Caută în comunitate
Afișez rezultate pentru tagurile 'Peloponnese'
Găsit 2 rezultate
-
Salut, Iata calatoria noastra in Peloponez, Grecia, facuta anul asta in mai. Urmeaza poze, cateva cuvinte, impresii generale, etc. Pe scurt: - moto: KTM 1190 Adventure 2016 - durata: 10 zile - start: Bucuresti (11 mai 2019) - tinta: explorarea peninsulei Peloponez - final: Bucuresti (20 mai 2019) - km: 3949.8 km - timp petrecut in sa: 52:30 ore Linkuri catre traseul exact, facut in Google Maps, asa cum l-am parcurs: https://drive.google.com/open?id=1E3ENSNy9MjFMoVZXuOE4xZxW_tBqWMch&usp=sharing (doar in ziua 6 este o portiune mica in care nu a functionat telefonul, insa in locul careia am tras o linie in maps peste drum) Am folosit aplicatia Yamaha MyRide pentru memorarea traseului. Ziua 1 Am pornit de dimineata devreme (urmariti de niste stropi de ploaie prin Bucuresti), cu gandul de a ajunge cat mai la sud de Salonic. Am traversat fara evenimente Bulgaria, am trecut granita si am decis si reusit sa stam prima noapte la o pensiune simpatica (spun asta pentru ca era pitoreasca, pe stilul ala grecesc, la bani ok, dar parca nu era cea mai curata din Grecia si a trebuit sa ne impartim camera cu o colonie de furnici) undeva intre Koutsoupia si Paliouria. In afara de faptul ca am apucat-o pe niste drumuri gresite si am ocolit vreo 60 de km (ne-au dat peste cap si lucrarile din zona la drumuri de nu ne mai intelegeam cu GPSul) si am mers prin niste sate pe drumuri mici, prin dealuri/munti, aproape pustii (dar asta face parte din farmec), am parcurs cu bine cei aproape 900 de km. Seara am gasit o taverna unde, evident, am mancat toate preparatele grecesti de care ne era dor. - asteptand cuminte in garaj sa treaca noaptea dinaintea plecarii - ploicica la plecare - ajustari pe drum - inca era zapada pe munti, la granita dintre Bulgaria si Grecia - jurnalul zilei - taverna - asa arata un om fericit Ziua 2 Tot o zi de forta pentru ca ne-am propus sa ajungem pana in Peloponez, in Corint mai exact, de unde aveam sa incepem cu adevarat excursia. In afara de Canalul Corint pe care am reusit sa-l vedem seara, singurul eveniment notabil (si regretabil) a fost dintr-o benzinarie: cand ne-am oprit la pompa, intr-un moment de neatentie, nu am scos cum trebuie cricul (sau nu l-am scos deloc) si totusi am incercat sa las motocicleta pe partea stanga. Evident ca motoreta (grea, incarca cu bagaje) a dat sa cada, am reusit sa o opresc si sa o tin cu genunchiul stang, Mihalea a venit repede pe partea dreapta si a prins-o de ghidon. Chiar si asa nu am reusit sa o ridicam si ne-a venit in ajutor doamna benzinara care s-a bagat si ea tare pe partea stanga (parea destul de fortoasa) si asa am reusit sa indreptam motocicleta (singuri nu cred ca reuseam din pozitia aia, fara sa o las jos intai). Din pacate, o data cu interventia doamnei care a impins de ghidon, rotindu-l, mana Mihaelei a fost prinsa intre ghidon si cadru atat de tare (mai ales intr-un punct apasat de un surub) incat pentru o bucata buna de timp am zis ca si-a rupt-o sau ca s-a sfaramat osul: durere ca la os rupt, umflat rau de tot, etc. Deja toate gandurile mele erau cum ajungem la o radiografie/spital etc insa usor usor mana a inceput sa se dezumfle si ne-am mai linistit. Dovada ca nu e de gluma cu fiarele astea si orice moment de neatentie (chiar si parcat frumos la pompa) poate sa coste multe. - abia de dimineata am vazut cat de frumoasa e zona - cam asa se prezenta situatia dupa incidentul din benzinarie - o pauza bine meritata - proiectoarele noastre noi erau deja pline de insecte ghinioniste - am avut ceva emotii ca nu ne tine anvelopa spate toata excursia. Desi aveau doar vreo 15 mii, incepeau sa dea semne pronuntate de uzura (cele de dinainte, acelasi model, au tinut aproape 20 mii, insa ajunsesera la sarma, tot intr-o excursie in