Caută în comunitate

Salut, Dupa cum vad ca s-au orientat si multi alti forumisti, anul trecut am hotarat sa ne facem tura in Grecia. Initial, in timp ce eram inca pe meleagurile marocane in 2019, chiar in ultima seara, ni s-a infiripat serios ideea ca in 2020 sa facem Georgia, Aermenia si Azerbaijan. Mihaela chiar incepuse la un moment dat sa stranga informatii despre excursie dar pe masura ce s-a apropiat vara, din cauza pandemiei si "a contextului actual", evident, ne-am dat seama ca o destinatie mai buna ar fi ceva prin Europa. Cum nu mai fusesem pana atunci si eram siguri ca o sa fie bomba, am inceput sa facem planuri pentru Franta: Alpii francezi si riviera franceza. Deja incepusem sa strangem informatii si despre destinatia asta insa din pacate a fost imposibil sa o facem: cu exceptia unei ferestre de vreo doua saptamani prin iunie daca imi amintesc bine, atunci cand se putea, in rest, din cauza restrictiilor, a fost imposibil. Desi Franta a permis turismul toata vara, celelalte tari (Italia, Ungaria, Slovenia, Austria, etc), alternativ sau toate, nu au permis nici macar tranzitul pentru turism in alte destinatii (doar tranzitul pentru calatorii "esentiale"). Ne-am gandit la foarte multe variante cum sa "pacalim" sistemul si sa ajungem in Franta cu motocicleta, dar in final am renuntat cu speranta ca macar in 2021 o punem de niste Alpi. Sa nu mergem nicaieri cu motoreta nu se putea (desi facusem cateva excursii bunicele prin tara, parca tot nu se compara cu o iesire in "afara") asa ca am optat pentru "old faithful" Grecia. Cum reusisem sa vizitam destul de serios tot Peloponezul intr-o excursie separata si coasta de vest in excursia cu Sicilia, am zis sa ne axam pe Atena si coasta de est, sa facem si sa vedem niste chestii pe acolo pentru care nu reusisem sa rezervam timp in celalte excursii. In plus, ca o noutate pentru noi, am reusit sa facem totul pe mai multa relaxare, pe indelete: am rezervat cam acelasi timp ca pentru o excursie "normala" insa am avut mai putini km, mai putina graba, etc. Pe scurt: - moto: KTM 1190 Adventure 2016 - durata: 16 zile - start: Bucuresti (29 august 2020) - tinta: Muntele Olimp, coasta de est a Greciei, Atena, insula Evia - final: Bucuresti (13 septmebrie 2020) - km: 3367.3 - timp petrecut in sa: 47:03 h Desi a fost foarte reusita dupa parerea noastra, poate pentru ca nu am simtit-o chiar ca pe cea mai "epica" excursie si am vrut sa stam cu mai putin stres, nu am mai pornit aplicatia de urmarit si memorat traseul, insa in descriere voi incerca sa mentionez acolo unde pot si pe ce drumuri am mers. Ziua 1 Dupa ce ne-am facut cu o zi in urma testul pentru Covid-19 ca tot romanul care a vrut sa mearga in Grecia in 2020, ne-am trezit in dimineata plecarii cu ceva emotii, nu atat pentru excursie parca, ci ca sa iasa testele alea negative. Al meu a venit de dimineata, chiar inainte sa plecam: negativ! Al Mihaelei se lasa asteptam (desi totul era in termen pentru ca nu trecusera cele 24 de ore de la recoltare) dar ne-am pus cuminti bagajele pe motor si am luat-o din loc. Granita cu Bulgaristanul am trecut-o fara probleme, rapid, nu era coada. Aapoi imediat dupa a venit si al 2-lea rezultat: tot negativ!!! Lasand la o parte cat de grava putea sa fie sau nu boala, ar fi fost nasol sa ne intoarcem din drum asa ca bucuria a fost maxima. Am ajuns fara problema la Manastirea Rila din Bulgaria, unde planuiam sa petrecem prima noapte: aer curat, rocoare, raul susura la cativa metri de balconul camerei, drumul pana acolo foarte frumos, bun, virajat, liber. Mici probleme am avut langa hotel cand am intrat cu motocicleta pe o poteca gresita, abruta, pavata cu pietre imense (as zice bolovani, pavata cu bolvani cred ca este o descriere foarte precisa), de a fost nevoie sa tragem amandoi de ea ca sa o intoarcem si sa o scoatem de acolo, de am fi tras o burta de ras de fiecare data daca ne pica fisa sa filmam operatiunea si sa o revedem). Cu banii am avut mici probleme pentru ca nu am venit pregatiti cu Leva la noi si nimeni nu accepta plata cu cardul (nici macar la hotel si nici macar cu Euro), iar toate exchangeurile si bancile din oraselul de langa manastire erau deja inchise cand am ajuns noi (cele 1 sau 2 cate erau). Intr-un final am dres-o cu o retragere de Leva de la ATM (de fapt, mai corect, de la ATM-UL pt ca cred ca era doar unul). - pregatiri de plecare - catre muntii din jurul manastirii Rila - o imagine superba, motociclete si vin (intr-o stare incipienta, ce-i drept) - cel mai mare orasel mic inainte de manastire Ziua 2 Ne-am trezit cu peisajele frumoase din jur (sera cand am ajuns deja nu se mai vedea mare lucru) si am rezervat prima parte a zilei vizitarii Manastirii Rila, printre cel mai vizitat obiectiv din Bulgaria si printre cele mai vechi manastiri ortodoxe inca functionale din lume. Drumul care ducea de la manastire catre cel principal, de altfel foarte bun si virajat cum am zis, se aglomerase de turisti (majoritatea bulgari) asa ca am renuntat la ideea de a trage cateva cadre cu GoProul si ne-am indreptat catre granita cu Grecia, pe la Kulata. Nu a fost foarte aglomerat, s-au miscat repede baietii, chiar daca a trebuit sa urmam ceva proceduri noi. Ne-a fost cerut dovada testului Covid cu rezultat negativ pe care l-am aratat pe celulare, insa cel care l-a verificat s-a uitat atat de fugitiv incat sunt absolut convis ca nu a vazut nimic: testul ar fi putut sa fie pozitiv sau ar fi putut sa fie un alt nume pe el. Chiar ne gandeam ca am fi putut sa economisim vreo 200 de Euro si le aratam un document PDF cu meniul unui restaurant sau orice altceva. Dupa ce am aratat codurile QR aferente completarii de acasa a formularului obligatoriu de intrare in Grecia (cu date personale, pe unde ne plimbam, etc), a urmat un alt test de Covid RT-PCR la fata locului. Testul asta trebuia sa fie aleator insa grecii erau pusi pe treaba si, cel putin cand am trecut noi, testau pe toata lumea. Probabil ca rezultatul a fost tot negativ pentru ca fie am primit un SMS in cateva zile ca totul e ok, fie nu am mai primit nimic pe tema asta, nu mai tin minte foarte bine. Am urmat autostrada pana in Leptokarya, un orasel-statiune pe coasta, unde am petrecut urmatoarea noapte. Am gasit acolo cu o zi in urma un hotel mic la pret bun (Alexandros), unde proprietarul a fost de acord sa platim doar cele doua nopti pe care urma sa le petrecem acolo, iar noaptea dintre ele pe care urma sa o petrecem pe Olimp (sper ca are sens ce am scris), sa pastram totusi camera si sa ne tinem bagajele acolo, ceea ce a fost perfect pentru noi. Asa ca am bagat si un mic preview pentru urmatoarele doua zile. - jurnalul zilei precedente - una din putinele zile cu peste 500 km - priveslitea de langa manastire - Manastirea Rila (am reusit sa o vizitam cu ajutorul unui bilet "de lux" cumva, care includea acces in toate zonele manastirii destinate publicului (chilii, muzee, turn, tur ghidat, etc) si care lasa cu gura cascata toti controlorii de bilete mai ceva ca scooby doo cand vedea un sendvici supra-etajat, dar care era echivalentul a vreo 40 de lei de pers doar, daca imi amintesc bine) - gata de drum, cu un mic dejun/pranz (brunch?) inainte de plecare - la granita cu Grecia imediat dupa ce caile nazale imi fusesera proaspat reviolate - plaja din Leptokarya seara unde au intrat la fix vreo doua beri - jurnalul zilei 2 Ziua 3 Urmatoarele doua zile le-am dedicat Olimpului. De cativa ani aveam in minte drumetia pana in varful muntelui si in fiecare an cand treceam pe langa el in mare graba si-l lasam in urma in dreapta noastra pe autostrada in goana catre alte destinatii "mai interesante" din Grecia, ne gandeam ca ce fain ar fi sa-l urcam intr-o zi. Iata ca, datorita pandemiei si restrangerea posibilitatilor de a calatori, am reusit sa o facem si pe asta! Ne-am interesat ceva ceva inainte si nu parea foarte complicat (avand in vedere ca noi eram si suntem neantrenati pentru drumetii de genul asta), citeam in multe locuri "pe net" ca nu este o ucare grea, bla bla, ba chiar ca unii o fac si se intorc in aceeasi zi, lucru pe care l-am luat si noi in considerare, dar ne-am gandit mai bine sa nu facem asta dupa ce am inteles ca ne-ar lua vreo 12 ore si am vazut cativa lesinati pe youtube care reuseau sa o faca dar apoi erau terminati de oboseala. Asa ca, am decis sa o facem cu capul pe umeri, asa cum procedeaza majoritatea: cu o noapte petrecuta intr-un refugiu pe traseu. Ceva mai de dimineata ca de obicei, dupa ce am lasat bagajele si echipamentele la hotel, ne-am suit pe motor pentru vreo 30 de km pana la Prionia, punctul pana in care se poate merge cu masina/motorul (cu exceptia a vreo 200 de m, tot drumul e asfaltat frumos pana acolo), aflat la putin sub 1100 m altitudine si