Enduro Turism In Gorj Si Judetele Invecinate

[Vizitator _Raul_]

Inapoi acasa...

Sa continui. Adica sa inchei...adica...whatever .

 

Incepusem sa ma obisnuiesc cu luxul de la Sarmis si tot pierdeam vremea prin camera, crezand ca restul se imbraca doar ca sa plece la cumparaturi prin zona (atat de tipic comportamentul asta aerian, domnule... ). Cand am realizat eu ca nu e o gluma si chiar se pleca definitiv sa vedeti ce crosetam traseul camera - motocicleta. Aveam exercitiu la impachetat si echipat asa ca nu m-au injurat decat vreo 10 minute .

Ba mai aveam tupeu sa le fac si poze. Au zis ca imi tolereaza comportamentul, ca doar cine avea cele mai multe chei, petece, leviere si camere la el (tata imi mai daduse si el o camera pentru roata spate pe motiv ca ii prisosea pe acasa. Nici nu aveam 3 in total ).

"

 

De la Sarmis, cap compas Clopotiva, la o pensiune si loc de servit masa destul de ascuns unde ne-au dus Marius si sotia sa pentru micul dejun si pentru a gusta specialitatea casei - clatitele.

Nu e lucru usor sa te trezesti duminica dimineata, cand tot omul leneveste, cu 9 motociclisti care au venit special la pensiunea ta sa manance.

 

Tot ce am servit a fost gatit pe loc. Proaspat si delicios. Cel mai interesant a fost cu clatitele. Cei care au comandat se asteptau la clatite standard, rulate si au cerut oamenii 3-4 si tot asa.

Erau ele si rulate, dar marea majoritate aratau ca cea din fotografia de mai jos - cat jumatate de farfurie.

Au mancat ei cat au mancat, dar la un moment nu mai puteau si au inceput sa ma imbie si pe mine, care mancasem deja la Sarmis dimineata. Am luat la pachet si bine mi-au prins mai tarziu.

Daca aveti drum pe la Clopotiva va recomand si va rog sa mergeti acolo. E atat de relaxanta si de retrasa locatia respectiva iar atmosfera atat de destinsa, incat aveam impresia ca sunt in vizita la bunicii de la tara ai vreunui prieten.

 

Am facut o ultima poza prietenilor mei din Blue Knights.

si de aici inainte drumurile noastre s-au separat.

 

Ei au plecat fiecare spre casele lor iar eu am luat-o in sus catre barajul de la Raul Mare Retezat.

 

Dupa aproximativ 20-25 km de drumuri strategice virajate l-am observat privindu-ma impunator

 

Am trecut de colonia muncitoreasca de la Tomeasa

cutezand a ajunge la inaltimea gazdei ce ma primea in lumea ei

 

M-am oprit sa ii dau binete si sa ii admir casa

 

Pe partea stanga se vedea in departare, mica de tot, colonia Tomeasa

iar in dreapta acumularea de apa si muntii (in pozele de mai jos o panorama de la dreapta la stanga)

 

Daca treceti barajul si urmati drumul din ultima poza veti ajunge la cabana Rotunda si mai departe in Poiana Pelegii, punct de ascensiune in muntii Retezat. Am facut drumul acesta in clasa IX-a. Nu imi mai aduceam eu mare lucru aminte dar in acea zi nu mai era timp pentru plimbari mai lungi, asa ca am inaintat doar putin, cat sa vad daca mai observ si alte unghiuri interesante ale peisajelor din jurul meu.

 

Am mai oprit putin la coborare

 

Ba chiar ma trageam de sireturi cu o pompa de benzina ruginita (era chiar de benzina, nu de motorina) dintr-o statie de carburanti abandonata, in conditiile in care mai aveam maaaxim 3 litri de benzina in rezervor (i know , dar ma bazam pe abilitatile de camila ale prietenei mele, in materie de consum si depozitare)

 

Am coborat linistit inapoi in localitatea Rau de Mori, prin apropierea complexului Dorulet unde cei din Road Patrol au organizat anul acesta, in cursul lunii februarie singura intrunire moto de iarna (@ Adi Torpan - sunt ceva poze cu tine si motocicleta ta de vazut daca urmezi link-ul) si am oprit pentru cateva minute langa Centrala Hidro-Energetica Rau Mare - Retezat (C.H.E.R.M.R. prescurtat sau, cum este cunoscuta in zona, Centrala Subterana).