tara... nu voiam sa repet experienta) - jurnalul zilei - dupa ce ne-am cazat intr-un airbnb am fost sa vedem canalul. absolut impresionant! In plus, eram si singurii de acolo. - dupa treaba asta am baut cateva beri pe plaja si am devastat niste gyrosuri. Pana la urma nu a fost o zi rea deloc. Ziua 3 Zi de vis pentru orice pasionat de istorie si Grecia Antica: am vizitat pe rand Corintul Antic si Acrocorintul, Micene, Argos si castelul sau Larisa, Amfiteatrul Epidaur si am incheiat ziua in frumosul oras Nafplion, si el incarcat cu istorie. - gata de drum, plecand din Corint - Corintul Antic - Acrocorintul - Micene - Argos si Cetatea Larisa - amfiteatrul din Epidaur - jurnalul zilei - airbnbul din Nafplion avea o priveliste foarte buna - seara prin oras Ziua 4 Inca o zi superba, inceputa bine cu Palamidi, castelul orasului Nafplion si continuata cu putin mai multa aventura pe drumurile care duceau catre si dupa oraselul traditional Kastanita. Destul de izolat in munti, trebuie avut grija sa aveti ceva benzina in rezervor pentru ca sunt zeci de km intre benzinarii in zona respectiva (mai ceva ca in nordul Norvegiei si Maroc - despre care revin cu un topic cat de curand). Drumul este asfaltat si bun, multe serpentine si privelisti frumoase, dar pe alocuri este foarte ingust si foarte surpat, presarat cu mici portiuni de off-road (cel putin cand am fost noi). Am ajuns cu bine inapoi la civilizatie si insula Monemvasia. Desi nu am putut sa petrecem foarte mult timp, ne-am dat seama ca e o locatie superba! A laudat-o foarte mult si un grec usor dubios pe care l-am intalnit in parcare si care vorbea bine romaneste. A tinut musai sa ne povesteasca toata viata lui si cum si-a petrecut tineretile in portul din Constanta, dar si cum este organizata mafia de tigani din Grecia. Dupa ce am scapat de episodul asta, i-am dat tare catre insula Elafonisos (ca sa prindem feribotul) unde am petrecut urmatoarea noapte. - Nafplionul vazut din cetate si cetatea Palamidi - fiecare pe treaba lui. Pauza importanta de alimentare inainte de drumurile prin munti - privelistea si drumul catre Kastanitsa - Kastanitsa. Desi se pare ca atrage multi vizitatori vara si in timpul festivalului castanelor (de unde si numele), atunci cand am fost noi parea abandonat. Cat am stat vreo ora pe acolo, am vazut un singur om si nimic deschis. O ploaie mica s-a jucat putin cu noi dar ne-a lasat repede. - alt drum nu era - a urmat o zona care parea afectata de incendii. Oricum, ne-a dat un sentiment de parca mergeam catre Mordor - Monemvasia: insula, orasul si cetatea - feribotul catre Elafonisos - prin oraselul de pe insula, cautand cazarea, GPSul ne-a bagat peste tot - intr-un final am ajuns si la pensiunea care a fost foarte foarte ok, poate cea mai buna din excursie, cale pe care vreau sa o recomand: pret okut, totul aranjat foarte frumos, motor bagat in curte si gazda foarte primitoare si de treaba. Daca trece cineva pe acolo, ii gasiti numele intr-una din poze. - chiar daca se insera, nu am putut sa nu dam o fuga la plaja Simos (aflata la cativa km de orasel), principalul motiv pentru care am vrut sa vizitam insula. Eram absolut singurele persoane acolo. Ziua s-a incheiat cum se cuvine la o taverna din port. - jurnalul zilei Ziua 5 De dimineata ne-am intors pe plaja (aproape la fel de pustie, mai erua doar o mana de oameni in afara de noi) unde am facut si o baie buna dupa care am luat feribotul inapoi pe continent. In drumul nostru catre Capul Matapan (sau Capul Tenaro - cel mai sudic punct al Greciei continental si al 2-lea cel mai sudic al Europei) am facut o oprire si la vasul abandaonat Dimitros (care trebuie sa recunoastem ca da interesant in poze). Catre Matapan nu doar peisajul devenea foarte interesant (grecii antici credeau ca acolo se afla portile catre infern), dar si oraselele din piatra cu