Caută în comunitate
Afișez rezultate pentru tagurile 'Dobrogea'
Găsit 5 rezultate
-
Descoperă Dobrogea la final de Iulie 2020
un topic a postat Idealbike2018 în POZE & FILME - Excursii in ROMANIA
Salutare tuturor! Acum o săptămână mi-am făcut timp pentru o tură de 2 zile prin Dobrogea, având ca obiective : Lacul Iacobdeal, Munții Măcinului, satul Sarichioi, Lacul Razim, Cetatea Enisala și Cheile Dobrogei. Traseul a pornit din București, apoi Slobozia - Giurgeni - Gârliciu - Dăeni - Ostrov - Peceneaga - Cerna - Turcoaia (Lacul Iacobdeal) - Greci - Măcin - Luncavița - Nifon - Luncavița - Isaccea - Somova - Nufărul (cazare Stânca Dunării) apoi, a doua zi Beștepe - Mahmudia - Murighiol - Sarinasuf - Valea Nucarilor - Sarichioi (popas vizitare Biserica Nașterea Maicii Domnului și Lacul Razim) - Cetatea Enisala - Padurea Babadag - prin DJ222 spre Cheile Dobrogei - Mihail Kogălniceanu - București. Începutul primei zile a fost foarte bun, vremea perfectă mi-a permis să ma bucur de peisajul de stepă dobrogeană, în drumul spre Dăeni. După Cerna, am făcut la dreapta către drumul spre lacul Iacobdeal, și cu un pic de îndrumare locală am ajuns imediat la Iacobdeal. Aici s-a amenajat un camping destul de interesant, de către un nenea fost scafandru pe platformă maritimă, care a concesionat lacul. Acest lac este chiar deosebit, văzut la fața locului, apa extrem de limpede, adâncimea lacului conform spuselor celor de acolo ar fi de cca 30m. Apoi am continuat pe DN22D către Măcin, un drum superb, cu munții Măcinului pe partea dreaptă. Ajuns în Luncavița, am luat-o pe un drum șerpuit asfaltat, prin pădure, către Nifon. Scopul era să fac acest drum până la Nifon, să mă întorc în Luncavița, și să continui traseul inițial. A fost perfectă prima tură, apoi la întoarcere către Luncavița, a început o ploaie ca în filme, cu tunete și fulgere, chiar și un pic de grindină. Am reușit să mă adăpostesc într-o mică troiță timp de câteva minute bune, apoi am pornit spre Nufărul. Pot spune că a fost jale această porțiune, practic erau râuri adânci de cel puțin jumătate de metru pe șosea, râuri de apă cu nămol și pietre venite de pe câmp. Nici vorbă de șanțuri laterale, care să prevină astfel de fenomene. Nu mai zic de copaci căzuți. Tot ce îmi doream era să ajung cât mai repede, în siguranță, la cazare! Ajuns acolo la Stânca Dunării, nu am putut decât să mă bucur de priveliștea către brațul Sfântul Gheorghe și de o saramură de somn. A doua zi, vreme absolut superbă, 27 de grade și nici un nor pe cer ; porneam către Sarichioi, primul popas planificat al zilei. Drum liber, aproape gol, peisaj superb, vânt puternic, Mahmudia, Murighiol, Valea Nucarilor, Agighiol și imediat Sarichioi. Acest minunat sat, unde locuiește cea mai mare comunitate de lipoveni din România, are un farmec aparte, o biserică de rit vechi ortodox, fiind chiar pe malul lacului Razim. Din Sarichioi, următorul obiectiv : Cetatea Enisala, în câteva minute eram deja acolo. Priveliște foarte interesantă, un stol de berze trecea liniștit pe deasupra cetății. Doar 8 lei intrarea și un mic "muzeu", e mult spus, o căsuță unde puteți afla istoria zbuciumată a acestui loc. Plecat din Enisala, următorul obiectiv : Cheile Dobrogei prin DJ 222. Aici recunosc că mi-am cam luat țeapă, nu am rămas cine știe ce impresionat de aceste chei, era și în construcție drumul... Mă rog, merită vizitat doar dacă ai drum prin zonă. Tot acest traseul l-am transpus și în două episoade pe care vă invit cu drag să le urmăriți: Episodul 1 Episodul 2 -