(Poza de mai sus nu imi apartine. Tunelul este mascat de vegetatie si umbra muntelui la ora actuala si, chiar daca se vede destul de clar din sosea, nu mi-a venit sa ma dedau la poze cu el. Incepusem sa fac un adevarat schimb de zambete amabile, cu toti dintii la vedere, cu un paznic de acolo, care imi observase aparatul foto pregatit.)

Recurg iar la necuvioasa manevra de a ma folosi de pozele altora fiindca tunelul acela chiar mi-as fi dorit mult sa il fotografiez. Cred ca ar fi de-a dreptul interesanta o sedinta foto noaptea acolo, in zumzetul curentului electric care circula prin fire pe deasupra capului si al apei care vuieste, izbindu-se cu ura in turbinele de sub pamant.)

 

Apa din baraj este adusa in aval prin conducte de 6m in diametru pe un traseu de aproximativ 20 de km pana aici, unde, prin cadere, actioneaza turbinele centralei.

Pentru ca sunteti oameni maturi, alegeti-va tabara sau ramaneti pe margine :

http://www.hidrormr.ro/rmrhidroenergetice.htm

sau

http://www.romanialibera.ro/articol-Parcul...uropa-87966.htm

 

Bataia o lasam pe altadata.

Mai bine mai stam sa va povestesc una-alta.

 

Am comprimat arcurile din carburatoare si am plecat in directia Cetatii Colti - Suseni. Este cetatea pe care, dupa ce a vizitat-o, Jules Verne a scris "Castelul din Carpati". Incetineam mereu in zonele pustii de pe drum si scrutam padurea insa nu a fost chip sa o observ pana nu am ajuns la nici 1 km de ea, atat de bine era ascunsa de padure. Mai ceva ca si copacul din ochi de care nu vezi padurea...Am dat tare in frane cand am vazut-o, am oprit si am ramas inlemnit de bucurie cateva secunde.

Nu vreau sa ma gandesc cat m-as fi chinuit daca era toamna.

 

Am traversat satul Suseni, m-am apropiat cat de mult am putut de ea

si, cautand un loc de parcare (satul Suseni nu e cea mai roza locatie pentru o motocicleta ce are bagaje prinse cu sfori), m-am indreptat spre o biserica, dupa principiul "doar nu m-or fura chiar si in curtea bisericii".

Nu era Andreea Marin pe acolo (ptiu-ptiu !) dar am descoperit, in ignoranta mea, ca ma aflam la 2 m de biserica Manastirii Colti, biserica contruita de nobili transilvani in secolul XIV, ruina partiala incepand cu secolul XVII si reconstruita total incepand cu 1995 (sper sa nu gresesc anul acesta). Particularitatile sale sunt - turnul cu camera construit deasupra altarului, accesibil din exterior si faptul ca, in interiorul altarului, se mai pot vedea mici fragmente (vorbim de portiuni de max 10cm/10cm) din vechea pictura si inscrisurile din perioada sec. XIV - XVII.

Mi-a placut mult de tot fiindca este construita in intregime din piatra de rau, fiindca turnul de deasupra altarului are acoperisul napadit de vegetatie si locuit de porumbei, dar, cel mai important, findca este singura biserica in care am fost invitat si acceptat sa pasesc in altar. A fost ceva iesit din comun pentru mine. Cred ca intelegeti ca acolo am renuntat di proprie initiativa la orice intentii de a face poze.

