Search the Community

Salut, Dupa cum vad ca s-au orientat si multi alti forumisti, anul trecut am hotarat sa ne facem tura in Grecia. Initial, in timp ce eram inca pe meleagurile marocane in 2019, chiar in ultima seara, ni s-a infiripat serios ideea ca in 2020 sa facem Georgia, Aermenia si Azerbaijan. Mihaela chiar incepuse la un moment dat sa stranga informatii despre excursie dar pe masura ce s-a apropiat vara, din cauza pandemiei si "a contextului actual", evident, ne-am dat seama ca o destinatie mai buna ar fi ceva prin Europa. Cum nu mai fusesem pana atunci si eram siguri ca o sa fie bomba, am inceput sa facem planuri pentru Franta: Alpii francezi si riviera franceza. Deja incepusem sa strangem informatii si despre destinatia asta insa din pacate a fost imposibil sa o facem: cu exceptia unei ferestre de vreo doua saptamani prin iunie daca imi amintesc bine, atunci cand se putea, in rest, din cauza restrictiilor, a fost imposibil. Desi Franta a permis turismul toata vara, celelalte tari (Italia, Ungaria, Slovenia, Austria, etc), alternativ sau toate, nu au permis nici macar tranzitul pentru turism in alte destinatii (doar tranzitul pentru calatorii "esentiale"). Ne-am gandit la foarte multe variante cum sa "pacalim" sistemul si sa ajungem in Franta cu motocicleta, dar in final am renuntat cu speranta ca macar in 2021 o punem de niste Alpi. Sa nu mergem nicaieri cu motoreta nu se putea (desi facusem cateva excursii bunicele prin tara, parca tot nu se compara cu o iesire in "afara") asa ca am optat pentru "old faithful" Grecia. Cum reusisem sa vizitam destul de serios tot Peloponezul intr-o excursie separata si coasta de vest in excursia cu Sicilia, am zis sa ne axam pe Atena si coasta de est, sa facem si sa vedem niste chestii pe acolo pentru care nu reusisem sa rezervam timp in celalte excursii. In plus, ca o noutate pentru noi, am reusit sa facem totul pe mai multa relaxare, pe indelete: am rezervat cam acelasi timp ca pentru o excursie "normala" insa am avut mai putini km, mai putina graba, etc. Pe scurt: - moto: KTM 1190 Adventure 2016 - durata: 16 zile - start: Bucuresti (29 august 2020) - tinta: Muntele Olimp, coasta de est a Greciei, Atena, insula Evia - final: Bucuresti (13 septmebrie 2020) - km: 3367.3 - timp petrecut in sa: 47:03 h Desi a fost foarte reusita dupa parerea noastra, poate pentru ca nu am simtit-o chiar ca pe cea mai "epica" excursie si am vrut sa stam cu mai putin stres, nu am mai pornit aplicatia de urmarit si memorat traseul, insa in descriere voi incerca sa mentionez acolo unde pot si pe ce drumuri am mers. Ziua 1 Dupa ce ne-am facut cu o zi in urma testul pentru Covid-19 ca tot romanul care a vrut sa mearga in Grecia in 2020, ne-am trezit in dimineata plecarii cu ceva emotii, nu atat pentru excursie parca, ci ca sa iasa testele alea negative. Al meu a venit de dimineata, chiar inainte sa plecam: negativ! Al Mihaelei se lasa asteptam (desi totul era in termen pentru ca nu trecusera cele 24 de ore de la recoltare) dar ne-am pus cuminti bagajele pe motor si am luat-o din loc. Granita cu Bulgaristanul am trecut-o fara probleme, rapid, nu era coada. Aapoi imediat dupa a venit si al 2-lea rezultat: tot negativ!!! Lasand la o parte cat de grava putea sa fie sau nu boala, ar fi fost nasol sa ne intoarcem din drum asa ca bucuria a fost maxima. Am ajuns fara problema la Manastirea Rila din Bulgaria, unde planuiam sa petrecem prima noapte: aer curat, rocoare, raul susura la cativa metri de balconul camerei, drumul pana acolo foarte