Spre deosebire de alte mijloace de transport, călătoriile pe două roți te apropie vrând-nevrând de locurile prin care treci, căci simți în corp fiecare sinuozitate a drumului, parfumul naturii, vântul, căldura și ploaia. Ești acolo, ești prezent cu tot trupul. Odată cu primăvara a sosit și noul partener de drum. Să vi-l prezint. El este Amur – cel ce a împrumutat haina primăvăratică a stepelor nemărginite și poartă numele îndepărtatului fluviu pe umărul căruia se sprijină harta. Din dor de depărtări și cu răsăritul oglindindu-se în faruri, plecăm să ne împrietenim cu pustietatea Dobrogei – ținut ars de soare pe timpul verii și bătut de înverșunatul crivăț al iernii. Pământ bătrân și plin de povești. Vânturile dezlănțuite ale Bărăganului se rostogolesc în valuri invizibile peste vechiul drum spre mare. Miroase a pământ reavăn și câțiva copaci trimit un parfum slab de flori. Se simte primăvara în cască. Mai târziu, aromele Dunării. Nu bănuiești în masivitatea domoală a Dobrogei, că aici în cheile ce poartă numele acestui bătrân ținut a fost cândva fundul mării Thetis. Întinzându-se pe câțiva kilometri, pereții scunzi de calcar sunt de fapt recife de corali fosilizați – foști atoli împietriți într-o vale largă și de un verde crud. Locul anemonelor și al nautililor a fost luat acum de pâlcuri de flori și colonii multicolore de licheni. Evoluție. Atât de la firul ierbii cât și de pe molcomele înălțimi, se simte senectutea Podișului Casimcei – cel mai vechi pământ românesc. Privind spre trecut, moderna pădure a turbinelor eoliene ascultă cu atenție poveștile uscatului Kara-yel, vântul negru dobrogean aducător de secetă.
-
-
Motto: "E periculos sa iesi din casa, deoarece nu stii niciodata unde te vor purta rotile!". Samabata dimineata, trezit prea devreme si fara vreun program anume pentru zi, am iesit sa dau o tura cu Bondarul. Intrebarea arzatoare: incotro? Cat am scos motorul din garaj, mi-a s-a facut pofta de mancare turceasca. Si unde puteam manca mai bine turceste decat la Nur Kaptan Baba. Asa ca tzust pe A2 spre Constanta. Dupa vreo 10 km extrem de plicticosi, ce-mi trece prin cap: ce ar merge mai bine cu un kebab decat un vin bun? Asa ca adaugam o oprire pe traseu: Podgoria Sarica Niculitel, pentru un vin de la Curtea Regala. Asa ca iesire via Drajna si setat cap compas spre Braila, spre bac. Prima pauza scurta, la complexul chimic: Am continuat vesel spre Slobozia si, dupa o cotitura aiurea, am ajuns in Tandarei. Nu era traseul bun, asa ca am iesit scurt din localitate si am dat de un drum care mi-a placut enorm... Finalemente am ajuns la Bac: Pe partea cealalta a Dunarii, un panou mare trona, pe care scria: "Atentie, 36 de curbe pe urmatorii 12 KM!". In mintea mea: "Asta e avertisment sau promisiune?" Pe drumul dinte Smardan si Macin, egrete: Din pacate, cand am ajuns eu la Podgorie, era inchis si tot ce aveau era vin la bidon de 5 litri... Dupa ce m-am gandit nitel cum as putea sa il transport pe motor, am hotarat sa ma intorc alta data dupa vin... Ca sa imi potolesc dezamagirea, am dat o tura pe pamant accidentat pe la Pietrele Mariei, in Greci: Tot acolo am incercat (fara succes) sa ma imprietenesc cu popandaii:
-
Care ati fost pe 7 septembrie prin Dobrogea?
un topic a postat ZLI în Poze & Filme - Arhive 2005 - 2013
Ne-am facut cu mana...