niste case construite ca mici cetati. Pentru a ajunge la Matapan si la farul de acolo, este nevoie de o drumetie de aproximativ 2 km, insa merita pe deplin. Au urmat cateva opriri in orase foarte pitoresti si dragute printre care si Vathia, Gerolimensa, Mezapos, Areopoli si Limeni. Seara nu s-a incheiat tocmai cum planuiam pentru ca restaurantul la care voiam sa mancam in Kampos era inchis si am avut mici probleme in a gasi o cazare la un pret decent (am lasat rezervarea pentru o ora cam tarzie si lumea deja nu mai raspundea). Am fost nevoiti sa ne intoarcem in Stoupa unde am gasit ceva ok insa si aici am avut ceva probleme cu gasirea proprietarului pentru a ne da cheile, care se parea ca detinea cel putin jumatate din localurile din orasel (si era cunoscut de toata lumea) si se tot plimba intre ele, altfel nu imi explic de ce ne trimiteau de la unul la altul. In final totul a iesit bine si ne-am incarcat bateriile pentru urmatoarea zi. - motoreta in curtea pensiunii, asteptand cuminte - plaja Simos, printre cele mai faimoase din Grecia - de pe drum - epava - catre Matapan - farul si drumetia - drumuri, orasele, peisaje - jurnalul zilei Ziua 6 Am pornit cu gandul de a traversa muntii pe niste drumuri secundare pentru a ajunge pe cel mai scurt traseu catre Sparta. Planul nu a functionat chiar cum am vrut pentru ne-am lovit de o portiune de drum off-road despre care am aflat de la localnici ca o tine asa cativa km buni, intre Milea (unde am baut o cafea greceasca foarte buna) si manastirea Moni Panagia Giatrissa. Initial parea ok si ne-am avantat cu incredere, dar in final am decis ca drumul nu era chiar asa de bun si am risca prea mult incarcati cu bagaje. Am facut cale intoarsa si am pornit pe un drum ceva mai lung, insa foarte mare si rapid, ajungand rapid in Sparta unde am vazut ruinele orasului antic si muzeul dedicat maslinului si uleiului de masline. Am continuat cu o oprire scurta in Mystras (orasel + cetate), o pauza de masa intr-un local dragut (nu este o idee foarte buna sa mananci mult la pranz in excursiile astea ca nu-ti mai vine sa pleci) si o vizita scurta la fortareata Methoni care din pacate era pe inchidere insa am reusit sa ne facem o idee. Ziua am terminat-o in Pilos, la un hotel recomandat de doi prieteni care statusera acolo cu un an in urma in excursia lor cu motoarele in Peloponez. - de dimineata am oprit intr-o benzinarie mica unde benzinarul era mandrul proprietar a doua tractoare produse la inceputul anilor '80 in Brasov. Spunea ca functioneaza ca la inceput, fara probleme - in Milea, inainte de tentativa de off-road. - promitator, dar nu - despre masline - THIS IS SPARTA! - Mystras, cetatea si oraselul - de pe drum adunate - pauza de masa pentru noi, odihna sub lamai pentru ea - Methoni - jurnalul zilei
-
Nici nu s-a incheiat bine sezonul moto ca o noua idee a incoltit in mintea noastra. Ce ar fi sa nu irosim cele doua saptamani de "vacanta" ce le avem de craciun si revelion si sa plecam undeva in tarile calde, unde nu se agata-n cui cheile de la motor indiferent de anotimp. Zis si facut, doar ca pentru o aventura moto, asa cum ne place noua, ai nevoie de ceva mai mult de doua saptamani, o destinatie la care sa ajungi in maxim doua zile, temperaturi ce depasesc noaptea 10 grade pentru a dormi la cort si de .. aventurieri. Ne socotim, ne invartim, gasim si doritori, gasim si destinatia (cat mai aproape), dar temperaturile tot nu sunt acolo unde ar trebui sa fie. Una peste alta se mai complica si viata noastra cu mutari, renovari si alte treburi casnice. Prin decembrie ne dam seama ca orice speranta e desarta si amanam vacanta pe unde pe la primavara. Doua saptamani se transforma in zece zile si din patru membrii, initial, grupul nostru ajunge la 11. Decembrie se transforma in Aprilie. Iar destinatia e Peninsula Peloponeza, Peloponnesus. Grecii de pe http://www.transalpforum.gr/index.php?topic=2721.0 sunt mai mult decat draguti si ne ofera toate informatiile de care avem nevoie, trackuri, harti, locuri perfecte pentru a campa si chiar adapost pentru masinile noastre in gradina lor de maslini. 