frumos, bun, virajat, liber. Mici probleme am avut langa hotel cand am intrat cu motocicleta pe o poteca gresita, abruta, pavata cu pietre imense (as zice bolovani, pavata cu bolvani cred ca este o descriere foarte precisa), de a fost nevoie sa tragem amandoi de ea ca sa o intoarcem si sa o scoatem de acolo, de am fi tras o burta de ras de fiecare data daca ne pica fisa sa filmam operatiunea si sa o revedem). Cu banii am avut mici probleme pentru ca nu am venit pregatiti cu Leva la noi si nimeni nu accepta plata cu cardul (nici macar la hotel si nici macar cu Euro), iar toate exchangeurile si bancile din oraselul de langa manastire erau deja inchise cand am ajuns noi (cele 1 sau 2 cate erau). Intr-un final am dres-o cu o retragere de Leva de la ATM (de fapt, mai corect, de la ATM-UL pt ca cred ca era doar unul). - pregatiri de plecare - catre muntii din jurul manastirii Rila - o imagine superba, motociclete si vin (intr-o stare incipienta, ce-i drept) - cel mai mare orasel mic inainte de manastire Ziua 2 Ne-am trezit cu peisajele frumoase din jur (sera cand am ajuns deja nu se mai vedea mare lucru) si am rezervat prima parte a zilei vizitarii Manastirii Rila, printre cel mai vizitat obiectiv din Bulgaria si printre cele mai vechi manastiri ortodoxe inca functionale din lume. Drumul care ducea de la manastire catre cel principal, de altfel foarte bun si virajat cum am zis, se aglomerase de turisti (majoritatea bulgari) asa ca am renuntat la ideea de a trage cateva cadre cu GoProul si ne-am indreptat catre granita cu Grecia, pe la Kulata. Nu a fost foarte aglomerat, s-au miscat repede baietii, chiar daca a trebuit sa urmam ceva proceduri noi. Ne-a fost cerut dovada testului Covid cu rezultat negativ pe care l-am aratat pe celulare, insa cel care l-a verificat s-a uitat atat de fugitiv incat sunt absolut convis ca nu a vazut nimic: testul ar fi putut sa fie pozitiv sau ar fi putut sa fie un alt nume pe el. Chiar ne gandeam ca am fi putut sa economisim vreo 200 de Euro si le aratam un document PDF cu meniul unui restaurant sau orice altceva. Dupa ce am aratat codurile QR aferente completarii de acasa a formularului obligatoriu de intrare in Grecia (cu date personale, pe unde ne plimbam, etc), a urmat un alt test de Covid RT-PCR la fata locului. Testul asta trebuia sa fie aleator insa grecii erau pusi pe treaba si, cel putin cand am trecut noi, testau pe toata lumea. Probabil ca rezultatul a fost tot negativ pentru ca fie am primit un SMS in cateva zile ca totul e ok, fie nu am mai primit nimic pe tema asta, nu mai tin minte foarte bine. Am urmat autostrada pana in Leptokarya, un orasel-statiune pe coasta, unde am petrecut urmatoarea noapte. Am gasit acolo cu o zi in urma un hotel mic la pret bun (Alexandros), unde proprietarul a fost de acord sa platim doar cele doua nopti pe care urma sa le petrecem acolo, iar noaptea dintre ele pe care urma sa o petrecem pe Olimp (sper ca are sens ce am scris), sa pastram totusi camera si sa ne tinem bagajele acolo, ceea ce a fost perfect pentru noi. Asa ca am bagat si un mic preview pentru urmatoarele doua zile. - jurnalul zilei precedente - una din putinele zile cu peste 500 km - priveslitea de langa manastire - Manastirea Rila (am reusit sa o vizitam cu ajutorul unui bilet "de lux" cumva, care includea acces in toate zonele manastirii destinate publicului (chilii, muzee, turn, tur ghidat, etc) si care lasa cu gura cascata toti controlorii de bilete mai ceva ca scooby doo cand vedea un sendvici supra-etajat, dar care era