 

Fiindca tot nu imi venea sa las motocicleta in curtea bisericii (dupa ce am vizitat-o eu si inca un cuplu s-a inchis, fiind dupa-amiaza trecuta bine) am hotarat sa incerc sa ajung la cetate prin padure, ocolind satul.

Proasta idee. Proasta-proasta rau de tot. De ce?

Fiindca nu aveam deloc cauciucuri pentru asa ceva (le-am facut slick dupa primii 100 de metri - erau un colac de namol alunecos) iar drumul la care visam eu nu mai exista de mult (cativa ani buni, fiindca nimeni nu mai avusese nevoie de el).

Am mers numai prin iarba umeda (mergeam in gol, de parca era polei) si sleauri facute de apa de ploaie, ambele combinate cu pante de peste 40% pe alocuri. Cum sleaurile facute de ploaie nu aveau nici o logica si dimensiune constanta am inceput sa merg pe langa motocicleta, doar-doar. Am afundat rotile in noroi clisos de 15-20 cm, curgea apa pe mine siroaie si de vreo 3 ori m-am pus propta eu la motor, in panta, desi derapam ca rata cu cizmele mele si a lor talpa plata.

Am lasat-o balta in cele din urma fiindca as fi reusit doar dupa eforturi inutil de mari, dar, mai ales, fiindca era deja tarziu si mai aveam si altele programate. Poate ca nu a fost fair-play, ideal sau demn dpdv motociclistic, dar o revenire in zona este inclusa in planurile de viitor.

Pozele reflecta cam 1/3, maxim jumatate din ce am tras acolo, dar numai pe astea le am.

 

De la Suseni, infrant si un pic suparat, am trecut barajul de la Ostrovul Mare (ma grabeam ca un ignorant ce ramanea fara benzina si nu am mai oprit sa fotografiez, insa Retezatul se vede superb de acolo - intrati pe Google Earth si veti gasi poze facute de pe acel baraj. De asemenea, mai sus am postat 2 link-uri - in primul dintre ele, ante- si penultima poza sunt ale acestui baraj).

 

Am mers intins de aici catre Otelu Rosu destinatia urmatoare fiind Poiana Marului.

Inainte de Otelu Rosu am crosetat o campanie electorala aflata in plina desfasurare care blocase tot traficul cu o coloana de vreo 40 de masini. De la fluturat stegulete si zambete am fost sensibil de aproape de a schimba regimul in "semne electorale", ca sa zic asa.

Cum crosetam eu printre benzi (fiindca cei de pe banda mea erau si ei intr-un "trance state of mind" si mergeau cu 20 km/h) ma trezesc langa un endurist.

Avea motocicleta namolita bine in partea din spate + graba mare la mine, asa ca nu am observat deloc numarul. L-am salutat si trecut mai departe, la cusut.

Am plecat de acolo cu viteza destul de mare (drum gol) insa m-am gandit sa opresc la bifurcatia spre Poiana Marului, sa stau la o tigara si daca aparea motoristul cu pricina sa il opresc la o vorba si sa imi zica si mie ce si cum cu drumurile pe sus, spre statiune (daca stia).

Nu am apucat decat sa pun motorul pe liber si cand ma uitam unde sprijin cricul lateral m-am trezit cu el langa mine.

Dupa ce ne salutam si prezentam dupa nume el se uita lung la mine, ma intreaba de unde sunt si la auzul numelui Timisoara incepe sa rada si sa imi zica ca ma cunoaste. Da, tare... !

Facusem o fata din aia cu un zambet larg de nici eu nu ma credeam si ma tot gandeam cine naiba e.

Cand si-a dat casca si ochelarii jos (fu***** enduro gear) am inceput sa rad de bucurie si nu imi venea sa cred cu cine stateam fata in fata acolo - Calin, "bside" aici pe forum, un om pe care l-am cunoscut in chiar ziua cand isi cumparase motorul de sub el - Suzuki DR 650 RSE.

Ca nu mai era deloc acelasi motor...

