Plimbare BG-MK-AL-MNE-SRB-BG-RO

[Estremadura]

Ziua 8

Calatorului ii sta bine cu drumul ne-am zis noi, asa ca pe la pranz (evident) suntem cu bagajele legate si gata de plecare. Campingul era un pic inainte de Bar pe care a trebuit sa-l traversam in drumul nostru spre Kotor. In Bar – statiune estivala deh- o inghesuiala mai ceva ca la Neptun, asa ca dupa ce am incins motoarele bine mai mult pe loc decat mergand, am gasit un drumeag secundar care a jucat rolul de centura pentru noi. Singurul dezavantaj pentru atase e ca drumul cu pricina este leit Transfagarasan. Toate drumurile din Muntenegru sunt asa de altfel (exceptie cel care merge in lungul coastei).

 

Dupa o vreme si multa transpiratie – temperatura pe timpul zilei cred ca nu a scazut sub 39 grade, am avut si zile cu 45 pana am ajuns acasa- vedem fiordul Kotor, asa cum stiti deja cel mai sudic fiord al Europei. Lasam mobrele intr-o parcare pazita si vizitam orasul Kotor aflat in patrimoniul UNESCO.

 

Din cauza lenii si a caldurii turul orasului il facem cu o masinuta electrica care se gaseste de inchiriat la intrare.

 

Dupa rehidratarea obligatorie alegem sa ne indreptam spre Podgorica trecand prin Cetinje – fosta capitala regala a Muntenegrului si locul unde este si acum resedinta oficiala a presedintelui. Drumul trece pe la marginea Parcului National Lovcen, si este foarte frumos, si putin circulat. Deasupra Kotor-ului cand am oprit la o terasa pentru rehidratare, am primit indicatii si despre drumul care merge spre varful Lovcen-cel mai inalt punct- dar n-am fost din cauza drumului extrem de prost..

 

Cetinje a fost o dezamagire, ne asteptam la arhitectura veche, monumente, cetati in fine tot ceea ce presupune ideea de fosta capitala regala, si in schimb am gasit un orasel de dimensiunea Campinei , adormit si aparent depopulat. Singurele obiective ar putea fi manastirea si resedinta presedintelui. Noi nu le-am gasit pentru ca nu am avut pe cine intreba. Strazi asa pustii n-am mai vazut din satele fantoma din
Ardeal.

Podgorica in schimb este un oras activ – ca orice capitala- desi nu are nimic deosebit.

Bineinteles, ca toti motociclistii care ajung in zona aia am iesit din oras spre canionul Tara. In paranteza fie spus, nu stiu de ce i se spune canion pentru ca este de fapt un defileu. Drumul asa cum ati mai citit sunt sigur face toata osteneala.

Seara ne prinde in apropiere de Kolasin unde am si ramas in gazda peste noapte. Kolasin este un fel de statiune montana de ski, cam pustie in extrasezon cand am ajuns noi, dar cu foarte multe optiuni de cazare din cauza asta

[cicloburu]

Cristi, citesc topicul de cînd l-ai început. Te plîngeai că n-ai talentul „literatului” Adrian. Crede-mă pe cuvînt, n-are importanță. Îmi place și cum scrii și ce scrii! Faptul că pot „vedea” traseul și lucrurile văzute prin ochii tăi înseamnă că te descurci foarte bine. Aștept continuarea cu interes!

 

Toate bune!

[Estremadura]

Ovidiu iti mulumesc pentru apreciere. Conteaza mult sa ai un feed-back de orice fel cand scrii. Altfel lipsa de reactie denota lipsa de interes si asta te face s-o lasi balta, ca tu oricum ai fost si ai amintirile iar daca pe altii nu-i intereseaza de ce sa te chinui...

[andrew2]

Astept cu nerabdare continuarea! parca uit ca sunt incepator si imi vine sa ma apuc de planuit drumetii...de-asta mi-am luat motocicleta si permis

[Vizitator MosRahao]

 

Poza asta e facuta in Canionul Tara? Mi se pare superb locul! (Si poza!)

[chopperman]

Foarte tare calatoria. Asteptam cu nerabdare continuarea.

 

P.S. Deci si atasistii fac calatorii lungi!

[Estremadura]

@Festina- poza e din canionul Tara intr-adevar. Locul e spectaculos si e bun de motociclit...

 

@choppermaniac- eu atasul il am numai pentru calatorii lungi. Nivelul de confort pentru pasager, si capacitatea de cargo sunt aproape ca la o masina, iar eu ma bucur de motocicleta. In felul asta sunt evitate o multime de discutii si frustrari inutile in familie.

 

@andrew2- multumesc pentru apreciere.

 

Ziua 9

Din cauza ca nu a trebuit sa punem cortul ne miscam destul de repede dimineata si inainte de 10 suntem pe drum. De la Kolasin drumul continua printre aceiasi munti de ieri, iar peisajul nu-si pierde nimic din frumusete.Azi nu se intampla nimic special cu exceptia faptului ca intram in Serbia.

 

Directia e spre orasul Nis unde asa cum am amintit vrem sa vedem resedinta de vara a lui Constantin cel Mare – situl roman Mediana. Din cauza ca nu vrem sa intram prin Kosovo facem un mic ocol asa ca seara ne prinde inca departe de destinatie si ne oprim la un motel pe marginea drumului. Mancarea buna si berea ieftina ne tin la povesti pana destul de tarziu in noapte.