9-10 aprilie 2015 Se pleaca. Daca ajungem sambata seara in peninsula, duminica dimineata suntem calare pe motoare si motoarele pe drum. Aceeasi masina albastra, aceeasi duba rosie. 6 motoare si 11 oameni. Incarcate maxim. Fie ca suntem plecati 10 zile sau 30 avem cam acelasi volum de bagaje, haine si scule deopotriva, ne place sa schimbam mult altitudinea si sa consumam motoarele. Nu stii niciodata unde te poarta drumul. La Sebes se da intalnirea. Eu, Alecu, Luci si Patri venim de la Cluj cu masina. Bibi si Maca vin de la Sibiu pe motor. Gabi, Dana, Sebi si Ralu vin de la Brasov cu duba si se lasa asteptati vreo doua ore. Sergiu vine de la Bucuresti pe motor. Care cum scapati sau fugiti de la munca. Dupa ora 22:00 reusim sa ne urnim din loc, afara sunt 5 grade, iti ingheata mana pe tigara, iar noi plecam in tura 27 de ore pe masina ne chinuim sa bem si sa mancam mult prea multa mancare ce am luat-o fiecare dintre noi din grija pentru fiercare dintre noi. Sarbatorim si noi pastile pastrand traditia romaneasca a giftuirii cu de toate, caci "altfel se strica". Troc-uind pe undeva pe langa Larissa, in Grecia. Alecu face o livrare ad-hoc. Grecii sunt multumiti. De aici incolo am cam numarat orele pana la destinatie. Munti frumosi si inalti cu zapada, verde de primavara si marea albastra. Tot mai lesinati. Pe la 23:00 treceam peste Istmul Corint. Nu l-am vazut deloc desi eram atarnati de jumatate pe geam afara. Inca doua ore pana la destinatie si cam tot atatea in intarziere. Terminati de oboseala, ajungem la 1:00am in S-V peninsulei, in Kyparissia, orasul de la marginea marii unde gazdele noastre ne asteapta. Pe masura ce inaintam tiptil, cam cat de tiptil pot inainta 11 oameni cu masini, remorci, motoare, si-un latrati de-un cor de caini, in gradina cu maslini si portocali, Kostas si familia se intorc de la biserica, de la slujba de inviere. In scurt timp suntem primiti in casa, asezati la masa si serviti cu mancare traditionala de pasti, vin si prajituri. Daca la noi traditional e drob-ul, la ei traditionala e supa de drob de miel, Mageiritsa, cam aceleasi ingrediente dar lichide. Nu pot sa ma ating de delicatesele cu miel si ma limitez la ce stiu ca-mi place, pasca, branza si rosii cu ulei de masline. Zambind la supa verde. Primul din dreapta, gazda noastra, Kostas. La sfarsitul mesei ni se ofera o camera in care sa dormim si suntem extraordinari de recunoscatori ca nu trebuie sa intindem cortul in noaptea asta. 11 aprilie 2015 Dimineata e greu tare sa ne urnim de jos. Am dormit 4-5 ore dupa doua zile de stat in fund pe bancheta masinii. Avem la dispozitie o baie si ne dam seama in curand ca ne lipseste padurea. Stransul si impachetatul, remobilatul camerei ce am redecorat-o cu o seara inainte pentru a incapea toti 11 pe jos in ea, ne ia cam o ora. Baietii dispar unu cate unu cu motivul pregatirii motoarelor, iar eu sunt prinsa pe scari si imbuibata cu prajituri. Inca o ora si surprinzator, totul e sus pe motoare, noi suntem echipati. Mancarea nu prea mai incape asa ca ne decidem sa mancam cam cat putem din ce trebuie sa lasam in urma in.. cinci minute. Ultimele ajustari. Nu-ti mai vine sa pleci dintre maslini, portocali, lamai si multe alte fructe si legume de nu le mai stii pe nume. Za mountains in za back, marea e in fata. Ne cam asteapta. Ultimele fotografii inainte de plecare cu gazdele noastre. Primim harti alte intregii regiuni si sfaturi pentru camping. Delicatesele la protap fotografiate artistic de catre Ralu a noastra. Should I stay or should I go? E prea frumos, prea ca la tara. Si-am pornit.
