Concurentii romani la Paris Dakar 2005

[Smokey]

asa a aratat cadoul nostru

[Smokey]

200 pagini, color

[Smokey]

la aeroport, cum a iesit pe usa

[Smokey]

cu prietenii

[Smokey]

Francois la aeroport in asteptare

[Smokey]

Redzone - Motoverde Timisoara

(numele complet al clubului)

[Smokey]

Romeo a venit in slapi. Papucii i-au fost furati prin Senegal

[Smokey]

Sefu' sa traiti!

[Smokey]

Toata lumea a fost servita cu o cupa de sampanie

[Smokey]

Doamna Dunca.

[Smokey]

Baietii de la firma i-au pregatit un banner deasupra intrarii

[Smokey]

In fata bannerului Romeo si Francois au recunoscut 'peisajul'.

[Smokey]

Francois rasfoia la aeroport dosarul nostru

[Smokey]

Momentul revederii copiilor

[Smokey]

Romeo cu cei trei copii

[Smokey]

din timpul conferintei

[Smokey]

Familia reunita. Fetita lui Romeo nu se mai dezlipea de el...

[Smokey]

Aici am plecat. Romeo a mai dat un interviu in exclusivitate pentru 2Roti.

[Smokey]

Asta e fost tot. Am uitat un amanunt important Romeo a avut camera montata pe casca, si a filmat mare parte din traseu

 

 

Asteptam sa vedem

[gogu007]

Asta e fost tot. Am uitat un amanunt important Romeo a avut camera montata pe casca, si a filmat mare parte din traseu

 

 

Asteptam sa vedem

Multumim Smokey pentru reprezentare si relatare! La fix vestile astea calde!

 

Ii rog pe toti cei care vor mai prinde informatii despre subiect sa ne tina la curent pe acest topic.

 

Iar filmarea.....ar putea sa produca pentru comercializare un DVD (sau cat trebuie pt tot). Oricand asi cumpara asa ceva!

[DragosKTM]

Emotionant.

 

Multumim Smokey.

 

Multumim Romeo!!

[Smokey]

www.tion.ro

 

La limita existentei, în pustiul african

„Acum stiu mai multe despre aceasta competitie, dar nu o sa-mi foloseasca. Pentru ca eu nu mai merg niciodata la Paris – Dakar”, a declarat, Romeo Dunca.

 

Singurul român din istoria raliului Dakar, a povestit, la sediul firmei sale, ce a trait în cele doua saptamâni petrecute în Africa.

 

„Am avut foarte mult noroc. Nu m-am lovit niciodata serios, desi am cazut de câteva ori. La un moment dat, dupa ce am cazut ce 5-6 ori în foarte scurt timp am aruncat casca, nervos si m-am întrebat de ce am dat atâtia bani pentru a ajunge sa ma chinui în desert. Trei sferturi din energie mi-am folosit-o pentru a-mi ridica motocicleta”, sustine Dunca.

 

Asteptat la aeroport de familie si prieteni, timisoreanul a afirmat ca adevaratul câstig al acestei curse, cea mai grea din cursele de motociclism, este ca a realizat ce are acasa si ca nu va mai pleca niciodata într-o asemenea aventura.

 

„Am dormit o noapte în desert, la câteva grade sub zero, cu motocicleta pornita si teava de esapament bagata în jacheta, sa ma încalzesc.

 

Pentru mine a fost de nedescris. Sa mergi mii de kilometri si sa nu stii unde ajungi, e cumplit. Am avut un psihic foarte bun. Au fost momente în care m-am luptat cu mine însumi sa nu renunt. Esti împins la limita existentei umane”, a mai spus Dunca. Pe tot parcursul întâlnirii cu ziaristii, Dunca a fost înconjurat de cei trei copii ai sai, care l-au asteptat cu sufletul la gura.

 

Comparatia cu Everestul

 

Dunca este fericit ca a reusit sa termine cursa, cu toate ca o considera, acum, la final, inumana. Nu mai putin de 20% dintre competitori au abandonat dupa ce si-au rupt diferite oase iar trei motociclisti si-au pierdut viata.

 

„Egoismul fiecaruia a facut sa fie atâtea victime. Organizatorii au creat conditiile ca fiecare sa dea tot ce poate. Platesti foarte mult sa mergi si sa ai sanse sa mori. Fiecare lupta sa ajunga la final. Pareis Dakar e ca Everestul pentru alpinisti”, sustine Dunca.

 

 

Aventura l-a costat pe timisorean 50 de mii de euro. 40 de mii au fost alocate initial, pentru motocicleta, taxe de participare si alte cheltuieli, dar pe parcurs au fost schimbate piese de alte zece mii de euro. Asta în vreme ce premiul cel mare al competitiei este de 35 de mii de euro.

 

„Am urcat în clasament etapa de etapa. Am urcat chiar 60 de locuri într-o zi. Prietenii faceau glume pe seama mea: daca mai dureaza doua luni competitia, ajung pe primul loc”.

 

Extrem de obosit dupa escapada africana, Dunca sustine ca nu s-ar mai încumeta sa o ia de la capat. Ce îsi doreste acum? Sa se odihneasca si sa îsi conduca afacerea cu mai multa responsabilitate.

 

„Pentru ca ceea ce fac oamenii mei echivaleaza cu ce am facut eu în Africa. Ei conduc câte zece mii de kilometri pe luna, prin Europa, în conditii de stres similare”.

[Fester]

Multumim Smokey!

[Smokey]

intr-adevar, am uitat de faza cu esapamentul: in etapa a 7-a, cand au ramas multi in desert, transpirat fiind, cu hainele leoarca, frigul noptii se simte mai tare. Romeo pornea din cand in cand motorul, deschidea geaca si baga tevile de esapament sub geaca, sa se incalzeasca.

 

Mi-am mai adus aminte: a repetat de nenumarate ori: 'numai pentru o astfel de primire a meritat 10000 de km'

 

Tot din aduceri aminte: Francois a predat matematica intr-o scoala la 100km de Dakar acum cativa ani, Michel Servet e un impatimit al desertului, are cateva traversari la activ - el a condus masina de asistenta, si a facut chiar si peste 1000 km intr-o zi.

 

Zsolt dupa ce si-a pierdut pasaportul a primit un pasaport diplomatic, semnat in dimineata de 31 Dec chiar de consulul Romaniei in Spania. Romeo a avut cuvinte de apreciere la adresa consulului, care a venit dimineata in pijama si i-a dat lui Zsolt singurul pasaport diplomatic care-l mai avea. Cu acest pasaport Zsolt a reusit sa fie alaturi de Romeo pe parcursul raliului.

 

Alte picanterii legate de pasaport: vizele alea mult trambitate de organizatori erau praf in ochi. In desert 'vama' era intr-un camion, in care era un nene cu program pana la ora 6. Dupa ora 6 - trece cine vrea. Binenteles, oricand puteai trece la 500m langa vama fara probleme.

[v-twin]

Super! Multumim de relatari Smokey, si asteptam filmul