Ziua 10

Din nou reusim sa plecam relativ devreme dupa un mic dejun copios compus din paine de casa unsa cu caimac batut cu ou si bagata la cuptor. Rar am maincat ceva atat de bun si simplu. Ziua este iarasi caniculara -45 grade- asa ca mergem cu echipamentul complet pe noi pentru ca e mai bine si mai racoare decat fara.

Spre seara ajungem la Nis si ne cazam la un hotel oarecum in margine, care ne pune la dispozitie locuri de parcare supravegheate video. Profitam ca inca mai avem lumina si iesim in oras. Nis este un oras in general sarac (ca tot sudul Serbiei cred) si oarecum murdar, insa noi am nimerit in seara festivalului de film-sambata- care are loc in incinta vechii cetati turcesti. Luminile festive, vanzatorii ambulanti, inghesuiala si seara reusesc sa ascunda multe dintre cicatricile lasate de lipsa banilor.

Dupa ce ne invartim un pic prin cetate, din cauza ca nu avem invitatii la festival si deci nu putem intra, ne ducem la o terasa din centru la o bere.Iesirea in oras s-a facut cu autobuzul asa ca nu riscam nimic sa o luam si pe a doua. Decidem sa mancam de seara la hotel si eu incerc o tocanita de vita picanta traditionala sarbeasca care cere si mai multa bere...

Ziua 11

Nis este un oras vechi, a fost locuit inca de pe vremea romanilor, ca atare sunt cateva locuri care trebuie vazute. Pentru ca am bifat cetatea turceasca seara, in dimineata asta vrem sa vizitam Turnul cu Cranii si Mediana- resedinta de vara a imparatului roman Constantin cel Mare. Amandoua sunt pe acelasi drum la distanta de 1 km una de alta, la iesire din Nis asa ca treaba e simpla.

Primul pe lista e Turnul cu cranii care se numeste asa pentru ca este placat cu cranii de om. A fost ridicat de turci dupa ce i-au invins pe sarbi intr-o batalie in jurul anului 1830 folosind craniile sarbilor morti. Astazi turnul este inchis intr-o capela pentru protectie. Cand stai in interiorul capelei si te uiti la turn te trec fiorii credeti-ma. Impresionant.

 

Urmatorul obiectiv pe lista este Mediana.

Acesta este un complex format din vila imparatului cu sauna, sala de sport, bai, atrium cu mozaic,locuintele servitorilor, sala de audiente private si orgii, hambarele pentru depozitarea tributului sub forma de produse (cereale, vin, uleiuri etc.) baraci pentru soldati, doua biserici si alte vile mai mici ale insotitorilor. Destul de interesant. Tot complexul avea la vremea respectiva apa curenta prin tevi de plumb (expuse in muzeu) si canalizare subterana.

Plecam spre tara cu intentia de a vizita si Vidinul in Bulgaria inainte de intrare pe la Calafat.

Asta si facem, vedem Baba Vida (citadela inca in picioare din cetatea Vidinului) ne plimbam pe parapeti si ii invidiem pe bulgarii care stau la plaja fara nici o grija.

Trecem cu bacul la Calafat si mergem in lungul Dunarii pana la Bechet unde dormim la motelul din port. Un loc OK amenajat in fosta fabrica de lapte cu confort de 3 stele si oameni saritori care ne-au facut gratar cu produsele cumparate de la magazinul de la poarta.

Ziua 12

 

Ne trezim dimineata pe o intunecime rau prevestitoare si decidem sa plecam in viteza maxima in incercarea de a sta in fata ploii. Lucrul ne si reuseste si fugim de ploaie pana la Turnu Magurele unde – v-am zis ca sunt influente paranormale- mobra lui tata se opreste din senin. Imi ia 10 minute sa descopar problema- bateria slab prinsa pe suport s-a tot miscat pe drum si a prins intre ea si capacul cromat dinspre atas firul care duce la aprindere pe care l-a taiat. Am legat la loc cele doua capete
si putem pleca numai ca in timpul asta ploaia ne ajunge din urma asa ca ne refugiem la benzinaria de la iesire din oras.

Dupa ce trece ploaia plecam si noi si ajungem fara incidente inapoi acasa

 

 

[cicloburu]

Fain concediu!

[Estremadura]

Anul asta am schitat deja cu Mihai plimbarea pana la Praga. Eu am mai fost da' ziceam sa luam si copiii anul asta.

[mihaai]

Multumim pentru vacanta virtuala , cum spunea mai sus un user , nu trebuie sa ai talent literear la exprimare , ajunge sa faci ca cel care citeste sa-si inchipuie locurile pe care le descrii ...si gata esti si tu in ...atas

[Vizitator MosRahao]

dupa Albania avem povesti diferite (care totusi sper sa creeze imaginea unitara a plimbarii).

 

Am publicat si eu povestea mea din Muntenegru si Croatia, in sfarsit...

 

Sper sa va placa tuturor. O puteti citi aici: http://calatoriifestinalente.wordpress.com/2013/04/04/adriatica-in-muntenegru-si-croatia/