Ce eram eu dus cu sorcova, dar el mai tare. Pasionat de raliuri, fusese sa vada etapa de la Hunedoara si de acolo, asa, fara nici o emotie sau pregatire cartografica amanuntita (de fapt nici nu cred ca exista harti pentru ce a facut el), se pusese pe traversat muntii si dealurile inspre drumul european. I-am zis ca eu ma indrept spre Poiana Marului si dupa aceea spre casa la TM si a fost de acord sa vina si el.

In doi asa, cot la cot tot cu sesar mono (na, bine, 650 ), parca imi mai revenise si mie cheful.

Ne-am oprit pentru cateva poza cand am prins in raza vizuala barajul

 

In statiune, totul inchis. Noi vroiam doar un loc unde sa bem o cafea sau un suc. La un moment dat vedem o pancarta mare pe care scria "Pensiunea Casa cu Meri". Ne luam dupa ea, pe principiul - daca au pus pancarta asta asa mare aici o fi ceva si cineva acolo sa ne dea un suc.

Ne trezim in fata unei vile retrase la liniste, cochete si...cu o Honda XL de 250 in curte (iar Andreea asta Marin, nu scapam deloc de ea).

Am dat de ea din nou printre pomii din curte, cand am intrat si am vazut, stand cuminte intr-un colt, un Suzuki DRZ 400 E. Atunci mi-a picat fisa ca am nimerit ca in desenele animate la Sasa25 la pensiune.

A aparut tatal lui si si-a facut omul pomana cu noi - ne-a facut un ibric de cafea si am stat toti la povesti aproape vreo ora.

Cand am inceput sa ii mai povestesc si ce stiam de Sasa de pe forum chiar ca l-am convins ca sunt motorist mai mult de internet decat de teren si nu a mai vrut sa ne mai ia banii pe cafea (glumesc ).

 

Va multumim inca o data pentru ospitalitate, omenie si sfaturile pertinente in legatura cu rutele, domnule Simici !

 

De aici inainte ne-am rostogolit la vale catre casele noastre din campie. Si poate ne-am fi rostogolit noi si mai linistiti daca nu ne speria un cal bine de tot.

Coboram amandoi, la distanta de aprox. 10 metri cu 70-80 la ora din Poiana cand un cal s-a speriat si a inceput sa alerge din stanga, peste drum, inspre Calin. A franat Calin cat a putut, a derapat usor, s-a pus un pic de-a curmezisul drumului, numai bine cat sa se lipeasca perfect de calul care venea direct spre el.

Norocul lui a fost ca a dat drumul la frane cand s-a lipit perfect de cal si a trecut prin fata lui instantaneu. Imediat ce a trecut cu toata motocicleta am vazut o pereche de potcoave izbite cu forta, zburand la cel putin 1 metru jumatate in aer. Ma uitam, pe franare si eu, la scena asta si nu imi venea sa cred. Au lipsit 30 de cm sa ia in plin motocicleta si 1 m sa il ia in plin pe Calin.

 

Una peste alta, ne-am mai linistit dupa incidentul de mai sus, am mai oprit o data pe drum sa ne stergeam viziera/ochelarii de mizerie si ne-am bucurat sa ne vedem fiecare in casele noastre cam pe la 22:30.

Numai ca acum, in timp ce eu va scriu, e 12 noaptea trecut.

In mare asta a fost povestea concediului meu.

Maine, in cateva randuri, scurt de tot, morala.

Pana atunci, noapte buna si somn usor si voua !

Editat Mai 22, 2008 de Popescu_ MihailRaul

[fast_arrow]

Bravo baieti, frumoase poze, incantat peste masura. Frumoasa si bine gandita si initierea. Se vede ca aveti idei.

[IceLord]

FOARTE FRUMOS!Nu creadeam ca muntii Retezat au atatea de oferit!

Oricum daca sunteti curiosi si noi am facut o tura de 2200 de km in partea de Est a tarii..........urmeaza partea de Vest!

/index.php?...0821&st=250

Bafta!Foarte frumos sper sa ajung pe acolo cat mai curand posibil!

