Jump to content

paul_biker

Super Membru
  • Content Count

    1,726
  • Joined

  • Last visited

About paul_biker

  • Rank
    motorist

Profile Information

  • Gender
    Male
  • Location
    Bucuresti
  • Carnet moto din
    Iunie 2006, B din 2001
  • Motocicleta
    Honda VFR 750
  • Numar Moto
    -- -- --

Profile Fields

  • Motociclete detinute
    Honda NX 650 Dominator, CB 600F Hornet, CBR 900RR Fireblade

Recent Profile Visitors

2,120 profile views
  1. paul_biker

    RIP - in Timis

    Dumnezeu sa-l ierte
  2. Multa minte mai ai.
  3. Salutare , aveti idee unde gasesc si eu un capac monopost pentru un VFR RC36 din 93?
  4. Salutare, ma puteti ajuta va rog sa iau legatura cu Andrei, e un tip din Botosani care a cumparat Hornetul asta (poza mai jos) de la mine acum vreo 3-4 ani. Am nevoie sa-mi trimita un scan dupa carte si certificat sa se vada ca e inmatriculat in alta localitate ca inca platesc taxa la primarie pentru motoreta. Va multumesc in avans!
  5. Salut! Va prezint un extras din cartea atasata, poate va intereseaza . 2. RECONSIDERAREA STIINÂłEI OFICIALE 2.1 Introducere Majoritatea dintre noi am rămas cu o imagine gresită despre materie, univers si legile lui de funcĂionare, datorită faptului că în scoală ni s-au predat doar efectele fenomenelor, nu si cauzele reale ale acestora. Nimeni, dacă nu a studiat stiinĂa si noile ei teorii, pe cont propriu, nu stie că încă de pe vremea lui Einstein, cercetătorii au început să se divizeze si o serie nesfârsită de enigme, blocaje si întrebări au creat o derută nemaiîntâlnită anterior în lumea stiinĂei. Teorii si experimente care au încercat să dea răspunsuri si să facă lumină, au rămas doar în sfera stiinĂei alternative, în timp ce stiinĂa “oficială” se învrte n cerc, dând un amalgam caraghios de explicaĂii puerile, încăpăĂânându-se să recunoască că premisele pe care s-a întemeiat, acum câteva sute de ani, au fost gresite! Interpretarea realităĂii într-o variantă distorsionată, care nu explică în totalitate fenomenele ce au loc în univers, se pare că este încă pe placul conservatorilor, care nu pot să creadă că tot ce au învăĂat ei în facultate este total fals! Mai bine zis, că reprezintă particularităĂi sau efecte, nu cauza, în sine. Preferă să sfideze si să se facă că nu observă fenomene evidente, demonstraĂii si experimente revoluĂionare, numai în dorinĂa de a-si păstra poziĂiile sociale confortabile. Hotărât lucru, stiinĂa oficială se află într-o criză cum nu a mai fost niciodată, mai exact este în pragul falimentului si dacă nu se va restructura îsi va pierde credibilitatea. În cele ce urmează vă invit la o călătorie, mai puĂin obisnuită, în lumea celor mai noi si bulversante descoperiri, care răstoarnă pur si simplu tot ceea ce este oficial acceptat ca fiind adevărat si care vor duce în final la un nou model de explicare a lucrurilor, o nouă viziune si o nouă teorie, pentru care nu mai există nici enigme, nici paradoxuri, ci doar deschiderea de posibilităĂi nelimitate, în ceea ce priveste viitorul si bunăstarea omenirii. 2.2 Fizica Newtoniană Isaac Newton (1642-1727) este considerat ca fiind fondatorul stiinĂei moderne, care a încercat să explice realitatea, cel puĂin până la începutul sec al XX lea, când Einstein a desfiinĂat supremaĂia fizicii Newtoniene, cu Teoria Generală a RelativităĂii. Rene Descartes, care a împărĂit lumea noastră în domeniile spiritual si material, l-a inspirat pe Isaac Newton. Datorită lor, vechea viziune, că în spatele tuturor lucrurilor ar sta un Creator Inteligent (Dumnezeu), a fost abandonată si stiinĂa s-a separat de dogma religioasă. Premisa