echivalentul a vreo 40 de lei de pers doar, daca imi amintesc bine) - gata de drum, cu un mic dejun/pranz (brunch?) inainte de plecare - la granita cu Grecia imediat dupa ce caile nazale imi fusesera proaspat reviolate - plaja din Leptokarya seara unde au intrat la fix vreo doua beri - jurnalul zilei 2 Ziua 3 Urmatoarele doua zile le-am dedicat Olimpului. De cativa ani aveam in minte drumetia pana in varful muntelui si in fiecare an cand treceam pe langa el in mare graba si-l lasam in urma in dreapta noastra pe autostrada in goana catre alte destinatii "mai interesante" din Grecia, ne gandeam ca ce fain ar fi sa-l urcam intr-o zi. Iata ca, datorita pandemiei si restrangerea posibilitatilor de a calatori, am reusit sa o facem si pe asta! Ne-am interesat ceva ceva inainte si nu parea foarte complicat (avand in vedere ca noi eram si suntem neantrenati pentru drumetii de genul asta), citeam in multe locuri "pe net" ca nu este o ucare grea, bla bla, ba chiar ca unii o fac si se intorc in aceeasi zi, lucru pe care l-am luat si noi in considerare, dar ne-am gandit mai bine sa nu facem asta dupa ce am inteles ca ne-ar lua vreo 12 ore si am vazut cativa lesinati pe youtube care reuseau sa o faca dar apoi erau terminati de oboseala. Asa ca, am decis sa o facem cu capul pe umeri, asa cum procedeaza majoritatea: cu o noapte petrecuta intr-un refugiu pe traseu. Ceva mai de dimineata ca de obicei, dupa ce am lasat bagajele si echipamentele la hotel, ne-am suit pe motor pentru vreo 30 de km pana la Prionia, punctul pana in care se poate merge cu masina/motorul (cu exceptia a vreo 200 de m, tot drumul e asfaltat frumos pana acolo), aflat la putin sub 1100 m altitudine si unde se afla o parcare maricica si un restaurant. Nu a fost cel mai destept lucru sa mergem 30 de km fara casti pe sosele, dar am zis ca poate nu e o idee buna sa tinem castile 2 zile legate de motocicleta si nici nu stiam daca putem sa le lasam undeva. De acolo, a inceput distractia. Trebuie sa zic de la inceput ca eram foarte nepregatiti si neantrenati (mai ales eu) cu singurele drumetii facute in ultimii 3 ani fiind vreo 2 zile prin Cheile Nerei la inceputul anului si cateva trasee relativ usuoare (cica, pentru ca pentru mine tot au fost grele) in Norvegia in 2018. Eram atat de nepregatiti incat am folosti pe post de ghiozdane in care am carat ce aveam nevoie (ceva mancare, apa - apropo, pe traseu pe timpul verii nu exista izvoare, etc. ah si ceva whiskey pt seara aia) intr-o sacosa de panza cu sfori care se poate pune in spate (cu Yamaha MT primita cadou la un test ride - foarte buna pentru ca nu ocupa mult loc in bagajele motocicletei insa aproape inutila) si un "ghizodan" de musama cumparat special pentru asta cu o seara inainte de pe strada la 3 Euro. Tinta pentru ziua asta era refugiul Spilios Agapitos aflat la 2100 m (unde ne rezervasem doua paturi cu cateva zile bune inainte), iar toata treaba trebuia sa dureze 3 ore. Dupa o ora, aveam primul popas, am ajuns acolo in putin peste o ora si desi ni se parea ca urcam destul de serios, poteca era relativ abrupta cu multe trepte (artificiale sau facute de radacinile copacilor), la popas am aflat ca urcasem foarte putin in ceea ce priveste altitudinea. In urmatoarele doua ore trebuia sa urcam mult mai mult si ne miram cat de abrupt ar putea sa fie traseul. Ei bine, a fost destul abrupt! Si tot mai pietros si stancos. Un moment naspa a fost cand am iesit din padure, trecand peste linia copacilor si a inceput sa ne bata si soarele. Tot intrebam oamenii