Editat Iunie 8, 2008 de IceLord

[Dan_Dumitrescu]

FFF misto traseul si mai ales modul de relatare! La mai multe ture de genul!

 

De curiozitate, cat a costat toata distractia (benzina+cazari+mancare etc.)?

[Spirit Honda]

Utila relatare! Marti urmeaza sa ajung si eu in zona si cu siguranta voi lasa traseul influentat de impresiile tale!

 

Multumesc!

[Vizitator _Raul_]

De curiozitate, cat a costat toata distractia (benzina+cazari+mancare etc.)?

 

 

Pai mane...sincer nu multi, fiindca nici eu nu sunt genul de individ care sa aiba bani la discretie. Cu tot-tot am cheltuit aproximativ 650 Ron. Din ei pot justifica :

- 110 asigurarea

- 40 ron diverse piese cumparate pe ultima suta de metri

- 250 ron benzina. Am parcurs 1300 de km cu totul. Yamaha consuma 4,5 mixt. Rotunjind, am facut un calcul, si sa zicem 250 Ron benzina.

- 110 sau 120 Ron cazarea. Acolo unde am stat a costat, o data 60 sau 70 de Ron la Baia de Arama (sincer, nu mai stiu pretul exact, dar am scris in primul post) si odata 50 de Ron la Sarmizegetusa (fiindca am impartit mai costul camerei).

Deci, restul de 130-140 Ron au fost cheltuieli cu diverse - mancare, tigari, fructe, dulciuri, bere, suc, etc si tot felul de alte prostii.

 

Nu lua insa de etalon ce scriu eu. Doar intr-o zi sau 2 am cheltuit bani pe mancare (fie aveam de acasa, am innoptat la prieteni de familie ai parintilor sau la parinti acasa).

 

 

Desi ma gandesc ca nu iti spun nici o noutate, fa-ti un calcul zilnic care sa includa banii de benzina (in fct de cati km vrei sa faci in medie zilnic) + 70 Ron cazare (pt mine asta este suma limita) + bani mancare si tigari (la mine ceva de genul 30-40 Ron) + bani pentru situatii de urgenta/total neprevazute (minim 100 Ron) pe care doar sa ii cari cu tine pentru orice eventualitate.

Singurele mele recomandari ar fi : - sa ai neaparat o trusa de reparatii completa la tine si sa te cazezi la pensiuni, cabane, etc in fiecare noapte. Daca mergi cu cortul recomand campingurile. Mai ales daca vei fi singur.

Dupa o zi prin munti eram plin fie de namol, praf, mai mult sau mai putin ud, etc. Un dus fierbinte, un pat cat de cat confortabil, curent electric pentru incarcat acumulatorii aparatului si bateriile la telefoane (care se descarca instant in zone retrase, in timp ce cauta reteaua de care apartin) nu sunt de neglijat.

As sta la cort numai daca as merge cu grup mai maricel. Nu mi se pare deloc ok sa campez singur in pustiu. Numai somn nu as avea.

 

Daca pot sa te mai ajut cu ceva, da un PM si vorbim.

La fel, Cornelia.

 

P.S. - Vedeti cu ce cauciucuri plecati la munte fiindca in ultimul timp a plouat masiv si s-ar putea sa nu mai fie asa lejer.

Editat Iunie 8, 2008 de Popescu_ MihailRaul

[Scufu]

foarte frumos traseul facut..... si eu care tot speram sa apara revista moto sau auto in care sa gasesti si asa ceva......ceva care sa iti ia eventualele dorinte de emigrare

[Spirit Honda]

Draga Mihai,

 

Daca tineam cont de la inceput de informatiile tale nu ajungeam as ne intoarcem din drum. Pentru ac imi e lene si nu am timp sa pun aici foto mele, aveti povestea in linkul de mai jos:

 

Cu motocicleta prin Banat si Hateg

 

Drum bun cui mai vrea sa ajunga pe acolo!