fizicii lui Newton a fost determinismul cauzal, adică părerea că studiul lumii fizice se poate face asemenea studiului unei masini. Să presupunem că vrem să înĂelegem cum funcĂionează un ceas mecanic. Pentru aceasta tot ce trebuie să stim este să examinăm fiecare rotiĂă, iar în final vom înĂelege funcĂionarea întregului mecanism. Atomul era considerat ca fiind un punct limitat, particular în spaĂiu. Dacă vrem să-i înĂelegem structura trebuie să-l despărĂim în părĂile componente si să le studiem în parte. Când vom fi descoperit cea mai mică particulă existentă în natură, vom înĂelege tot ceea ce trebuie să stim despre atom. StiinĂa a urmat apoi fidelă (ca să nu spunem “oarbă”) această premisă. S-au construit acceleratoare de particule imense, cum ar fi cel din ElveĂia, pentru a desface atomul în părĂi componente. În aceste acceleratoare materia este bombardată cu particule, ce sunt accelerate până aproape de viteza luminii. După ce un atom este bombardat de această particulă accelerată, se sparge în părĂi minuscule, eliberând subparticule, ce sunt studiate într-o cameră cu vapori. Pe lângă neutroni, electroni si protoni (lista lor pare infinită) fizicienii încă mai descoperă noi particule, fiind într-o derută totală. S-au catalogat aproximativ 300 de particule subcuantice. Conform acestei fizici, lumea exterioară este strict obiectivă, adică experimentele stiinĂifice nu sunt dependente de observatorul care efectuează experimentul. De aceea, stiinĂa a formulat un protocol prin care tot ceea ce este acceptat ca adevărat, trebuie să fie mai întâi verificat printr-un experiment, iar acesta să fie capabil de a fi reprodus în orice alt laborator de pe planetă, cu aceleasi rezultate. Newton a presupus că orice fenomen din lumea exterioară trebuie să aibă o cauză materială, forĂe măsurabile, sau câmpuri de energie, interacĂionând cu obiectele fizice. ConstiinĂa a fost considerată ca având de asemenea, o cauză materială, ea fiind efectul reacĂiilor chimice ce au loc în creier. 2.3 Teoria RelativităĂii În 1905 Albert Einstein a schimbat însă viziunea fizicii, prin introducerea Teoriei RelativităĂii, urmată în 1915, de Teoria Generalizată a RelativităĂii. El a demonstrat că legile Newtoniene sunt statice si sunt relative, în funcĂie de observator si obiectul observat. În funcĂie de diferenĂele de viteze între observator si obiectul observat, spaĂiul începe să se contracte iar timpul se încetineste, sau se accelerează. Stricta obiectivitate a realităĂii fizice se menĂine numai dacă luăm în considerare efectele relativiste, dintre observator si obiectul observat. Einstein a concluzionat că spaĂiul si timpul nu mai pot fi privite ca două lucruri separate, ci ca unul singur, pe care l-a denumit “spaĂiu-timp continuum”. Teoria RelativităĂii susĂine principiul local si anume că toate fenomenele fizice trebuie să aibă loc într-un timp si spaĂiu limitat. AcĂiunilor la distanĂă le trebuie un timp, necesar pentru a se deplasa, iar nimic si nimeni nu poate depăsi viteza luminii. Acesta este nivelul general de cunostinĂe al omului obisnuit si de aici rezultă felul în care în mod uzual ne desfăsurăm activitatea si viaĂa zilnică. Pe această bază neam clădit societatea si mai ales tehnologia actuală. Dar oare aceasta este tot? Nu există nimic mai mult în acest univers infinit, decât niste miscări si reguli strict mecanice si materialiste? 