care veneau din fata cat mai avem pana la refugiu si toti ziceau "o ora, o ora", de vreo doua ore. Intr-un final, pe inserate am ajuns si la refugiu destul de obositi, iar drumul care trebuia sa dureze cica 3 ore, noi l-am facut in 5 si ceva cu tot cu pauze. Pe langa peisajul care devenea din ce in ce mai frumos, am avut si o supriza foarte placuta la "refugiu". Cand spunem asta si ne gandim la ce avem pe aici, ne-am imagina o cabanuta din scanduri si un loc pe jos unde sa-ti pui sacul de dormit. Oamenii de aici erau insa foarte bine pregatiti: dusuri, wcuri calumea, magazin-restaurant (preturi ok avand in vedere locatia si mancare buna care impreuna cu foamea pe care o aveam au facut sa avem o masa luata pe nerasuflate), terasa cu mese si scaune, curent electric (in zona comuna, nu si in dormitoare), dormitoare simple dar curate cu paturi suprapuse, cam tot ce aveai nevoie. In camera cu 15 paturi am mai fost doar noi si inca un cuplu mai in varsta - genul de nemti care nu stii daca au 55 de ani sau 75 - (dar plini de muschi de ne-au speriat). Regula era ca trebuia sa ne aducem asternuturile noastre, insa paturi calduroase primeam de acolo, papuci (pe care trebuia sa-i purtam peste tot, inclusiv pe afara din cauza virusului cica). Am ajuns destul de obositi dar ne-am pus pe mancat si ne-am revenit. Am putut sa ne si relaxam putin, sa ne bucuram de priveliste. Seara se lasase destul de frig. Ne-am culcat cam ultimii din tot refugiul, pe la 22:30, dupa o burta de ras inabusita de vreo 30 de minute cat ne-am bagat in paturi, de i-am trezit pe colegii de camera (nu uitati ca erau batrani, dar musculosi), ca-n clasa a 7-a cand incercai sa nu te auda profesorul de matematica ca razi cu colegul de banca. - parcarea de la 1100 unde am abandonat motorul pentru 2 zile - poza cu traseele de pe munte - ceva trepte la inceput, partea cea mai usoara - ne-am intalnit si cu siragul de catari care ducea provizii si cele necesare catre refugiu (in poza i-am prins intr-o zona foarte dreapta, dar o parte din traseu era asa stancos si abrupt ca nu stiu cum de reuseau) - poteca tot in prima parte - o bine meritata pauza - usor usor ieseam din copaci - peste rau si prin padure... - deja poteca nu mai era asa prietenoasa - incepea sa se lase seara dar deja vedeam bine varfurile cele mai inalte - ajunsi la refugiu si cazati, am putut sa ne si relaxam putin - cea mai buna masa din lume, asa arata un om fericit - o mica sesiune de poze - camera noastra - iesea si luna - se vedea si orasul de pe coasta si marea

Salut, Iata calatoria noastra in Andaluzia si Maroc, facuta in toamna lui 2019. Urmeaza poze, cateva cuvinte, impresii generale, etc. Pe scurt: - moto: KTM 1190 Adventure 2016 - durata: 18 zile - start: Malaga, Spania (27 septembrie 2019) - tinta: explorarea andaluziei si a marocului - final: Malaga, Spania (14 octombrie 2019) - km: 4938.1 km - timp petrecut in sa: 72:41 ore Linkuri catre traseul exact, facut in Google Maps, asa cum l-am parcurs (cu linkuri separate pentru Spania si doua linkuri pentru Maroc): https://drive.google.com/open?id=1oQznoHdmoIVCmZO7nDAxmk0bc8GshiP_&usp=sharing - Andaluzia https://drive.google.com/open?id=1LXXhPN6Zn2Li94bo4gshpLTi0emHl53F&usp=sharing - Maroc partea 1 https://drive.google.com/open?id=1MIRso_DnpGBIJ5U-OpLX9qEHQUoH4SZZ&usp=sharing - Maroc partea a 2-a (doar doua portiuni intre Olvera si Ronda in Spania si apoi ziua 11 din Maroc - ziua 17 din excursie - in care nu a functionat telefonul, insa in locul carora am refacut traseul in Maps).