unde se afla o parcare maricica si un restaurant. Nu a fost cel mai destept lucru sa mergem 30 de km fara casti pe sosele, dar am zis ca poate nu e o idee buna sa tinem castile 2 zile legate de motocicleta si nici nu stiam daca putem sa le lasam undeva. De acolo, a inceput distractia. Trebuie sa zic de la inceput ca eram foarte nepregatiti si neantrenati (mai ales eu) cu singurele drumetii facute in ultimii 3 ani fiind vreo 2 zile prin Cheile Nerei la inceputul anului si cateva trasee relativ usuoare (cica, pentru ca pentru mine tot au fost grele) in Norvegia in 2018. Eram atat de nepregatiti incat am folosti pe post de ghiozdane in care am carat ce aveam nevoie (ceva mancare, apa - apropo, pe traseu pe timpul verii nu exista izvoare, etc. ah si ceva whiskey pt seara aia) intr-o sacosa de panza cu sfori care se poate pune in spate (cu Yamaha MT primita cadou la un test ride - foarte buna pentru ca nu ocupa mult loc in bagajele motocicletei insa aproape inutila) si un "ghizodan" de musama cumparat special pentru asta cu o seara inainte de pe strada la 3 Euro. Tinta pentru ziua asta era refugiul Spilios Agapitos aflat la 2100 m (unde ne rezervasem doua paturi cu cateva zile bune inainte), iar toata treaba trebuia sa dureze 3 ore. Dupa o ora, aveam primul popas, am ajuns acolo in putin peste o ora si desi ni se parea ca urcam destul de serios, poteca era relativ abrupta cu multe trepte (artificiale sau facute de radacinile copacilor), la popas am aflat ca urcasem foarte putin in ceea ce priveste altitudinea. In urmatoarele doua ore trebuia sa urcam mult mai mult si ne miram cat de abrupt ar putea sa fie traseul. Ei bine, a fost destul abrupt! Si tot mai pietros si stancos. Un moment naspa a fost cand am iesit din padure, trecand peste linia copacilor si a inceput sa ne bata si soarele. Tot intrebam oamenii care veneau din fata cat mai avem pana la refugiu si toti ziceau "o ora, o ora", de vreo doua ore. Intr-un final, pe inserate am ajuns si la refugiu destul de obositi, iar drumul care trebuia sa dureze cica 3 ore, noi l-am facut in 5 si ceva cu tot cu pauze. Pe langa peisajul care devenea din ce in ce mai frumos, am avut si o supriza foarte placuta la "refugiu". Cand spunem asta si ne gandim la ce avem pe aici, ne-am imagina o cabanuta din scanduri si un loc pe jos unde sa-ti pui sacul de dormit. Oamenii de aici erau insa foarte bine pregatiti: dusuri, wcuri calumea, magazin-restaurant (preturi ok avand in vedere locatia si mancare buna care impreuna cu foamea pe care o aveam au facut sa avem o masa luata pe nerasuflate), terasa cu mese si scaune, curent electric (in zona comuna, nu si in dormitoare), dormitoare simple dar curate cu paturi suprapuse, cam tot ce aveai nevoie. In camera cu 15 paturi am mai fost doar noi si inca un cuplu mai in varsta - genul de nemti care nu stii daca au 55 de ani sau 75 - (dar plini de muschi de ne-au speriat). Regula era ca trebuia sa ne aducem asternuturile noastre, insa paturi calduroase primeam de acolo, papuci (pe care trebuia sa-i purtam peste tot, inclusiv pe afara din cauza virusului cica). Am ajuns destul de obositi dar ne-am pus pe mancat si ne-am revenit. Am putut sa ne si relaxam putin, sa ne bucuram de priveliste. Seara se lasase destul de frig. Ne-am culcat cam ultimii din tot refugiul, pe la 22:30, dupa o burta de ras inabusita de vreo 30 de minute cat ne-am bagat in paturi, de i-am trezit pe colegii de camera (nu uitati ca erau batrani, dar musculosi), ca-n clasa a 7-a cand incercai sa nu te auda profesorul de matematica ca razi cu colegul de banca. - parcarea de la 1100 unde am abandonat motorul pentru 2 zile - poza cu traseele de pe munte - ceva trepte la inceput, partea cea mai usoara - ne-am intalnit si cu siragul de catari care ducea provizii si cele necesare catre refugiu (in poza i-am prins intr-o zona foarte dreapta, dar o parte din traseu era asa stancos si abrupt ca nu stiu cum de reuseau) - poteca tot in prima parte - o bine meritata pauza - usor usor ieseam din copaci - peste rau si prin padure... - deja poteca nu mai era asa prietenoasa - incepea sa se lase seara dar deja vedeam bine varfurile cele mai inalte - ajunsi la refugiu si cazati, am putut sa ne si relaxam putin - cea mai buna masa din lume, asa arata un om fericit - o mica sesiune de poze - camera noastra - iesea si luna - se vedea si orasul de pe coasta si marea