2.4 Fizica Cuantică Fondatorul fizicii cuantice este Max Plank. În 1900, el a studiat liniile spectrale, adică culorile luminoase emise de un corp negru. Acesta fiind un corp ce absoarbe complet radiaĂiile căldurii, atinge temperatura de echilibru si apoi o iradiază. Plank a descoperit că, iradierea căldurii acestui corp nu se făcea în flux continuu de energie, ci era transmisă în cantităĂi (unităĂi) egale, având o frecvenĂă fixă. El a presupus că vibraĂia atomilor era sursa acestei radiaĂii. Liniile discrete ale spectrului de energie puteau fi explicate numai dacă atomii erau excitaĂi într-o mai mare stare energetică, datorită absorbĂiei căldurii. Apoi această energie era eliberată si radiau energie electromagnetică, pe măsură ce atomul revenea la starea sa iniĂială. Aceste unităĂi de energie le-a denumit cuante, energia lor fiind proporĂională cu frecvenĂa radiaĂiei. Conceptul de cuante de energie a lui Planck, a intrat în conflict cu teoria clasică a Electromagnetismului a lui Maxwell, care presupunea că energia electromagnetică se misca în unde, în orice cantitate, fie ea cât de mică, în nici un caz cuantificată. Însă Einstein a confirmat această teorie în experimente efectuate cu efectul fotoelectric, numindu-le fotoni cuantici. Adică, a dovedit că lumina este constituită din particule, pe care le-a denumit fotoni. În 1905 Rutherford a descoperit nucleul atomic, iar în 1913, Niels Bohr a propus un model al atomului similar cu un sistem solar în miniatură, în care electronii orbitează în jurul nucleului, pe nivele (straturi) de energie. Aceasta, spunea el, explica descoperirile lui Planck, în sensul că un atom poate exista numai în anumite stări energetice stabilite. Electronii se pot roti în jurul nucleului numai pe anumite straturi (nivele) si pot sări de pe un strat pe altul. Când electronii sar de pe un strat superior pe unul inferior, se emite un foton, de o anumită lungime de undă. Electronul nu se deplasează în spaĂiul dintre straturi, ci doar sare instantaneu de pe unul pe celălalt! Bohr a explicat misterul de ce electronii nu se ciocnesc de nucleu, prin faptul că ar exista un strat inferior care nu poate fi depăsit. Si astfel, stiinĂa s-a resemnat, dând aceste explicaĂii puerile la ceea ce a denumit magia fizicii cuantice! Louis de Broglie, în 1924, a ridicat întrebarea dacă electronii pot fi numai particule sau si unde. El a observat că acestia se comportă în anumite cazuri ca niste particule iar în altele ca niste unde. Si a introdus noĂiunea de dualismul undă particulă a electronilor. Apoi, fizica cuantică a făcut un model matematic pentru acest comportament “ciudat” al materiei, fără însă a da vreo altă explicaĂie. Oricum, toate încercările de a determina dimensiunea unui electron au dus la concluzia că acesta practic, nu are dimensiuni, chiar dacă pare că în anumite cazuri se comportă ca o particulă minusculă. Fizica cuantică este cea mai mare ciudăĂenie cu care s-a confruntat vreodată stiinĂa omenească. S-a descoperit că la nivel subatomic natura si fenomenele ei nu mai pot fi interpretate după teoria determinstică Newtoniană. Se pare că asa zisele legi fizice care sunt puse în evidenĂă la nivel macroscopic, îsi încetează acĂiunea la nivel cuantic! Este imposibil de a determina cu exactitate starea si proprietăĂile unei particule, pot fi calculate doar sub formă de probabilităĂi, asa zisele unde de probabilităĂi. Acesta a fost denumit “Principiul de Incertitudine a lui Heisenberg”. Trebuie să precizăm că natura non-deterministică a materiei, nu este datorată lipsei de aparate de măsurat adecvate, ci pur si simplu este o proprietate a naturii, de care nu s-a stiut anterior. Electronii sar de pe un strat pe altul, fără a avea o cauză aparentă. Comportamentul haotic al materiei la nivel microscopic a bulversat si derutat oamenii de stiinĂă, care erau convinsi că natura se supune