Salut, Iata calatoria noastra in Peloponez, Grecia, facuta anul asta in mai. Urmeaza poze, cateva cuvinte, impresii generale, etc. Pe scurt: - moto: KTM 1190 Adventure 2016 - durata: 10 zile - start: Bucuresti (11 mai 2019) - tinta: explorarea peninsulei Peloponez - final: Bucuresti (20 mai 2019) - km: 3949.8 km - timp petrecut in sa: 52:30 ore Linkuri catre traseul exact, facut in Google Maps, asa cum l-am parcurs: https://drive.google.com/open?id=1E3ENSNy9MjFMoVZXuOE4xZxW_tBqWMch&usp=sharing (doar in ziua 6 este o portiune mica in care nu a functionat telefonul, insa in locul careia am tras o linie in maps peste drum) Am folosit aplicatia Yamaha MyRide pentru memorarea traseului. Ziua 1 Am pornit de dimineata devreme (urmariti de niste stropi de ploaie prin Bucuresti), cu gandul de a ajunge cat mai la sud de Salonic. Am traversat fara evenimente Bulgaria, am trecut granita si am decis si reusit sa stam prima noapte la o pensiune simpatica (spun asta pentru ca era pitoreasca, pe stilul ala grecesc, la bani ok, dar parca nu era cea mai curata din Grecia si a trebuit sa ne impartim camera cu o colonie de furnici) undeva intre Koutsoupia si Paliouria. In afara de faptul ca am apucat-o pe niste drumuri gresite si am ocolit vreo 60 de km (ne-au dat peste cap si lucrarile din zona la drumuri de nu ne mai intelegeam cu GPSul) si am mers prin niste sate pe drumuri mici, prin dealuri/munti, aproape pustii (dar asta face parte din farmec), am parcurs cu bine cei aproape 900 de km. Seara am gasit o taverna unde, evident, am mancat toate preparatele grecesti de care ne era dor. - asteptand cuminte in garaj sa treaca noaptea dinaintea plecarii - ploicica la plecare - ajustari pe drum - inca era zapada pe munti, la granita dintre Bulgaria si Grecia - jurnalul zilei - taverna - asa arata un om fericit Ziua 2 Tot o zi de forta pentru ca ne-am propus sa ajungem pana in Peloponez, in Corint mai exact, de unde aveam sa incepem cu adevarat excursia. In afara de Canalul Corint pe care am reusit sa-l vedem seara, singurul eveniment notabil (si regretabil) a fost dintr-o benzinarie: cand ne-am oprit la pompa, intr-un moment de neatentie, nu am scos cum trebuie cricul (sau nu l-am scos deloc) si totusi am incercat sa las motocicleta pe partea stanga. Evident ca motoreta (grea, incarca cu bagaje) a dat sa cada, am reusit sa o opresc si sa o tin cu genunchiul stang, Mihalea a venit repede pe partea dreapta si a prins-o de ghidon. Chiar si asa nu am reusit sa o ridicam si ne-a venit in ajutor doamna benzinara care s-a bagat si ea tare pe partea stanga (parea destul de fortoasa) si asa am reusit sa indreptam motocicleta (singuri nu cred ca reuseam din pozitia aia, fara sa o las jos intai). Din pacate, o data cu interventia doamnei care a impins de ghidon, rotindu-l, mana Mihaelei a fost prinsa intre ghidon si cadru atat de tare (mai ales intr-un punct apasat de un surub) incat pentru o bucata buna de timp am zis ca si-a rupt-o sau ca s-a sfaramat osul: durere ca la os rupt, umflat rau de tot, etc. Deja toate gandurile mele erau cum ajungem la o radiografie/spital etc insa usor usor mana a inceput sa se dezumfle si ne-am mai linistit. Dovada ca nu e de gluma cu fiarele astea si orice moment de neatentie (chiar si parcat frumos la pompa) poate sa coste multe. - abia de dimineata am vazut cat de frumoasa e zona - cam asa se prezenta situatia dupa incidentul din benzinarie - o pauza bine meritata - proiectoarele noastre noi erau deja pline de insecte ghinioniste - am avut ceva emotii ca nu ne tine anvelopa spate