorbesc franceza. Sunt peste tot, acum e inca vacanta de vara si sunt prin munti cu caprele sau culegind pietre de cuart, fosile. Am o multime de bunataturi pentru ei prin sac, bomboane, guma de mestecat. Am facut bine ca nu am luat nici o ciocolata caci chiar si in munti sunt peste 35 de grade. Trebuie sa-mi mentin si eu popasurile sub 5 minute ca sa nu iau foc in echipamentul negru si destul de gros. Vad asa ca am inceput si eu sa copii motocicleta. Daca opresc cu motorul pornit se incalzeste infernal. Singurul bai este ca la mine n-am gasit de unde sa-l opresc. Sper sa-mi mai ia citiva ani de cercetare. Ajung la un sat pe la mijlocul distantei, in munti, opresc sa iau o cola rece. Popas mare acolo, loc pentru prinz, kefta, cotlet de oaie, capra, camila, sucuri de fructe, traditionalul ceai marocan... sunt toate igredientele pentru un popas reusit. Cit sunt insa “bagat in priza” nu pot sa maninc nimic, abia astept sa urc iarasi. Is invitat sa cumpar ceva suveniruri berbere... “pour vous ou pour madame”, un pic surprins ca vinzatorul vorbea asa bine franceza l-am intrebat cum de-a invatat. A fost paznic “guardian” in “Californie”, un cartier de vile in Casablanca. L-am intrebat ce l-a facut sa vina inapoi in munti: mi-a raspuns ca el nu-i de-acolo, din “Californie”. Tuaregii sunt acum aici, acum dincolo, nu poti sa-i pui intre ziduri. Ceea ce numea el casa e la 60-70 de Km est de Zagora. Zagora este ultima asezare de pe harta la 70 km est de Ouarzazate. I-am promis ca daca o sa gasesc hotel convenabil in Ouarzazate si n-au sa ma usuce aia pentru o cina si, astfel, la intoarcere o sa mai fiu in bani, o sa opresc la el si voi cumpara ceva. Hm, ceva vesti bune insa: la aproximativ 40 de km ar fi o benzinarie. Uraaa. Prevad ca in curind o sa am o lumina in plus in bord asa ca vestea e minunata. (n-am indicator pentru nivelul de benzina, am numai martor inbord pentru rezerva). Ne stringem miinile si imi vad de drum. Dupa ce cineva iti stringe mina, aici, isi duce mina la inima, in semn de respect. Pe tot drumul am depasit si intilnit Land Cruisere si Patroli plini de turisti entuziasmati de peisaj si de faptul ca erau “acolo”. Am fost un pic dezamagit caci toate erau cu geamurile sus, climatizate, de ce te-ai duce intr-un loc asa special, PENTRU locul respectiv, nu ca sa livrezi iaurt, si sa ramii in atmosfera controlata? Un ultim popas pe un alt virf de munte pentru apa rece si sa curat viziera de la casca. Intr-un mic magazin de suveniruri un mosulica gateste tagine, mirosul de mincare imi aduce aminte ca si eu mai am putin si intru pe rezerva. Ma invita pentru tagine si ceai, il refuz, ii promit insa ca trec sa-l vad pe drumul de intoarcere. Afara turisti au facut din motoreta mea vedeta pentru photo shoot, sper sa n-o dea de pamint ca inca am problema cu busonul de la benzina si acum nu-mi permit sa pierd nici o picatura. Uraaaaaa, vad benzinaria, 3 pompe pe marginea drumului, un semn de la Total atirna peste tot stabilimentul, reduc, ajung paralel cu pompele, caut, emotionat, cu privirea semnul verde... hm, nu-i aici, trebuie sa fie alta pompa, poate putin mai in fata, mai in spate, vad pe unu’ de la benzinarie clatinind din cap: “Pas de sans plomb monsieur... Uniquement a Ouarzazate”... Shit. Exact in momentul ala luminita portocalie se aprinde in bord. Yalla sidi ca nu vreau sa ma vad impingind motoreta pina in Ouarzazate. Nu stiu de ce, imi vine in minte un desen dintr-o carte de Karl May din seria Winettou cu un schelet de vaca in desert, cu vulturi rotindu-se deasupra. Hm, cred ca asa ar arata si-al meu ca trebuie, intr-adevar, sa fii bou sa nu-ti socotesti un consum si un numar de km cind pleci la asa drum. Am estimat eu ca o viteza economica ar fi 120kmph. Odata cu iesirea din munti s-a terminat si asfaltul de circuit de care m-am bucurat. Este in continuare asfalt bunisor dar oarecum valurit, ondulat... se pare ca onduleurile intra intr-o rezonanta draceasca cu suspensiile sport ale motoretei exact la viteza la care merg caci simt cum mi se re-aranjeaza toate maruntaiele. 40 de km pina in Ouarzazate, trec pe linga studiourile de filmare (unde s-au turnat bucati de prin Cleopatra, Gladiatorul si altele) si vad si prima atractie locala: o statie Total full size, CU sans plomb.