unor legi mecanice predictibile. A rămas celebră fraza lui Einstein “Dumnezeu nu joacă zaruri”, el fiind convins că pentru orice fenomen trebuie să existe o formulă matematică precisă. Oare mai era ceva ce fizicienii nu luau în calcul, sau care le scăpa atenĂiei si înĂelegerii lor? Erwin Schrodinger a formulat ecuaĂia pentru a determina fie momentul (viteza), fie locaĂia exactă a unui electron, dintr-un nor electronic, determinarea ambelor fiind imposibilă! Dacă se stie poziĂia unui electron, atunci viteza nu mai este sigură, sau invers. Pentru a rezolva enigma naturii dualiste a particulelor, s-a explicat că particula nu există cu adevărat, ci doar imaginar, ca o superpoziĂie a tuturor posibilităĂilor, cu o distribuĂie asemănătoare unei unde, atunci când nu este observată. De îndată ce un observator (experimentatorul) măsoară particula, starea cuantică a ei, adică superpoziĂia tuturor probabilităĂilor, se spune că colapsează într-una din stările (realităĂile) fizice. Altfel spus, particula nu există cu adevărat înainte ca observatorul să o observe!!! Înainte ea există doar într-un tărâm transcendental de posibilităĂi. Când este observată, pur si simplu se “materializează” într-una din posibilităĂi. Aceasta a devenit cunoscută ca faimoasa Interpretare de la Copenhaga si a fost propusă de Niels Bohr. Ea spune că actul observaĂiei constiente a observatorului, cauzează colapsarea undelor cuantice probabilistice. Deci, lumea fizică este subiectivă, observatorul jucând un rol activ în modelarea naturii. La nivel cuantic noi suntem cocreatori ai propriei noastre realităĂi!!! În sprijinul acestei afirmaĂii vine si celebrul Experiment al Dublelor Fante. În principiu, aici este vorba de un tun electronic, ce bombardează electroni printr-un ecran, în care sunt făcute două fante verticale, apoi urmele lor sunt vizualizate pe un alt ecran. Dacă se trimit electroni printro singură fantă, se observă cum pe ecran apare o urmă verticală, ce demonstrează că electronul s-a comportat ca o mică “bila” materială. Apoi, dacă se transmit electroni prin cele două fante, se observă că pe ecran apar mai multe linii verticale, ca si când ar fi urmele de interferenĂă a două unde! Dacă se pune un instrument de observare, la una din fante, pentru a vedea cum se comportă electronul, pe ecran apar doar două linii verticale, ce arată că electronul se comportă ca o particulă. Dar nu s-a schimbat nimic din condiĂiile experimentului, doar s-a introdus un instrument de observare, adică un observator!!! Este ca si când electronul a stiut că este observat si si-a schimbat comportamentul, pentru a răspunde asteptărilor observatorului!!! Einstein odată, spunea că “nu mai sunt sigur că Luna este încă acolo când îmi întorc capul de la ea”, adică materia se reîntoarce la energie (starea de undă pură, atunci când nu este observată). Fizica cuantică a însemnat sfârsitul interpretării obiective a realităĂii. Newton si teoria sa rămânând un arhaism, care poate fi aplicat, cu o marjă de aproximaĂie, numai la fenomenele macroscopice. O altă “ciudăĂenie” descoperită în fenomenele cuantice, este asa zisul efect al nonlocalităĂii, adică un efect ce are loc instantaneu, între obiecte fizice separate în spaĂiu, care indiferent la ce distanĂă s-ar afla, nu prezintă decalaj de timp între ele. Aceasta ar contrazice teoria lui Einstein, care spune că nimic în univers nu poate depăsi viteza luminii. În 1935, Einstein, Podolsky si Rosen au propus o corelaĂie pentru particulele interconectate si anume, că două particule sunt interconectate, când stările lor cuantice sunt cuplate. Aceste particule acĂionează ca