toata excursia. Desi aveau doar vreo 15 mii, incepeau sa dea semne pronuntate de uzura (cele de dinainte, acelasi model, au tinut aproape 20 mii, insa ajunsesera la sarma, tot intr-o excursie in tara... nu voiam sa repet experienta) - jurnalul zilei - dupa ce ne-am cazat intr-un airbnb am fost sa vedem canalul. absolut impresionant! In plus, eram si singurii de acolo. - dupa treaba asta am baut cateva beri pe plaja si am devastat niste gyrosuri. Pana la urma nu a fost o zi rea deloc. Ziua 3 Zi de vis pentru orice pasionat de istorie si Grecia Antica: am vizitat pe rand Corintul Antic si Acrocorintul, Micene, Argos si castelul sau Larisa, Amfiteatrul Epidaur si am incheiat ziua in frumosul oras Nafplion, si el incarcat cu istorie. - gata de drum, plecand din Corint - Corintul Antic - Acrocorintul - Micene - Argos si Cetatea Larisa - amfiteatrul din Epidaur - jurnalul zilei - airbnbul din Nafplion avea o priveliste foarte buna - seara prin oras Ziua 4 Inca o zi superba, inceputa bine cu Palamidi, castelul orasului Nafplion si continuata cu putin mai multa aventura pe drumurile care duceau catre si dupa oraselul traditional Kastanita. Destul de izolat in munti, trebuie avut grija sa aveti ceva benzina in rezervor pentru ca sunt zeci de km intre benzinarii in zona respectiva (mai ceva ca in nordul Norvegiei si Maroc - despre care revin cu un topic cat de curand). Drumul este asfaltat si bun, multe serpentine si privelisti frumoase, dar pe alocuri este foarte ingust si foarte surpat, presarat cu mici portiuni de off-road (cel putin cand am fost noi). Am ajuns cu bine inapoi la civilizatie si insula Monemvasia. Desi nu am putut sa petrecem foarte mult timp, ne-am dat seama ca e o locatie superba! A laudat-o foarte mult si un grec usor dubios pe care l-am intalnit in parcare si care vorbea bine romaneste. A tinut musai sa ne povesteasca toata viata lui si cum si-a petrecut tineretile in portul din Constanta, dar si cum este organizata mafia de tigani din Grecia. Dupa ce am scapat de episodul asta, i-am dat tare catre insula Elafonisos (ca sa prindem feribotul) unde am petrecut urmatoarea noapte. - Nafplionul vazut din cetate si cetatea Palamidi - fiecare pe treaba lui. Pauza importanta de alimentare inainte de drumurile prin munti - privelistea si drumul catre Kastanitsa - Kastanitsa. Desi se pare ca atrage multi vizitatori vara si in timpul festivalului castanelor (de unde si numele), atunci cand am fost noi parea abandonat. Cat am stat vreo ora pe acolo, am vazut un singur om si nimic deschis. O ploaie mica s-a jucat putin cu noi dar ne-a lasat repede. - alt drum nu era - a urmat o zona care parea afectata de incendii. Oricum, ne-a dat un sentiment de parca mergeam catre Mordor - Monemvasia: insula, orasul si cetatea - feribotul catre Elafonisos - prin oraselul de pe insula, cautand cazarea, GPSul ne-a bagat peste tot - intr-un final am ajuns si la pensiunea care a fost foarte foarte ok, poate cea mai buna din excursie, cale pe care vreau sa o recomand: pret okut, totul aranjat foarte frumos, motor bagat in curte si gazda foarte primitoare si de treaba. Daca trece cineva pe acolo, ii gasiti numele intr-una din poze. - chiar daca se insera, nu am putut sa nu dam o fuga la plaja Simos (aflata la cativa km de orasel), principalul motiv pentru care am vrut sa vizitam insula. Eram absolut singurele persoane acolo. Ziua s-a incheiat cum se cuvine la o taverna din port. - jurnalul zilei Ziua 5 De dimineata ne-am intors pe plaja (aproape la fel de pustie, mai erua doar o mana de oameni in