una singură, ca si când nu ar fi separate, indiferent ce distanĂă le-ar separa. Una reacĂionează la fel ca si cealaltă, instantaneu. Nu este vorba de o comunicaĂie cu viteză superluminică, ci de fenomenul de nonlocalitate, adică unitarism. John Bell în 1964 a demonstrat definitiv acest efect ca fiind real. Alain Aspect este cel care a dovedit în anul 1982 principiul nonlocalităĂii, utilizând doi fotoni gemeni, trimisi în direcĂii diferite. Inginerii de la IBM, în 1993, au lucrat la o “teleportare cuantică”, folosind acest efect de nonlocalitate si desi nu au fost capabili de a teleporta decât particule, au concluzionat că aceasta, în anumite condiĂii, asistată de programe complexe pe calculator, ar putea fi realizată si pentru organisme vii. În aprilie 2004, radio BBC a anunĂat că cercetătorii din Austria au realizat teleportarea unor fotoni înrudiĂi, pe o distanĂă de 800m, peste fluviul Dunărea. Acest experiment a demonstrat pentru prima oară teleportarea cuantică în afara laboratorului. O altă descoperire larg disputată a fost descoperirea “particulelor virtuale”. Acestea intră si ies din realitatea noastră fizică cu viteze foarte mari, astfel încât s-a convenit că ele nu ar fi reale, însă în adevăr, sunt la fel de “reale” sau “nereale” ca si celelalte particule. Toate aceste descoperiri au dus la concluzia că, fie există alte hiperspaĂii, altele decât cel fizic, unde are loc o comunicaĂie instantanee, unde timpul si spaĂiul nu există, fie că teoria lui Einstein si anume că viteza maximă este cea a luminii, este falsă. Fizicianul englez David Bohm a venit cu o explicaĂie. El spune că ceea ce vedem ca fiind doi fotoni diferiĂi este iluzoriu, ei sunt de fapt uniĂi la un nivel subcuantic, nevăzut si neperceput de noi. El a presupus că universul este proiectat pe principii holografice. De exemplu, să presupunem că fixăm două camere de luat vederi ca să filmeze miscările unui peste aflat într-un acvariu; una din faĂă si alta din lateral. Dacă aceste imagini apar pe două ecrane diferite, un observator neutru, va vedea doi pesti separaĂi, dar a căror miscări sunt în perfect sincronism, neînĂelegând de ce. Deci întreg universul, la un nivel mai profund, este o singură entitate, un singur sistem, separaĂia fiind doar o iluzie. În 1946 au fost efectuate experimente pe plasmă, de către David Bohm. Plasma este un gaz ce conĂine o mare densitate de electroni si ioni pozitivi. Spre surprinderea sa, el a constatat că odată intraĂi în plasmă, electronii siau încetat comportamentul individual si au început a se comporta ca si cum făceau parte dintr-un întreg, interconectat. Plasma se comporta ca si un organism biologic, adică se regenera si era capabilă să se protejeze de orice substanĂă străină, învelind-o într-un strat protector! El a relatat că "aceste sisteme cuantice au organizarea asemănătoare mai degrabă cu a unor fiinĂe vii, decât cu aceea a unui sistem mecanic”. Bohm a ajuns la concluzia că separarea în observator si observat este o iluzie si că de fapt ei sunt unul si acelasi, totul fiind un singur sistem diferenĂiat pe diverse grade de constiinĂă, constiinĂa fiind deci o proprietate intrinsecă a energiei ce există peste tot în univers!!! În 1985 cercetătorii de la IBM (laboratorul Almaden) au utilizat un microscop electronic, în scopul de a fotografia moleculele de Germaniu si pentru prima dată a fost văzut cu ochii un atom ! Ceea ce vedem, în figura de mai sus, sunt obiecte sferice, neclare, în ceaĂă, ce par să aibă calităĂi nonsferice si care sunt într-o organizaĂie geometrică. Când au fost studiaĂi electronii, s-a văzut că acestia nu sunt “puncte” ci “nori”, în formă de picături, iar cea mai îngustă terminaĂie a picăturii converge într-un mic punct central. Iată un extras din cartea Dr. Milo Wolff despre această descoperire: “Nu există orbite electronice! Cine a presupus că electronii se rotesc în jurul nucleului ca planetele, a făcut o teribilă eroare! Dacă ai învăĂat asa ceva, uită imediat! Sunt doar formaĂiuni de unde staĂionare”. Si o ultimă “bomba”. Spre stupefacĂia fizicienilor s-a găsit că fiecare centimetru cub din asa zisul spaĂiu gol (vid), conĂine mai multă energie decât toată materia (stele, planete, etc.) din univers!!! 2.5 Teoria Stringurilor Unificarea teoriei relativităĂii si a fizicii cuantice a fost făcută de Teoria Stringurilor. Ea explică cum se pot 23 unifica cele patru câmpuri de forĂe (nuclear tare si slab, electromagnetism si gravitaĂie) într-o teorie unică “a tot ce este”. Si anume că materia este alcătuită din mici unităĂi de energie vibratorie, denumite corzi (stringuri), asemenea celor de vioară. În funcĂie de variaĂiile frecvenĂei lor, acestea prin combinare, se manifestă în diferite particule subatomice. Totul este format din aceste mici corzi ce vibrează pe diferite note (frecvenĂe), în raportul frecvenĂelor notelor muzicale, din scara diatonică. Însă aceste stringuri, sunt atât de minuscule, încât nu pot fi puse în evidenĂă prin metodele de observaĂie cunoscute. Raportul dintre mărimea unui string si cea a unui atom este aproximativ egal cu cel dintre un atom si Pământ! Nonlocalitatea se explică prin existenĂa altor plane de realitate, mai înalte, alte dimensiuni, pe lângă lumea noastră fizică, deoarece nici o informaĂie nu poate călători cu o viteză superioară luminii. Mesaj completat Asta e cartea, nu m-a lasat sa o atasez asa ca pun un link. Teodor Rosca - 2012 Un Sfarsit Sau Un Inceput
  6. De acord. E evident ca un supersport de 600, care are 180-190kg la plin, e mult mai manevrabil decat un Sport tourer de 250 de kg.
  7. Gixxere, nu-ti bate capul cu GDBul asta, bate campii grav si nici nu stie sa-si exprime parerea. Nu merita sa iti consumi energia cu el.
  8. What the fwck are you talking about?!?
  9. Oare care o fi desteptul care se plimba noaptea la 2 pe Valea Oltului, in frana de motor pe la 10.000 de ture, cu toba racing si motor 4 in linie? (racing, nu sport)
  10. Cu atat mai impresionat e faptul ca pe 5 era Haga, care pur si simplu nu a putut sa treaca de Corser.
  11. Pai tocmai de aia Spies e un pilot extrem de valoros. Pentru ca poate straluci si fara motocicleta de top. Uita-te putin in SBK acum sa vezi ce fac Toseland si Crutchlow pe motocicleta cu care Spies a luat titlul. In Qatar a plecat de pe 11 si a terminat pe 5 si cred ca asta spune foarte multe. Probabil cand il vom vedea calificat mai sus, se va bate la varf cu "extraterestrii". Pe de alta parte, Rossi nu va mai sta prea mult in MotoGP, daca Yamaha vede talentul in Spies, poti sa fii sigur ca il vor sustine.
  12. Orice pilot are o strategie foarte complexa, care se dezvolta impreuna cu o echipa, dupa un milion de factori. Cine esti tu sa faci astfel de comentarii la adresa unui vicecampion MotoGP & dublu campion 250GP? Cu placere .
  13. Diferenta dintre Fiat Yamaha MotoGP Team si Yamaha Tech 3 este ca prima e echipa oficiala a constructorului japonez in timp ce aia din urma e o echipa privata, cu oarece sustinere din partea uzinei. Cum adica nu a avut un ritm bun daca a castigat cursa. Sau daca nu o castiga cu 20 secunde avans nu e Rossi valabil sau cum, ca nu inteleg? Mie unu nu-mi pare rau de Stoner. Cred ca ar fi fost ceva mai plictisitoare cursa cu el in peisaj.
×
×
  • Create New...