afara de noi) unde am facut si o baie buna dupa care am luat feribotul inapoi pe continent. In drumul nostru catre Capul Matapan (sau Capul Tenaro - cel mai sudic punct al Greciei continental si al 2-lea cel mai sudic al Europei) am facut o oprire si la vasul abandaonat Dimitros (care trebuie sa recunoastem ca da interesant in poze). Catre Matapan nu doar peisajul devenea foarte interesant (grecii antici credeau ca acolo se afla portile catre infern), dar si oraselele din piatra cu niste case construite ca mici cetati. Pentru a ajunge la Matapan si la farul de acolo, este nevoie de o drumetie de aproximativ 2 km, insa merita pe deplin. Au urmat cateva opriri in orase foarte pitoresti si dragute printre care si Vathia, Gerolimensa, Mezapos, Areopoli si Limeni. Seara nu s-a incheiat tocmai cum planuiam pentru ca restaurantul la care voiam sa mancam in Kampos era inchis si am avut mici probleme in a gasi o cazare la un pret decent (am lasat rezervarea pentru o ora cam tarzie si lumea deja nu mai raspundea). Am fost nevoiti sa ne intoarcem in Stoupa unde am gasit ceva ok insa si aici am avut ceva probleme cu gasirea proprietarului pentru a ne da cheile, care se parea ca detinea cel putin jumatate din localurile din orasel (si era cunoscut de toata lumea) si se tot plimba intre ele, altfel nu imi explic de ce ne trimiteau de la unul la altul. In final totul a iesit bine si ne-am incarcat bateriile pentru urmatoarea zi. - motoreta in curtea pensiunii, asteptand cuminte - plaja Simos, printre cele mai faimoase din Grecia - de pe drum - epava - catre Matapan - farul si drumetia - drumuri, orasele, peisaje - jurnalul zilei Ziua 6 Am pornit cu gandul de a traversa muntii pe niste drumuri secundare pentru a ajunge pe cel mai scurt traseu catre Sparta. Planul nu a functionat chiar cum am vrut pentru ne-am lovit de o portiune de drum off-road despre care am aflat de la localnici ca o tine asa cativa km buni, intre Milea (unde am baut o cafea greceasca foarte buna) si manastirea Moni Panagia Giatrissa. Initial parea ok si ne-am avantat cu incredere, dar in final am decis ca drumul nu era chiar asa de bun si am risca prea mult incarcati cu bagaje. Am facut cale intoarsa si am pornit pe un drum ceva mai lung, insa foarte mare si rapid, ajungand rapid in Sparta unde am vazut ruinele orasului antic si muzeul dedicat maslinului si uleiului de masline. Am continuat cu o oprire scurta in Mystras (orasel + cetate), o pauza de masa intr-un local dragut (nu este o idee foarte buna sa mananci mult la pranz in excursiile astea ca nu-ti mai vine sa pleci) si o vizita scurta la fortareata Methoni care din pacate era pe inchidere insa am reusit sa ne facem o idee. Ziua am terminat-o in Pilos, la un hotel recomandat de doi prieteni care statusera acolo cu un an in urma in excursia lor cu motoarele in Peloponez. - de dimineata am oprit intr-o benzinarie mica unde benzinarul era mandrul proprietar a doua tractoare produse la inceputul anilor '80 in Brasov. Spunea ca functioneaza ca la inceput, fara probleme - in Milea, inainte de tentativa de off-road. - promitator, dar nu - despre masline - THIS IS SPARTA! - Mystras, cetatea si oraselul - de pe drum adunate - pauza de masa pentru noi, odihna sub lamai pentru ea - Methoni - jurnalul zilei

As schimba Crossrunner cu una din cele doua enumerate: BMW 1200 GS sau KTM 1190 Adventure. Nu GSA, nu R. Pentru off-road de placere exista Tenere. Crosstourer e cam greu. De-aia am renuntat la Varadero, mi-am adus aminte... Cine stie motoarele astea, pe cat posibil nu de pe net?